Din 2019 România va avea prima pepinieră certificată ecologic
Manuela Roșian, consultant de fonduri europene, și Traian Mărginean Urs, agricultor, și-au unit forțele pentru a demara o afacere în pomicultură. După ce a terminat facultatea și a lucrat 8 ani într-o multinațională unde scria proiecte europene pentru apă și canal, Manuela a hotărât să joace pe cont propriu un dublu rol, atât de solicitant, cât și de consultant pentru a dezvolta Pepiniera ROZA MUR, care oferă material săditor certificat ecologic. Cum au fost primii trei ani de afacere și cu ce gânduri privește spre viitor ne spune chiar ea.
– Când și cum a demarat afacerea voastră?
– În urmă cu trei ani am început să producem material de înmulțire – pomi fructiferi și trandafiri certificați ecologic.
– Ce soiuri de pomi fructiferi aveți?
– În prezent avem peste 20 de soiuri de pomi și trandafiri. Anul acesta am reușit să producem inclusiv trandafirul de kazanlak, soiul bulgăresc cu cea mai mare producție de ulei. Informații mai multe despre soiurile noastre se găsesc pe pagina de Facebook ROZA MUR la secțiunea albume.
– Cu ce investiții ați pornit? Aveați terenul necesar sau ați cumpărat?
– La început cu 10.000 de trandafiri plantați pe 2.000 mp, iar pe parcurs am tot învățat și ne-am extins. În prezent cultura este rotită pe 9 ha.
– Dar ce v-a determinat să investiți în pomi fructiferi și trandafiri?
– Eu sunt consultant de fonduri europene, iar Traian are experiență în altoirea pomilor și a trandafirilor, el lucrând ani buni prin diverse țări. Din 1987 tot asta face. Din experiența economică pe care am acumulat-o până în prezent am tras concluzia că agricultura este profitabilă în prezent, în special afacerile de nișă, astfel că am căutat o nișă care să se potrivească pe profilul terenurilor pe care le deținem.
– Ce suprafață dedicată afacerii aveți în acest moment ?
– Avem 9 ha în Ciumbrud și 3 ha în Ponor, județul Alba. În Ciumbrud este pepiniera de pomi fructiferi și trandafiri, iar în Ponor cultivăm fructe de pădure, în principiu zmeur și mur, pentru că acolo este altitudine mai mare și sunt condiții ideale pentru ele.
– Cât material săditor ați vândut până acum?
– În primul an, după ce am scos primii pomi, am vândut toată producția pe care am obținut-o noi și am mai cumpărat din sat încă o treime, în jur de 25.000 de pomi și trandafiri. Pentru mine acest număr a fost o trezire la realitate, total neașteptat, noi neavând experiență, publicitate sau altceva; acesta a fost și motivul pentru care m-am gândit să investesc și să cred mai mult în această afacere. Ne-am înscris la cursuri, învățăm permanent, pentru că vrem să fim la curent cu noile tehnologii.
– Și ce ați învățat despre acest domeniu?
– Am fost la cursuri de pomicultor; pentru Traian era nevoie de o diplomă, însă la mine era esențial să găsesc o metodă de control și să înțeleg toate procesele care se derulează în pepinieră. Ce am învățat anul trecut împreună și nu știa el era partea asta de altoit în containere, microsere, am învățat un pic despre altoirea în spațiu steril... Chiar am planificat să mergem la o pepineră în Italia să vedem exact cum se face. Vrem să ne specializăm. Un alt aspect pe care l-am învățat a fost despre agricultura ecologică, pentru că suntem singurii din țară certificați ecologic pentru puieți.
– Care sunt cele mai mari provocări ale afacerii?
– Avem probleme cu găsirea materialului săditor pentru că în țară nu este niciun producător de material săditor ecologic, iar în străinătate există în Olanda, dar au doar măr și cireș.
