După culesul melifer de producţie de la rapiţă, salcâm şi tei, in perioada iunie - iulie este aşteptat cu speranţe culesul de la floarea-soarelui. Floarea-soarelui este originară din nordul Mexicului şi din Statele Unite ale Americii, specia de origine fiind Helianthus lenticularis, întâlnită în flora spontană, din care ca urmare a unui proces îndelungat de selecţie şi ameliorare a rezultat specia tehnică cultivată astăzi.

Potenţialul noilor hibrizi de floare, sub semnul întrebării

Pe lângă importanţa tehnică deosebită a florii-soarelui, principală plantă producătoare de ulei din România, aceasta este o valoroasă plantă meliferă a cărei înflorire se încadrează în conveerul melifer salcâm – tei – floarea-soarelui.

Mai mult, suprafeţele mari cultivate cu floarea-soarelui în ultimii ani accentuează importanţa meliferă a acestei culturi, la care se adaugă importanţa deosebită a culesului de la floarea-soarelui pentru dezvoltarea familiilor de albine mai ales şi datorită faptului că înflorirea ei are loc vara, când flora meliferă este, în general mai redusă. Având în vedere perioada scurtă de timp de la omologare şi chiar situaţia precară a cercetării româneşti în domeniu este de recunoscut faptul că în prezent pentru majoritatea hibrizilor de floarea-soarelui cultivaţi nu se cunoaşte cu exactitate potenţialul lor melifer.

În ultimii ani s-a constatat o mare variabilitate în timp şi spaţiu a recoltei de miere obţinută de familiile de albine deplasate în pastoral la culesul de floarea-soarelui, iar mai nou s-a constatat o diminuare crescândă a secreţiei de nectar la această plantă şi implicit o scădere a producţiilor de miere.

Cauzele diminuării producţiei de nectar

Cercetările în domeniu au stabilit cauzele principale posibile ale acestei diminuări continue:

- Astfel, o cauză ar fi condiţiile climaterice din ultimii ani, reprezentate în special de precipitaţiile şi temperaturile medii anormale care au acţionat în sens invers, mărirea temperaturii determinând micşorarea umidităţii mediului ambiant al culturilor de floarea-soarelui.

- Un alt posibil motiv a acestei diminuări ar fi faptul că în procesul de ameliorare şi creare a hibrizilor de floarea-soarelui s-a acordat o importanţă deosebită însuşirilor productive şi de calitate a hibrizilor obţinuţi, cum ar fi producţia de seminţe la hectar, conţinutul de ulei, raportul favorabil între acizii graşi, procentul de coaje, rezistenţa la boli, dăunători, secetă, frângere etc., secreţia de nectar nefiind un caracter prioritar.

Acest mod de impunere a condiţiilor este profund păgubos, având în vedere faptul că în cazul unui hibrid cu potenţial melifer ridicat şi polenizarea va fi mai completă, având ca rezultat final o producţie superioară.

● Altă cauză ar fi constituită de faptul că în procesul de ameliorare şi creare a hibrizilor de floarea-soarelui s-a mers pe o tendinţă susţinută de creştere a autofertilităţii hibrizilor de floarea-soarelui şi de promovare a hibrizilor cu grad ridicat de autofertilitate.

Se poate spune, fără a greşi, că nu există o corelaţie directă între indicele melifer al unui hibrid de floarea-soarelui şi cantităţile de miere obţinută de familiile de albine de la el deoarece în calculul cantităţilor de miere obţinute de la un hibrid de floarea-soarelui intervin, în afara indicelui melifer, şi alţi factori.

Alţi factori care influenţează producţia de miere

Caracteristica principală care influenţează producţia de miere este indicele glucidic.

În principal factorii care influenţează cantitatea de miere obţinută de la un hibrid sunt indicele melifer, densitatea plantelor la hectar, numărul de flori pe calatidiu şi durata de înflorire a unei flori.

Aceşti factori sunt la rândul lor influenţaţi de factorii tehnologici şi factorii pedoclimatici şi climatici, în special temperaturile şi umiditatea mediului ambiant.

Astfel pentru optimizarea producţiei de miere obţinută de la culturile de floarea-soarelui este importantă integrarea factorilor genetici (utilizând numai hibrizi cu potenţial melifer ridicat), pedoclimatici şi tehnologici.

Din cercetările făcute de Institutul de Dezvoltare-Cercetare pentru Apicultură şi observaţiile apicultorilor se poate concluziona că cele mai mari şi stabile producţii de miere pe familia de albine (15-30 kg) se obţin la solele de floarea-soarelui cultivate în Câmpia Dunării, care este de altfel zona cea mai favorabilă acestei culturi. Fluctuaţiile de producţie de la o stupină la alta sunt determinate de gradul de dezvoltare a familiilor de albine, condiţiile de sol, soi şi microclimat.

