abonament lumea satului

update 24 Nov 2017

După 13 ani de „avarie“, Institutul Palas a scăpat de datorii

  • Publicat în Zootehnie

Ca un bastion care nu vrea să cedeze sub asaltul loviturilor de tun. Așa este Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor şi Caprinelor – Palas. După 13 ani în care a funcționat la limita dintre supraviețuire și desființare, istoria a dovedit încă o dată că este impredictibilă. În 2016, printr-o Hotărâre de Guvern, s-a stabilit reorganizarea Institutului ca instituție publică. Cu ce avantaje a venit această transformare? Șansa unei finanțări corecte și achitarea datoriei către bugetul de stat. În momentul de față, mai sunt câteva datorii către furnizori, dar, spune directorul Institutului, Radu Răducu, și acestea vor fi plătite în curând. Cel mai probabil după încasarea subvențiilor pentru teren și animale. Se pare că, odată rezolvată și această problemă, Institutul nu va mai avea dificultăți de natură financiară. Ce se va întâmpla de aici înainte?

După patru ani de luptă, a venit și salvarea

– Dle director, care este situația la Institutul Palas după reorganizarea ca instituție publică?

– Am făcut demersuri și ne-am luptat peste patru ani ca să obținem această Hotărâre de Guvern. Am prezentat tot felul de documente solicitate de inițiatorii Hotărârii de Guvern, cu explicațiile și observațiile necesare. Dar în cele din urmă am obținut ce ne doream și este bine. Ca urmare a hotărârii de Guvern privind reorganizarea Institutului, am preluat prin fuziune alte trei unități de cercetare, Stațiunea de ovine de la Reghin, Stațiunea de Ovine Bilciurești, Dâmbovița și Stațiunea de Ovine de la Rușețu, Buzău, care s-au desființat ca entități cu personalitate juridică și s-au transformat în baze experi­mentale ale institutului nostru. Este un lucru destul de dificil, dar partea bună a hotărârii de Guvern 675/2016 este că avem posibilitatea – și se și realizează acest lucru – să obținem bani de la fondul de stat prin MADR ca ordonator principal de credite și ASAS ca ordonator secundar de credite, instituție în subordinea căruia suntem. Avantajele reorganizării este că ni s-au acordat bani pentru a plăti la sfârșitul lui 2016 datoriile acumulate la bugetul de stat. Tot în decembrie 2016 ni s-au acordat banii pentru achitarea salariilor restante. Deci apariția acestei hotărâri de guvern a fost foarte favorabilă sub aspectul finanțării activității de cercetare. Pentru anul 2017 am reușit să obținem un buget de venituri și de cheltuieli aprobat de ASAS și MADR prin care, în afara surselor proprii obținute din proiectele de cercetare și valorificarea producțiilor de la efectivele pe care le deținem, reușim să completăm salariile și să demarăm un program de investiții privind dotarea cu utilaje agricole și mijloace de transport și pentru reabilitarea spațiilor care sunt domeniu public al statului. Aici trebuie făcută o mențiune, aproape 90% din ceea ce deținem ca patrimoniu funciar sau imobiliar este instituție publică. Suntem pe un drum bun, dar regretul meu este că nu au mai obținut și alte unități de cercetare o Hotărâre de Guvern pentru reorganizare.

O problemă rezolvată, altele încă nu

– Cum se va desfășura activitatea de cercetare?

– Pentru că vom avea această susținere de stat, eu mizez pe o explozie de realizări în cadrul rețelei noastre de cercetare. Împreună cu bazele experimentale am conceput deja un plan tematic axat pe necesitățile din zona lor de activitate, pe posibilitățile care există acolo și cerința crescătorilor. Este foarte important ca cercetarea pe care o facem noi să aibă un caracter aplicativ. În toată tematica de cercetare, proprie sau contractată prin proiecte de cercetare cu MADR în cadrul planului sectorial, am luat ca parteneri, dar fără să îi plătim, crescători de ovine. Și facem, în paralel, experimente și în cadrul unității de cercetare, și în exploatații. În acest fel putem verifica mai repede și mai sigur rezultatele pe care le obținem. Aici trebuie să semnalez o problemă. Proiectele de cercetare, prin competițiile organizate de autorități, au o serie de constrângeri: durata mică de desfășurare a proiectelor de doar 3-4 ani, sumele stabilite arbitrar etc. O cercetare pe genetică sau tehnologie presupune ani întregi de studiu și cheltuială. În trei ani nu poți avea decât rezultate parțiale. Și nu se încheie bine proiectul că o iei de la capăt cu altă competiție, la care poți fi câștigător sau nu. Trebuie stabilit foarte clar un program pe cercetare de aproximativ 10 ani, cu obiective clare, cu beneficiari. Altfel nu facem altceva decât să ne jucăm cu cercetarea.

3 milioane de lei dintr-un buget de 20 de miliarde

– Fără datorii și cu un buget asigurat, ne putem gândi că, în sfârșit, Institutul va merge pe plus?

– Nu știu dacă se va întâmpla asta. Când întocmești bugetul, îți stabilești cheltuielile și posibilele venituri pe care le poți asigura din activitatea instituției și cele care vin în compensare de la bugetul de stat. Însă nu este nimic exact. Vă dau un exemplu. Ca să aduci un berbec la condiția de reproducție durează un an și jumătate, iar costurile sunt cam de 1.500 de lei. Ca să ai un beneficiu ar trebui să vinzi acest berbec cu 2.500 de lei. Crescătorii nu au acești bani, așa că ne-am asumat – nu știu cum va fi de acum înainte – răspunderea să dau animalele la prețul de cost sau chiar mai jos numai pentru a nu le sacrifica. Pentru că așa am avea de pierdut și noi, dar și crescătorii care nu ar mai beneficia de rezultatele cercetării. Și în cazul ăsta, cât să îți permiți să ridici prețul? Eu am fost adeptul unei idei. Eficiența economică nu trebuie să se vadă neapărat la o instituție, ci la crescător. Genetica de top produsă la Palas se vede la crescători. Dacă vom reuși, conform bugetului, să facem dotările și reparațiile capitale necesare, pentru a funcționa apoi în condiții normale și pentru a veni cu rezultate din cercetare, susținerea financiară a statului pentru institut, în această formă de organizare cu cele trei baze experimentale nu ar trebui să depășească 3 milioane de lei pe an. Ce înseamnă asta la un buget de 20 miliarde al unui minister?

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 40-41