reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Aug 2019

Tehnologia de întreţinere a vacilor de lapte în sistem liber

  • Publicat în Zootehnie

În căutarea celor mai bune rezultate atât sub aspect economic, cât şi productiv, managerii fermei trebuie să aibă în vedere elaborarea unei strategii de modernizare şi retehnologizare a proceselor specifice creșterii diferitelor categorii de animale din ferma prin care să devină competitivi. Aplicarea unor tehnologii performante poate duce la evidenţierea cantitativă şi calitativă a potenţialului genetic al animalului. O astfel de strategie poate fi dată de organizarea fermei ce are la bază principiile creşterii vacilor de lapte în sistem intensiv, cu corelarea perfectă a tuturor verigilor tehnologice.

Întreţinerea în sistem liber prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajele constau în faptul că există posibilitatea aplicării progresului tehnico-ştiinţific (creşte productivitatea muncii până la patru ori), creşte gradul de mecanizare şi de automatizare a proceselor de producţie, scade efortul fizic al lucrătorilor, vacile beneficiază de mişcare, se obţine lapte cu calităţi igienice superioare. Dintre dezavantaje se manifestă puternic comportamentul de grup şi ca atare nu toate vacile beneficiază de condiţii asemănătoare de odihnă şi furajare, intervine dificultatea ţinerii sub control a stării de sănătate a animalelor, creşte frecvenţa accidentelor, a avorturilor mecanice şi a suptului reciproc.

Vacile de lapte pot fi întreţinute în grajduri, dispuse liniar, unul în continuarea celuilalt, legate între ele de un culoar, care duce la sala de muls. De regulă, adăpostul este compartimentat pe trei zone, respectiv zona de odihnă, zona de circulaţie a animalelor şi de evacuare a dejecţiilor şi zona de furajare.

Zona de odihnă este împărţită în cuşete individuale, cu pardosea din beton, acoperită cu aşternut de paie, asigurându-se între 3-6 kg paie/vacă/zi iarna şi între 2-3 kg paie/vacă/zi vara. Dimensiunile unei cuşete sunt: lungime 1,3 m, lăţime 1,2 m şi înălţime 1 m. La partea dinspre perete, cuşeta este prevăzută cu o bară metalică (opritori de grebăn), care împiedică animalul să defece în zona de odihnă atunci când acesta se ridică. Cuşetele sunt ridicate cu 15-25 cm deasupra zonei de circulaţie pentru a reduce aportul de dejecţii printre ongloanele animalelor.

Zona de circulaţie, are lăţimea de 3 m. Această zonă permite circularea a două animale din sensuri opuse, fără a fi deranjate cele care se află deja la iesle. Aleea de circulaţie este totodată şi zonă de defecaţie, evacuarea dejecţiilor făcându-se cu lama într-un batal situat la capătul adăpostului.

Zona de furajare, este betonată, are o lăţime de 2,5 m şi permite administrarea hranei cu ajutorul unei remorci tehnologice. Aceasta zonă este prevăzută cu iesle betonată care are o înălţime de 30 cm de la sol, şi cu sistem de blocare la alee (grilaje de individualizare care divizează frontul de furajare în lăţimi de 0,7 m, permiţând furajarea simultană a întregului efectiv şi înlătură totodată risipa de furaje din iesle). Grilajele sunt fixate pe bordura ieslei.

Adăparea se face din adăpători cu nivel constant, prevăzute cu încălzire electrică care asigură o temperatură optimă a apei pe timpul iernii de 8-12º C. Se asigură 60-100 l apă/cap/zi din cele două adăpători situate la capetele adăpostului.

Microclimatul se asigură prin existenţa unor fante de admisie a aerului curat, situate la înălţimea de 80 cm de la sol şi a gurilor de evacuare a aerului viciat, amplasate în tavan din 5 în 5 metri. Iluminatul este asigurat de becuri incandescente (din 5 în 5 metri). Temperatura în adăpost este asigurată iarna de căldura biologică.

Din adăpost animalele au acces liber în padoc, betonat, prevăzut cu iesle tip masă betonată, cu umbrar şi cu o adăpătoare cu nivel constant. Împrejmuirea padocului este făcută cu bare metalice. Se asigură o suprafaţă de 7m2/cap.

Un astfel de adăpost are o lungime de 80 m şi o lăţime de 10 m. Lăţimea padocului este de 6 m.

Dr. ing. Andreea Vasilachi – INCDBNA-IBNA Balotești