Dintre factorii climatici, temperatura are rolul hotărâtor asupra secreţiei de nectar, ceilalţi având mai mult un rol de corecţie. Astfel, cercetările în domeniu au stabilit că temperatura optimă pentru o secreţie abundentă de nectar la floarea-soarelui este cuprinsă în intervalul 28-32°C.

Pregătirea albinelor pentru pastoral

Pentru exploataţiile apicole şi stupinele care efectuează stupărit pastoral este important locul de amplasare a familiilor de albine în aşa fel încât albinele culegătoare să poată vizita cel puţin 2-3 sole cu perioade de înflorire diferite. Anterior deplasării trebuie studiată prognoza înfloririi solelor cu floarea-soarelui şi trebuie identificate tipurile de hibrizi cultivate în ele şi potenţialul melifer al acestora.

S-a constatat că producţii abundente de nectar se obţin de la floarea-soarelui cultivată pe soluri fertile, adânci şi suficient de calde, aşa cum sunt cernoziomurile din Câmpia Dunării. Totodată, pentru obţinerea unor producţii optime este esenţial ca suma gradelor de temperatură în perioada de vegetaţie să se apropie de valoarea de 2600°C.

Legat de corelaţia strânsă dintre evoluţia temperaturii şi secreţia de nectar la floarea-soarelui, s-a observat că frecvenţa şi intensitatea maximă de cercetare a florilor s-au înregistrat între orele 10 şi 15, când tempera­tura a variat în jurul valorii de 30°C.

În final, concluzionând, se poate afirma că din punct de vedere melifer floarea-soarelui poate fi considerată cu o pondere economico-apicolă foarte mare (FM), deoarece, în condiţii prielnice, soiurile şi hibrizii de floarea-soarelui pot asigura familiilor de albine culesuri constante având o producţie de miere evaluată la 34-130 kg/ha, iar secreţia de nectar este de 0,16-0,373 mg/floare şi având o concentraţie de zahar de 55-69%. În aceste condiţii familiile de albine dezvoltate bine şi foarte bine pot realiza 10-30 kg de miere-marfă.

Totodată, trebuie specificat faptul că, odată cu culesul nectarului albinele efectuează şi polenizarea culturilor de floarea-soarelui, realizându-se în felul acesta o sporire a producţiilor de seminţe cu cel puţin 15-20%.

Material prelucrat şi completat de prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

(După cartea „Plante melifere de foarte mare  şi mare pondere economico-apicolă“ autori: Petre IORDACHE, Ileana ROŞCA şi Mihai CISMARU)

Salcâmul reprezintă principala plantă meliferă de la care se obţin producţii mari de miere monofloră, superioară şi de foarte bună calitate.

Trebuie precizat că, spre deosebire de culesurile de la alte plante melifere, culesurile de la salcâm sunt mai capricioase şi nesigure şi pot dura 5-7 zile sau mai puţin, timp în care albinele cercetează florile cu o intensitate deosebită. Existenţa unor păduri care au mai multe varietăţi de salcâm cu înflorire eşalonată până la 14 zile este un caz particular.

În general, în condiţii optime, un cules de salcâm durează 8-12 zile şi, având în vedere varietatea reliefului şi condiţiile meteorologice, diferite zone cu salcâmi înfloresc la perioade diferite, ceea ce dă posibilitatea exploatării eşalonate a acestuia de către apicultori, existând două sau chiar trei culesuri de salcâm, bineînţeles în condiţii de stupărit pastoral. Astfel, de exemplu, apicultorii din Prahova practică primul cules la sud de Ploieşti de la 1-10 mai, al doilea cules lângă Vălenii de Munte de la 15-25 mai şi al treilea cules la Măneciu Ungureni, de la 1-15 iunie.

În vederea practicării unui stupărit pastoral raţional şi cu maximum de eficienţă nu este suficientă numai cunoaşterea masivelor de salcâm, ci şi a perioadelor de înflorire a acestora.

Factorul meteorologic cel mai important care influenţează secreţia de nectar este temperatura, astfel:

- secreţia începe la temperatura de 10°C;

- secreţia este maximă în intervalul 20-30°C;

- secreţia scade treptat până când încetează la 35°C;

- în cazul nopţilor, când temperatura scade sub 10°C, albinele ies la cules după răsăritul soarelui;

- în cazul nopţilor calde (15°C) secreţia are loc devreme şi albinele ies la cules înainte de răsăritul soarelui.

Alţi factori meteorologici care influenţează secreţia de nectar sunt presiunea atmosferică, viteza vântului şi umiditatea.

