update 7 Feb 2023
Lumea Satului

Lumea Satului

Agricultura eco și alimentația

Începând cu anii 1990, Europa a implementat o politică de sprijinire a agriculturii ecologice. Solicitant pentru producători, acest mod de producție joacă „un dublu rol societal: pe de o parte, furnizează o piață specifică care satisface cererea consumatorilor de produse ecologice și, pe de altă parte, oferă bunuri publice care contribuie la protecția mediului și bunăstarea animalelor precum și la dezvoltarea rurală“. Politica de sprijin pentru agricultura ecologică în Europa este la înălțimea ambițiilor declarate? Este acest sector capabil să contribuie la autonomia agricolă și alimentară a Europei?

Potrivit raportului Curții de Conturi „Sprijin pentru agricultura ecologică“, agricultura ecologică va ocupa în Franța 10,3% din suprafața agricolă utilă (SAU). Aceasta reprezintă 2,78 milioane de hectare (primul loc în Europa), având 58.413 ferme organice (13,41% din ferme). O fermă ecologică angajează cu 30% mai multă forță de muncă decât o fermă convențională.

Franța este cel mai mare producător mondial de viță-de-vie ecologică în suprafață (20% din totalul podgoriilor în 2021) și pe primul loc în Europa, înaintea Spaniei, în ceea ce privește producția ecologică. Ca valoare, piața bio franceză este, cu o cifră de afaceri de 11,93 miliarde de euro în 2019, a doua după Germania.

Securitatea alimentară reprezintă o provocare sporită într-un context de tensiuni internaționale.

Există unele efecte perverse ale agriculturii ecologice, și anume:

  • utilizarea unor produse alternative naturale controversate, cum este cuprul;
  • prețuri nesustenabile (de exemplu, creșteri ale prețului cu 273% la ceapă).

Curtea de Conturi constată „linii de eroare“ în urma creșterii vânzărilor de produse ecologice în timpul epidemiei de Covid 19, din 2020:

– reducerea decalajului de preț în favoarea bio datorită dezvoltării vânzărilor în distribuția de masă, în detrimentul producătorilor;

– lipsa de comunicare privind agricultura ecologică în fața concurenței din partea etichetelor „verzi“ mai puțin pretențioase;

– structurarea insuficientă a sectoarelor ecologice (lipsa spațiilor de depozitare și industriile de prelucrare slabe).

Sectorul organic nu este în măsură să răspundă cererii naționale în creștere exponențială pentru produse ecologice, aproape 33% din produsele ecologice fiind importate în 2019 în Europa. Unele sectoare sunt autosuficiente (producția de lapte, vin sau carne), în timp ce altele (fructe și legume, fructe de mare etc.) întâmpină aceleași dificultăți ca și în agricultura convențională.

Raportul Curții de Conturi subliniază, totuși, că agricultura ecologică urmărește complementaritatea între producția vegetală și cea animală la nivelul fermei (utilizarea resurselor prezente la fața locului ca îngrășământ natural sau hrană pentru animale). Este astfel mai puțin dependentă de inputurile importate decât agricultura convențională și face posibilă reducerea deficitului comercial în îngrășăminte.

Recoltele în agricultură ecologică sunt mult mai mici decât cele din zonele în producție convențională: o scădere a randamentului de 20 până la 25% în cazul producției vegetale, chiar de 50 până la 60% în cazul grâului. Acest deficit este și mai mare în țări care au o agricultură convențională foarte productivă.

Aceste producții mai scăzute pot fi explicate prin rotațiile mai lungi de culturi în agricultura ecologică, care acordă un loc important leguminoaselor furajere. Producția de leguminoase nu este, în general, luată în considerare în studii. Includerea lor în aceste studii ar reduce acest deficit de randament la aproape 8%.

Dacă trecerea la bio poate părea neatractivă pentru fermele convenționale, veniturile fermierilor din cele două sectoare sunt foarte comparabile.

Multe studii arată că „profitabilitatea operațiunilor de agricultură ecologică este mai mare decât cea a omologilor lor din agricultura convențională“, din mai multe motive:

  • consumul lor de inputuri este redus;
  • disponibilitate mai mare a consumatorilor de a plăti mai mult;
  • Politica Agricolă Comună (PAC) distribuie numeroase ajutoare fermelor care dezvoltă practici care respectă mediul.

Prin urmare, fermele ecologice nu suferă din cauza randamentelor mai scăzute.

Deși costisitoare din punctul de vedere al investițiilor, trecerea de la fermele convenționale la cele ecologice și menținerea acestora în sector are avantaje de mediu, sănătate și economice. Cu toate acestea, sectorul ecologic se confruntă cu multe dificultăți, inclusiv costul suplimentar și cererea în creștere pe care se străduiește să o satisfacă.

Răspunsurile la aceste provocări, oricât de incerte ar fi, sunt o necesitate pentru viitor.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

2022, al treilea cel mai călduros an din istoria României

Resimțim efectele schimbărilor climatice tot mai mult și tot mai des. Iarna nu mai este iarnă, iar vara este mult diferită de cele cu care eram obișnuiți. Dovadă fiind ultimul an, 2022, care a fost declarat de autorități ca fiind al treilea cel mai călduros an din istoria României, iar efectele asupra mediului înconjurător și asupra agriculturii nu au întârziat să apară.

