Adama 04 mai 2020
update 29 May 2020

Ferma de capre românești şi anglo-nubiene a familiei Negoiţă

  • Publicat în Zootehnie

Dorul de copilărie şi dragostea pentru animale l-au determinat pe Paul Negoiţă să achiziţioneze capre românești pentru producția de lapte şi anglo-nubiene pentru reproducție în satul Focşănei, la 3 km distanţă de Buzău. Drumul spre o astfel de fermă nu a fost uşor, iar piedicile nu au ezitat să apară chiar din primele luni de activitate, ne spune acesta. Cu toate acestea, pasiunea trebuie dusă până la capăt şi de aceea, în viitorul apropiat, buzoianul se gândeşte şi la un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă deoarece doreşte să investească în tehnologie.

O lungă perioadă de transhumanţă...

Reporter: Când v-aţi hotărât să puneţi pe picioare o fermă de capre şi ce v-a determinat să investiţi în acest domeniu?

Paul Negoiță: Povestea fermei noastre începe, cumva, din copilărie, atunci când, pe dealurile din Blăjani, judeţul Buzău, păzeam caprele bunicilor, o activitate de vară intensă, la început impusă, apoi din dragoste pentru animăluțe. Acolo, până în 1990, mai toți aveau capre. Vegetația era propice, iar pentru aceste animale nu se dădeau cote la stat. Exista o formă de pășunat cu rândul, pe care ai mei nu o agreau. Multe zile mi-au răpit căprițele. Căram cărți cu mine, dar nu îmi dădeau pace. Caprele sunt din fire neastâmpărate. Așa a început povestea! Nu credeam că va mai continua, până când, în 2017, am reîncercat să învii ceva din trecut. Mi-am propus să-mi cumpăr două-trei capre, pentru familie. Am căutat în satul nostru și mi-am dorit să fie roșii, așa cum erau cele din copilărie. Am găsit un sătean dispus să-mi vândă, dar nu a vrut una sau două ci toate, adică în jur de 30 de capete. M-a citit rapid că nu mai știu bine despre ce este vorba și mi-a strecurat chiar și doi țăpișori drept capre. Era februarie și nu prea puteai ghici, așa că am luat cât m-am priceput. Primul amplasament l-am stabilit în Blăjani.

Am construit un adăpost modest şi am cumpărat furaje. De altfel, am constatat că nu mai e ceea ce era. Posibilitatea de a găsi un îngrijitor care să nu fie bine însiropat cu Roșu de Blăjani, vinul zonei, din viile peste care a trecut și Matei Basarab, era nulă. Deoarece dețineam o suprafață generoasă, de peste 5 hectare, la Banița, Buzău, le-am mutat acolo, doar după două luni. A fost o primăvară superbă. Gândisem să aplic metode moderne de pășunat rotativ și să irig frumoasa pășune situată între grădinile de legume ale satului și liziera de salcâmi care străjuiește râul Buzău. Vara nu a fost ușoară. Din luna iulie iarba s-a uscat. Nu am reușit să construiesc un sistem eficient de irigare. Am pierdut o vară pentru producție. Nici caprele nu erau foarte fericite. Vântul sufla din toate direcțiile și am hotărât că nu este locul potrivit. Așa că am plecat iarăși în transhumanță.

…capre aduse din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree

Rep.: Ce a urmat şi care au fost următorii paşi?

