Lumea satului 750x100

update 3 Dec 2020
Lumea Satului

Lumea Satului

Romsilva plantează peste 3,5 milioane de puieți forestieri în campania de împăduriri de toamnă

Peste 3,5 milioane de puieți forestieri vor fi plantați de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva în cursul campaniei de împăduriri de toamnă în fondul forestier administrat. În această campanie vor fi împădurite 1.081 hectare fond forestier, cu precădere în zonele cu altitudini mai mici, de câmpie și silvostepă, după ce în campania de împăduriri de primăvară au fost regenerate pădurile de la munte și deal.

Cele mai mari suprafețe vor fin împădurite în fondul forestier de stat administrat de direcțiile silvice Tulcea, 178 hectare, Dolj, 125 hectare, Brăila, 123 hectare, Galați, 119 hectare, și Călărași, cu 101 hectare.

Vor fi plantați peste 3,5 milioane puieți de stejar brumăriu și pendunculat, cer, gârniță, plopi albi și hibrizi, salcie sau salcâm, toți puieții forestieri fiind produși în pepinierele Romsilva.

În campania de împăduriri de primăvară s-au regenerat 10.789 hectare fond forestier de stat, din care 7.158 hectare prin regenerări naturale și 3.631 hectare prin lucrări de împăduriri.

Programul anual de regenerare a fondului forestier de stat administrat de Romsilva prevede, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, regenerarea a 12.531 de hectare, din care 8.073 prin regenerări naturale și 4.458 prin regenerări artificiale.

Programul anual de regenerare a pădurilor de stat se va realiza cu o investiție de 199,2 milioane lei.

Harta interactivă a tuturor șantierelor de împăduriri din fondul forestier de stat administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva poate fi consultată la următoarea adresă de internet: https://bit.ly/2V82PlF

În ultimii șapte ani, Romsilva a regenerat 111.554 hectare fond forestier de stat și a plantat, în acest interval, peste 200 milioane de puieți forestieri.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare fond forestier proprietatea publică a statului, aproximativ 48% din totalul pădurilor la nivel național.

Greenpeace, Declic și Agent Green acuză: Bilanț negru pentru autorități în domeniul protecției pădurilor

Greenpeace, Declic și Agent Green au făcut un adevărat bilanț negru al autorităților în domeniul protecției pădurilor: nicio măsură anunțată în urma marșului pentru salvarea pădurilor din noiembrie 2019 nu a fost îndeplinită.

Cele 3 organizații, alături de miile de oameni care au ieșit în stradă pentru păduri, au obținut în 2019 asumarea angajamentului ministerului Mediului pentru soluționarea de urgență a revendicărilor: modernizarea SUMAL, monitorizarea pădurilor prin satelit, un registru electronic al intrărilor și ieșirilor din depozitele de lemn, GPS obligatoriu pe toate mijloacele de transport al lemnului și ruta tuturor transporturilor, camere de supraveghere în puncte cheie din rețeaua rutieră, la gatere și la depozite de lemn.

Cu toate acestea, cele trei organizații ecologiste atrag atenția că, la un an de la acel moment, nici măcar una dintre aceste probleme nu a fost rezolvată: hărțile satelitare nu s-au achiziționat, iar camerele video lipsesc. „În plus, contrar declarațiilor victorioase ale lui Costel Alexe, fostul ministru al Mediului, cu privire la funcționarea SUMAL 2.0. încă din octombrie, autoritățile au anunțat acum o nouă amânare pentru operaționalizarea Sistemului de Urmărire a Materialului Lemnos, pentru luna ianuarie a anului viitor“, după cum se arată într-un document comun.

Recent, în cadrul unei întâlniri la Ministerul Mediului, organizațiile neguvernamentale de mediu au cerut explicații privind toate aceste întârzieri. „Este extrem de frustrant să aflăm că dezvoltarea SUMAL 2.0 este încetinită din motive banale. STS-ul afirmă că sistemul este 100% construit, dar că nu poate deveni funcțional acum pentru că lipsesc tocmai datele despre păduri de la Ministerul Mediului. Avem așadar o întârziere de încă 90 de zile din vina echipei coordonate de Directorul Dănuț Iacob (Ministerul Mediului). Gărzile forestiere, ocoalele silvice și agenții economici vor putea folosi aplicația abia după ce sistemul va fi populat cu amenajamentele silvice“, a declarat Ciprian Gălușcă, campaigner Greenpeace.

Nici în ianuarie

Totodată, organizațiile de mediu atrag atenția asupra faptului că nici în luna ianuarie nu vom avea un sistem funcțional de supraveghere a materialului lemnos. Asta pentru că nici măcar nu a fost lansată licitația pentru achiziționarea de hărți satelitare. „În condițiile în care toată lumea știe că autoritățile de control sunt capabile să identifice doar 1% din lemnul tăiat ilegal, ministerul a renunțat complet la monitorizarea pădurilor prin satelit și emiterea de alerte, deși promisese că va prioritiza acest demers. Mai mult, nu a consultat pe nimeni pe această temă. Mai grav este că toate aceste întârzieri lasă autoritățile de control fără instrumentele necesare unei lupte echitabile cu mafia pădurilor“, a declarat Antoniu Bumb, reprezentantul Declic. Mai mult, lipsa de implicare a autorităților poate duce la sancțiuni grave din partea instituțiilor europene. „Întârzierile repetate și nerezonabile agravează infringementul pe tăierile ilegale. Suntem la un pas de sancțiunile Curții Europene de Justiție, noul SUMAL abia a intrat zilele acestea în testare pentru operatorii economici. Suntem practic în fața unei noi prorogări mascate sub o perioadă de grație până la sfârșitul lunii ianuarie. Este crucial ca măcar acest termen să fie respectat. Pentru cetățeni încă nu este nimic disponibil. Din februarie ar trebui să putem vedea cu toții ruta transporturilor și că se face registrul electronic la depozite, unde încă se mai amestecă lemn legal cu lemn ilegal. Dacă asta chiar se va întâmpla, nu va mai scăpa nici tocătura, nici resturile de exploatare din noul sistem. Dar promisiunile nu țin loc de operaționalizare“, a spus Gabriel Păun, președinte Agent Green.

Și vești bune...