Ministerul Agriculturii ne dă derogare să lucrăm cu portaltoi neecologic, dar în scurt timp acest lucru nu se va mai întâmpla. Și atunci este important să găsim soluții. În plus, ca peste tot, cea mai mare problemă din pepinieră sunt oamenii.
– Mergeți pe soiuri românești sau din import?
– Deocamdată doar pe soiuri românești. Avem material săditor cu certificat albastru, adică virus free și ecologic.
– Practic, aveți cea mai valoroasă etichetă, materialul săditor ar trebui să se vândă ca pâinea caldă.
– Corect. În special pentru cei care accesează fonduri europene pentru livezi. Dacă scriu în proiect că vor înființa livezi eco au 20% suplimentar în bani, iar noi, așa cum am mai spus, suntem singurii.
– Cu cât veți vinde în primăvară pomii din categoria I?
– Prețul fluctuează în funcție de cerințele pieței. În anul care tocmai a trecut, de exemplu, un pom calitatea a doua s-a vândut cu 4 lei, iar cel de calitatea întâi cu minimum 7 lei. Vorbim desigur de prețul fără TVA. Anul trecut ne-am triplat suprafața de plantare. Procesul de producție este unul lung, și anume în anul 1 se plantează portaltoiul și se altoiește, iar anul 2 este pentru aclimatizare și formarea coroanei. Bineînțeles, în prezent noi avem producție continuă, dar acest termen lung pentru obținerea unei culturi determină și prețul.
– Este o afacere rentabilă să investești într-o pepinieră, să înmulțești material săditor?
– Este rentabil, dar depinde și cum se face. De exemplu, acum pentru ceea ce vrem să plantăm, pentru un hectar de teren investițiile cu materialul săditor și toate lucrările aferente ajung la 45.000 euro. Pentru altoire, o ramură cu 10 muguri costă 4,6 lei. Dacă tu plantezi 50.000 de pomi la hectar și trebuie să cumperi 50.000 de muguri, iar rata de prindere este de 60%, costurile de producție sunt mari. Și riscurile sunt mari, din 10 muguri se pot prinde 6 sau 8; dacă altoitorul nu prinde bine, ai pierdere, dacă vine gerul, iar ai pierderi. De aceea am vrea să accesăm fonduri europene.
– Ați întocmit deja proiectul de finanțare pe fonduri europene, ce valoare are și în ce veți investi banii?
– Valoarea proiectului este de 500.000 euro și vom investi în înființarea în regim ecologic a 4 ha de pepinieră cu certificările albastru ecologic și în utilaje (tractor, plug vibrator, săpăligi electrice pe benzină) pentru că încercăm să ne optimizăm. Până acum ne-am chinuit cu tractor închiriat, cu două motocultoare cumpărate, cu zilieri.
– Cu câți oameni lucrați?
– Câte 4, 6,10, depinde cum găsim. Cu forța de muncă este cea mai mare problemă, pentru că nimeni nu vrea să vină, iar dacă nu ești între ei, cine știe ce fac. Dacă reușim să reducem forța de muncă prin achiziționarea utilajelor este foarte bine.
– În ce stadiu sunteți cu proiectul?
– A fost depus în ianuarie...
– Care este procentul de cofinanțare?
– 10%.
– Știu că Submăsura 41a destinată investițiilor în pomicultură nu a inclus inițial și pepinierele, cum vă adaptați pentru a fi în conformitate cu cerințele măsurii?
– Ne-am pregătit corect de la început. Am înființat firma cu codurile CAEN corecte, am luat terenuri în arendă pentru a putea respecta cerințele legale cu privire la certificări și prevederile pentru combaterea bolilor și virușilor, ne-am înscris ca producători certificați de semințe și material de plantare floricol și fructifer. Anul trecut ne-am înscris în agricultura ecologică, dar avem și terenuri care nu sunt ecologice. Ghidul Solicitantului stipulează că acele cheltuieli eligibile cu materialul săditor sunt valabile doar pentru prima înființare a culturii, astfel am încercat să luăm terenuri suplimentare pentru care să nu existe probabilitatea sau dubiul că am mai fi avut înainte cultură. Acele terenuri la APIA au fost neproductive, pentru că așa trebuiau să fie, iar terenurile neproductive nu sunt eligibile nici la SO-uri, nici la partea cu agricultura ecologică.
