Valea Împărătesei Maria Tereza, loc de legendă și încântare

Țara Oașului este unul dintre acele meleaguri minunate care par a fi fost create anume de Dumnezeu pentru a strânge tot ce e mai frumos pe lume. Păduri întinse, în care brazii se amestecă cu stejarii, se întind pe dealuri. Ape repezi sunt sporite de izvoarele minerale ce țâșnesc din loc în loc. Iar aerul tare te îmbată mai puternic decât orice alcool. Într-un astfel de spațiu se află Complexul „Valea Măriei“, din apropierea localității Vama, județul Satu Mare.
Dintotdeauna, loc de încântare
Țara Oașului este, deopotrivă, și un tărâm al legendelor. Fiecare râu, fiecare vale, fiecare piatră își are aici câte o legendă. Despre Valea Măriei, un loc de la marginea comunei Vama, se povestește că ar fi aparținut Împărătesei Maria Tereza. Spune povestea că atât de mult i-a plăcut locul încât a cumpărat mai multe proprietăți în zonă. Îi plăceau pădurile și aerul de aici. Dar nu a lăsat-o indiferentă nici o altă bogăție a locului: izvoarele minerale. Și mai spune legenda că, atunci când treburile împărăției îi dădeau răgaz, îi plăcea mai mult aici decât la Karlovy Vary sau la Marien Bad, deși locul nu era atât de renumit.
Cât e adevăr și cât e legendă din această poveste nu vom ști, poate, niciodată. Certitudinea o reprezintă pădurea și izvoarele. Și la fel de sigur este că, înainte de al Doilea Război Mondial, în această zonă exista o cabană. Era un loc foarte căutat de vilegiaturiștii care doreau un refugiu răcoros atunci când zăduful verii se pogora asupra orașelor, dar și de cei care doreau să găsească liniște în timpul iernii. Faima izvoarelor minerale era bine-cunoscută. Preparatele tradiționale ale regiunii, ca și palinca, atrăgeau vizitatorii.
Istoria repetabilă a părăginirii
Apoi a venit războiul. În regiune au avut loc lupte grele. După aceea, la începuturile construcției comunismului nu mai era vreme pentru turism. Asta ca să nu mai spunem că, în concepția autorităților vremii, zona nici nu era sigură. „Mișuna de bandiți“, cum ar fi spus securiștii. Pădurile bogate au adăpostit vreme de mai mulți ani luptătorii din rezistența anticomunistă. Iar oamenii de aici, dârji și curajoși, i-au sprijinit și ei.
Abia prin anii ‘70 s-a construit în apropiere de Vama o cabană turistică. Destul de repede locul a redevenit cunoscut. Tot mai multă lume venea să viziteze zona. Și, în câțiva ani, Valea Măriei a redevenit un punct pe harta circuitelor turistice. Dar, așa cum s-a întâmplat adesea în România, istoria s-a repetat. După 1989, cabana a rămas fără administrator și a căzut în paragină. Cei care cunoșteau locul veneau până aici. Dar, când vedeau că nu mai au unde să înnopteze, plecau dezamăgiți. Și din nou uitarea s-a întins peste codrii și izvoarele din Valea Măriei.
Arc de piatră peste timp
În anul 2004, un întreprinzător din Vama s-a hotărât să reînvie, încă o dată, faima turistică a zonei. Și a luat lucrurile aproape de la capăt. De ce aproape? Pentru că „am început construcția exact pe fundația vechii cabane“, povestește d-na Crina Crișan (foto), directorul actualului Complex Turistic „Valea Măriei“. „Mai mult decât atât: pentru a păstra aspectul, dar și din considerente de suflet, pentru a păstra spiritul, am folosit pentru o parte din pereți piatra de la vechea construcție“, a mai spus domnia sa.
La început s-a ridicat un hotel cu 20 de camere și un restaurant. Și lumea a început din nou să vină la Vama. Așa că extinderea complexului a venit ca un lucru firesc, cerut de dezvoltarea afacerii. Acum avem de-a face cu un complex turistic care poate concura cu orice întreprindere similară din Europa.