Creșteri de temperatură

Grafic

Potrivit specialiștilor de la Administrația Națională de Meteorologie RA, ANM, anul 2022 a fost al treilea cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice din România, iar cei mai călduroși cinci ani din perioada 1900-2022 au fost: 2019, 2020, 2022, 2015 şi 2007. Anul trecut, temperatura medie anuală în țara noastră a fost de 11.77°C, iar abaterea termică de 1.55°C faţă de media perioadei 1981-2010.

„Această statistică demonstrează ceea ce simțim cu toții de foarte mulți ani, că schimbările climatice amenință și afectează întreaga planetă, nu mai putem vorbi de o problemă locală sau de o problemă națională. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are la dispoziție resursele necesare pentru a lupta împotriva acestor schimbări climatice: avem, prin componenta Păduri și protecția biodiversității, din PNRR, un buget total de 1,173 miliarde de euro și ambiția noastră este să creștem suprafața împădurită cu acești bani. Totodată, pădurile sunt cele mai reziliente la efectele schimbărilor climatice, pot lupta cel mai bine cu aceste manifestări ale vremii și contribuie la reglarea climei. Toamna trecută am adoptat Strategia Forestieră Națională care stabilește norme obligatorii pentru împădurire și reîmpădurire, păduri și suprafețe cu vegetație forestieră în zonele vulnerabile la schimbările climatice. De asemenea, proprietarii de păduri și terenuri sunt încurajați și stimulați acum pentru ca suprafețele pe care le dețin să fie conservate și valorificate la adevăratul lor potential, iar aceștia primesc 456 de euro/an/ha timp de 20 de ani pentru transformarea acestor terenuri în păduri. Prima de sechestrare forestieră este o măsură prin care stimulăm transformarea cât mai multor terenuri din România în viitoare păduri“, a declarat ministrul Barna Tánczos.

Conform aceleiași surse, ANM, perioada 1991-2020, considerată perioadă climatică actuală de referinţă conform recomandărilor Organizaţiei Meteorologice Mondiale, înregistrează o creştere cu 0.5 C la nivelul temperaturii medii multianuale anuale a aerului în România, faţă de perioada anterioară 1981-2010.

La nivel decenial, cele mai mari creşteri ale temperaturii medii a aerului sunt în ultimele 2 decenii (2001-2010 şi 2011-2020), în ultimii 20 de ani înregistrându-se de altfel, frecvent, recorduri termice zilnice, lunare, sezoniere şi anuale, fiecare dintre acestea doborând recordurile înregistrate anterior, arată aceeași sursă.

Mai mult decât atât, pe parcursul anului 2022, temperatura maximă a fost de 39,8°C, înregistrată în localitatea Săcuieni, județul Bihor, în data de 1 iulie. Cantitatea medie anuală de precipitații a fost de 528,9 l/mp, anul fiind declarat secetos și extrem de secetos.

mediu

Cu alte cuvinte, timp de 9 luni s-au înregistrat abateri termice lunare pozitive, cele mai mari, în ordine descrescătoare, fiind în lunile februarie şi decembrie/+3.1°C, urmate de noiembrie / +2.6°C, august/+2.0°C, iunie/ +1.8°C, iulie/ +1.7°C, octombrie/ +1.6°C, ianuarie/ +1.3°C și mai/ +0.4°C. Decembrie 2022 a fost a treia cea mai călduroasă lună decembrie din 1961 şi până în prezent. În vara 2022 a fost emis cel de-al doilea cel mai timpuriu cod roşu de caniculă în ţara noastră, în intervalul 30 iunie -1 iulie, pentru zonele joase din judeţele Arad, Bihor, Satu Mare, Sălaj, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud din vestul și nord-vestul ţării.

Din graficul de mai jos reise cantitatea de precipitaţii sezoniere înregistrate în anul agricol 2021-2022 în România, comparativ cu media climatologică a perioadei 1981-2010, iar concluziile sunt mai mult decât evidente.

mediu tabel unu

Statistica alertelor meteorologice din perioada 2017-2022 pune în evidenţă intensitatea, frecvenţa şi extinderea ariei fenomenelor meteorologice periculoase cu impact asupra activităţii socio-economice, arată ANM.

mediu tabel doi

La nivel european, cel mai călduros an

Conform statisticilor, 2022 a fost în Europa cel mai călduros an înregistrat vreodată. În 12 țări au fost doborâte recordurile de temperatură. În prezent, planeta este cu 1,2°C mai caldă decât în perioada preindustrială, ca urmare a schimbărilor climatice cauzate de om, potrivit Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice (C3S). Mai mult decât atât, aceeași sursă arată că temperaturile din Europa au crescut de peste două ori mai mult decât media globală în ultimele trei decenii. În aceste condiții, vara trecură este considerată ca fiind cea mai călduroasă din istorie în Europa, doborând recordurile de temperatură în 12 țări, cum ar fi Italia, Spania și Croația.

La sfârșitul verii, precum și în lunile octombrie și decembrie, au fost înregistrate cele mai mari creșteri de temperatură. De exemplu, în Franța și Slovenia s-au înregistrat anomalii de temperatură cu 3°C sau mai mult în octombrie, în timp ce în Croația și Grecia s-a înregistrat o abatere de 3°C în luna decembrie.


Nici anul acesta nu a început prea bine. În loc de zăpadă, în majoritatea zonelor din țară s-au înregistrat temperaturi record. Mai mult decât atât, ziua de miercuri, 18 ianuarie 2023, a fost cea mai caldă zi de ianuarie din istoria României, la toate cele 35 de stații meteorologice din țară. La Turnu Măgurele s-a stabilit un nou record absolut pentru luna ianuarie, au fost 22,5°C grade, față de precedentul record de 22,2°C înregistrat pe 7 ianuarie 2001, la Oravița. Și în București a fost doborât un nou record, respectiv 20,6°C la stația Băneasa, 20,3°C la Filaret și 19,8°C la Afumați.


