Informațiile următoare sunt extrase din ghidul numit „Metodologie pentru implementarea sistemelor de protecţie a culturilor agricole, şeptelului şi stupinelor în vederea reducerii pagubelor produse de urşi“, material care ne-a fost pus la dispoziție de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea.

A circulat multă vreme pe Internet o fotografie a unei căprioare în mijlocul unui drum asfaltat care traversa o pădure. Iar mesajul era următorul: „Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Căprioara nu traversează drumul, ci drumul traversează pădurea în care trăiește căprioara.“ Și așa cu fiecare drum construit prin pădure oamenii au uitat cine este de fapt invadatorul. Au rupt orice conexiune cu natura și au început să distrugă tot, păduri, râuri, au început să ucidă animalele care, rămase fără habitatele naturale, au pătruns pe teritoriul lor. Proiectele Wolflife și Bearlife derulate de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea vorbesc despre dimensiunea reală a acestor fenomene și despre soluțiile prin care pot fi combătute. Cele mai frecvente conflicte între om și prădători se întâmplă în munți, în preajma stânelor. Ciobanii se plâng de pierderile provocate de urși și lupi și de multe ori cer uciderea acestora. Echipa APM Vrancea a mers la stânele situate în zone frecventate de acești prădători și le-a prezentat ciobanilor alternative care nu presupun finaluri atât de tragice pentru animalele sălbatice. În cadrul proiectului Bearlife au fost donate 120 de garduri electrice, iar în cadrul Wolflife au fost realizate pe baza aceleiași tehnologii șase zone demonstrative. Anul acesta vor fi donate ciobanilor încă 30 de garduri electrice și kituri complete pentru protejarea stânelor.

Cum funcționează

Gardul electric acţionează ca o barieră în faţa animalelor sălbatice deoarece prin reţeaua de fire electrice se descarcă impulsuri de înaltă tensiune, şocul electric (8.000 V, neletal) determinând prădătorii să se retragă imediat. Un generator adaptat surselor de energie disponibile trimite impulsuri electrice de-a lungul firelor gardului. Astfel, un animal (sau vegetația) care atinge firele creează prin corpul său o cale pentru curentul electric spre pământ şi înapoi spre generator pentru a încheia circuitul. Curentul electric (impulsul) sau şocul emis de generator durează doar 0,0003 secunde. Impulsurile sunt despărţite de 1-2-3 sec. Un gard electric este total nepericulos, de fapt sistemul este mult mai prietenos pentru animale decât sârma ghimpată care poate cauza rănirea animalelor care vin în contact cu aceasta. Şocul resimţit este o combinaţie a voltajului din gard şi a timpului impulsului electric. Cu cât este mai mare şocul primit de animal, cu atât mai lungă va fi amintirea acestui şoc. Principala ţintă este aceea de a determina prădătorii să investigheze gardul într-o manieră lentă şi precaută pentru a provoca primul şoc la nas. Dacă şocul este primit în spate, animalele reacţionează adesea prin înaintare, nu prin retragere. Puterea primului şoc va determina adesea comportamentul animalului faţă de gard în viitor.

Componente

Un gard electric este alcătuit din 3 componente:

• un generator care produce impulsuri de curent;
• o reţea de conductori care conduce curentul;
• un sistem de împământare.

Generatorul (sursa de impulsuri electrice) trebuie, în primul rând, să fie adaptat potenţialelor surse de energie electrică disponibilă. Astfel, cele mai eficiente şi ieftine generatoare sunt cele alimentate de la o sursă de 210-220 volţi. Puterea acestora este mare şi pot alimenta sisteme de garduri electrice cu lungimi de până la 5 km. În lipsa unei surse de energie permanente se poate utiliza un generator de impulsuri, alimentat de la acumulatori de 6, 9 sau 12 V, aceştia putând fi reîncărcaţi sau conectaţi la un panou solar.

Cele mai viabile generatoare de impulsuri au încorporate un panou solar şi un acumulator, astfel încât utilizatorul este ferit de eventualele nefuncţionări ale sistemului de protecţie.

Firele gardului (conductorii) conduc curentul, formând un circuit care înconjoară perimetrul protejat. Conductorii pot fi confecţionaţi din fire textile împletite cu elemente metalice, benzi cu fire metalice sau fire din aluminiu sau metale galvanizate. Cu cât rezistenţa conductorului este mai mică, cu atât mai bine este condus curentul, mai uşor şi pe o distanţă mai mare. Conductorii trebuie testaţi şi aleşi şi în funcţie de rezistenţa la rupere. Un gard electric pentru urşi trebuie confecţionat din fire cu rezistenţă mare la rupere.

Izolatorii sunt piese confecţionate în general din PVC şi au diferite forme şi mărimi, adaptate unor modele diferite de prindere pe structuri din metal sau lemn. Când folosiţi stâlpi din lemn moale sau oţel, aveţi nevoie de izolatori pentru a preveni pierderile excesive de putere.

Împământarea – fără un sistem de împământare corect instalat, gardul nu poate funcţiona. Generatorul are nevoie de un sistem de împământare pentru a completa circuitul şi pentru a-i da animalului un şoc eficient. Peste 80% din disfuncţiile sistemelor de garduri sunt legate de o insuficientă împământare.

Un sistem de împământare constă în:

• baghete galvanizate de împământare;
• clamă de împământare;
• cablu de ieşire.

