reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Aug 2022

Triticale și mei - cereale rezistente la secetă ce pot afecta diferit emisia de gaze cu efect de seră la purcei

Triticale (Triticum secale) este o cereală hibrid disponibilă local în cantități variabile, caracterizată printr-un conținut mai ridicat în proteine și aminoacizi esențiali decât al porumbului, lizina la un nivel cu 50% mai mare și o digestibilitate mai mare a energiei și a proteinei decât cea a orzului (Christy, 2019).

Conform datelor furnizate de EUROSTAT, producția medie de triticale estimată la nivelul statelor membre UE în 2020 a fost de peste 12 mii tone, iar în 2021 s-a prognozat o producție cu 2,3% mai mare decât media ultimilor 5 ani. În România, producția medie de triticale în 2021 a fost de 340 mii tone, pe o suprafață de 72,91 mii ha. Un argument suplimentar pentru includerea acestei cereale, alături de porumb, în hrana animalelor îl reprezintă toleranța față de secetă și capacitatea ridicată de adaptare pe terenuri marginale.

Pe de altă parte, meiul (Panicum miliaceum) este o cereală consumată de secole, în special în China. În dieta occidentalilor treptat a fost înlocuit cu grâu și porumb, deși se cultivă încă extensiv în India, Rusia, Orientul Mijlociu, Turcia și România. Meiul este rezistent la temperaturi ridicate, la terenuri cu nivel redus de apă și este cunoscut ca având o amprentă carbon scăzută (Saxena și col., 2018). Compoziția meiu- lui în energie, proteine, dar și în enzime și o serie de principii activi îl recomandă pentru a fi folosit în hrana oamenilor, dar și a animalelor. Astfel, boabele de mei au un conținut de 9-11% substanțe proteice, 2-4% grăsimi, 8-13% celuloză.

Poluarea generată de fermele de porci poate proveni din descompunerea gunoiului, ceea ce conduce la probleme de mediu care efectează atmosfera și sănătatea crescătorilor de animale. Conform datelor furnizate de Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD), consecinţele asupra mediului provocate de acest sector sunt în centrul preocupărilor, în special în ceea ce privește gestionarea gunoiului de grajd și legat de aceasta poluarea apei şi a aerului.

Rezoluția Parlamentului European privind strategia pentru o reducere pe termen lung a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu Acordul de la Paris (2019/2585(RSP)), subliniază că emisiile nete vor trebui reduse la valori aproapiate de zero în toate sectoarele economiei și se aplică principiul „poluatorul plătește“.

Gazele cu efect de seră sunt compuși gazoși care captează căldura sau radiațiile cu undă lungă din atmosferă. Principalele surse și tipuri de gaze cu efect de seră din sectorul de creștere al animalelor sunt metanul (CH4, 25%), CO2 (32%), protoxidul de azot (N2O, 31%). Aceste gaze sunt de obicei convertite la unități de CO2 echivalent (CO2 eq.) ca expresie a potențialului de încălzire globală.

În fermele de porci, emisiile de CO2 provin din expirație și eliberat din dejecții (Philippe & Nicks, 2014), deși acesta din urmă reprezentă cantități neglijabile preluate de plante prin fotosinteză.

În cadrul IBNA Balotești s-au testat efectele comparative asupra performanțelor, stării de sănătate și predicția emisiilor de gaze cu efect de seră ale adaosului de triticale sau mei în hrana purceilor (25%), pentru completarea porumbului, ca principal ingredient energetic.

La purceii în criza de înțărcare, la un consum similar de nutreț combinat, purceii la care s-a adăugat mei în hrană pot înregistra un spor cu aproximativ 14% mai mare (>285 g/ zi), iar consumul specific cu 11% mai mic. Markerii plasmatici, importanți în cercetările medicale pentru evaluarea stării de sănătate, au înregistrat valori în intervalul de referință, ceea ce denotă faptul că sănătatea nu este afectată ca răspuns al organismului animal la folosirea de triticale sau mei.

La purcei în faza de creștere-îngrășare, la un consum similar de nutreț combinat, sporul mediu zilnic poate ajunge la peste 900 g și este mai redus cu 3-4% la animalele hrănite cu triticale comparativ cu cele la care se adaugă mei. Deși performanțele sunt afectate (P>0,05), cantitatea totală de azot excretat se reduce la lotul cu triticale cu aproximativ 14%. O reducere semnificativă (peste 13%)  a fost observată la producția de N2O la purceii care au consumat triticale. Aceeași tendință a fost observată la cantitatea de CO2 exahalat, fiind mai mică cu peste 3% la consumul de hrană cu triticale. CH4 rezultat din procesele fermentative din organism înregistrează o reducere semnificativă în cazul consumului de triticale.

Datele rezultate ca răspuns al purceilor la includerea în hrană a celor două tipuri de cereale neconvenționale, respectiv triticale și mei, conduc la argumente suplimentare pentru recomandarea folosirii acestora pe fondul unui potențial nutrițional valoros care vine să completeze pe cel al porumbului.

Mihaela HĂBEANU

Articole înrudite