Larissa DINU

  • Publicat în Mediu
  • 0

Mirel Pascu din Comuna Ianca (Olt), primarul „bătătarnic“

Alimentarea cu apă și canalizarea, 10 km de asfalt care leagă cele două sate, Ianca și Potelu, și două parcuri reprezintă, pe scurt, o parte dintre proiectele principale de investiții ale Primăriei Comunei Ianca, utilizând chiar și fonduri europene, unele dintre acestea desfășurate și prin intermediul GAL Corabia.

Comuna este situată în Câmpia Dunării, la o distanță de 125 km de orașul Slatina și la 26 km de Corabia. Fluviul Dunărea mărginește teritoriul administrativ al comunei în partea de sud.

Localnicii se susțin din agricultură, mai precis cultura cerealelor: grâu, rapiță, porumb și cea de floarea-soarelui. Primarul, Mirel Pascu, este preocupat în permanență de combaterea sărăciei în zonă și de asigurarea locurilor de muncă: „Avem un program bine stabilit de asistență socială, prin care se fac vizite la dominiciliul familiilor nevoiașe și anchete sociale, iar locurile de muncă sunt legate de agricultură. În comună este o firmă din Spania, care deține o plantație de 35 de ha de afine, unde femeile mai găsesc locuri de muncă și firma Agronova care absoarbe forță de muncă din foștii mecanizatori la IAS“, ne-a spus acesta. 

Când balta avea pește…

„Sistemul de irigații a fost făcut în anii '70 de către englezi și alimenta aprozimativ 350 ha în zona de Sud, zona nisipoasă. Atunci scăpa lumea de foamete pentru că vara, când veneau căldurile infernale și se planta grâul sau porumbul în nisip, semințele mureau în două săptămâni. Tot atunci, Petre Baniță, cel care a pus bazele SCDCPN Dăbuleni, Călărași, a demonstrat că plantează pomi fructiferi pe nisipuri, prin programul de ameliorare a nisipurilor, dar a reușit tocmai pentru că sistemul de irigații funcționa zi și noapte. Atunci a pus meri, piersici, caiși etc. Nisipurile din comună au fost valorificate, dar cu apă. Însă, pomii fructiferi au avut o durată de 16-17 ani, s-au uscat între timp, a venit Revoluția din 1989, nu a mai rămas niciun pom, doar nisipul pe care îl spulberă vântul“, mai spune primarul.

Primar Ianca

În zonă a existat și o baltă, care a fost desecată în anii '70 și redată agriculturii, conform politicii de partid și de stat de la acea vreme. „Balta ținea cu mâncare vreo nouă comune pescărești care erau pe marginea ei, începând de la Bechet, Dăbuleni, Călărași, Ianca, Poteru, Grojdibotu, Gura Patimii, Orlea până la Corabia. Avea o lungime de 33 km și până la 10 km lățime. Eram copil pe atunci, când fiecare comună avea brigăzi de pescari cu năvoade, bărci și toate dotările. În anul 2006 a fost din nou inundată balta, în urma ruperii digului care proteja canalul CO de la Ianca, în zilele de Paște. Lumea s-a bucurat, gândindu-se că vor scăpa de foamete, dar aceasta a fost desecată timp de 2 ani de zile. S-a decis că tot mai bună este agricultura, este pentru toată lumea, terenul bălții fiind folosit acum pentru cultivarea cerealelor“, ne povestește, nostalgic, primarul.

În timp, localnicii au drenat o baltă, de 12 ha, pe un loc unde creșteau papură și trestie, care este folosită pentru pescuit sportiv și agrement, deci nici vorbă de acvacultură și producție de pește. „Aici se trăia cu pește, nu era porumb să se facă mămăligă. Peștele era în trecut mâncarea săracului“, ne mai spune Mirel Pascu, în căutarea vremurilor de altădată. „IAS Corabia era al doilea pe țară, după Balta Brăilei, funcționa Fabrica de zahăr de la Corabia, fiecare CAP avea în planul de cultură 200 ha de sfeclă pentru aprovizionarea fabricii de zahăr, ca producția să meargă“, a mai continuat Mirel Pascu depănarea amintirilor.

„Am înființat o suprafață de 300 ha pe nisipurile din Nord, de pădure de salcâm, prin Agenția Fondului de Mediu, din care 90  ha este pădurea primăriei. S-au făcut niște pași pentru combaterea deșertificării. Ne mișcăm și noi, facem un efort, trebuie să te preocupe, să fii un pic mai incisiv, mai bătătarnic, cum spune olteanu, să te zbați. Dacă stai și aștepți ca cineva să îți dea pomană, n-o s-o primești niciodată“, a conchis primarul Mirel Pascu.

În viitorul apropiat, acesta speră să finalizeze rețeaua de gaze. „La noi este și criză de lemne, pădurea de la Dunăre este numai salcie și plop, deci avem cel mai slab material ca putere calorică.“

Prezentarea comunei Ianca

Comuna beneficiază de electrificare pe toată suprafața, extinzându-se în ultimii ani iluminatul public cu LED-uri. Există acces la rețeaua de telefonie fixă, la cea de televiziune prin cablu și Internet. S-au efectuat o serie de lucrări finanțate prin fonduri nerambursabile și guvernamentale: Baza sportivă „Sebastian Domozină“ din satul Ianca, reparare și modernizare Cămin Cultural Potelu, asfaltare drum comunal DC 133A cca 2 km Ianca, modernizare Dispensar comunal Ianca, Modernizare Bibiloteca comunală Ianca, dotare Școală „Ada Umbră“ cu centrale termice, dotarea Primăriei Ianca cu diverse utilaje: tractor multifuncțional, buldoexcavator, autogreder, încărcător frontal, cilindru compactor.

