Nicolae Sitaru: „Sunt optimist cu privire la producția vegetală, vom ocupa locul pe care îl merităm în Europa“

Nicolae Sitaru este unul dintre fermierii recunoscuți ai României. Prin vocea sa sunt redate multe dintre problemele pe care agricultura le întâmpină. Este unul dintre oamenii care nu se sfiesc să spună că uneori realitatea din teren nu este totuna cu cea prezentată în „tribunele oficiale“ și că măsurile implementate trebuie discutate mai mult cu oamenii de la baza ogorului.

Este nevoie de măsuri care să încurajeze producătorii

Cultura mare este un sector care s-a dezvoltat foarte mult, mai ales după integrarea în Uniunea Europeană. Este încă loc mult de dezvoltare, dar s-au făcut mulți pași în direcția unei dezvoltări sănătoase. Drept pentru care, dintr-o țară care înainte de integrare mereu apela la rezerva de stat până să se ajungă vara la recolta nouă de grâu, acum a ajuns o țară net exportatoare de produse agricole și care își asigură consumul de materii prime din producția internă, spune fermierul din Orezu, județul Ialomița.

„Exportăm destul de mult și cred că am putea fi mai ponderați dacă zootehnia și industria alimentară ar fi mai dezvoltate și s-ar consuma mai mult în țară. Cred că trebuie să fie politici publice de încurajare a acestora. Dacă nu avem porci, trebuie să vedem de ce se întâmplă asta. Vorbim mereu despre trasabilitate, despre amprenta de carbon. Ce amprentă de carbon facem noi ducând porumbul din România în Spania și aducând carnea de porc din Spania în România? Lucrurile astea cred că trebuie remediate prin politici și prin măsuri de încurajare a celor care activează în sectoarele cu probleme. La începutul privatizării producătorii, spre exemplu, erau scutiți de niște impozite în primii cinci ani de activitate. Cred că măsuri similare i-ar încuraja pe producătorii români să se apuce de agricultură, de zootehnie, medicină veterinară.“

Au fost zece ani pierduți, între 1990 și 2000, când a avut loc un fel de haiducie, un jaf național, în toate domeniile, nu doar în agricultură. Produsul Intern Brut al României a scăzut foarte mult în această perioadă și abia după 2000 am început să ne revenim. Nicolae Sitaru se declară însă optimist cu privire la producția vegetală și spune că are credința că va fi din ce în ce mai bine.

„Încet, încet vom ocupa locul pe care îl merităm în Europa.“

Am putea avea sisteme de irigații, dar avem și apă suficientă?

Din păcate, după Revoluție s-au distrus sistemele de irigații care erau în România și nu străinii au făcut asta, ci noi, românii, susține fermierul. Din nefericire, impactul anilor în care se manifestă tot mai frecvent seceta este din ce în ce mai serios.

„În 2022 s-au irigat până în 700.000 ha. Există o temă care trebuie neapărat dezbătută. La nivelul ăsta, la începutul lunii august deja nu mai era apă. Se spune mereu că trebuie să irigăm ca pe vremea lui Ceaușescu, 3 milioane ha, dar dacă noi am avut apă doar pentru 700.00 ha, ce vom face când vom avea sisteme de irigații de 2 milioane de hectare? De unde luăm apa? Ne luăm la ceartă pe câmp ca să stabilim cine beneficiază de apă? În condițiile celor 700.000 ha irigate au fost niște mici scandaluri, dar când va fi nevoie să irigăm mai mult? Înainte să investim în irigații trebuie să vedem unde este sursa de apă. Investiția într-un sistem de irigații se face de regulă folosind credite și atunci ce faci dacă ai cheltuit 5.000 de euro pe hectar și apoi constați că nu ai apă? Încotro o apuci, pentru că banca va vrea banii înapoi? Trebuie inițiată o discuție serioasă pe această temă, nu pompieristică. Ministerul Agriculturii ar trebui să genereze această discuție și evident să fim și noi invitați la dialog.“

Este o reușită faptul că apa a fost adusă la stațiile de pompare, dar ce se va întâmpla dacă ajutorul statului nu va mai fi acordat? Este o întrebare al cărei răspuns implică angajamente pe termen lung din partea celor responsabili de dezvoltarea irigațiilor și care ar trebui să asigure stabilitate fermierilor.

„În cazul acesta fermierul poate spune «am contract de arendă pe 10 ani, în 10 ani trebuie să recuperez investiția în sistemele de irigații». Pe lângă legislația asta, mai trebuie înăsprită un pic legislația legată de furturile de la sistemele de irigații. Trebuie gândit un pachet de legi care să te protejeze în acest sens, altfel degeaba pun eu un sistem de irigații pe 3.000 ha și îmi trebuie 10 oameni să le păzească. Ce câștig din irigat pierd în anii în care nu este nevoie să irig, dar trebuie să plătesc oameni să păzească sistemul.“

• România are, înregistrate la APIA, puțin peste 10 milioane ha de teren agricol, fiind incluse aici și pajiștile. Producția agricolă este obținută de pe cca 9 milioane ha.
• „Ca să putem spune că suntem pe deplin pregătiți pentru orice situație trebuie să ne gândim și la un scenariu mai complicat în care nu avem apă și ce se întâmplă atunci. Vorbim despre gestionarea riscurilor de peste 10 ani, dar nu s-a luat nicio măsură, cu excepția măsurii 17.1 care este extraordinară.“
• Cea mai dezvoltată cultură din țara noastră este porumbul. În fiecare an sunt cultivate cu această cultură cca 2,5-2,6 milioane ha. Următoarele culturi cu pondere mare în agricultură sunt grâul și floarea-soarelui, rapiță, soia și orz.
• „Degeaba ne plimbăm prin canalele de irigații, dacă nu găsim soluții să irigăm în fiecare zi. Trebuie să găsim soluții pe termen lung.“

Laura ZMARANDA