De la Regia Națională a Pădurilor, Romsilva am primit un comunicat în care se arată că la Curtea de Apel Brașov a început audierea martorilor în dosarul retrocedării ilegale a 43.227 hectare, un sfert din suprafața împădurită a județului Bacău. De aceea, Romsilva consideră că acest proces este o șansă pentru readucerea în patrimoniul statului a acestei suprafețe de pădure, cu o valoare estimată de circa 300 milioane de euro. Potrivit Romsilva, relatările acestor martori vor avea o mare importanță atunci când se va hotărî soluția de către instanța de judecată. „Reamintim că în anul 2018 președintele completului de judecată din cadrul Tribunalului Covasna, care a retrocedat ilegal cele 43.227 hectare de pădure, a fost condamnat de către judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa închisorii de 3 ani. Însă, în urma efectului nefast al deciziei Curții Constituționale a României, soluția de condamnare cu executare pentru luare de mită a fost anulată de către completul de cinci judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție și întregul dosar a fost trimis în rejudecare. Dosarul de corupție a ajuns la Curtea de Apel Brașov, ca urmare a faptului că inculpații cu înalte funcții de demnitari publici au renunțat la acestea pentru a nu mai fi judecați de către Înalta Curte de Casație si Justiție“, arată RNP.  În aceste condiții, nu mai rămâne decât să ne punem speranța în corectitudinea completului de judecată din cadrul Curții de Apel Brașov, dar și în cea a profesionalismului reprezentanților autorităților, astfel încât să obțină o soluție care să ajute Statul Român în recuperarea suprafeței de 43.227 ha pădure, după cum se mai arată în comunicatul Romsilva.

Bogdan Panțuru

Cercetarea, inovarea și digitalizarea, obiective importante ale agriculturii ecologice

Cercetarea, inovarea și digitalizarea pot fi mai bine direcționate spre domeniul produselor ecologice. Acest lucru a fost scos în evidență recent, când Asociația și Consorțiul de clustere INTER-BIO împreună cu USH Pro Business au organizat, la Brașov, seminarul „Provocările din agricultura ecologică“, o nouă întâlnire dedicată operatorilor din sector. Evenimentul a fost găzduit de Cooperativa agricolă Bio Carpathia din Braşov și s-a desfășurat în format hibrid.

Dezbaterea a punctat subiecte legate de importanța standardizării în agricultura ecologică, necesitatea colaborării între operatori, importanța cercetării, a transferului de cunoștințe și de tehnologii, precum și aplicarea de soluții de digitalizare, conectare a proceselor, dar și algoritmi de AI pentru predicția evenimentelor specifice domeniului. Potrivit reprezentanților USH Pro Business, concluziile dezbaterii au evidențiat provocările imediate din domeniul agriculturii ecologice, accelerate și de criza epidemiologică. Presiunea cade deopotrivă pe fermieri, procesatori, comercianți în efortul fiecăruia sau conjugat de a oferi produse de calitate, la standarde naționale sau internaționale solicitate. Presante sunt acum obiectivele operatorilor legate de digitalizarea proceselor. Acestea implică pregătirea personalului calificat pentru tehnologii avansate, în vederea implementării noilor soluții la nivel de fermă. Lista nevoilor imediate, identificate, este lungă și cuprinde: identificarea și implementarea de soluții inteligente pentru reducerea consumului de energie în ferme și unități de procesare, reducerea amprentei de carbon/produs alimentar, găsirea unor soluţii inovative pentru prelungirea termenului de valabilitate a produselor bio, monitorizarea inteligentă a culturilor și a efectivelor de animale în sistem ecologic și, nu în ultimul rând, transferul tehnologic în domeniul producţiei şi procesării bio a alimentelor.

Standardizarea, importantă

agricultura 4.0

Totodată, un reper important în alinierea la cerințele pieței este standardizarea. Este necesară celor care lucrează în domeniu, pentru că aduce informația corectă la nivelul părților interesate. Reprezentantul ASRO a expus rolul referențial al standardelor naționale și internaționale pentru operatorii bio, de ghidare a operatorilor, autorităților, consumatorilor în identificarea acelor produse agroalimentare ecologice de calitate. Mai mult, a insistat pe implicarea standardizării în cercetare, în elaborarea ghidurilor, a liniilor directoare și chiar a suporturilor tehnice ce stau la baza elaborării legislației specifice. „Avem în vedere susținerea tuturor celor implicați pe filierele de produse ecologice să investească în CDI și în digitalizare. Suntem parte din centrele regionale de digitalizare și inovare și suntem pregătiți să-i sprijinim. Și de această dată, start-up-urile și firmele partenere ale Universității Spiru Haret au prezentat soluții digitale care au fost apreciate“, a declarat Costin Lianu, director general USH Pro Business, președintele Asociației INTER-BIO.

„Ne bucurăm că am putut găzdui un astfel de eveniment împreună cu Universitatea Spiru Haret și Asociația Inter-Bio, unde aceasta este membru fondator. Avem multiple colaborări atât în domeniul CDI cât și în zona organizării și susținerii filierelor de produse. Asociația noastră este un promotor activ al produselor ecologice atât în regiune, cât și la nivel național“, a declarat Aurel Blaj, președintele Cooperativei agricole Bio Carpathia, cu sediul în Brașov.

Bogdan Panțuru

Inițiativa „Renovation Wave“: 35 de milioane de clădiri renovate până în 2030!

Comisia Europeană a lansat inițiativa „Renovation Wave“, o prioritate a Pactului Ecologic European și a planului de recuperare pentru UE, al cărei scop este creșterea ratei de renovare pentru toate clădirile publice și private din Uniune, îmbunătățind eficiența energetică a fondului construit european. „Renovation Wave“ va acorda prioritate acțiunilor din trei domenii: decarbonizarea sistemelor de încălzire și de răcire; sărăcia energetică și clădiri cu performanțe energetice slabe; renovarea clădirilor publice, cum ar fi școlile, spitalele și clădirile administrative. Programul vorbește despre 35 de milioane de clădiri renovate și 160.000 de locuri noi de muncă „verzi“ până în 2030.

Aceste investiții pot injecta un stimulent extrem de necesar în sectorul construcțiilor și în macroeconomie. Lucrările de renovare presupun utilizarea intensivă a forței de muncă, creează locuri de muncă și investiții care își au deseori originea în lanțurile de aprovizionare locale, generează cerere de echipamente foarte eficiente din punct de vedere energetic, sporesc reziliența la efectele schimbărilor climatice și aduc valoare pe termen lung proprietăților. În acest context, pe lângă creșterea eficienței energetice a clădirilor, prin Strategia „Renovation Wave“ se are în vedere și transformarea la scară largă a localităților și asigurarea sustenabilității acestora. În plus, odată cu această strategie se are în vedere și lansarea unui nou „Bauhaus“ european, care să contribuie la cultivarea unei noi estetici europene și care să  combine performanța cu inventivitatea.