Alte proiecte realizate: dotarea localității cu autogunoieră și salubrizarea comunei, modernizare Căminului Cultural Ianca, realizarea parcului comunal Ianca, realizarea cortului de evenimente Ianca, rețeaua de apă potabilă în satul Potelu, construirea Grădiniței Potelu.

Proiecte în curs de realizare: Canalizare menajeră sat Potelu, Rețea de apă potabilă și canalizare menajeră sat Ianca, Asfaltare 6,5 km satele Ianca și Potelu, Amenajare parc sat Potelu, Modernizare Școală Ada Umbră Ianca, Reabilitare Grădiniță Ianca, Realizare centru educațional sat Potelu.

Parc Ianca


Stema comunei Ianca, amintiri din Epoca de Aur

Stema comunei Ianca se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, împărţit în furcă răsturnată. În partea superioară, în dreapta, în câmp roşu, se află o cruce treflată de aur. În partea superioară, în stânga, în câmp albastru, se află un snop de spice de grâu de aur. În vârful scutului undat albastru, pe fond argintiu, se află un peşte de argint. Snopul de grâu face referire la ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura. Crucea treflată reprezintă cele 3 biserici din comună, declarate monumente istorice („Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sf. Ioan Botezătorul“, construite în anul 1842; „Sf. Nicolae“, construită în anul 1849). Vârful undat reprezintă fluviul Dunărea pe malul căruia se află localitatea, iar peştele simbolizează bogăţia piscicolă a zonei. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.


Anca LĂPUȘNEANU

  • Publicat în Social
  • 0

Mărioara Băbu, Tezaurul Uman Viu de pe Transalpina

O vorbă din popor spune că omul sfințește locul și în multe cazuri chiar este adevărat. Există locuri frumoase de la natură, mai mult sau mai puțin apreciate, mai mult sau mai puțin vizitate, iar dacă acolo se află și omul potrivit, acesta n-are cum să nu înflorească și mai frumos. După părerea mea este și cazul Transalpinei, un loc unic la noi în țară ce atrage turiști din toată lumea, care a devenit tot mai cunoscut și apreciat în ultimii ani și datorită stânei Ștefanu care îi așteaptă cu bunătăți ciobănești. Acolo se află Mărioara Băbu, celebra băciță care nu doar gătește excepțional, ci a avut grijă să creeze în vârf de munte un spațiu autentic românesc din care parcă n-ai mai vrea să pleci.

Acolo, de dinaintea drumului

Marioara Babu1

Din momentul în care s-a căsătorit, Transalpina a devenit a doua casă a Mărioarei Băbu. An de an, în sezonul cald mergea la munte cu oile, așa cum făceau socrii și soțul ei. A îndrăgit muntele și oieritul și nu i-a fost niciodată rușine cu ce se ocupa. Nici n-a urmărit vreodată să devină faimoasă ori să facă profit din bucatele ciobănești, dar a existat și pentru ea un om potrivit care i-a sugerat să gătească mai multă mâncare în ceaune și să aibă ce să le dea turiștilor care tranzitează Transalpina. „Socrii mei se află la stâna Ștefanu din 1964, iar eu din 1977, de atunci de când m-am căsătorit și pot spune că muntele este viața mea. Mereu spun asta, nu noi am venit peste drum să facem comerț, drumul a venit peste noi pentru că eram deja acolo. Transalpina nu a fost mereu un punct de interes pentru turiști, însă, după ce drumul a fost refăcut și a fost tot mai tranzitat, tot mai mulți oameni veneau aici din dorința de a cumpăra brânză și vedeau ceaunele cu mâncare pentru noi, cei de la stână, și tot gustau din ele. Chiar aș vrea să îi pot mulțumi acelui turist care a insistat să facem mai multă mâncare ca să putem da și celor care ne trec pragul. Ideea a fost a oamenilor, ei și-au dorit să mănânce din ceea ce avem noi la stână și datorită lor suntem unde suntem astăzi. Pentru noi înseamnă foarte mult atunci când aflăm că vin turiștii pe Transaplina nu doar să vizite acele locuri frumoase, ci să și mănânce un bulz de la noi. Ne mândrim cu acest lucru și ne impresionează atunci când îi vedem că pleacă din curtea stânei cu dorința de a mai reveni“, a declarat Mărioara Băbu.

Marioara Babu Petre Daea

Totul a evoluat frumos, iar ideile nu au întârziat să apară. De la un bulz, la fel de fel de preparate montane, de la o simplă stână, la un minimuzeu pe cel mai înalt drum din țară. An de an, băcița Mărioara se numără printre primii care ajung pe Transalpina și cu siguranță este alături de drumarii care închid drumul în sezonul rece. Parcă de la an la an tot mai mulți turiști vizitează acele meleaguri. Nici vedetele nu au stat departe de poarta băciței, de la sportivi la cântăreți, de la politicieni la mari bucătari, toți se opresc să mănânce ceva gustos și să facă poze îmbrăcați în straiele ciobănești. E drept că și măgarii din drum sunt ca un fel de magnet pentru mașini și n-ai cum să nu oprești ca să-i mângâi. Băcița spune că ei sunt, de fapt, mascota stânei.