Montarea gardului electric – firele se plasează la distanţa de 20-30 cm unul de altul, cele de la nivelul inferior mai apropiate unele de altele (15 cm între ele), distanţa între fire variind în funcţie de teren şi de specia de prădător:

- în cazul lupilor, firele vor fi concentrate mai aproape de sol pentru a evita ca lupii să poată săpa pe sub firele de jos;

- în cazul urşilor, setarea firelor se va face cât mai uniform posibil;

- când gardul se află pe o pantă, în partea din amonte firele se montează la cel mai înalt nivel pentru a reduce posibilitatea ca animalul să sară înăuntru de pe panta superioară.

Pilonii se fixează la intervale de 5-10 m, acest lucru depinzând de topografie. Acolo unde terenul este neregulat, distanţa dintre piloni va fi mai mică pentru a se putea urmări conturul solului cât mai bine posibil. Trebuie verificat întotdeauna dacă firele au acelaşi spaţiu între ele pe aceşti piloni. S-a observat că diferenţele de spaţii au fost imediat observate de către câinii de pază care au putut să se strecoare înăuntru. Firele nu trebuie să atingă solul sau iarba pentru a evita întreruperea curentului de-a lungul firelor. Se pot utiliza role cu fire de 400 m sau 200 m.

Înălţimea gardului este singura limită pentru animalele care sar. Prin adăugarea unui gard suplimentar în faţa primului pentru a lărgi întregul sistem, săritorul va ezita să treacă pe deasupra lui. Gardul nu va opri un animal de talie mare care aleargă spre el, fără să-l vadă. Mai mult, majoritatea contactelor cu gardul electric se produc noaptea. De aceea gardul trebuie să fie vizibil, iar pentru asta se poate monta un fir alb în partea lui superioară.

Sfaturi practice

Fără un sistem de împământare, curentul nu va putea să-şi completeze circuitul, fiind complet ineficient, iar din această cauză nu vor exista şocuri în gardul electric.

Sistemul de împământare al generatorului este asemenea unei antene radio. Cu cât este mai mare antena, cu atât mai bună este recepţia. La fel şi în cazul gardului electric: o putere mai mare a generatorului necesită un sistem mai mare de împământare pentru a colecta numărul ridicat de electroni din sol.

În soluri afectate sever de uscăciune, cu un conţinut scăzut de minerale, ar trebui folosită o soluţie salină. Sarea este bun conducător de electricitate şi, de asemenea, atrage şi menţine umiditatea. Dacă gardul nu dă şocul aşteptat, este foarte posibil ca de vină să fie sistemul de împământare. Principalele cauze ale unei împământări ineficiente sunt:

– bare de împământare insuficient de lungi;

– fire prost conectate sau fire de diferite tipuri conectate împreună;

– conexiuni slabe cu barele de împământare.

Adâncimea este importantă pentru a ne asigura că partea din pământ se află întotdeauna într-un sol umed.

Când fixăm un gard electric trebuie să fim atenți la îmbinarea firelor. Firele îmbinate incorect pot fi o cauză majoră pentru pierderile de curent. Când uniţi firele la mijlocul gardului, utilizaţi clame de joncţiune. Nu costă mult şi îmbunătăţesc enorm funcţionarea gardului. Niciodată nu îmbinaţi două capete printr-un simplu nod. Pierdeţi prea multă energie (rezistenţa poate fi egală cu un kilometru de fir). Utilizaţi conductori de cel puţin 2 mm (grosimea firului). Cu cât este mai mare diametrul, cu atât mai bună este conductivitatea şi deci cu atât mai puternic este sistemul.

Investiție și amortizare

Un gard electric nu este o măsură de protecţie foarte ieftină. Un astfel de gard costă între 300-1.000 euro (în funcţie de dotări, lungime, accesorii, sursa de energie etc.). În Vrancea s-a calculat o medie a pierderilor la stânele din zona montană de 260 euro pe stână. Acest preţ include animalele omorâte, precum şi cantitatea de lapte pe care ar fi putut să o dea acestea. Pierderile înregistrate la stânele cu garduri electrice au fost de doar 6.70 euro, doar 2,59% din pierderile celorlalte stâne fără garduri elec­trice. Conform acestor calcule, un gard electric care costă aproximativ 300 de euro ar putea să scoată cheltuiala într-un an. Totodată, trebuie ţinut cont de faptul că un astfel de sistem de protecţie poate funcţiona mulţi ani dacă este menţinut corespunzător. De aceea investiţia va fi profitabilă probabil pentru o persoană care deţine multe animale sau care este responsabilă de o turmă pentru o perioadă mai lungă.

• Gardul electric este uşor de montat (timpul de montaj este cu mult sub timpul necesar pentru instalarea unui gard convenţional din lemn, fier sau sârmă).
• Poate fi folosit în locuri izolate, departe de drumuri şi oraşe.
• Poate funcţiona cu o simplă baterie de 12V (baterie auto) care poate fi reîncărcată cu uşurinţă sau aveţi posibilitatea să combinaţi cu utilizarea de panouri solare în cazul în care nu există posibilitatea de acces la o sursă de electricitate de 220V.

Este necesară marcarea gardurilor cu voltaj mare pentru ca oamenii să nu intre în ele sau să se atingă de acestea.

Laura ZMARANDA