Proiectul Tehnologii ecologice postrecoltă. Soluții inovative de păstrare și procesare minimală a fructelor ecologice

Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare este cea mai nouă infrastructură de cercetare de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Centrul de cercetare dispune de 13 laboratoare dotate cu echipamente de ultimă generație. Aici se desfășoară activitatea de cercetare pentru mai multe proiecte internaționale și naționale care abordează teme de mare actualitate.

În Laboratorul de tehnologii postrecoltă s-a implementat proiectul „Tehnologii ecologice postrecoltă” care face parte din proiectul complex ECOTEHNOPOM – „Creșterea capacității instituționale de cercetare – dezvoltare – inovare în domeniul pomiculturii ecologice“. Laboratorul dispune de 12 celule a câte 1 m³ fiecare, în care este controlată atât injecția cât și absorbția oxigenului, dioxidului de carbon și a azotului. De asemenea, temperatura și umiditatea sunt și ele controlate și monitorizate.

Tehnologiile de păstrare a fructelor ecologice în atmosferă controlată au la bază utilizarea amestecurilor de gaze în diferite concentrații, precum și a temperaturilor scăzute și a valorilor ridicate ale umidității relative.

Proiectul component este realizat în parteneriat cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești, Mărăcineni și Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole „HORTING“.

Obiectivele principale ale proiectului:

l tehnologii ecologice postrecoltă îmbunătățite/noi de păstrare a fructelor ecologice în atmosferă controlată;

l tehnologii ecologice de procesare prin congelare/liofilizare a fructelor ecologice;

l tehnologii ecologice de minimă procesare prin uscare a fructelor ecologice.

În urma cercetărilor s-a observat că fructele depozitate în atmosferă controlată au putut fi păstrate o perioadă mai îndelungată comparativ cu cele depozitate într-un depozit frigorific normal. De asemenea, calitatea a fost superioară, păstrând în același timp vitaminele, mineralele și antioxidanții specifici. Fructele depozitate în astfel de condiții au fost: mere, prune, afine, aronia, căpșuni şi cireșe.

Tot în cadrul proiectului s-au realizat tehnologii ecologice de procesare minimală prin congelare la -80°C și apoi liofilizarea fructelor ecologice.

Liofilizarea este sublimarea/evaporarea în vid a apei, după congelare. Practic, se elimină apa din fructe la temperaturi de -45°C, în formă gazoasă. În urma liofilizării se obţin produse deshidratate, dar cu toate vitaminele, mineralele și antioxidanții din fructele proaspete. În urma procesului de liofilizare fructele devin mai ușoare, spațiul de depozitare necesar este mai mic, iar transportul se poate realiza mai facil și mai puțin costisitor.

În anul 2020, împreună cu toți partenerii proiectului s-a realizat un program comun de cercetare-dezvoltare-inovare care să valorifice interactiv cunoștințele și rezultatele cercetătorilor din pomicultură, protecția plantelor, industria alimentară și chimico-farmaceutică, marketingul produselor și nu numai, în scopul continuării colaborării interdisciplinare în domeniul agriculturii ecologice.

Se vor elabora ghiduri de instruire pentru tehnologiile de păstrare a fructelor ecologice, de minimă procesare a acestora prin congelare/liofilizare, respectiv prin uscare, care să respecte legislaţia europeană în domeniu și, totodată, să aducă atât producătorilor, cât și consumatorilor sfaturi utile despre păstrarea și procesarea fructelor ecologice. Astfel ne dorim ca fructele produse în sistem ecologic, fără pesticide și îngrășăminte chimice, să fie puse la dispoziția consumatorilor pe tot parcursul anului, fie proaspete, fie minim procesate prin tehnologii „curate“ în armonie cu mediul, contribuind astfel la sănătatea populației.

Cu rezultatele obținute în cadrul proiectului, anul acesta am participat și la câteva târguri de invenții și am obținut medalii precum: Salonul Internațional de Inventică „INVENTICA 2020“ de la Iași – Diplomă de Excelență și Medalia INVENTICA și Salonul International de Invenții și Inovații „TRAIAN VUIA“ de la Timișoara – Diplomă și medalia de bronz, Diploma de excelență „Justin Capră“.

Mai multe informații despre activitatea desfășurată de noi puteți găsi atât pe pagina web a proiectului http://ecotehnopomp4.usamv.ro/, dar și mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate găsiți pe pagina web a universității http://www.usamv.ro/.

USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

CS III dr. Andreea Stan,

Prof. univ. dr. Liliana Bădulescu

Ce proiecte propune ADR Nord-Est pentru una dintre cele mai sărace regiuni din UE

Agenția Regională de Dezvoltare Nord-Est, care cuprinde județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui, a elaborat prima versiune a Programului Operațional Regional 2021-2027, document pe care l-a trimis spre consultare partenerilor europeni. E important să reamintim că toate structurile ARD din țară vor îndeplini, potrivit OUG 122/29 iulie 2020, funcția de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional. Noul statut aduce obligații suplimentare, dar și decizia mai aproape de partenerii locali (firme, ONG-uri, grupuri de acțiune locală, primării, consilii județene, instituții de cultură, universități etc.)

Regiunea Nord-Est este, cu o populație de 3.210. 481 de locuitori și o suprafață de 36.850 kmp, cea mai mare din țară, dar ca performanțe economice se clasează pe ultima poziție în România și pe ultimele 10 locuri în întreaga Uniune Europeană. În primul draft pentru următoarea perioadă de programare se arată că „populația rezidentă este într-o continuă descreștere – cu 770.000 de locuitori mai puțin în ultimii cinci ani“, iar motivele țin de „sporul natural negativ și migrația economică înspre alte state membre sau alte regiuni ori zone metropolitane din țară“.

