Lecţia manipulării
Ca de obicei, atunci când mă aşez în faţa calculatorului – de, ne-am modernizat al naibii în ultimele decenii de nici nu mai ştim cum arată plaivasul – îmi vin în minte o sumedenie de idei, care mai de care mai îmbietoare în a-mi exprima părerea despre ce se petrece în jurul nostru. Mai ales acum, când începe vânzoleala pregătirilor pentru noi alegeri. Să nu vă imaginaţi că mă interesează politica politicienilor, ci mai degrabă efectele a ceea ce ,,clocesc“ ei pentru neamul pe care zic că-l reprezintă.
Îmi pun adeseori întrebări cărora nu le găsesc răspuns. Ştiţi perpetua întrebare despre oul şi găina, care a fost mai întâi?!
Ei bine, asemenea acesteia există şi altele. De pildă, este greu de spus şi acum, după două decenii şi jumătate ce a determinat mai marii ţării să adere la ideea necesităţii investiţiilor străine sub masca căreia s-a înstrăinat mai toată economia României?! Să fi fost, printre altele, interese naţionale generate de poziţia geostrategică a României şi siguranţa naţională, păstrarea integrităţii teritoriale pentru care trebuia dat ceva în schimb? Ori s-a dat ceva în schimbul libertinismului şi aventurismului economic între graniţele României?! Poate, cel puţin la începutul anilor '90, dar cu siguranţă de asta au profitat oportuniştii care au înşfăcat cât au putut profitând de ambiguităţile legislative ale vremii intenţionat elaborate astfel încât să poată fi uşor eludate. Dar după aceea? După ce lucrurile s-au mai „aşezat“? Pentru că se continua aproape în acelaşi ritm aşa zisa privatizare, descentralizare, reorganizare, până la urmă vânzarea a ce a mai rămas, sub aceeaşi mască a democratizării ţării care s-a dovedit a nu duce acolo unde românii s-au aşteptat să se afle, iată, nici după douăzeci şi şase de ani.
Dar ce mă bag eu în treburile astea ale statului?! Acum, după atâta vreme în care n-am reuşit să determinăm mobilizarea pentru a da un curs firesc al lucrurilor în ţara asta? Există momente în care te simţi învins şi încerci să te dai la o parte. Numai că asta ar putea însemna trădarea semenilor şi aspiraţiilor lor. Şi-atunci?
Atunci, vrei nu vrei, te alături comunităţii din care faci parte, îi împărtăşeşti opiniile şi faci corp comun întru apărarea „interesului naţional“ – ca să folosesc bine cunoscuta expresie a unui politician – susţinând pertinent, prin toate mijloacele şi pe toate canalele, mai puţin răzmeriţă pe bulevardele oraşelor, schimbarea mentalităţii clasei politice, oameni şi reguli noi, legi clare şi respectarea lor de către toţi românii, indiferent ce fotoliu ocupă la un moment dat.
Fără îndoială, nu este uşor mai ales atunci când la îndemâna „boşilor“ politici se află o parte importantă a mediei care nu răspunde decât la comanda politică şi la apelurile celor care plătesc. Aşadar, nu ne rămâne decât să fim mai atenţi la ce ni se transmite, de către cine şi cu ce scop. Se ştie că manipularea maselor este o lecţie bine învăţată de… manipulatori, alias formatori de opinie.
Ion Banu
Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 5