P.N.: Ne-am instalat la Focșănei, la 3 km de Buzău, unde dețineam o suprafață generoasă de teren și aveam deja o mică gospodărie, la care am adăugat și grajdurile pentru capre, pe care le-am construit și dotat cu instalații de alimentat cu apă, fose de scurgere, instalații de iluminat, cameră de muls, magazie pentru furaje și moară pentru pregătirea hranei. Pe lângă toate acestea, am avut o vară de studiu. Ne-am documentat sub toate aspectele asupra noii noastre activități. De asemenea, am cumpărat încă 15 capete de capre românești, de foarte bună calitate, comparativ cu ceea ce luasem inițial. Am cumpărat și primele capre din rasa anglo-nubiană și rasa Boer din țară. Am început să port discuții pentru îmbunătățirea calității genetice a turmei și am adus capre din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree. Am învățat ce înseamnă calitatea și am construit două direcții de lucru. Am păstrat caprele românești pentru producția de lapte, iar pe cele anglo-nubiene pentru reproducție. Nu a fost ușor să adaptăm caprele din Portugalia, care, de la ramurile de măslin, au ajuns în miez de iarnă la fân uscat. Am avut și mici pierderi și a trebuit să ne folosim de experiența anterioară. Ne-am tratat singuri căprițele care au avut probleme de acomodare la climă. Soția mea este medic stomatolog și, vă garantez, face suturi și intervenții de orice mai bine decât un veterinar, iar de tratamentul medicamentos m-am ocupat eu, testând eficiența medicamentelor umane. Sunt foarte eficiente. În decembrie deja era totul sub control și nu am mai avut niciodată probleme medicale. În afara unor dificultăți la fătare, nimic nu a mai cerut intervenție medicului și farmacistului.

capre

Investiţie de cca. 20.000 euro în sistemul de furajare şi în dotare

Rep.: La un astfel de efectiv, în ce constă sistemul de furajare şi rațiile furnizate acestor animale?

P.N.: Sistemul de furajare este tradițional. Folosim cerealele obținute de pe terenurile pe care le dețineam deja și lucerna de pe terenurile noastre. În toamna lui 2018 am reînsămânțat în jur de 7 ha de teren cu lucernă nedrajată deoarece dorim să intrăm într-un program de monitorizare Bio din acest an. Am construit adăpostul cu alee de furajare. Nu avem încă utilaje, dar avem grijă ca animăluțele să fie bine hrănite. Rezultatele s-au văzut. Animalele sunt foarte sănătoase și mult mai productive.

Rep.: Ce produse valorificaţi și cum are loc distribuția acestora?

P.N.: 2018 a fost un an bun! Am început să fim cunoscuți și foarte căutați. Ne-am dotat cu o mașină-frig și am început să trimitem laptele la domiciliu, pe bază de abonament. Cele mai vândute produse au fost laptele, brânza și, în cantități încă foarte mici, zerul.

Rep.: La cât ajunge o astfel de investiție în timp?

P.N.: Despre investiții îmi este greu să vorbesc. Nu au fost mici! Probabil, undeva la 20.000 de euro. Mă refer la construirea și dotarea adăpostului și la investițiile în partea de genetică. Terenurile și mare parte din materialele de construcții le aveam, precum și toate utilitățile.

Anul acesta se doreşte achiziţionarea unui laborator de producție digitalizat

Rep.: Ce planuri de viitor aveți? Și cum vă vedeți ferma d-voastră în viitorul apropiat?

P.N.: Să ne perfecționăm! Este o activitate complexă, cu multe verigi. Ideal este să poți duce procesul de producție și valorificare până la capăt. Din acest motiv anul acesta ne vom dota cu un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă. Vom continua să investim în tehnologie. Pentru următorii ani, obiectivul nostru major este să păstrăm calitatea produsului. Oferim consumatorilor un produs natural, sănătos, extrem de valoros nutritiv; nu mai amintesc despre calitățile laptelui de capră obținut în condiții de igienă perfectă, etichetat conform cerințelor legale și oferit la domiciliu. Avem formație medicală și vrem să-i facem pe semenii noștri să înțeleagă că este bine să devină producători, iar dacă nu vor sau nu pot e bine să fie exigenți cu ceea ce mănâncă. Noi ne-am dorit să știm ce mâncăm și oferim celor care cumpără exact ceea ce consumăm noi.

Rep.: Ce recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

P.N.: Sfaturi? Să aibă curaj! Nu este doar o activitate de producție și corvoadă, este și de agrement. E bine să înceapă cu căprițe românești, care sunt și ieftine, și bune de lapte. Calitatea laptelui este foarte bună! Dacă doresc producție, rasa anglo-nubiană este perfectă, dar și prețul caprelor este pe măsură.

Beatrice Alexandra MODIGA