Starea la zi a regiunii: modestă spre rea

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), în 2019 regiunea Nord-Est înregistra cel mai mic PIB/cap de locuitor din România, respectiv, 7.081 euro/locuitor. Între județele din regiune sunt disparități din acest punct de vedere, Iași și Bacău înregistrând un PIB/loc. de 8.691 euro, respectiv, 7.501 euro, în timp ce în Vaslui și Botoșani sunt cele mai mici valori, 5.554 euro/loc, respectiv, 5.688 euro/loc. Populația ocupată din regiune este, după raportul CNSP, de 1.105 mii persoane, cu o pondere ridicată (aproximativ 40%) în agricultură. Numărul de salariați era, în 2019, de 581,1 mii persoane, iar numărul de șomeri – de 57,3 mii persoane. De altfel, starea la zi a regiunii este sintetizată în schița POR 2021-2027: „Regiunea are vulnerabilități atât pe componenta de bază la capitolele educație și infrastructură, cât și pe componenta de inovare, educație superioară și formare continuă (...) Deși față de 2007 valoarea totală a investițiilor străine s-a triplat, fluxurile financiare din ultimii ani sunt în continuă descreștere, reprezentând doar o foarte mică parte din valoarea totală a investițiilor realizate în România (3%).“ Regiunea prezintă, potrivit specialiștilor de la ADR Nord-Est, „performanță scăzută pentru înzestrarea locuințelor cu toalete, gradul de colectare a deșeurilor, rata de cuprindere în învățământul secundar, rata de părăsire timpurie a școlii, gradul de interacțiune online cu autoritățile publice, pondere scăzută a absolvenților din învățământul superior.“ În ceea ce privește mediul rural, analiza este una destul de dură, ca realitate: „Zonele rurale, în special cele din jumătatea estică a regiunii, sunt caracterizate de un nivel redus de dezvoltare a infrastructurii de bază și tehnico-edilitare. Gradul modest de modernizare a drumurilor care asigură conectivitatea cu spațiul urban se constituie într-un obstacol, determinând o accesibilitate modestă a populației la serviciile publice de educație și sănătate, la oportunitățile de muncă din mediul urban. Riscul de sărăcie sau excluziune socială a crescut în ultima perioadă, nivelul prezent, de 41% , fiind unul foarte ridicat, superior celui național și comunitar. Nivelul de marginalizare în mediul rural este dublu față de zona urbană, cele mai afectate teritorii fiind în județele Vaslui, Iași, Botoșani și Bacău.“

Ce ar fi, totuși, de făcut?

ADR Sud-Est nu deține soluția în totalitate, fiind doar un pion în angrenajul de factori care realizează politicile de dezvoltare a zonei. Și acoperă, de asemenea, doar o parte din necesar, în limita unei surse financiare disponibile prin POR. Știm că, la ora aceasta, primăriile au depus proiecte în valoare de 2,54 miliarde de euro, universitățile – de 297 milioane euro, iar alți actori regionali – de 31,37 mil. euro. Prin POR 2021-2027, suma orientativă pusă la dispoziție este de 1,56 miliarde euro! Alocarea pe cele 7 priorități este oarecum previzibilă, cu cea mai mare sumă rezervată mediului:

  • O regiune mai mai competitivă, mai inovativă, alocare de 353,088 milioane euro: dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate (regiunea numără 424 de întreprinderi inovatoare, 11 claustere, 5 entități de inovare și transfer tehnologic, 2.874 de cercetători și 35 școli doctorale), impulsionarea creșterii și competitivității IMM-urilor (62.160 unități locale active);
  • O regiune mai digitalizată, 176,544 mil. euro: 122 de instituții au depus proiecte în acest sens;
  • O regiune durabilă, mai prietenoasă cu mediul, 670,868 mil. euro: promovarea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (regiunea dispune de 1.461.968 de locuințe, din care 325.908 au beneficiat de lucrări de reabilitare termică), îmbunătățirea protecției naturii și a biodiversității, a infrastructurii verzi și reducerea poluării (3.253 hectare de spații verzi amenajate în urban – 18 mp/loc., iar ținta este de a 4.683 hectare – 26 mp/loc.); promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile (transport public în 13 localități urbane, din totalul de 46);
  • O regiune mai accesibilă, 183,606 mil euro: dezvoltarea unei mobilități naționale, regionale și locale durabile, reziliente în fața schimbărilor climatice, inteligente și intermodale, inclusiv îmbunătățirea accesului la TEN-T și a mobilității transfrontaliere (5.388 km de drumuri județene, din care 41% reprezintă drumuri modernizate);
  • O regiune educată, 183,606 mil euro: îmbunătățirea accesului la servicii de calitate și favorabile incluziunii în educație, formare și învățarea pe tot parcursul vieții (potrivit draftului POR, în județul Vaslui 70% din unitățile școlare de învățământ primar și secundar nu beneficiază de toaletă în interior, în Botoșani – 60%, în Iași, Bacău și Suceava câte 40%, iar în Neamt 28%) – 200 de proiecte pentru construire de creșe, grădinițe, modernizare, reabilitare dotare școli generale, gimnaziale, licee tehnologice etc.;
  • O regiune mai atractivă, 121,887 mil euro: dezvoltarea patrimoniului cultural și turistic (1,26 mil. turiști, predominant in județele Suceava – 34%, Iași – 26% și Neamț – 20%).

Maria BOGDAN

Diferențe salariale mari între județele țării

O să vă surprindă, dar în 2020 media salariilor nete lunare în România și în fiecare județ a crescut, comparativ cu anul trecut, deși am trecut și mai trecem încă prin cel mai greu moment de la al Doilea Război Mondial încoace, am numit pandemia de coronavirus, care a afectat economia planetară și, implicit (sau chiar mai rău), economia românească. Și foarte curios mai este un lucru: județe care în general dețin ultimele poziții ca PIB/cap de locuitor, cum ar fi Mehedinți, Olt, Mureș, au media salariilor lunare mai mare decât în județele mult mai bine situate economic, de exemplu Arad, Brașov, Prahova etc. Sigura explicație ar fi că numărul angajaților de la stat, plătiți, se știe, cu lefuri mai mari decât în mediul privat, este predominant, de unde și această medie mai mare a lefurilor nete lunare.

Trebuie să recunoaștem că cifrele, extrase din aplicația „Statistici România“, surprind oarecum, tocmai prin creșterile salariale din 2020, comparativ cu 2019: ianuarie 2020 – 2.810 lei salariul lunar mediu net la nivel național (2.668 lei, în luna ianuarie, anul trecut), februarie 2020 – 2.827 lei (2.615 lei), martie 2020 – 2.874 lei (2.678 lei), aprilie 2020 – 2.774 lei (2.737 lei), mai 2020 – 2.813 lei (2.746 lei), iunie 2020 – 2.916 lei (2.793 lei), iulie 2020 – 2.925 lei (2.756 lei), august 2020 – 2.915 lei (2.695 lei). În condițiile în care, începând cu luna martie, economia națională a avut de suferit, înregistrându-se o scădere importantă a PIB-ului general, este greu de imaginat cum s-a făcut că salariile totuși au crescut, în comparație cu 2019, an cu un sensibil salt economic.

