abonament lumea satului

update 11 Dec 2017

Iepurii, o pasiune care nu reușește să devină afacere

  • Publicat în Zootehnie

Dl Zoltan Bandu are o pasiune pe care, fără îndoială, mai toți cititorii noștri au avut-o în copilărie: creșterea iepurilor. Dar dacă majoritatea dintre noi nu am materializat această chemare și ne-am mulțumit cu iepurașii de pluș, iar alții am fost stăpâni de iepuraș în preajma unui Paște, câteva zile, dl Bandu și-a urmat pasiunea până la un nivel foarte înalt.

Iepurașii campioni naționali

Zoltan Bandu este foarte mândru de iepurii pe care îi crește. Și are și de ce. Două exemplare au ajuns chiar campioni naționali la rasele lor: Weiss Granen și Berbec Hottoq. Ambele rase sunt pitice. La Hottoq un exemplar matur nu depășește 1,5 kg. Dar aspectul lor înduioșează. Urechile lungi, rotunjite și lăsate pe spate, blana pufoasă ne arată exact imaginea bunului și blândului iepuraș din poveștile copilăriei. Weiss Granen este încă și mai gingaș. Pe spate blana sa este neagră, iar pe burtă roșie. Greutatea nu depășește un kilogram. Ambele exemplare de campion provin din Germania. De fapt, sunt foarte rare, nu numai în România, ci, în general, în lume. Din grijă pentru ei, stăpânul nu i-a adus la târgul AGROMALIM, deși sunt vaccinați. „Riscul să ia vreo boală din aer este destul de mare“, consideră stăpânul lor.

Creșterea iepurilor este în primul rând un hobby. Iar, dacă o practici cu pasiune, e un hobby foarte costisitor. „De aceea, practic, când tragi linie nu ai niciun câștig financiar“, consideră crescătorul. Satisfacția cea mai mare este de a participa la expoziții naționale și internaționale. Iar cea mai mare mulțumire este atunci când exemplarele cu care participă crescătorii sunt apreciate. Acesta este câștigul lor, ce nu se poate cuantifica în unități monetare, ne-a explicat Zoltan Bandu.

O pasiune limitată de spațiu

Acasă la dl Bandu cresc 50 de exemplare mature de iepuri. L-am întrebat dacă intenționează să extindă „ferma“.

„Principala limitare a acestei activități o reprezintă spațiul. Dacă vrei să te extinzi, atunci trebuie să mărești spațiul alocat. Întâi trebuie să creezi condițiile și abia apoi să mărești efectivele. Eu sunt în situația în care am ajuns în punctul în care nu mai pot să cresc numărul de exemplare“, mărturisește domnia sa.

Dar creșterea iepurilor, atunci când se face la un nivel înalt, nu este atât de simplă cum ar putea să pară. Fiecare iepuraș are un pedigree, în care îi apar strămoșii, exact ca la un taur de reproducție. Probabil că pentru cei mai mulți dintre cititorii noștri ar fi foarte greu să își enumere stră-stră-bunicii. Ei bine, la iepurași aceștia sunt înscriși în pedigree. Dar lucrurile nu se opresc aici. Un maestru în tatuaje le inscripționează datele de identificare pe corp, astfel încât să poată fi accesibile permanent.

Vârsta la care se vând iepurașii este de apro­ximativ două luni și jumătate. Prețurile ajung și la 200-300 euro/bucata, în funcție de rasă și de linia genealogică. „Suntem înscriși într-un circuit în acest sens. Mereu este nevoie de exemplare noi, pentru combinarea liniilor și păstrarea rasei. De obicei aducem iepurași din Germania sau din Slovacia. Dar supărarea noastră cea mai mare este că la noi prețurile la care putem să vindem produșii sunt sub jumătate. Așa că rămânem în faza de hobby, fără să obținem absolut niciun câștig material“, istorisește crescătorul.

Iepuri ornamentali și iepuri de carne

O altă supărare a pasionatului de iepuri este că asociația din care face parte nu numără mai mult de 30 de membri. „Măcar dacă printre ei ar fi și tineri! Dar, nu știu de ce, tinerii nu sunt atrași de această activitate“, se plânge dl Bandu.

Dar toate supărările pălesc atunci când își prezintă exemplarele cu care iese la expoziții. Spre exemplu, la Arad a venit cu Uriași Germani albi, roșii și pestriți. Numele rasei, de Uriaș, nu este deloc întâmplător. La maturitate masculii ating o greutate de cca opt kilograme. Ca o curiozitate, după vârsta de trei luni câștigul lor în greutate este de un kilogram pe lună. Pentru cei care se îndură, este o rasă de carne, putând fi sacrificați cu un indice de profitabilitate ridicat, având în vedere perioada scurtă necesară dezvoltării.

O altă rasă „de carne“ este Iepurele Belgian. Deși este adesea confundat cu cel German, este o cu totul altă rasă, „foarte greu de găsit“, subliniază crescătorul.

Albastrul Vienez este și el o rasă frumoasă, dar, ca orice iepuraș adevărat, foarte sperios. Astfel, chiar și la expoziții stă mai mult ascuns prin paiele din culcuș.

Dacă puteți, salvați câte un iepuraș!

Deși sau tocmai pentru că este pasionat de obținerea unor exemplare de referință pentru rasele pe care le crește, dl Zoltan Bandu și sacrifică iepuri. „Orice crescător care se respectă – și eu la fel – sacrifică acele exemplare care nu corespund întocmai standardelor rasei. Eu nu îmi permit să ies pe piață cu iepuri care să nu aibă cele mai înalte calități, corespunzătoare varietăților din care fac parte – urechi, blană, greutate ș.a.m.d. Celelalte exemplare se sacrifică sau, dacă nu le vinzi pentru agrement, le mai dai cadou. Cum spuneam, nu poți ține decât un anumit număr de exemplare, fiind limitat de spațiul pe care îl ai la dispoziție“, explică domnia sa legile dure ale selecției. Așadar, dragi cititori, cei care în curțile dumneavoastră aveți spațiu și posibilități, atunci când vedeți crescători care vând iepurași pentru agrement îndurați-vă și cumpărați câte unul. Pe lângă faptul că veți face o bucurie imensă copiilor, veți salva și iepurașii de a ajunge în cratiță. Iar pentru cei care nu știu, iepurii se pot dresa la fel de bine ca un cățeluș, devenind un minunat animal de companie. Doar că nu e indicat să-i lăsați prea mult în casă, căci rod tot ce le cade la îndemână. Sau, mai bine-zis, „la îndebot“!

GALERIE FOTO


Alexandru GRIGORIEV