Încercări, greutăți și reușite

Marioara Babu3

„Pot spune că am plecat de la un miel și am ajuns acum să mă știe o țară întreagă și să am două puncte gastronomice locale. Nu este ușor, este destul de greu, dar atâta timp cât nu pui în față neapărat câștigul, adică să te gândești câți bani fac azi, lucrurile merg de la sine și poți realiza multe lucruri. Eu nu mă trezesc cu gândul oare câți bani oi face astăzi, ci mă gândesc câtă lume voi putea mulțumi azi. Am înregistrat produse tradiționale, produse montane tocmai din dorința de a nu pierde ceea ce noi facem dintotdeauna, ceea ce ciobanii gătesc încă de pe timpuri și aici mă refer mai ales la tocanul de oaie, primul produs atestat“, a mai spus băcița.

Pasiune și muncă, așa aș putea descrie activitatea Mărioarei, pentru că de fiecare dată când stai de vorbă cu ea i se citește bucuria pe față atunci când vorbește despre mioarele ei, despre munte, stână, tocan sau bulz. Mereu sprijină și alți producători montani și încearcă să le promoveze produsele insistând pe calitatea și gustul acestora.

oi la munte

De-a lungul timpului a întâmpinat și greutăți, și-a văzut munca din vârf de munte făcută scrum, dar nu s-a dat bătută, ba chiar a ridicat un nou loc, mai trainic și mai fălos, cu mai multe obiecte tradiționale și costume populare. A avut parte și de invidie și vorbe grele, dar și de sprijin atunci când a fost nevoie, iar munca i-a fost răsplătită anul trecut cu titulatura de Tezaur Uman Viu. Întrebată ce a însemnat pentru ea acest lucru, s-a emoționat vizibil pentru că, după cum avea să mărturisească, nu s-a gândit niciodată că ar putea fi atât de apreciată. De aceea le mulțumește membrilor familiei pentru tot sprijinul și toată munca, turiștilor care îi calcă pragul, dar mai ales acelui om care a insistat cândva ca ea să facă la stână mai multă mâncare și care, practic, i-a oferit un imbold care avea să-i schimbe viața. A încheiat spunând că este o titulatură care o face mândră și o onorează, dar o și responsabilizează să ducă mai departe tradițiile și bucatele din zona Novaciului.

Larissa DINU

Roma, fresca pictată de îngerii frumosului (III)

Esența autentică, dar mai ales taina din adâncul orașului însuflețit le-am descoperit pe străzile Romei, această inimă ce bate prin clădirile peste care au trecut secole și a căror arhitectură persistă fără teamă.

Cartierul Transtevere

Briza bogăției e răspândită în jur și nimic nu ar indica faptul că în această zonă a cartierului Transtevere au locuit în trecut romanii mai puțin înstăriți. Dincolo de Piața Trilussa, pe aleile întortocheate întâlnești bisericile ridicate în Evul Mediu târziu, dar și la începutul Renașterii, balcoane de o eleganță aparte, edificii bogat ornamentate. Aflat în Piața Sant’Edigio, la Muzeul Roma se pot admira costume tradiționale, lucrări de artă ale anilor 1700-1900, fotografii și picturi de epocă.

Roma3

Închinată sfântului martir al Romei antice Sf. Hrisogon, biserica San Crisogono a fost ridicată în anii 300 d.Hr. în vremea episcopului Papa Silvestru și este una dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din oraș. Piatra cu elemente geometrice de pe podea, panourile scufundate din bolta tavanului în stil baroc, coloanele din naos ce au în compoziție pietrele antice refolosite se adaugă formei neobișnuite de navă, alături de coridoarele laterale ale bisericii. Mai multe bazine au fost descoperite aici în urma săpăturilor, ceea ce poate indica faptul că inițial locul ar fi fost o spălătorie ori o vopsitorie.

Construită pentru bancherul Agostino Andrea Chigi, cel care obținuse monopolul sării Statelor Papale și al Regatului Napoli, Vila Farnesina este emblema vie a artei renascentiste, proiectul aparținând arhitectului Baldasarre Peruzzi. Frescele și picturile din încăpere dau tuturor momentelor petrecute aici plăcerea cunoașterii compozițiilor lui Raffaello Sanzio, Giulio Romano, Sebastiamo del Piombo și Il Sodoma (Giovanni Bazzi). Cupidon și Psyche din Metamorfoze, ce evocă depășirea obstacolelor din dragoste și finalul fericit al sacrei căsătorii, episoade din viața regelui anticului regat grec al Macedoniei, Alexandru cel Mare, sunt fragmente din povestea vilei, fresce care îmbată tencuiala cu frumosul culorilor ca mirosul de primăvară.

Una dintre cele mai vechi și probabil cea dintâi biserică închinată Sfintei Maria este Bazilica Maicii Domnului din Transtevere, construită pe locul unei așezări creștine în anii 300 pe vremea lui Calist I, episcop al Romei în timpul împăraților romani, Elagabal și Alexandru Sever. Madonna della Clemenza, icoana mariană unicat pictată pe lemn cu ceară fierbinte, o întruchipează pe Fecioară cu Pruncul întronat. Sf. Maria a fost gândită în stil Maesta (maiestate) ca o împărăteasă bizantină, stând pe tron și purtând o coroană cu perle, iar Pruncul Iisus este acoperit cu haine de culoare roșie închisă, ambii cu halouri de aur.