Proiectul nostru propune nu doar înființarea unor terenuri noi de cultură sau achiziția de utilaje, ci și informarea și educarea clienților noștri cu privire la ce înseamnă materialul de plantare fructifer de calitate, certificat virus free și ecologic, ce înseamnă material de plantare fructifer calitatea I sau calitatea II. Dorim să facem o serie de filmulețe prin care să învățăm oamenii cum să cumpere, ce să cumpere, când să cumpere sau să planteze, cum să întrețină ceea ce au achiziționat, cum să facă tăierile etc. Filmulețele vor fi disponibile pe pagina de Facebook - Pepiniera Roza Mur, pe un canal de Youtube pe care îl vom crea, dar și pe site-ul care va fi înființat în timpul implementării proiectului.
– De unde procurați materialul săditor pentru altoire?
– De la Institutele de cercetare din țară și din străinătate.
– Credeți că oamenii care cumpără pomi fructiferi știu diferența între eticheta albastră, galbenă sau alta, între o calitate sau alta?
– Sigur nu. Dar până la ei problema este că pe piață găsim pe același stand la vânzare, la același preț, toate cele trei categorii de pomi. Cu 15 lei/bucata găsești pomi și cu etichetă albă, și cu etichetă galbenă, dar și albastră. Magazinele mari îți cer ca document de proveniență certificatul de producător și cel fitosanitar, dar nu se informează cu privire la standardul de certificare sau de calitate al tuturor pomilor. Astfel cel care trebuie să fie informat cu privire la ceea ce cumpără ar trebui să fie cumpărătorul. El ar trebui să se uite la etichetele cele galbene sau albastre; albastrul arată categoria superioară, galbenul faptul că soiul este original, iar categoria lui biologică este inferioară celor cu eticheta albastră. Pomii cu etichetă albă sunt de evitat, ei nefiind certificați.
Un alt aspect de urmărit la achiziția materialului săditor ar fi rădăcinile și ramurile; rădăcinile trebuie să fie bine dezvoltate și de culoare deschisă, lucioase, să nu fie veștejite sau rănite, acesta fiind motivul pentru care noi preferăm să vindem materialul cu rădăcină nudă, ca să poată fi inspectată rădăcina. Iar crengile trebuie să fie de 3 sau 5 și să nu fie vătămate sau înmugurite la achiziție.
– Ce presupune să devii pepinieră de material săditor certificat ecologic?
– Este un proces destul de lung și de costisitor. În acest proces sunt implicate 2 instituții ale statului și o instituție privată. Pentru a deveni certificat este necesar să ai o formă de organizare juridică în conformitate cu legislația în vigoare, apoi trebuie să faci dovada că materialele de altoire (semințe, portalotoi sau altoi) au fost achiziționate de la producători certificați, analize de sol, inspecții etc. Toate acestea presupun niște costuri (doar achiziția etichetei albastre de la Institutul de Certificare a Semințelor costă 0.35 bani bucata, pe lângă toate cele menționate anterior). Iar pentru a fi certificat și ecologic, procesul este unul și mai lung (durează 3 ani pentru ca terenul să fie considerat ecologic și să obții certificare pentru cultură), presupune inspecții anuale de la Organismul de certificare, precum și de la Direcția Agricolă, rapoarte de inspecții, dovedirea provenienței materialelor (dovedirea faptului că nu există producători de materie primă ecologică, obținerea derogării pentru folosirea materialelor obținute în agricultura convențională) etc., plus costurile pe care le presupun toate aceste operațiuni.
Patricia Alexandra POP
GALERIE FOTO