Pentru o secreţie optimă presiunea atmosferică trebuie să fie în plaja 763,8 mmHg la 767,6 mmHg, viteza vântului de maximum 2 m/s şi umiditatea 70-80%, cu precipitaţii slabe sau absente.

În condiţii meteorologice normale cantitatea de nectar secretată de salcâm este de la 1 mg la 4 mg/ floare, cu o concentraţie de zahar de 40-70%.

Cantitatea de nectar şi concentraţia de zahăr depind de expunerea masivului faţă de soare, stadiul de înflorire, varietatea, vârsta şi densitatea arboretelor.

Producţiile de miere obţinute la hectar sunt de:

- 1.100-1.700 kg la arborii răzleţi;

- 900-1.500 kg la arbori în masiv;

- 300-700 kg la plantaţiile tinere şi drajoni.

La un cules normal de salcâm se pot realiza producţii de miere extrasă de 10-25 kg pe fiecare familie de albine dezvoltată normal.

Se poate considera că ponderea economico-apicolă a salcâmului este foarte mare (FM).

Prognoza fazei de înflorire a salcâmului în principalele masive melifere din România este solicitată anual de Serviciul Tehnic al ACA din România de la Administraţia Naţională de Meteorologie – Grupul de agrometeorologie, pentru toate masivele principale din România şi această prognoză este pusă la dispoziţia apicultorilor. Din punctul de vedere al evaluării datelor de înflorire şi aprecierii posibilelor producţii de miere obţinute într-un masiv de salcâm se ţine cont de următoarele:

- data înfloririi este în funcţie de evoluţia vremii şi la cinci săptămâni de la pornirea în creştere a primilor muguri; tot în funcţie de evoluţia vremii, când bobocul florii de salcâm atinge lungimea de 3 cm lungime, se poate aprecia că înflorirea începe după două săptămâni.

- floarea de salcâm ţine 8-10 zile la pomii solitari şi cu 2-3 zile mai mult în masiv, în funcţie de umiditate şi după nopţile cu temperatura de cel puţin +14°C secreţia de nectar începe să devină apreciabilă, iar după nopţile cu +18°C secreţia nectarului devine foarte abundentă; fiind expuşi mai bine razelor solare, salcâmii solitari produc mai mult nectar.

-salcâmii pe soluri uşoare, cu pânza freatică la suprafaţă, şi cei din apropierea lacurilor şi râurilor dau producţii mari de miere la hectar (1.100-1.700 kg/ha).

- salcâmii aflaţi pe soluri grele şi argiloase sunt slab productivi.

- evoluţia culesului în primele zile este modestă, urcând apoi până la 10-12 kg/zi şi, în final, în ultimele două zile, scăzând brusc la 1-2 kg/zi.

Din punctul de vedere al producţiilor de miere obţinute la culesurile de salcâm, rezultatele obţinute în urma observaţiilor şi analizelor efectuate la punctele experimentale ale ICDA (Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură) şi a datelor înregistrate la cântarul de control privind producţia de miere au arătat că, în anii favorabili, totalizarea sporurilor zilnice ale cântarului de control au oscilat între 34 şi 39,2 kg de miere pe familia de albine sau chiar mai mult. Aceste sporuri s-au realizat sub influenţa unui complex de factori favorabili, şi anume: temperatura de 24-29°C, presiunea atmosferică peste 760 mmHg, umiditatea aerului 70-80%, vânt slab şi precipitaţii slabe. Dimpotrivă, cele mai mici recolte de miere de 4,8-9,4 kg/familia de albine s-au obţinut la presiune atmosferică scăzută, sub 760 mm Hg, precipitaţii de durată, urmate de scăderea temperaturilor.

Dar, oricât de favorabile ar fi condiţiile de secreţie ale nectarului, producţia de miere care se realizează depinde de puterea familiilor de albine. Astfel, dacă la o familie slab dezvoltată recolta de miere a înregistrat 18,5 kg/familie, cu un spor maxim înregistrat la cântarul de control de 4 kg/zi, la familiile puternice s-au înregistrat 34,5 kg/familie, cu un spor maxim de 6,8 kg/zi.