Piazza Navona

Roma4

Pe fundal încă se mai aud încurajările suporterilor de pe stadionul împăratului roman Domițian, numit Circul Agolanis, ce a fost construit în anul 86 d. Hr. Acesta putea găzdui douăzeci de mii de suporteri la acea vreme, de aici și forma de pătrat alungit, unde se desfășurau competițiile de atletism sau cursele de cai. Azi, locul este fermecat de stilul baroc al Pieței Navona, conturată în secolul al XV-lea.

Susurile celor trei fântâni, realizate în perioada papalității lui Grigore al XIII-lea, șoptesc tainic, printre avalanșa de turiști ce nu mai contenesc în a le admira, istoria lor. Inițial scupltată de Giacomo della Porta, Fontana del Moro are forma unei scoici, căreia Bernini i-a  adăugat și cuceritorul maur, făcând-o mai spectaculoasă. Cele mai de seamă râuri ale continentelor unde creștinismul s-a extins au luat chip măreț pe statuile Nil, Dunăre, Gange și Rio de la Plata din mijlocul Fântânii celor Patru Râuri, proiectată de Gian Bernini în 1651. Concepută de Giacomo della Porta în 1574, Fântâna lui Neptun a fost finalizată abia după 300 de ani de Gregorio Zappala și Antonio della Bitta.

Biserica Sant’Agnese în agonie, locul unde a fost martirizată Sfânta Agnes, fecioara comemorată în Canonul Liturghiei, Biserica Maicii Domnului a Sfintei Inimi înălțată cu prilejul Jubileului din 1450, acoperă Piața Navona cu sfântul aer dumnezeiesc ce-l respir acum și eu, din adâncul sufletului.

Cu privirea-nspre liniștitul cer, cu ale lui scrieri hieroglifice, Obeliscul cu origini egiptene strigă cu ardoare numele lui Domițian, poate prefăcut în porumbel acum, zburând printre noi.

Castelul Sant’Angelo

Roma2

Își oglindește trupul și mâinile întinse în râul Tibru printre norii rătăciți fabulosul Castel Sant’Angelo, ce a fost în trecut mormântul împăratului Hadrian și al familiei sale, ulterior fortăreață, închisoare, reședintă papală. Azi este muzeul în care poți admira opere de artă, picturi murale și alte obiecte ce amintesc despre istoria romană.

Mausoleul a fost ridicat în anul 139 d.Hr., iar cenușa lui Hadrian a fost adusă aici la un an de la moartea acestuia. Împăratul Aurelian a schimbat haina castelului în fortăreață, zid de apărare pentru războiul roman. Se spune că Papa Grigorie l-a văzut pe Arhanghelul Mihail învelindu-și sabia peste castel, ca o salvare a poporului de ciumă, de aici și denumirea locului. Există și un pasaj, Pasetto di Borgo, ce leagă castelul de Vatican; a fost construit în 1277 în timpul lui Papa Nicolae al III-lea ca punct de evacuare pentru papi în cazul unor atacuri.

La început se numea Podul lui Hadrian, însă, după viziunea Papei și înălțarea statuii Arhanghelului Mihail, a luat denumirea de Ponte Sant’Angelo. Cei zece îngeri ce ne întâmpină la intrarea în castel au fost sculptați de Gian Lorenzo Bernini în timpul Renașterii.

Villa Borghese, Via del Corso, Bocca della Verita și Colina Capitolină sunt următoarele paragrafe ce ne vor plimba prin grădinile fermecătoare ale împăraților romani, prin istoria templelor, dar și a legendelor nemuritoare ale Romei.

Aurora Grigore

  • Publicat în Turism
  • 0

Reușita însămânțărilor de primăvară este condiționată de calitatea pregătirii patului germinativ

Patul germinativ reprezintă stratul de la suprafața solului, gros cât adâncimea de semănat, pregătit prin lucrările solului în vederea creării condițiilor optime pentru germinarea semințelor, răsărirea și creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Pentru realizarea acestor condiții sunt necesare următoarele măsuri:

– Terenul destinat însămânțărilor de primăvară, la intrarea în iarnă, să fie afânat, mărunțit și nivelat, capabil să acumuleze maximum de apă din precipitațiile căzute în sezonul rece al anului, iar în primăvară să se zvânte cu 7-10 zile mai devreme decât terenul nepregătit, denivelat.

– În astfel de teren, culturile din urgența I (orzoaică, mazăre, lucernă ș.a.) se pot însămânța în epoca optimă, în mustul zăpezii, când în sol, la nivelul de încorporare a seminței (2-3 cm), se înregistrează 1-3°C.

– Dacă în timpul iernii terenul nu s-a bătătorit și se menține afânat la suprafață, se poate intra direct la semănat deoarece brazdarele semănătorilor pot pătrunde ușor până la 2-3 cm adâncime, cât pretind semințele mici (lucernă, muștar, rapiță).

– Dacă terenul este bătătorit la suprafață și are o crustă subțire sau au început să apară buruieni anuale, se trece cu grapa cu colți sau cu sapa rotativă și apoi se însămânțează.

Notă: Nu este indicat să se folosească grapa cu discuri la lucrările solului în primăvară și în niciun caz la pregătirea patului germinativ deoarece răscolește și vântură solul pe 8-10-12 cm adâncime, provocând mari pierderi de apă și nu se mai poate realiza „pat tare“. Problema reconsolidării solului cu ajutorul tăvălugului din spate nu se confirmă. Este foarte bun acest tăvălug, dar el nu poate realiza refacerea imediată a capilarității solului. Capilaritatea se formează prin așezarea naturală a solului pe parcursul a 8-10-12 zile, în funcție de textura solului.

