Valorificarea reziduurilor de la industria vinului în hrana animalelor de fermă

Borhotul de vin şi semințele de struguri, reziduuri ale industriei vinului, reprezintă o sursă importantă de compuşi bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturaţi etc.) care sunt cercetaţi datorită proprietăților antioxidante. Extractele vegetale bogate în polifenoli şi alţi compuşi antioxidanţi în general şi extractele din borhotul de vin şi semințele de struguri în particular au activități terapeutice cu beneficii asupra sănătăţii, cum ar fi: atenuarea stresului oxidativ, protecție cardiovasculară, agent neuroprotector, activitate antitumorală, activitate antiinflamatorie şi acțiune antiîmbătrânire. Polifenolii şi acizii graşi polinesaturaţi sunt probabil cele mai investigate biomolecule de interes nutriţional. Numeroase studii, precum şi alte observaţii şi intervenţii interdisciplinare au demonstrat ştiinţific acțiunile benefice ale acestor clase de molecule asupra sănătăţii umane şi a animalelor de fermă. Reziduurile industriei vinului reprezintă o sursă de antioxidanți, făcând obiectul unui interes crescând în acest domeniu pe plan naţional şi internaţional.

În ultimii ani s-a observat o cerere crescândă pentru procese tehnologice de producție mai „curate“, astfel că reciclarea eficientă şi profitabilă a reziduurilor industriei agroalimentare a primit o atenție deosebită. Conform statisticilor FAO, în 2014 România a produs 783.690 tone de struguri şi 378.283 tone de vin. Având în vedere că la producerea vinului 20% din materia primă devine borhot, un calcul estimativ arată că, la producerea cantităţii de vin amintită, se obţin aproape 95.000 tone de reziduuri.

În vederea găsirii de soluţii viabile pentru valorificarea acestui reziduu în hrana animalelor de fermă, în cadrul IBNA s-au efectuat cercetări pentru includerea borhotului de vin uscat în diferite procente în hrana purceilor după înţărcare, a porcilor graşi, precum şi a vacilor de lapte. Rezultatele analizelor efectuate în urma acestor experimente de nutriţie au arătat faptul că sănătatea animalelor nu a fost afectată şi că statusul antioxidant la nivelul sângelui a crescut, iar statusul antiinflamator a scăzut.

Valorificarea reziduurilor vinicole în hrana animalelor de fermă este importantă nu numai din punct de vedere nutriţional, dar şi al protecţiei mediului. În primul rând se evită depozitarea acestora. Se ştie că polifenolii inhibă germinaţia; pe solul pe care se depozitează şi se păstrează reziduuri vinicole, germinaţia seminţelor este scăzută sau chiar zero din cauza conţinutului în polifenoli, în special taninuri. În al doilea rând, în cazul în care din aceste reziduuri se extrag polifenoli se generează alte reziduuri care apoi trebuie distruse. Utilizarea lor în hrana animalelor de fermă reprezintă o valorificare ecologică, „prietenoasă“ cu mediul înconjurător.

În concluzie, recomandăm includerea reziduului obţinut de la fabricarea vinului în dieta animală în procente testate care nu afectează sănătatea acestora şi ca o soluţie viabilă de utilizare şi eliminare ecologică a acestuia.

Dr. ing. MSc Veronica Sanda CHEDEA

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 39