Material prelucrat şi completat de prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE (după cartea „Plante melifere de foarte mare şi mare pondere economico-apicolă“ autori: Petre IORDACHE, Ileana ROŞCA şi Mihai CISMARU)

Din dorinţa de a promova miraculoasele produse ale stupului: miere, polen, propolis, lăptișor de matcă, pastură și derivate ale acestora, precum şi alte produse tradiționale românești, Consiliul Județean Alba, Primăria Municipiului Blaj și Compania Apidava organizează la BLAJ în 27 -28 Martie 2014târgul "SĂRBĂTOAREA MIERII", (ediția a VII-a ).
Evenimentul din acest an își propune promovarea în rândul consumatorilor a unui stil de viață sănătos, a unei alimentații bazate pe produse 100% naturale.
O amplă varietate de produse apicole și apiterapeutice,  cosmetice, suplimente nutritive, toate  pe baza de miere și alte produse ale stupului, vinuri, produse de panificație și patiserie, dulciuri (turtă dulce, halvița, marțipan), artizanat, obiecte ceramice, tablouri, etc. și  multe altele  vor putea fi achiziționate direct de la expoziția cu vânzare:
 
 JOI 27  Martie – Cea mai vizitată zi a târgului (~ 5000 vizitatori în 2013)
 
Locație NOUĂ: PIAȚA 1848, în fața Primăriei Blaj
* DESCHIDERE  OFICIALĂ 10.30
* Dansul Apicultorului, susținut de majoretele de la Școala TOMA COSICIU – Blaj,
* Grupul vocal de copii Allegrino, Miniton Și Gama
* TÂRG CU VÂNZARE: (peste 150 de firme expozante din țară și străinătate):
- Produse apicole: miere, vin cu miere, produse apiterapeutice, alte produse naturiste
- Produse tradiționale românești: carne, brânzeturi, produse de panificație și patiserie, produse artizanale / plante decorative.
*PESTE  150 DE EXPOZANȚI CU ECHIPAMENTE, UTILAJE APICOLE;
*DEGUSTĂRI de vinuri și produse tradiționale
* TOMBOLA CU PREMII PENTRU CUMPĂRĂTORI
* SECȚIUNE de COMUNICĂRI și DEZBATERI pe teme de interes pentru domeniul apicol, în prezența invitaților de la Ministerul Agriculturii, APIA, ANSVSA  și ANARZ.
 
Alte evenimente din program:
JOI, 27 Martie 2014
-  CONCERT LIVE pentru tineret: – DJ PROJECT & ADELA POPESCU
                orele 18.00-21.00 -  În deschidere: LevelUp, All 4 Music, Emanuel Cîrstea, The Puzzles
-CINA FESTIVĂ – Ora 19:00, restaurant “ LA Popa”–Blaj, acces pe baza de  invitație
               Concurs “ Regina Mierii” / Dansul  albinuțelor
 
VINERI, 28 Martie 2014    - zi  dedicată copiilor
* TÂRG CU VÂNZARE ( ziua a doua)
- orele 12.00-14.00 – “SPECTACOL cu NĂZDRĂVĂNII pentru Părinți și Copii”, susținut de LEON MAGDAN – Profesorul De Joacp, dedicat copiilor din  clasele primare și gimnaziale.      

             SPONSORI PLATINUM :                                          PARTENERI:                                                            PARTENERI MEDIA:
                         CORPO -POLONIA                                         S.C. APIS s.r.l- BLAJ                                                   Emisiunea EUROFERMA
                         LYSON -POLONIA                                                 Apiardeal.ro                                                                       ALBA TV
                         SPONSOR  GOLD                                              Primaria  Alba Iulia                                                                TTM-TV   
            S.C.  FILEOMERA s.r.l – Fagaras                          Rustiq Hotel&Restaurant                                          Radio  Romania Antena Satelor                             
                      SPONSOR  SILVER                            Asociatia  Produselor Traditionale  Alba                                Radio  Romania  Tg. Mures                
                   DULCOFRUCT-Focsani                                                                                                                                        Radio BLAJ
                                                                                                     JUNIOR SPONSORI:                                                       Radio  FOLCOR                                    
                      JUNIOR SPONSORI:                                          APISROM - Vaslui                                                                InfoBlaj.ro
                          GIGU TRANS                                                    FND’s PUB - Blaj                                                           Radio Ardeleanul
                     RANDOX - ANGLIA                                            HUZAR-POLONIA                                                            Radio ATLAS

Am vizitat stupina unuia dintre cei mai mari apicultori ai ţării, Dan Puişoru, preşedintele Asociaţiei Apicultorilor Profesionişti „Albina Râmniceană“, pentru a afla cum se prezintă o familie de albine în lunile de iarnă.

La începutul anului albinele încep să-şi reia ritmul biologic. Din prima decadă a lunii ianuarie matca începe să depună ponta în familia de albine, chiar şi când afară sunt temperaturi negative. Nu trebuie să uităm, însă, că am trecut printr-o toamnă lungă, călduroasă. Apoi a venit o iarnă capricioasă, cu temperaturi ridicate, care poate induce în eroare familia de albine.