Bucureștenii, cel mai bine plătiți români

În cele ce urmează, vom face o analiză având la bază salariile medii nete lunare din luna august 2020. Observăm că, la nivel de macroregiuni, cea mai mare medie se înregistrează în zona Sud-Muntenia + București –Ilfov, cu o leafă medie de 3.012 lei, mai mare cu 3,32% față de media la nivel național. Cifra este însă influențată decisiv de București-Ilfov; altfel, luată izolat, regiunea Sud-Muntenia are o medie salarială de 2.821 lei, cea mai mică între macroregiunile țării! Cel mai mare salariu din România l-au încasat bucureștenii- 4.139 lei, iar cel mai prost plătiți sunt locuitorii din Covasna – 2.460 lei. După București,  urmează Cluj – 3.871 lei, Timiș – 3.424 lei, Sibiu – 3.248 lei, Iași – 3.229 lei și Ilfov – 3.225 lei. (Tabel 1)

Covasna, cel mai mic salariu din țară

În Macroregiunea 1, care include regiunile de dezvoltare Nord-Vest și Centru, clasate pe pozițiile 2 și 3, ca PIB general (după București-Ilfov și Sud-Muntenia) și pe locurile 2 și 3, ca PIB/cap de locuitor (după București-Ilfov), media salarială este mai mică decât în Sud-Vest Oltenia (cunoscută a doua cea mai săracă regiune) și Vest și sensibil mai mare decât Macroregiunea 2, care conține câteva dintre cele mai dezavantajate județe din România. Cum era de așteptat, cel mai mare salariu îl au clujenii și sibienii. Surprinde însă plasarea județelor Brașov și Alba sub Mureș, zonă care nu le egalează ca dezvoltare. Covasna, Sălaj și Maramureș au cel mai prost plătiți salariați; în cele două județe câștigul este cu 40%, respectiv cu aproximativ 37% mai mic decât al lucrătorilor din Capitală. (Tabel 2)

Leafa din Tulcea, aproape cât a constănțenilor!

În Moldova și Dobrogea nu constănțenii sunt cel mai bine plătiți, având în vedere că, din punct de vedere economic, județul se află pe poziția a 4-a ca PIB general în România, ci ieșenii (3.229 lei)! Cele mai mici lefuri nete lunare încasează angajații din Vrancea, Suceava și Buzău. În județele Tulcea și Vaslui, care au cel mai mic PIB general din cele două regiuni, salariile sunt mai consistente, apropiindu-se sau chiar depășind media regională. Nici Buzăul nu stă prea bine din acest punct de vedere, fiind al treilea cu cele mai mici salarii nete lunare. (Tabel 3)

Teleormănenii, lefuri mai mici cu peste 1.400 lei decât în București

În Macroregiunea 3, cifra este influențată de includerea în acest grup a Bucureștiului și parțial a județului Ilfov. În rest, nimic surprinzător: în cele mai puternice județe din punct de vedere economic, Prahova și Argeș, se plătesc cele mai mari lefuri nete, ultimele locuri fiind ocupate, cum era de așteptat, de Teleorman și Ialomița. Bucureștiul depășește media națională cu peste 40%, iar Ilfov, cu peste 10 procente. Între București și Teleorman există o diferență salarială de 1.469 lei. (Tabel 4)

Salariu surprinzător în Mehedinți!

Cum spuneam mai sus, în regiunea Sud-Vest Oltenia sunt cele mai mari surprize! În județul Mehedinți, care are al doilea cel mai mic PIB general din țară, după Covasna, leafa lunară netă este egală sau chiar mai mare decât în județele din TOP 10 economic: Argeș, Brașov, Constanța etc. În județul Olt (intervalul 20-25 ca PIB general), salariile sunt mai mari decât, de exemplu, în Prahova (loc 6 ca PIB general)! În Macroregiuna 4, cel mai bun câștig salarial înregistrează Timiș, iar cel mai slab, județul Arad. (Tabel 5)

judete tabel 1

judete tabel 2

judete tabel 3

judete tabel 4

judete tabel 5

Maria BOGDAN

  • Publicat în Social
  • 0

Moș Nicolae, de la sfințenie la mirajul Sărbătorilor de iarnă

În cultura tradițională din spațiul românesc, se spune că 6 decembrie coincide cu încheierea ciclului  de sărbători magice, care au ca motiv central lupii și spiritele strigoilor, serie începută la mijloc de noiembrie, odată cu Filipii de Toamnă, Filipul cel Șchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor, Sântandrei și continuată în primele zile din decembrie, cu Zilele Bubatului și Varvara. Practica ar ține de un străvechi început de an autohton, probabil cel dacic, când binele și lumina biruiesc răul și întunericul. Dar tot obiceiul popular leagă 6 decembrie de mirajul Sărbătorilor de iarnă, când Moș Nicolae, bătrânul bun, cu plete dalbe, dincolo de celebrarea sa în religia creștină, aduce daruri copiilor cuminți și săvârșește minuni pentru femei și marinari.

Celui care cu drag îi spunem Moș Nicolae sau Nicolae Minunantul a trăit aievea, fiind unul dintre sfinții importanți și în calendarul creștin ortodox, dar și în cel catolic sau alte confesiuni de inspirație creștină. Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, s-a născut la Patra, o așezare din Lichia sau Licia, Asia Mică, în jurul anul 280. Tradiția spune că părinții săi, de altfel foarte credincioși, nu puteau să aibă copii, dar după multe rugăciuni Dumnezeu le-a dat un băiat, numit Nicolae, care înseamnă „învingătorul poporului“ (nikáo- „a învinge“, nike „victorie“, laós sau leós „popor“). În familie a fost învățat să se roage și să facă fapte de milostenie; se afirmă totuși că, înainte de toate, pruncul a refuzat să se alăpteze miercurea și vinerea, înainte de încheierea rugăciunilor, ceea ce prefigura cumva viața sa sfântă. Unchiul său, episcop și starețul unei mănăstiri, văzând și auzind toate acestea, i-a îndemnat pe părinți să-și îndrume fiul spre a-i sluji Domnului. Acest lucru se și întâmplă, Nicolae intrând în viața monahală, fiind curând hirotonit preot. A slujit și a avut o viață de milostenie desăvârșită până când Domnul l-a chemat printre îngeri, în anul 340.