– Pentru însămânțarea culturilor cu sămânța mai mare (mazăre, sfeclă de zahăr), care necesită altă adâncime de însămânțare, pregătirea patului germinativ se efectuează printr-o singură trecere cu combinatorul, bine pregătit și corect reglat pentru a lucra numai până la adâncimea de semănat. Este indicat ca pregătirea patului germinativ să se efectueze în ziua sau preziua semănatului pentru a fi distruse toate buruienile existente, iar plantele să răsară înaintea buruienilor pentru a nu fi stingherite de acestea.

– Pentru culturile însămânțate mai târziu (floarea-soarelui, porumb, soia), dacă nu au apărut buruieni, nu este necesar să se intervină asupra solului decât în ziua semănatului. Solurile bine structurate formează un mulci natural la suprafață deoarece stratul superficial pierde apa și volumul glomerulelor se micșorează, desprinzându-se de cele de mai jos, întrerup capilaritatea și apa nu se mai evaporă. Dacă până atunci apar buruieni sau se formează crustă, se trece cu sapa rotativă, iar în ziua semănatului se lucrează cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței.

– Stratul de sol numit „pat tare“ pe care se încorporează sămânța trebuie să fie „așezat“, cu densitatea aparentă de 1,3 g/cm3, cu capilarele nederanjate prin care ajunge apa la nivelul seminței, iar deasupra stratul de sol să fie afânat (plapumă moale), cu densitatea aparentă de 1-1,1 g/cm3.

– În cazul când terenul se menține afânat până la semănatul culturilor din epoca a II-a este indicat ca adâncimea de pregătire a patului germinativ să fie redusă cu 1 cm pentru ca brăzdarele semănătorilor, sub propria greutate, să pătrundă 1 cm în patul tare în care se formează o rigolă îngustă în care se plasează sămânța și care primește apa prin capilare atât dedesubt, cât și din părțile laterale.

Pentru sfecla de zahăr, care este foarte pretențioasă la asigurarea condițiilor de germinare, în anii 80 am realizat la Institutul de Cercetări pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de zahăr modificări la semănătoarea SPC-6, în sensul că în urma brăzdarului am montat o rolă care apăsa sămânța și o încorpora în patul tare. În acest caz sămânța primea apă prin capilare pe întreaga suprafață.

Rezultatele în câmp au fost foarte bune, cu germinația uniformă și de mai scurtă durată. Am prezentat această modificare Institutului de Mecanizare care a fost de acord și a stabilit să fie introdusă în fabricație. A venit însă anul `89 și firul s-a rupt. Cu bucurie însă am constatat că, după 30 ani, această modificare a fost realizată de o companie constructoare de semănători și am găsit-o expusă la AgriPlanta-RomAgrotek.

Considerăm că am prezentat majoritatea situațiilor de pregătire corectă a patului germinativ pentru asigurarea însămânțărilor de bună calitate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

România, o țară de izbeliște?

Cu o istorie atât de lungă, dar cu un prezent atât de controversat, ajungem să ne întrebăm dacă mai merită efortul de a continua ceea ce strămoșii ne-au lăsat.

Foarte mulți, din păcate, spun că nu, dar în acelasi timp sunt și câțiva răzleți, mai tineri de regulă, care chiar și în al doisprezecelea ceas mai văd o speranță, o șansă, acea vestită luminiță de la capătul tunelului.

Poate, cu implicarea tuturor, acei oameni ar putea schimba cursul lucrurilor, întorcându-le la 180 de grade și putând astfel face să se ivească binele și frumosul în tot ceea ce ne înconjoară.

Trebuie să înțelegem, chiar și cu amar în suflet, că ceea ce noi avem, alții nu au, ce simțim noi, alții nu simt, iar ce gândim noi, alții nici nu visează. Clădiri așa frumoase, grandioase ca cele din Oradea, Brașov sau București, Craiova, Cluj ori Iași nu se mai găsesc nicăieri în lume, iar veșmintele și tradițiile dăinuiesc de mii de ani.

Cei care și-au adus cu adevărat contribuția, determinând aceste dezvoltări au fost țăranii, reprezentați de păstori, fermieri, dascăli... Deși au pus bazele dezvoltării noastre ca nații, astăzi îi denigrăm, uitând că fără ei noi nici nu am fi existat.

În prezent, specialiștii spun că cele mai mari bogății ale noastre sunt resursele naturale și bogata literatură, care ne ajută mult la redescoperirea adevăratei identități.

Subjugată și pusă mai mereu la masa negocierilor, istoria țării noastre a fost preschimbată după cum au vrut alții, având multe perspective de interpretare. Astfel că planul dușmanului pe care mulți îl confirmă a avut și are ca scop ruperea de vechile obiceiuri și limbaje pentru a fi ușor de manipulat, iar dintr-o putere balcanică vom ajunge la mâna unor popoare debusolate sau fără perspective. O țară de izbeliște, cum auzim adesea spunându-se.

Ne întrebăm de multe ori de unde se trage ura aceasta pe care mai toate popoarele europene și nu numai o au față de noi. Ei bine, deși pacifiști și puțini naivi în perioade de răscruce, am descoperit că „Ei“ nu pe noi ne vor, ci pământul pe care stăm. Bogat în toate cele, dorința grandomană a multora de a-și umple buzunarele cât cuprinde duce la dezechilibre politice și economice în societatea cu pricina.