„Albina de iernare este diferită de cea de vară, pentru că aportul de polen şi nectar pe care l-a consumat în toamnă formează aşa-numitul corp gras, în care se acumulează rezervele de proteină necesare supravieţuirii perioadei de iernare, până la apariţia noilor pomi, a florilor şi a bazei melifere.“ Am mai aflat de la Dan Puişoru că un kg de albine, adică aproximativ 15.000 de indivizi, consumă în perioada noiembrie-martie 6,5-7 kg de miere. Această cantitate trebuie administrată în locul potrivit din cuibul familiei de albine, astfel încât mâncarea să se afle în apropierea ghemului de iernare, mai precis, deasupra acestuia. Când temperaturile sunt ridicate ghemul se „afânează“, iar când este ger se „compactează.“

Familia de albine trebuie să fie bine împachetată, dar nu închisă ermetic. Este nevoie de cel puţin un metru cub de aer în interiorul stupului. Cei mai nocivi factori sunt umiditatea şi curenţii de aer. În primele luni ale anului nu este indicată deschiderea stupului, aşa încât e necesară o pregătire minuţioasă şi făcută din timp. Domnul Puişoru a deschis unul pentru a ne demonstra că într-o iarnă uşoară ca aceasta o ramă poate fi încărcată cu miere chiar şi în proporţie de 75%.

„Dacă totuşi familia de albine nu are hrană suficientă, apicultorul trebuie să intervină cu o hrană de completare. Lucrările cele mai importante încep în prima decadă a lunii august. Se spune că la 1 august 2013, de exemplu, începe anul de apicultură 2014. De atunci apicultorul profesionist trebuie să intervină cu anumite lucrări tehnologice, astfel încât familia să fie puternică la intrarea în iarnă. Concret: să schimbe reginele, să asigure spaţiul de ouat la reginele tinere, să completeze rezervele de hrană, să stimuleze familia de albine pentru noile generaţii de puiet, să efectueze tratamentele antivarroa conştiincios“, a detaliat Dan Puişoru. „Pe timpul unui sezon apicol contra parazitului varroa se efectuează 5 tratamente: 3 în toamnă şi 2 primăvara“, a completat domnia sa.

Întrebat cum hrăneşte albinele în condiţiile actuale, apicultorul ne-a arătat diferite tipuri de hrană pe bază de fructoză, glucoză, maltoză şi ne-a mai informat că ar putea crea, în condiţii gospodăreşti, o pastă proteică alcătuită din zahăr farin şi miere: 8 kg de zahăr pudră, 2 kg de miere şi 350 ml de Apiprotostop, care este un extract de plante ce ajută la reglarea tractului digestiv al albinei.

Apiprotostop este un extract inventat de Dan Puişoru, acesta fiind chiar pe cale de a-l omologa. Întrebat ce conţine, ne-a informat: „Este un amestec de plante care ajută familia de albine să treacă mai uşor peste sezonul de iernare şi, totodată, o fortifică pentru viitorul sezon de primăvară. Avem în componenţă anumite tincturi din plantele deosebite care conţin tananţii – coada-şoricelului, muşeţel, sunătoare şi gălbenele, principalele plante din acest extract –, pelin, busuioc, cimbru, anason, levănţică, tinctură de usturoi... Aceste extracte din 14 plante, împreună cu cele enumerate mai devreme, reprezintă o bună hrană de iernare.“

Marin DOROBANŢU

România a exportat în 2012 o cantitate de 11.460 de tone de miere, în creştere cu aproape 16 procente faţă de anul 2011, când exporturile au totalizat puţin peste 9.898 de tone, potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Încasările din exporturile de miere au însumat 34,758 milioane de euro în 2012, cu peste 17% mai mult decât cele 29,688 milioane euro încasate în anul precedent.
Potrivit datelor MADR, valoarea importurilor de miere în 2012 a depăşit patru milioane de euro, pentru o cantitate de 1.712 tone, în timp ce în perioada similară a anului trecut a totalizat 2,62 milioane euro, pentru 1.067 tone de miere aduse de pe pieţele externe.

Atât exporturile cât şi importurile de miere au fost realizate în şi din ţările Uniunii Europene şi cele extracomunitare.

România produce în medie, anual, 20.000 - 22.000 de tone de miere, clasându-se pe locul patru în Europa, dar în 2012, din cauza condiţiilor climaterice, s-a realizat între 50-60% din această producţie, cele mai mari scăderi înregistrându-se la mierea de salcâm şi la cea de floarea soarelui. România are, în prezent, aproape 1,25 -1,3 milioane de familii de albine.

