Diabrotica virgifera a apărut în lanul de porumb

Porumbul este foarte profitabil în țara noastră, motiv pentru care suprafețele cultivate cu păpușoi se apropie sau chiar depășesc 2,5 milioane de hectare în fiecare an. Odată cu creșterea suprafeței cultivate cu porumb, concomitent cu reducerea sortimentului de culturi, pe motiv de rentabilitate, în cele mai multe cazuri, porumbul este într-o rotație scurtă, de 2-3 ani, dar sunt și situații când porumbul este cultivat în monocultură (chiar trei ani la rând).

După cum bine știm, monocultura favorizează înmulțirea insectelor dăunătoare. Una dintre speciile de insecte fitofage favorizate de monocultura porumbului este viermele vestic al rădăcinilor porumbului (Diabortica virgifera). Pot produce pagube atât adulții, cât și larvele acestei specii. Cu toate acestea, atacul larvelor este cel mai periculos. Acestea parcurg trei stadii de dezvoltare. Cele aflate în primul stadiu de dezvoltare atacă perișorii radiculari și stratul extern al rădăcinilor, în timp ce larvele aflate în ultimul stadiu de dezvoltare atacă rădăcinile mai groase, precum și țesutul intern al acestora. În cazul unul atac puternic pot fi distruse atât rădăcinile secundare, cât și rădăcina principală. În cazul unor furtuni, plantele atacate cad. Ulterior are loc o regenerare parțială a sistemului radicular, iar plantele de porumb căzute se ridică parțial, având aspectul de „gât de lebădă”. Acesta este și principalul simptom al atacului. Există situații când plantele de porumb puternic atacate nu își mai revin, nici măcar parțial, după ce au căzut, caz în care dauna este totală. Aceste situații s-au întâmplat în special în nord-vestul țării (județul Satu Mare). În general, pagubele de recoltă variază, în funcție de gravitatea atacului, între 10 și 55%. Larvele apar eșalonat, începând cu luna iunie, și pot fi găsite și la sfârșitul lui iulie (în unele cazuri chiar la începutul lunii august). Maximul apariției larvelor are loc la începutul lunii iulie. În această perioadă se pot observa în câmp și simptomului atacului, prezența plantelor cu „gât de lebădă“. Atacul se desfășoară în vetre, de 10-15 m2, dar sunt și situații când se poate observa aproape pe toată sola (în zonele din nord-vestul țării).

Adulții apar, de regulă, în perioada înfloritului porumbului, dar pot să apară și înainte de această fază. În medie, adulții trăiesc 50 de zile, dar în unele cazuri pot ajunge la 80 de zile. Aceștia sunt foarte activi cu 2-3 ore înainte de apusul soarelui sau în primele 2-3 ore după răsărit. În restul zilei, aceștia stau mai mult ascunși. Dacă apar înaintea înfloritului, adulții acestei specii se hrănesc cu frunzele de porumb, pe care putem observa prezența rosăturilor albicioase, asemănătoare cu cele produse de gândacul bălos (Lema melanopa), dar în acest caz sunt mai late și mai lungi. Cel mai ușor putem deosebi aceste atacuri după cronologia lor. În cazul adulților de Diabrotica virgifera, atacul la frunze apare mai târziu, la începutul lui iulie (uneori începutul lui august), fiind mai târzii deacât cele produse de gândacul ovăzului. După înflorire, adulții atacă polenul, apoi mătasea abia apărută. În cazul în care atacul se produce înainte de polenizare, pot apărea știuleți sterili.

După înflorire, adulții se pot observa pe vârful știuletelui, unde consumă boabele aflate în faza de maturitate în lapte sau resturile mătăsii. Boabele aflate la vârful știuletelui pot fi distruse. Adulții sunt considerați mai puțin periculoși decât larvele, dar, în unele cazuri, dacă există un număr mare de adulți care atacă fix la înflorire, atunci pot fi pagube ridicate, mai ales în cazul loturilor de hibridare. În general, se consideră că daunele produse de către adulți sunt secundare, comparativ cu cele produse de către larve. Cu toate acestea, pentru a nu avea surprize neplăcute, mai ales dacă avem loturi de hibridare, este necesară monitorizarea culturilor, atât înainte de apariția mătăsii, cât și în timpul apariției acesteia, până când mătasea devine brună. Se aleg 5 puncte de determinare (sau 10, dacă suprafața este mai mare), pe diagonala solei, iar în cadrul fiecărui punct se analizează câte 5 plante de porumb. Dacă nu se observă niciun adult, se va face altă observație peste trei zile.

Se recomandă efectuarea unui tratament în vegetație dacă se înregistreză o densitate de 5 adulți/ plantă, în cazul loturilor de hibridare, respecitv 10 adulți/plantă în cazul hibrizilor comericali. Tratamentele în vegetație se execută pentru a proteja distrugerea mătăsii de către adulți, fapt ce poate duce la o polenizare slabă și o reducere a producției de boabe. Acestea trebuie să se aplice doar după ce se constată că polenul plantelor de poumb începe să se scuture și dacă se înregistrează atac la mătase (rămâne mai puțin de 1,5 cm de mătase). Cu toate acestea, din punct de vedere practic, efectuarea sondajelor în câmp necesită mult timp, multă muncă, precum și un ochi format. De asemenea, pentru a executa tratamente în vegetație, când porumbul se află în această fază, este nevoie de mașini de tratament performante (autopropulsate), cu ecartament ridicat. Iar costul acestor mașini nu este unul mic.

Cea mai simplă metodă de monitorizare a insectelor este cu ajutorul capcanelor entomologice. Acestea pot fi capcane simple, adezive, capcane feromonale (fie cele sexuale, fie cele alimentare, care atrag atât masculii, cât și femelele). Cu ajutorul capcanelor putem observa foarte exact momentul apariției adulților acestei specii în lan.

Chiar dacă se consideră că atacul adulților este mai puțin păgubitor comparativ cu cel al larvelor, trebuie să nu uităm faptul că Natura se află într-o dinamică continuă. Prin urmare, pot exista situații nedorite în care să ne trezim cu o densitate foarte mare de adulți în lanul de porumb fix la apariția mătăsii. Pentru a nu avea aceste surprize neplăcute, monitorizarea lanurilor este cheia succesului și poate face diferența între profit și pierdere. Mai ales în cazul în care avem în fermă loturi de hibridare.

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea