Cel mai estic punct din vest...

...a fost un titlu văzut la o cafenea din Brașov, nu este al meu, recunosc, dar, stând la masă acolo, m-a pus pe gânduri și am încercat să-i dau un sens, care poate e chiar cel la care face referire. Astfel că, în vizita mea la Brașov, am reușit să văd frumusețea orașului și a vechii cetăți, implicit, care în urmă cu secole a fost dezvoltată și de fostul imperiu din vecinătate, Imperiul Austro-Ungar. Este drept că nu doar ei și-au pus amprenta pe acest tărâm muntos de graniță, ci și noi. Numeroasele muzee din oraș prezintă, în detaliu, motive populare ale românilor din perioada secolelor XIV-XVI, dar și costume burgheze ale femeilor și domnilor din clasa mai înaltă a societății.

De pe Tâmpa, apropiatul munte la poalele căruia stă o întinsă așezare, vedeai peisajul minunat plin de verde și maro tomnatic al acoperișurilor din centru. Iată cum aici puteam vedea Brașovul sub denumirea de „cel mai estic punct din vest“. Revenind la explicația titlului, mă gândesc că aspectul locului vine din vest, cum bine cunoaștem cu toții, iar estul – de la poziția geografica, cam în neconcordanță cu vestul.

Și iată cum un oraș din est arată ca unul din Occident într-o bună parte a acestuia și, de asemenea, nu este singurul din țara noastră în care s-a adoptat acest model de construcție, cu o piață centrală. Mai sunt Clujul, Sibiul, Oradea...

Dacă tot am intrat în zona transilvăneană, aș spune că nu degeaba vecinii maghiari privesc cu jind la acest minunat ținut, mai ales că aici s-a scris o lungă istorie care are mare legătură cu fostul imperiu. De la clădiri de patrimoniu și tradiție, ne putem da seama de strânsa legătură...

Tot aici, am văzut cât de bine poate merge turismul dacă le oferi oamenilor măcar puțin din istoria locală pe baza căreia, tu, mic întreprinzător, poți crea povești...

Erau foarte mulți străini, vorbeau fel și fel de limbi și ei.... Cei pe care îi idolatrizăm și pe care îi vedem tot mereu superiori nouă… Dar ei au venit aici tocmai să vadă aceste locuri și să cunoască tradițiile.

Nu este oare un semn de întrebare?

Eu cred că da și tot atât cred că putem da și un răspuns. În turismul de toate felurile, dacă investim și încercăm fiecare să scoatem la vedere frumosul din locul în care ne-am născut, am ridica fiecare locșor în speranța că va avea cândva vizitatori și că ar putea ridica comunitatea.

Eu sunt la un liceul de turism și, ca atare, mi-ar plăcea să pot urma acest domeniu, care se arată a fi unul destul de important pe vremi de pace, care aduce prosperitate în toate locurile care au ceva de arătat.

Alexandru OPREA-BANU