În ceea ce priveşte consumul de miere, România are o medie de 500 de grame pe an pe locuitor, un consum în creştere faţă de acum 10 ani, dar, comparativ cu două kilograme în Germania sau 1,5 kilograme în Olanda şi Belgia, se situează încă la un nivel redus.

Sursa: AGERPRES

Viaţa şi uneori chiar nevoia creează în destinul fiecărui om momente şi situaţii de cotitură. Mulţi dintre noi le văd ca pe o pedeapsă, iar alţii, mai curajoşi, dau piept cu fiecare provocare şi se aventurează în competiţia cu sine, cu ceilalţi şi, mai ales, cu mediul în care trăiesc. În ultimul timp, cadrele didactice au fost puse la grea încercare, salariile mici obligându-i pe mulţi dintre profesori la decizii radicale. Cei care nu au plecat din sistem caută mereu soluţii colaterale de finanţare pentru un trai decent. Iar unii chiar reuşesc acest lucru cu succes, oferind în felul acesta un model nu doar de supravieţuire, dar şi de reuşită în viaţă. Este şi cazul domnului Radu Mălan pe care viaţa, vrând nevrând, l-a făcut profesor, psiholog, apicultor, jurnalist şi om de afaceri.

Apicultor de la 10 ani

Deşi s-a născut la Zalău, a crescut şi copilărit în Sighetul Silvaniei, un sat din comuna Chieşd, judeţul Sălaj, sau „insula dintre păduri“, aşa cum îl numesc localnicii. Acolo a învăţat de la părinţi dragostea de muncă. „Cum provin dintr-o familie cu 7 copii, unde diviziunea muncii începea de pe la 3-4 ani cu gâşte şi continua apoi cu oi, vaci, sapă, coasă, am fost obişnuit de mic cu astfel de activităţi gospodăreşti. La tata în bătătură existau întotdeauna 4-5 vaci, 20-30 de oi şi orătănii cu grămada, atât cât era necesar pentru necesarul familiei“, îşi aminteşte Radu Mălan.

Apicultura a fost prima meserie pe care a iubit-o, a învăţat-o şi a moşteni-o de la tatăl său. „Apicultor sunt de când mă ştiu, pentru că de pe la 10-11 ani îl ajutam pe tata şi atunci am prins drag de această meserie. El mă punea să am grijă de albine şi să fiu atent când roiesc. Pe vremea aceea albinele stăteau în buduroaie, coşniţele acelea clasice. Când eram mic mă uitam la tata şi observam că niciodată nu avea uneltele necesare şi le împrumuta de la prieteni. De aceea, mai târziu, am început să-mi cumpăr uneltele mele şi aşa am pornit cu 30-40 familii de albine“, povesteşte Radu Mălan, vorbind de începuturile activităţii de api­cultor, meserie pe care a făcut-o în paralel cu facultatea, cursuri la Bucureşti, armată, pedagogie. Astăzi, interlocutorul nostru are 200 familii de albine şi este la fel de convins că apicultura este necesară şi rentabilă dacă este făcută cu muncă şi dăruire.

Vorbind de situaţia actuală, Radu Mălan spune că, „din păcate, în ultimii ani am depins de starea vremii. Dacă la animale poţi duce apa cu găleata, albinele, fără floare, mor. Cândva consideram arealul unde am eu stupina un loc binecuvântat de Dumnezeu, pentru că nu exista să nu am 5-6 recolte pe an. Din nefericire, în ultimii doi ani nu s-a mai întâmplat acest lucru din cauza secetei“.

Cât albinele sunt în repaus iarna, Radu Mălan are timp să-şi practice meseria de profesor, psiholog şi, mai nou, pe cea de jurnalist.

Subvenţia pentru animale, mai mare decât salariul de profesor

După ’90, dorul de libertate, spiritul de întreprinzător, dar şi situaţia din învăţământ l-au determinat să facă ceva. Şi a pornit în afaceri fără capital, ci doar cu o idee, aceea de a creşte animale. Primul schimb comercial a fost trocul. „După 1990, când familiei mele i s-a retrocedat pământul, părinţii şi fratele meu au început să crească animale. Aveau 50-60 de oi, iar fratele meu la un moment dat a vrut să vândă mieii. Eu i-am propus să facem troc, să-mi dea mieii, iar eu să-i dau miere în schimb. Aşa am ajuns să înmulţesc oile fără bani. În primul an au fost 20, dar în anii următori efectivul a crescut“, îşi aminteşte Mălan. Astăzi ferma numără 400 de oi şi capre de care domnul Mălan nu se mai ocupă singur. În ceea ce priveşte caprele, ele au povestea lor. Acum 2 ani, fermierul nostru a aflat de rasa Alpină franceză şi a achiziţionat de la un crescător câteva ieduţe şi câţiva masculi, pe care i-a înmulţit, pentru ca acum să se mândrească cu 150 de capete. Mai nou, prin metisare proprietarul fermei şi-a propus să înlocuiască rasa autohtonă cu cea Alpină franceză, considerând-o mai productivă, mai prolifică şi mai rezistentă la boli. Cu microbul agriculturii în sânge şi dragostea de pământ moştenită de la părinţi, Radu Mălan nu a ratat niciun moment atunci când s-a ivit ocazia de a cumpăra teren. Aşa a ajuns să deţină 25 ha, din care o parte păşune şi 5-10 ha pe care le lucrează singur cu ajutorul a două tractoare şi o gamă relativ mică de utilaje. Deşi şi-a cumpărat în timp două pluguri, disc, cositoare, presă pentru baloţi, două remorci pentru transportul nutreţului, îi lipsesc o serie de echipamente. Dar şi-a pus pe lista de priorităţi o semănătoare, o maşină de ierbicidat şi o combină pentru cereale păioase.