Apărătorul corăbierilor și al soldaților

Secvențe din viața sa religioasă reală au fost însușite de-a lungul anilor ca obiceiuri în cultura mai multor popoare, legate de 6 decembrie. De exemplu, a vrut neapărat să viziteze Țara Sfântă, motiv pentru care s-a îmbarcat într-o corabie, dar care a fost prinsă de o furtună puternică. Unul dintre marinari s-a urcat pe catarg, însă a alunecat și a rămas fără suflare. Marinarii își plângeau colegul cu atâta amar încât Sfântul Nicolae s-a rugat la Dumnezeu, iar omul a înviat. Și tot pentru ruga sa vie furtuna s-a potolit ca prin minune. De atunci se spune că sfântul este apărător al celor aflați în primejdie mare, salvează de la înec corăbierii și apără soldații pe timp de război.

De la palma dată lui Arius la nuielușa sau crenguța de măr

În calitatea sa de episcop, Sf. Ierarh a participat la primul sinod ecumenic de la Niceea (astăzi Ýznik, Turcia), din anul 325, care a pus bazele dogmatice și canonice ale ortodoxiei creștine. Acolo s-au discutat problemele ridicate de Arius din Alexandria, care susținea că Iisus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veșnicie, ci doar o creatură a Tatălui care în singurătatea lui l-ar fi creat pe Iisus, oferindu-i și puteri supranaturale. Sau că „Iisus ar fi primit o ființă asemănătoare Tatălui și nicidecum aceeași ființă.“ Acel prim concliu a stabilit clar că Iisus Christos este „de-o ființă (homoousious) cu Tatăl, Fiul este născut, iar nu făcut“. Sf. Nicolae, un mare apărător al ortodoxiei, a avut o controversă îndelungată cu Arius (sau Arie), iar la acel sinod, îngrijorat fiind că s-ar putea produce o ruptură în sânul Bisericii, i-ar fi dat o palmă ereticului. De la acea palmă a viitorului sfânt a rămas până în zilele noastre obiceiul ca, în seara de 5 spre 6 decembrie (ajun), copiii să primească o nuielușă, în semn de avertisment pentru momentele în care sunt neascultători. În spațiul românesc, apropo de versul de colind „florile dalbe, flori de măr“, există tradiția ca nuielușa sfântului să fie una de măr; dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui care a primit crenguța.

Moșul copiilor

Se mai spune că, în cetatea Mira, trăia un tată care avea fete de măritat. Fiindcă nu avea zestre pentru ele, a hotărât să-și ucidă fiicele, pentru a nu ajunge batjocura bărbaților bogați, apoi să-și curme viața și el. Auzind despre acest părinte necăjit, Sfântul Nicolae le-a poruncit celor din Mănăstire Mira, unde era stareț, să strecoare în casa bietului amărât trei pungi cu galbeni; aurul a salvat famila de la o tragedie, fetele s-au măritat onorabil și cu zestre suficientă. În iconografia apuseană, momentul este surprins prin pictarea a trei bile cu aur, care reprezintă și simbolul sfântului. La noi, Moș Nicolae ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat. Dar Sf. Nicolae, în ajun, mai face și altceva: lasă dulciuri în ghetuțele copiilor. Și pentru că în general apare pe un cal alb, copiii din anumite regiuni lasă câțiva morcovi și afară, pentru a hrăni animalul.

Ocrotitorul săracilor

Martirologiul roman îl menționează pe Sf. Nicolae în secolul al VI-lea. Episodul se referă la o vedenie pe care ar fi avut-o Constantin cel Mare;  Sfântul Nicolae Licianul i s-ar fi arătat în vis împăratului roman, cerându-i să-i ierte pe trei ostași osândiți la moarte, lucru care s-ar fi și întâmplat. Faptul s-ar fi petrecut undeva în jurul datei de 6 decembrie, motiv pentru care s-a și stabilit mai târziu sărbătoarea la această dată. În aceeași perioadă, Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, a zidit o biserică în cinstea sfântului Nicolae de Mira Lichiei. De la această întâmplare se spune că sfântul îi ajută pe cei săraci și oropsiți, face dreptate celor judecați strâmb, îi vindecă pe cei bolnavi cu putere de la Dumnezeu, îl alină pe oamenii întristați.

Patronul spiritual al multor țări din Europa

Sfântul Nicolae este patronul spiritual al Țărilor de Jos, Rusiei, al provinciei Lorena și al mai multor orașe vest-europene, între care Bari. În Occident, cultul apare în secolul al XI-lea, când cruciații din Bari, Italia, au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira, iar arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una în 1036, la Bari, iar cealaltă în 1039, la Veneția, în care să așeze moaștele. Cei doi arhiepiscopi, Ilie de Bari și Nicolae de Veneția, au răspândit, de altfel, cultul sfântului Nicolae în Europa. Mâna dreaptă a sfântului, primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale în războiul împotriva musulmanilor, chiar de la cardinalul din Bari, a fost donată Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București, în jurul anului 1600, o părticică din moaștele Sfântului aflându-se și la  Biserica Vatra Luminoasă.

Maria Bogdan

Myanmar, ţara cu mii de pagode (V). Mandalay, centrul cultural si monastic al Myanmarului

Călătoria în Myanmar nu putea să ocolescă Mandalay, ultima capitală construită de regele Mindon înainte ca țara să intre sub stăpânirea britanică. Orașul este punctul central al comunicațiilor regionale și al rutelor comerciale și de transport și al doilea ca mărime din țară după Yangoon. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial orașul a fost ocupat de japonezi și a fost aproape complet distrus, suferind cele mai mari daune în timpul unui asediu de 12 zile, în martie 1945.

Mandalay este un important centru cultural și monastic, o destinație suprinzătoare cu multe atracții turistice care merită văzute ca să înțelegi pe deplin de ce Myanmarul se numește țara cu mii de pagode.

Peste 60% din calugării budisti din țară locuiesc aici. Am avut prilejul să vizităm o mănăstire unde am asistat la activitățile zilnice specifice unui asemenea loc și de unde am aflat multe detalii despre ce presupune să fii sau să devii călugăr budist.

Călugării nu au voie să se atingă de bani şi nici de femei pe perioada cât sunt în mănăstire, dar sunt o forță, fiind singurul grup organizat comparabil ca influenţă cu armata care a condus Myanmarul în ultimii 50 de ani. Tot aici am mai aflat că novicii umblă cu capul plecat pentru a se feri de ispite, nu vorbesc deloc în timp ce își aşteaptă rândul la mâncare, sau că trebuie să învețe pe de rost scripturile Pali.