Mulți sociologi spun că acum, cât mai suntem mulți în țară, să mai stopăm din ororile parcă nevăzute, făcute la adresa ROMÂNIEI. Atât de simplu le e unora să plece cu lemn sau cisterne de perol din acest „paradis al resurselor“ încât nici nu trebuie cucerit fizic de o anumita entitate, politică ori economică.

În final, ajungând la tema propusă de titlu „România, o țară de izbeliște?“ pot spune că nu deoarece, cât există potențial și resursă umană, se pot face lucruri minunate care să scoată la suprafață adevărata valoare.

Pentru a mai putea face ceva trebuie să ne dăm seama că noțiunea timpului există și trebuie folosită cu mult tact, iar fiecare dintre noi este important pentru ca inima acestei țări să înceapă a bate din nou neîncetat și armonios.

Alex OPREA-BANU (15 ani)

  • Publicat în Social
  • 0

Știați că… despre Pământ

Cu toții trăim pe Pământ și, chiar dacă avem impresia că știm foarte multe detalii despre acesta, mereu aflăm și informații care ne stârnesc interesul și chiar ne uimesc. De exemplu, știați că…

  • Pământul are în jur de 4.5 milioane de ani? Se spune că, pentru a stabili vechimea, cercetătorii au analizat cele mai vechi roci de pe planetă și au ajuns la concluzia că s-a format în urmă cu 4.5 milioane, la 10 ani după Soare.
  • Numele planetei Pământ este singurul ce nu provine din mitologia greco-romană?
  • Pământul se mișcă în jurul Soarelui la o distanță de aproximativ 150 de milioane de kilometri, cu o viteză de aproape 30 de kilometri pe secundă?
  • Pământul este singurul loc în sistemul nostru solar în care se poate întâmpla Eclipsa Solară?
  • Nucleul Pământului conține atât de mult aur încât ar fi suficient pentru a acoperi întreaga suprafață a planetei?
  • Pământul este singurul loc cunoscut unde focul poate apărea în mod natural?
  • 20% din oxigenul Pământului este produs de pădurea Amazonului?
  • Fără efectul de seră, temperatura medie a Pământului ar fi de la -18 la -23° C?
  • La fiecare 200.000 – 300.000 de ani, Pământul își schimbă polii magnetici, iar procesul durează câteva mii de ani?
  • La o altitudine de aproximativ 19-20 de kilometri, presiunea atmosferică scade atât de mult încât duce la fierberea apei și a lichidului în corpul uman?
  • Respirația omului devine imposibilă la o altitudine de 9 kilometri, cu toate că până la aproximativ 115 kilometri atmosfera conține oxigen?
  • Se pune că Pământul a fost violet? Cercetătorul Shil DasSarma susține că, în trecut, Pământul ar fi avut nuanțe de violet datorită faptului că microbii nu conțineau moleculă de clorofilă, ci o altă componentă.
  • În fiecare zi, aproximativ 100 de tone de material interplanetar, de cele mai multe ori sub formă de praf, cade pe suprafața Pământului? Se presupune că aceste particulele provin de la comete?
  • Se spune că o treime din animalele terestre trăiesc în pădurile tropicale ale Amazoniei și că mai multe specii din Amazon nici măcar nu au fost descrise sau identificate?
  • Cele mai scăzute temperaturi de pe Pământ se înregistrează în Antarctica și pot ajunge la -93,2°C?
  • În deșertul Atacama din Chile se află cel mai uscat loc de pe planetă? Există zone unde plouă o dată la câteva decenii?
  • Gravitatea Pământului la poli este mai mare decât la Ecuator? O persoană va cântări cu 400 de grame mai puțin la Ecuator, față de la Polul Nord?

Larissa DINU

Plăți de peste 276 milioane de euro efectuate către beneficiarii FEADR, transmise spre decontare Comisiei Europene

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a transmis la sfârșitul lunii ianuarie 2023 către Comisia Europeană solicitarea pentru decontarea a 276,8 milioane de euro (276.835.617 €). Această sumă reprezintă contravaloarea plăților acordate din bugetul național în anul 2022, în perioada 16 octombrie – 31 decembrie, către fermieri, procesatori, antreprenori și autorități publice care au realizat investiții eligibile în agricultură și în mediul rural, dar și pentru măsurile de mediu și climă.

Declarația de cheltuieli transmisă Comisiei cuprinde totalul plăților efectuate de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) în trimestrul IV din 2022 către beneficiarii proiectelor de investiții și ai plăților directe și compensatorii. Plățile au fost efectuate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) cu suma de 261,2 milioane de euro, precum și din Instrumentul de Redresare al Uniunii Europene (EURI) cu 15,6 de milioane de euro.

Conform procedurilor de lucru stabilitate la nivelul Comisiei Europene, declarația de cheltuieli aferentă perioadei 16 octombrie – 31 decembrie 2022 a fost încărcată direct în sistemul informatic utilizat pentru schimbul de date între statele membre și CE, urmând ca, după verificarea sumelor din declarația de cheltuieli, Comisia să ramburseze României, în termen de maximum 45 de zile, fondurile europene alocate pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Precizăm că, până în prezent, Comisia Europeană a rambursat României peste 7,6 miliarde de euro pentru investiții realizate în agricultură, pentru dezvoltarea durabilă a mediului rural și pentru plăți directe și compensatorii prin Programul Național de Dezvoltare Rurală în intervalul 2014 – 2022.

Abonează-te la acest feed RSS