Privind retrospectiv la tot ce a construit, s-ar putea spune că uneori lipsurile şi nevoia te duc departe. Probabil că dacă nivelul salarial din învăţământ era măcar satisfăcător postul de profesor ar fi fost şi acum preocuparea de bază, locul călduţ şi fără bătăi de cap. Însă „salariul în învăţământ era foarte mic, în jur de 1.000 lei, or în zootehnie, dacă mă gândesc, doar subvenţiile pe care le iau pentru animale sunt mai mari decât salariul unui profesor“, subliniază Radu Mălan.

Salmonella i-a înjumătăţit producţia de iezi

Ferma de animale aduce la pachet atât satisfacţii, cât şi provocări. Acum 4-5 ani fermierul nostru a cumpărat câteva capre probabil netratate şi care s-au dovedit a fi bolnave de Agalaxie, o boală care afectează ugerul animalelor şi care poate duce chiar la orbirea acestora. După ce animalele au fost tratate şi s-au vindecat, mai nou caprele s-au pricopsit cu Salmonella. Din 150 de capre care trebuiau să fete, circa 50-60 au avut avort salmonelic, astfel încât acum au rămas doar 40-50 de capre neafectate de boală. „Am vorbit cu medici specialişti, analizele au fost duse la laborator şi deja combatem boala cu două medicamente Alamycin şi Salmovin“, a declarat Radu Mălan. Însă, în aceste condiţii anul acesta este compromis din punctul de vedere al valorificării iezilor. „Din 110-120 de iezi, cât ar fi trebuit să avem de Paşti, vor fi valorificaţi doar 25-30 de capete, cu care nu voi scoate nici costul tratamentelor. Mai compensăm cu 50 de berbecuţi, pentru că femelele nu le dau niciodată, le păstrez de sămânţă.“ Până anul acesta, fermierul nu s-a plâns când a venit vorba de valorificare. Ba mai mult, susţine că, „indiferent ce cantitate avem, se valorifică, mai ales că sunt ecologice. Se întâmplă să vină iarna şi să nu îmi pot asigura consumul propriu. Clienţii au aflat de noi şi vin să cumpere. Avem caş, brânză telemea amestec oaie-capră, brânză de burduf, lapte de capră, miei şi iezi. În ceea ce priveşte produsele apicole, pot spune că Sălajul este cel mai mare producător de polen, asigurând peste 50% din producţia României. Întreaga cantitate este valorificată în magazinele proprii, la procesatori şi în magazinele naturiste din ţară“, susţine Radu Mălan.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Peste 80 de expozanţi din toată ţara îşi prezintă produsele la Târgul ''Pentru un Viitor Sănătos'' de la Expo Transilvania din Cluj-Napoca, vizitatorii fiind interesaţi de miere, polen crud, uleiuri rafinate la rece şi sucuri naturale.
La standul Casei Bio se poate cumpăra polen crud, pe care amfitrionii îl recomandă "în primul rând cumpărătorilor".

"Polenul crud are o valoare inestimabilă. Conţine aminoacizi, mai mult decât procentul din ouă, carne şi lactate şi asigură cantitatea de minerale necesară pentru organism. Avem la stand produse cu propolis, miere şi polen. Apoi spray pentru inflamaţiile în gât, cremă de uz extern cu venin de albine, lumânări medicinale cu propolis, sirop de cătină şi de ghimbir cu miere, fără zahăr - care este o otravă pentru organism", a declarat, duminică, pentru AGERPRES Alina Varadi.