Pagoda Mahamuni Buddha (Marea Infățișare a lui Buddha)

Pagoda este considerată unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Myanmar. Într-o încăpere specială se află statuia Mahamuni Buddha unde se aduc cele mai multe ofrande reprezentate din foițe de aur. Pentru ofrande doar barbații au acces în încăpere și doar dacă lipesc pe statuie foițe de aur cumparate de la intrare. De altfel, se tot lipesc foițele de vreo sută de ani încoace, așa că aspectul lui Buddha este ușor distorsinat pentru că, se spune, pe alocuri grosimea stratului de aur depășește chiar 15 cm grosime.

Shwenandaw Kyaung – Pagoda Palatului de aur

Este singura pagodă mutată în exteriorul Palatului regal, operațiune care se spune că a durat aproximativ 3 ani. Pe vremea când se afla în interiorul curții Palatului Regal, construcția a găzduit apartamentele regale. Este și locul unde regele Mindon a murit. Fiul acestuia a decis relocarea ei în afara palatului și a transformat-o în pagodă. Deși se numeste Pagoda Palatului de Aur, aceasta este construită din lemn de tec și decorată cu sculpturi deosebite inspirate din mitologie și budism.

Kuthodaw Pagoda – Pagoda Cea Mai Mare Carte

Complexul cuprinde o pagodă aurită și mai multe pavilioane construite tot de către Regele Mindon. Este cunoscută ca fiind „cea mai mare carte din lume“ deoarece în cele 729 de mici stupe există câte o placă de marmură gravată pe ambele părți cu învățămintele lui Buddha în limba birmaneză.

Periplul nostru a fost ca o plimbare printre filele unei cărți uriașe. Păcat că nu știu limba birmaneză ca să fi putut citi și traduce. Oricum, locul emana o energie specială. Așa cum sper să emane și povestea din aceaste pagini, dar și cele care vor urma. Pentru că, așa cum vă spun de câteva săptămâni, călătoria continuă cu noi episoade. Rămâneți aproape.

Teofilia BANU

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism
  • 0

Din lumea satului în care a dansat Zorba Grecul (II)

Așa cum am promis, continuăm călătoria pe urmele lui Zorba Grecul și a celui care i-a dat „naștere“ în romanul celebru care poartă numele lui Zorba, cel care l-a inspirat pe Nikos Kazantzakis. De altfel, întâlnirea cu Zorba a însemnat o schimbare totală în viața scriitorului cretan. Timp de un an, în perioada 1916-1917, împreună cu Zorbas, Nikos Kazantzakis se străduie să înceapă o afacere în minerit, la Prastova, în sudul Peloponesului. Este vorba despre exploatarea unei mine de lignit, afacere în care scriitorul a fost atras de Zorba – un personaj pitoresc, om simplu, din popor, lipsit de maniere, idealist, iubitor de viață. De altfel, există încă scrisori simpatice adresate de Zorbas fostului său partener de afaceri. Dar Kazantzakis nu a avut legături numai cu oameni simpli, din popor... În muzeul Nikos Kazantzakis, situat la aproximativ 70 de kilometri de Heraklion, Creta, se poate vedea o scrisoare în care Albert Einstein îi mulțumește lui Kazantzakis pentru traducerea în germană a operei scriitorului cretan. Impresionat de soarta poporului cretan, Einstein îi adresează câteva cuvinte pline de sensibilitate lui Kazantzakis în această scrisoare-document semnată de Einstein în 2 iulie 1952.

Drumul către satul în care „creatorul“ lui Zorba are muzeu

la muzeu

Poate că această călătorie nu ar fi existat fără Zorba... Poate că nici Zorba nu ar fi existat fără „creatorul” său. Poate că atât Zorba cât și Kazantzakis nu ar fi devenit celebri fără soția scriitorului, cea care a făcut posibilă ecranizarea romanului scris de Nikos Kazantzakis.

Cu o seară înaintea vizitei la muzeul creat în memoria scriitorului cretan mi-am dat seama de un amănunt extrem de important: ziua în care ajungeam în Heraklion, Creta, era o zi de luni. Lunea toate muzeele sunt închise.... Fără acest amănunt în minte, m-am trezit dis-de-dimineață și imediat am plecat cu aparatul foto pregătit. Am luat un taxi și am pornit. Alesesem cel mai în vârstă șofer de taxi pentru că știam că oamenilor în vârstă le place să povestească și, deci, aveam și ghidul perfect!

Întreaga excursie la muzeu, adică distanța de vreo 60-70 de kilometri de la port și întoarcerea cu oprire la mormântul scriitorului, însemna 70 de euro. Perfect, mi-am spus! Era 6 decembrie, Sfântul Nicolae, ziua mea de nume, așa că îmi făceam un cadou minunat.

Iorgos, șoferul de taxi, începe să mă întrebe curios de ce îmi place atât de mult Kazantzakis și de ce îmi doresc așa de mult să ajung la muzeu. Aproape că mă întreba, practic, dacă nu aveam ce altceva să fac cu cei 70 de euro... I-am explicat că este cadoul pe care mi-l fac de ziua mea de nume. A zâmbit și mi-a spus că am nume grecesc. Apoi a adăugat că înțelege de ce vreau să ajung la Nikos.

Între Odiseea lui Kazantzakis și Legendele Olimpului

Pe drum, Iorgos mi-a povestit despre Olimp și legendele sale, despre zeități și despre războinici. Mi-a explicat diferența dintre muzica grecească și cea cretană: grecii cântă despre iubire, cretanii cântă despre răscoale, despre viteji și despre răzbunare pe cei care i-au subjugat, adică pe turci. În timp ce îmi povestea cu drag despre toate acestea, îmi arăta cu degetul pe geam plantațiile de măslini și îmi spunea ceva de o surpriză pe care o are pentru mine. Tot vorbind, nici nu am băgat de seamă când am ajuns în satul Myrtia din Heraklion, la muzeul dedicat marelui scriitor, poet, călător, filosof...  Drumul până în sat mi-a părut tare scurt, dar muzeul era închis. Exact! Nu luasem în calcul că muzeele sunt închise lunea pentru public. I-am spus lui Iorgos că vreau să ne întoarcem înapoi cât mai repede și, resemnată, m-am îndreptat către taxi. La fel de optimist și vesel ca celebrul Zorba lui Kazantzakis, Iorgos mi-a spus să aștept puțin. Chiar lângă muzeu, la doar câțiva pași, era o cafenea mică în care câțiva localnici vârstnici își beau cafeaua, vorbeau, jucau table, citeau ziare. Iorgos a cerut o cafea pentru mine, mi-a spus să stau la o masă și să-l aștept. Ceea ce am și făcut. Printre priviri curioase, aromă de cafea și miros de tutun, mi-am băut cafeaua și m-am gândit că era bine să fi știut grecește să vorbesc cu oamenii locului. Doamne, câte aș fi aflat! Mi-am dat seama că limba poate fi una dintre cele mai importante bariere în comunicare și mi-am propus atunci să învăț grecește. Însă, nu am reușit nici până acum, la șapte ani distanță de acel moment...

