Revenim în atenția dumneavoastră cu câteva informații extrase din Codul de Bune Practici Aplicabil în Domeniul Creșterii Chinchilelor întocmit de Mircea Vieroșanu, crescător de chinchila. Articolul de față tratează subiectul bolilor chinchilelor și prevenirea lor.

Alimentație și igienă

Deşi în mare măsură chinchila este un animal rezistent, trebuie acordată o importanţă aparte alimentaţiei care trebuie să fie formată din elemente de cea mai bună calitate şi aflate în termen de valabilitate. Asigurarea stării de igienă a spaţiului de creştere, a cuştilor, a biberoanelor şi a hrănitoarelor este, de asemenea, o prioritate. Acest lucru se datorează faptului că sistemul imunitar al chinchillei a scăzut odată cu creşterea ei în captivitate, iar praful din fân, firele de păr căzute de pe animale şi adunate în colţurile adăposturilor, praful şi mizeria aduse în adăpost pe încălţămintea celor care intră în acesta, apa stătută din biberoane în contact cu lumina şi căldura reprezintă factori pentru dezvoltarea paraziţilor şi germenilor patogeni sau dezvoltarea unei flore microbiene bogate. Adăpostul trebuie curăţat zilnic (măturat) şi spălat cu apă cu dezinfectant Domestos la două zile (apa nu trebuie să fie în exces), săptămânal după curăţirea cuştilor şi cel puţin la fiecare două luni dezinfectat pe toate suprafeţele (tavan, pereţi, pardoseală – se poate folosi Virkon sau Ecocid). Cuştile se vor curăţa săptămânal (odată cu schimbarea aşternutului de talaş) şi de două ori pe an se vor dezinfecta temeinic (spălate cu jet de apă sub presiune şi dezinfectate cu soluţie de Virkon sau Ecocid). Biberoanele se vor clăti cu apă caldă ori de câte ori trebuie completată apa de băut şi lunar se vor spăla cu detergent cu PH neutru. Băiţele pentru nisip se vor curăţa zilnic, înainte de administrarea nisipului, şi săptămânal, la curăţenia generală, se pot spăla cu o cârpă umedă şi apoi şterse cu una uscată. Hrănitoarele se curăţă cu o pensulă înainte de administrarea hranei noi.

Boli externe

Mâncatul blănii – manifestări: boala nu este foarte des întâlnită şi este destul de puţin cunoscută din punctul de vedere al cauzelor şi al tratamentelor. Ea se manifestă prin smulgerea unor smocuri de păr din blănița din anumite zone ale corpului. Cauze: unii crescători afirmă că printre cauzele posibile ar fi umiditatea crescută în adăposturi, zgomotele bruşte sau unele dureri abdominale. Combatere: ca remedii încercate amintim folosirea unor antibiotice cu spectru larg sau îmbibarea blăniţelor cu diferite substanţe foarte amare.

Micoza – manifestări: este cea mai răspândită boală externă. Aceasta apare datorită unor ciuperci microscopice care determină crearea unor pete pe blăniţă, cu un aspect asemănător zonelor mâncate de molii. Cauze: motivul cel mai frecvent al apariţiei este umiditatea crescută (atenţie deci la perioadele calde din timpul verilor), dar şi praful în exces din fân. Boala este contagioasă şi se recomandă separarea animalelor afectate. Primele semne ale micozelor apar pe bot, labe sau organele genitale, însă, dacă nu este tratată de la primele momente, se poate extinde şi pe alte părţi ale corpului, extinderea masivă a lor putând conduce chiar la moartea animalului. Combatere: tratamentul uzual în aceste cazuri este curăţarea locală a zonelor afectate cu soluţie de clotrimazol, de două sau chiar trei ori pe zi, până când zona devine gri deschis la culoare. În cazul în care, după câteva zile de tratament, nu se constată o ameliorare a bolii (sau cel puţin stoparea extinderii), se poate încerca cu Nizoral unguent.

Boli interne

Cele mai frecvente afecțiuni sunt:

Pneumonia – manifestări: refuză mâncarea, stă imobilizat într-un colţ al cuştii, este abătut. Cauze: curenţi de aer rece. Combatere: animalul se izolează şi se tratează (injectabil) cu antibiotic cu spectru larg de acţiune (Lincospectin), de două ori pe zi, timp de trei zile. Observaţii: ca urmare a tratamentului poate apărea starea de constipaţie, situaţie în care trebuie administrat de două ori pe zi între 3 – 5 ml de iaurt natural.

