cemrom doloflor
update 21 Jun 2018

Fermele de suine din România vs. fermele de suine din Polonia

  • Publicat în Zootehnie

În urma vizitelor la peste 50 de ferme de suine din țara noastră, dar și din experiența proprie de 15 ani în fermă, constatăm că la noi sunt reguli, zicem noi, mult prea aspre privind măsurile de biosecuritate aplicate de fermierul nostru față de fermierul polonez, spre exemplu. Vizitând câteva dintre fermele de suine din Polonia am observat că aceștia pun mare preț pe investiții mari, care urmăresc o îmbunătățire constantă în timp, asigurând în primul rând calitatea potențialului genetic. Atunci, ne-am zis, de ce oare alții pot, iar noi nu? Oare cu ce suntem noi, românii, mai prejos decât alții?

Cum este pe la alții

În mod cert, după cum bine știți, aproape fiecare stat își susține poporul. Și aici putem aminti de statul danez, care oferă o mare sumă de bani pentru extinderea fermelor în afara țării, dar și de Polonia, renumită pentru creșterea și multiplicarea porcilor. Aici, spre exemplu, am văzut ferme de familie preluate din tată în fiu, susținute cu diferite forme de creditare (dobânzi mici). Proprietarii acestora au fost primii care au accesat fonduri europene în procent de peste 95% într-o scurtă perioadă de timp. Să vorbim puțin și de statul spaniol care a pus la punct proceduri de multiplicare a purceilor cu potențial genetic ridicat, dar care nu este foarte strict în privința măsurilor de biosecuritate și nici măcar în menținerea unei curățenii exemplare. Sigur că vecinii noștri ruși, trecând printr-un focar de pestă porcină africană, au înăsprit condițiile de biosecuritate, cu investiții majore de 5-7% din totalul investiției. Dar, desigur, regula de aur este mai degrabă să previi decât să combați.

Românii, mai catolici decât papa

Însă noi, românii, suntem mai catolici decât papa. Aducem purcei pentru creștere și îngrășare din toate fermele din Europa, luând astfel tot ce ni se dă, bun sau mai puțin bun. Dorim să facem performanțe cu produșii altora și rezistăm cu stoicism căci așa-i românul, se mulțumește cu orice. Porcii din Danemarca sunt relativ buni, dar foarte scumpi (92 euro cu TVA pe cap), SPF plus indemni de orice boală zic ei. Animalele au totuși mari probleme de adaptare la noi condiții și prezintă o problemă digestivă nativă: enterită proliferativă (ILEITĂ). Să lămurim câteva aspecte: boala se exprimă clinic la purceii înțărcați după o incubație de 3-6 săptămâni. Ca stare generală, porcii bolnavi au poftă de mâncare cu apetit capricios, urmată de o scădere în greutate, dar boala rămâne în stare latentă, nefiind însoțită mereu de scaune diareice. În formele de enterită necrozată, cât și ileită regională, porcii prezintă diaree cu fecale apoase și o slăbire progresivă. În formă avansată a bolii, enterita hemoragică se manifestă cu diaree hemoragică, fecale de culoare roșie spre brună sau chiar negricioasă și anemie. Porcii sunt palizi, au culoare albă, ușor gălbuie a pielii, sunt abătuți și apatici, stau mai mult culcați și se ridică greoi la mâncare. În acest caz, se intervine cu administrare în masă a Tilozinei pulbere administrate în furaj (maximum 25 g/kg corp) asociate  cu un probiotic: Enteroferm.

De aceea recomand folosirea la începutul perioadei de populare, în apa de băut, a vitaminelor: Jecuplex, Supravitaminol sau Ankaselevit (unul dintre acestea) pentru a păstra un status bun al efectivului trecut prin multe încercări (stresul de transport, stresul cauzat de aclimatizare, stresul de schimbare locație, stresul de regrupare în efectivul de suine).

Boala aduce după sine și pagube însemnate financiar, cu pierderi din efectiv prin mortalitate cuprinsă între 5-6%, cadavrele au culoarea palidă și sunt deshidratate, la deschiderea cadavrelor intestinul subțire prezintă îngroșarea peretelui, fiind rezultatul proliferării mucoasei și edemul acestuia. În enterita proliferativă hemoragică peretele intestinului este îngroșat, cu conținut hemoragic, dar aceasta nu trebuie confundată cu dizenteria porcului, care este asemănătoare ca semne clinice. Dat fiind faptul că nu sunt cunoscute încă măsuri eficiente atât de profilaxie, cât mai ales de combatere a bolii, se recomandă să nu se facă achiziții de animale din fermele cu focar sau cu antecedente de boală și se interzice transferul de animale din efective cu semne de boală în ferme  sănătoase. Antibioticele folosite sunt: TILOZINA ȘI TIAMULINUL, care se folosesc atât preventiv, cât și curativ, de care danezii s-ar folosi cu succes, chiar și ca promotor de creștere.

Să vorbim puțin și de produșii aduși din fermele din Ungaria, rezonabili cumva ca preț (65-75 euro cu TVA/cap) vaccinați de PRRS. Prețul variază și în funcție de media purceilor; dacă sunt sub 25 kg media, prețul scade și sub 65 euro/cap. Același preț scăzut îl au și produșii masculi din fermele de scroafe BUNICI din care se opresc scrofițele pentru repro­ducție înlocuire matcă. Acest lucru este motivat de următorul aspect: există un sex ratio de 1:1 femele și masculi la o fătare. Aceștia sunt produși care nu excelează la capitolul SMZ (spor mediu zilnic), având un maxim potențial genetic de 800 g/SMZ.

Sunt produși ai fermelor din Germania care au un preț între 70-75 euro cu TVA, vaccinați, dar și aceștia au problemele lor: de obicei afecțiuni respiratorii, tuse, dispnee (greutate în respirație) în care intervenim preventiv în masă cu probiotic și antibiotic în furaj, în amestec sau apa de băut (medicator). Recomand Doxxicol sau injectarea în masă de Draxxin (antibiotic din noua generație) cu rezultate spectaculoase, administrare 1 ml/30 kg greutate vie, intramuscular în regiunea gâtului.

În încheiere, sper să reușim să avem fermele noastre de reproducție și să creștem produșii obținuți.

Ing. zootehnist Loredana Mocanu,
CATLOR CONSULTING SRL, tel.: 0758.674.671