„Punem la dispoziția oaspeților noștri 49 de camere de trei stele. Restaurantul oferă peste 150 de locuri, la fel ca și barul de zi. Pentru cei care își doresc asta, avem o piscină interioară, saune și jacuzzi. În timpul sezonului cald avem și un ștrand cu o terasă. Pentru evenimente dispunem de o sală separată, cu până la 500 de locuri“, povestește Crina Crișan.
Succesul, răsplata celor care știu munci
Rata de ocupare este ridicată. Oaspeții hotelului sosesc din toată țara. „Cei care au fost odată aici revin. Dar nu singuri, ci însoțiți de prieteni, rude, cunoscuți“, spune directorul hotelului. Nu lipsesc nici turiștii străini. Complexul are contracte cu mai multe agenții turistice și țară și din străinătate. Pe lângă facilitățile deja enumerate, trebuie să mai spunem că cei care manageriază complexul s-au străduit să valorifice cât mai bine darurile naturale ale regiunii. În pădurea de brad și stejar ce înconjoară complexul au fost amenajate foișoare. Doritorii pot petrece acolo clipe minunate, respirând aerul curat, filtrat de codrul de 100 de hectare.
Amatorii de sport găsesc terenuri de fotbal și de tenis amenajate conform tuturor standardelor. Pentru cei mai mici există locuri de joacă amenajate în pădure. „Ne-am gândit că pentru copiii de la oraș este o ocazie excelentă să poată respira aerul pădurii, să se poată juca fără grijă, să aibă atâta spațiu cât își doresc“, spune Crina Crișan.
„Clientul spune, noi încercăm să-i realizăm visele!“
În ceea ce privește meniul restaurantului, acesta poate satisface cele mai rafinate gusturi. Toate ingredientele provin din fermele proprii ale societății căreia îi aparține hotelul. „Sunt produse bio, ecologice. Într-o lume plină de E-uri, ne dorim să putem oferi oamenilor care vin în ospeție la noi niște produse curate, cu adevărat naturale“, povestește administratorul complexului. Cât privește modul de preparare, acesta poate fi unul internațional, pentru cei care doresc astfel, sau unul tradițional. Desigur că cei mai mulți preferă bucatele specifice Oașului. Și pot să se bucure de ele din belșug, fie că este vorba doar de o bucată de slană, fie că e vorba de adevărate festinuri, cu tobă, cârnați, unt din lapte de oaie, ciolan afumat și câte și mai câte bunătăți. Bineînțeles, udate cu ce altceva decât palincă. Iar totul se servește în vase de ceramică produse chiar în Vama.
Pentru cei care doresc, se pot organiza petreceri la piscină, mese în foișoarele din pădure și câte și mai câte. De fapt, deviza casei, spune dna Crișan, este: „Clientul spune, iar noi încercăm să-i realizăm visele.“ O deviză pe care poate că ar trebui să o adopte mai mulți conducători de unități turistice.
Un model și pentru alții
Pentru localnici, „Valea Măriei“ este un ajutor valoros. În condițiile în care tot mai mulți tineri din Vama și din localitățile învecinate pleacă să își câștige traiul în străinătate, la complex există destule locuri de muncă. De asemenea, fermele ce asigură alimentele pentru restaurant au nevoie de forță de muncă, iar turiștii care vin la hotel reprezintă o bună sursă de venit pentru puținii meșteri populari ce au mai rămas în zonă.
Iar pentru turiști este un loc din care poți admira Țara Oașului, având și cele mai bune condiții pentru a te odihni. Astfel încât să nu ai de ce spune atât de folosită frază „ce țară minunată, păcat că e locuită!“ Ba dimpotrivă, să spui: „Ce loc minunat să locuiești e aici!“.
GALERIE FOTO
Alexandru GRIGORIEV
Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 52-53
turism, Valea Imparatesei Maria Tereza
- Articol precedent: Călătorie în ţinuturile mayașilor (XIII)
- Articolul următor: Traseu de trei ore, cu dificultate medie, în Munții Ciucaş (1.954m)