Parte din opera lui K tradusa

În timp ce mă visam cum citesc în greacă, Iorgos intră triumfător pe ușa cafenelei și îmi spune să mă grăbesc. Vreau să plătesc cafeaua și prăjitura venită alături, dar Iorgos îmi spune că a fost din partea casei. „Nu am mai întâlnit pe nimeni care să sufere atât de mult pentru că muzeul este închis!“, mi-a spus pe un ton ferm. Când am ieșit din cafenea, ușa muzeului era larg deschisă. Ei bine, Iorgos reușise cumva să facă imposibilul posibil. Muzeul era deschis pentru mine: manuscrise valoroase, scrisorile din corespondența scriitorului cu marii gânditori de la acea vreme, alte documente prețioase, obiecte personale – pipe, ochelari, stilouri, acte de identitate... De asemenea, muzeul deține o colecție impresionantă de emisiuni televizate ale scriitorului cretan, articole din ziarele vremii, primele cărți publicate, copii ale unor filme ecranizate după scrierile sale. Amabilă și răbdătoare, doamna muzeograf mi-a spus că pot sta cât doresc să vizionez și filme în sala special amenajată. Mi-a arătat peretele pe care erau fotografiile modelelor lui Nikos, cei care l-au influențat în viață, în gânduri, în scrieri. Am observat un loc gol în toate acele fotografii și am întrebat cine lipsește. „A fost scos Lenin. A fost una dintre personalitățile care l-au marcat pe Kazantzakis. Știi... Era comunist“, mi-a șoptit doamna care deschisese lunea muzeul pentru mine.

Am cumpărat suveniruri din muzeu, am plătit cei 4 euro – intrarea – și am simțit cumva să plătesc mai mult pentru deranj. Mi s-a spus clar că nu este nevoie să plătesc extra. Cu gândul la colecția muzeului ce conține peste 50.000 de piese ce ilustrează viața și activitățile scriitorului, am urcat în taxi mulțumindu-i lui Iorgos pentru tot ce făcuse.

Din satul fermierului Dimitri la mormântul lui Nikos...

Am pornit la drum și, la scurt timp, Iorgos a zis că trebuie să facem un mic ocol. Așa am ajuns la o mică fermă de familie, unde toți cei din gospodărie se îndeletniceau cu obținerea uleiului de măsline. Acolo ne-a întâmpinat un vechi prieten al lui Iorgos, Dimitri, care a început să-mi vorbească în greacă. Deși nu înțelegeam mare lucru din ce spunea, pricepeam că mă invită la masă, alături de familia sa. Dimitri mi-a povestit întreg procesul tehnologic de obținere a uleiului de măsline presat la rece, dar nu am înțeles. Gustul era însă desăvârșit.

După vizita surpriză în ferma lui Dimitri, ne-am reluat drumul către port. Era deja foarte târziu, timpul zburase parcă în muzeu și în casa fermierilor cretani. Deși mă grăbeam, Iorgos mi-a amintit că mai avem de mers la mormânt, căci așa era stabilit de la început. Pe drum, Iorgos mi-a povestit despre economia Greciei și despre toate câte se pot face dacă politica ar fi orientată către popor... Între discuții despre democrație, demagogie și politicieni, am ajuns și la mormântul lui Kazantzakis. Am urcat pe dealul Martinengo din Heraklion pentru a-i mulțumi „Marelui Cretan“ pentru tot ce am învățat prin scrierile sale și pentru a-l omagia. Ochii mi s-au oprit pe mormânt și pe cuvintele scrise pe piatră: „Nu sper nimic. Nu mi-e frică de nimic. Sunt liber“. La câțiva metri de mormântul său se află și cel al ultimei sale soții, Eleni, cea căreia cu toții îi datorăm existența lui Zorba. Fără ea, filmul nu exista. Poate că nici Kazantzakis nu ar fi putut scrie atât fără liniștea și iubirea oferite de o soție înțelegătoare... despre care se spune că este singura femeie pe care Nikos a iubit-o.


Născut într-un sat de lângă Heraklion (Iraklion), în insula Creta, Nikos este primul dintre cei patru copii ai familiei Kazantzakis; tatăl său se ocupa de comerțul cu produse agricole. Din păcate, întreaga familie este obligată să se refugieze în Insula Naxos, din Marea Egee, în perioada 1897-1899, în perioada răscoalei cretane împotriva stăpânirii turcești. Astfel, Nikos studiază timp de doi ani la colegiul francez din Insula Naxos, instituție condusă de călugări franciscani. Aici învață limbile franceză și italiană și, prin lectură, se familiarizează cu civilizația occidentală. Revenit în locul natal, Nikos continuă liceul în Iraklion și apoi alege să studieze Dreptul la Atena.

În 1907 pleacă la Paris pentru a continua studiile de specializare în Drept, până în 1909. Aici, la Paris, are ocazia să urmărească cursurile ținute de filosoful și scriitorul Henri-Louis Bergson. Concepția filosofică a lui Bergson îi va marca opera și viața lui Kazantzakis, scriitorul francez-evreu fiind de altfel una dintre personalitățile care îl influențează pe tânărul Nikos. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927, Bergson a fost cumva promovat de Marcel Proust prin preluarea ideilor sale în operă. Nikos Kazantzakis a fost influențat și de Nietzsche, tragedia „Meșterul“, publicată la Atena în 1910 fiind o prelucrare a unei legende populare în care îmbină ingenios trăiri personale cu idei ale lui Friedrich Wilhelm Nietzsche. Mereu în conflict cu autoritățile grecești din cauza opiniilor sale mult prea îndrăznețe – ca și bunul său prieten Panait Istrati – Nikos Kazantzakis a fost mult mai apreciat în străinătate decât în țara în care s-a născut. Atașat ideilor de stânga, Lenin fiind unul dintre modelele sale, Kazantzakis a îndeplinit o vreme și funcții publice și chiar a fost nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel. Cu un puternic simț al datoriei, scriitorul cretan s-a înscris și voluntar în armată în vremea Războaielor Balcanice, unde a servit la biroul special al premierului Eleftherios Venizelos.


Simona-Nicole DAVID

  • Publicat în Turism
  • 0
Abonează-te la acest feed RSS