Congestia pulmonară – manifestări: aceleaşi ca la pneumonie. Cauze: Boala este produsă de obicei de pneumococi. Ea poate să apară la femele, dacă în adăpost este frig când are loc parturiţia, iar animalul a transpirat. Combatere: acelaşi tratament ca la pneumonie şi crearea unei temperaturi normale în adăpost. Observaţii: aceleaşi de la punctul anterior.

Enterita – manifestări: dejecţii moi. Cauze: cea mai frecventă este determinată de administrarea de nutreţuri mucegăite, alterate sau infectate. O altă cauză poate fi de origine bacteriană, parazitară (apa de băut). Combatere: în primul rând se determină şi apoi se înlătură cauza care a determinat apariţia bolii, după care, în funcţie de cauză, se administrează antibiotic cu spectru larg (pentru factori de ordin bacterian) sau o alimentaţie naturală formată din floricele de porumb (porumbul trebuie să nu aibă adaosuri de ulei, mirodenii, condimente sau sare) şi pastile de Eridiarom (extract de afine). În ambele cazuri se poate schimba apa administrată cu ceai de mentă amestecat cu cel de afine. Observaţii: în anumite cazuri în care boala nu este virulentă, în locul antibioticului se poate administra Scourban, care are în compoziţie un procent mic de antibiotic, dar conţine şi pansament gastric. Este bine de evitat administrarea antibioticului sau a Scourbanului femelelor gestante sau cu pui pentru că acesta va afecta dezvoltarea şi hrănirea puilor.

Constipaţia – manifestări: lipsa dejecţiilor sau dejecţii foarte puţine şi mici. Cauze: administrarea de nutreţuri sărace în conţinut celulozic sau stenoze intestinale (tumorale sau cicatriciale). Combatere: nu se administrează hrana solidă, dar se administrează ulei de parafină. O altă soluţie este de a se administra de 2-3 ori pe zi între 3-5 ml iaurt Activia natur (în funcţie de greutatea animalului). Observaţii: constipaţia nedepistată şi netratată la timp poate conduce la complicaţii mari, printre care cea mai gravă este prolapsul rectal, moment în care animalul nu mai poate fi salvat.

Sterilitatea – manifestări: o femelă dintr-o familie nu rămâne gestantă într-un interval de timp mare (12 – 14 luni) sau un mascul nu poate monta niciuna dintre femelele familiei. Sterilitatea poate fi parţială sau totală. Cauze: la femele afecţiuni ale aparatului genital (insuficienţă ovariană, astuparea trompelor), dop vaginal, iar la masculi anomalii de funcţionare ale aparatului genital masculin sau „inel de păr“. O altă cauză (rar invocată, în mod special dacă fenomenul de sterilitate este în masă) este proasta alimentaţie. Combatere: cauzele naturale nu au metode de combatere. Singura soluţie rămâne schimbarea animalului diagnosticat ca steril. În cazul dopului vaginal, acesta poate fi eliminat prin deschiderea vaginului şi presarea dopului între degetul mare şi cel arătător. Organul genital masculin trebuie controlat periodic pentru că inelul de păr se formează frecvent şi împiedică actul sexual. Îndepărtarea lui trebuie făcută cu grijă pentru a nu-l răni.

Bolile prezentate mai sus nu sunt singurele care pot apărea. Depistarea din timp a oricăror disfuncţii, precum şi atenţia şi experienţa crescătorului vor conduce la minimizarea cazurilor de mortalitate.

• Reamintim faptul că bolile chinchilelor pot fi depistate analizând câteva elemente esenţiale: cantitatea, forma şi consistenţa dejecţiilor, starea generală (poziţia în cuşcă, poziţia urechilor şi a cozii), cantitatea de hrană şi apa consumată. Analiza acestor elemente trebuie coroborată în permanenţă şi cu condiţiile de mediu (gradul de aerisire, umiditatea, temperatura, curenţii de aer) pentru o diagnosticare cât mai corectă a bolii şi succesul tratamentului aplicat.

Laura ZMARANDA