update 1 Feb 2023

Cooperativa Siliștea Producție Suine, al patrulea producător de pe piața internă a cărnii de porc

După 12 ani de existență pe piață, Cooperativa Siliștea Producție Suine poate fi considerată un model de succes. Cum a fost parcursul ei, care este structura actuală și ce planuri de dezvoltare există ne-a spus Adrian Bălăban, manager al companiei Pork&Co.

Structura: 4 ferme de reproducție, 4 îngrășătorii, o fermă de tineret și una de vieri

În 2006, spune Adrian Bălăban, a fost preluată prima fermă de porci de la Căzănești, iar în 2007 a fost populată. De la un nucleu de 600 de scroafe, s-a ajuns la 3.200 de scroafe în 2010. Tot în 2010 a fost înființată și Cooperativa Siliștea Producție Suine. Astăzi are șapte membri producători de porci, ferme de scroafe sau de îngrășat. În cadrul cooperativei există patru ferme de reproducție, trei ferme cu o capacitate maximă de 1.200 de scroafe și o fermă cu o capacitate variabilă, în funcție de planul de afaceri, între 3.500 și 5.000 de capete. În total există cca 9.000 de scroafe pentru reproducție, patru îngrășătorii cu o capacitate de 62.000 de locuri, o fermă de tineret cu 18.000 de locuri și o fermă de vieri unde se produce material seminal pentru fermele cooperativei. „În afară de ferma de la Căzănești pe care am modernizat-o, recompartimentat-o, restul investițiilor sunt greenfield, făcute în ultimii 10 ani. Cea mai recentă investiție a fost făcută într-o fermă de producție cu 25.000 de locuri de îngrășat, pe care am pus-o în funcțiune anul trecut. Tehnologia implementată în ferme este performantă și modernă, dar cu toate acestea prezența tehnicilor în ferme este necesară, mai mult în postura de observator care să se asigure că sunt întrunite condițiile de bunăstare a animalelor. Încercăm să folosim cât mai puțin spre deloc antibiotice în creșterea animalelor, le administrăm doar când este absolut necesar. Investim mai mult în forță de muncă specializată.“

Din punctul de vedere al numărului de scroafe, cooperativa se află pe locul al III-lea în topul producătorilor din țară, iar din perspectiva potențialului de producție pe locul al IV-lea. Capacitatea maximă este de 300.000 de unități purcei sau porci grași vânduți pe an, iar în momentul de față funcționează la 15% din capacitate.

Un sistem de dezvoltare sigur din punct de vedere economic și sanitar-veterinar

Până la finalul acestui an, managerii companiei și-au propus să mai repopuleze o fermă de scroafe, asta înseamnă să mai aducă în producție 1.200 de scroafe. Efectele se vor vedea însă în a doua parte a anului viitor, când vor putea vinde purceii obținuți de la aceste scroafe.

„Anul viitor se are în vedere și repopularea celorlalte ferme de reproducție și în momentul în care se va întâmpla acest lucru vom ajunge la finalul anului 2022, începutul anului 2024 la capacitate maximă de producție. Din momentul în care aduci o scrofiță în fermă și până la momentul în care scoți primii bani de pe urma ei trec 12 luni. În contextul economic actual costurile sunt din ce în ce mai mari, dar încercăm să le manageriem din aproape în aproape. Am fost primii producători specializați de purcei din România. Ferma de la Căzănești nu a avut niciodată o îngrășătorie proprie, toți purceii i-am vândut către alte ferme din afara cooperativei noastre. Celelalte ferme au completat ciclul de producție, dar ele pot funcționa și independent. Am văzut acest sistem de dezvoltare ca fiind cel mai sigur atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere sanitar-veterinar. Am cumpărat un număr relativ mic de animale cu valoare genetică ridicată, undeva la 600-650 de scrofițe inițial, și din acest nucleu ne-am produs scrofițele de înlocuire. Noi colaborăm din 2006 cu un furnizor de material seminal din Olanda “

Evaluarea unui astfel de lot de animale (600 de capete) poate fi undeva între 600.000 de euro și 1 milion de euro. Depinde de genetica pe care vrei să o introduci în fermă și de calitățile acelor animale pentru că toate animalele sunt selectate în baza unui index și, cu cât totalul acelui index este mai apropiat de vârf, cu atât animalele sunt mai scumpe.

„Să nu îți poți valorifica producția este îngrozitor pentru orice fermă“

Nivelul perderilor provocate de Pesta Porcină Africană este greu de stabilit pentru că există atât pierderi directe, cât și indirecte, spune medicul veterinar.

„Am pierdut enorm de mulți bani atunci când fermele au intrat în zona de restricție de mișcare; faptul că nu îți poți valorifica producția este îngrozitor pentru orice fermă. Noi din asta trăim, din valorificarea animalelor către abator și, dacă nu putem vinde, atunci nu avem încasări și nu îmi pot achita datoriile. Am avut și ferme infectate și acolo pierderile au fost parțial compensate de către stat. Spun asta pentru că despăgubirile oferite de stat sunt stabilite la valoarea de piață a animalelor de la momentul respectiv, iar restul costurilor cu ecarisarea animalelor din fermă, dezinfecția fermei și a echipamentelor sunt suportate de producător și sunt cheltuieli semnificative.“

Un focar de Pestă Porcină Africană se stinge după cca 35-40 de zile, numai că reluarea activității  nu este atât de ușoară. În 40 de zile abia dacă poți face dezinfecția obligatorie, apoi ferma intră într-un proces mult mai amănunțit de spălare și dezinfectare pentru că riscul de reapariție a bolii este destul de mare și nimeni nu vrea să se întâmple asta. Atunci repopularea se poate face și după un an, iar încasarea primelor veniturilor este posibilă după încă un an.


  • Din 200.000 de purcei la îngrășat la nivelul cooperativei se obțin 14.000 de tone de carne, producție care pleacă pe piața din România.
  • Cel mai mare producător din România are 40.000-50.000 de scroafe, iar al doilea cca 10.000-12.000 de scroafe. La nivel de țară, producătorii specializați însumează cca 100.000 de scroafe, iar necesarul României doar pentru a asigura autoconsumul este de 30.000-350.000 de scroafe.

Laura ZMARANDA

Media

Articole înrudite