Ea atrage atenţia că la raioanele cu produse "bio" din magazine se vând multe sortimente care nu au nimic în comun cu atributul de "bio", iar înainte de a le cumpăra, consumatorii trebuie să citească atent ce scrie pe etichete.
"Casa Bio din Cluj-Napoca încearcă să aducă pentru consumatori ceea ce le este necesar pentru a fi sănătoşi şi a se hrăni corect. Noi scoatem din coşul de cumpărături ceea ce ştim că nu are voie să consume unul sau altul dintre clienţii noştri. Ne dorim ca adulţii şi copiii să fie sănătoşi prin consumul corect de alimente", a explicat Alina Varadi. În opinia sa, Casa Bio "este un concept şi nu un magazin", cu un stil de viaţă sănătos, care previne bolile prin hrana naturală, de calitate.

La unul dintre standuri, vizitatorii pot cumpăra uleiuri comestibile obţinute prin presare la rece, din dovleac, in, nuci, susan, cânepă sau sâmburi de caise.
"Uleiul de dovleac este bun pentru ficat şi rinichi. Cele de in şi cânepă sunt indicate în cure de detoxifiere şi în constipaţie. Cânepa are multe proprietăţi, fiind şi anticancerigenă, la fel şi sâmburii de caise. Susanul stabilizează calciul în organism. Uleiul de nucă este un protector cardiac şi cu efect anticolesterol. Are Omega 3 şi 6. Uleiul de mac este bun când avem insomnii, iar cel de migdale ne protejează pielea de razele soarelui, la plajă", spune Camelia Rac de la "Carmita Classic" din Alba-Iulia.

Vizitatorii târgului sunt invitaţi, la standul companiei "Tremont Dobre şi Fii" din Băicoi (Prahova), să cumpere sirop ecologic de zmeură, de afine, de coarne şi de cătină, cu miere de salcâm. De asemenea, vinul de cătină îmbie publicul "la o degustare cu sănătate".

Producătorul Simule Petru, din localitatea Solomon (Sălaj), a venit la târg cu sucuri naturale de cătină, struguri şi mere.

"Sunt sucuri fără zahăr şi conservanţi, îndulcite cu miere de albine. Avem şi magiun de măceşe, bun de tot. Poftiţi de gustaţi! Eu cred că încet-încet, populaţia va ajunge să aprecieze astfel de produse naturale, în loc să consume Coca-Cola sau alte băuturi zise 'din fructe', cu coloranţi sintetici dăunători sănătăţii. Cătina nu a fost tratată niciodată cu pesticide", spune, cu mândrie, Simule Petru, adăugând că a început afacerea cu suc de cătină, ca persoană fizică autorizată, în urmă cu un deceniu, iar cea cu fructe de pădure - în urmă cu doi ani.

"Este nefiresc ca fructele de pădure din România să fie exportate în Germania, de unde să se întoarcă în ţară prelucrate, cu conservanţi şi cu termen de valabilitate de doi ani. Sucul de Solomon are termen de valabilitate de o lună, tocmai pentru că nu are conservanţi şi este cu miere naturală", a explicat pentru AGERPRES Simule Petru.

Sursa AGERPRES

De câţiva ani apicultura a luat avânt în România, mai ales de când a devenit prioritară pentru guvernanţi şi a început să fie bine susţinută cu fonduri substanţiale. Era şi păcat să nu se întâmple aşa, în condiţiile în care ţara noastră este favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, ce dăinuie din martie până în octombrie, oferind plante medicinale variate, păduri întinse de tei şi salcâmi, suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea-soarelui. Şi la Sibiu activitatea de creştere a albinelor a trecut de la nivelul de exploataţie familială la cel de afacere, cât se poate de viabilă, ce ar putea aduce profituri dulci în viitor pentru apicultorii profesionişti.

Un sector încă susţinut şi în plină creştere

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. Ioan Penţea, DSVSA Sibiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Odată cu scăderea dramatică a producţiei de miere din acest an, apicultorii britanici sunt din ce în ce mai frustraţi de lipsa de fonduri guvernamentale şi ale UE. După un an dezastruos pentru miere, ei se întreabă de ce nu ajung şi la ei mai mulţi bani ai UE şi ai guvernului, în contextul în care fondurile alocate unor ţări precum Ungaria şi România au contribuit la o creştere semnificativă a producţiei de miere în ultimul deceniu, relatează vineri The Telegraph.

Asociaţia Britanică a Apicultorilor a anunţat recent o scădere de 72% în producţia de miere din acest an, din cauza vremii nefavorabile. O cercetare recentă a Asociaţiei Fermierilor din Albinărit a relevat că producţia s-a redus la jumătate în 2012, echivalentul unei pierderi de 7 milioane de lire sterline pentru industria din Marea Britanie.

Comercianţii apicoli, precum James Hamill de la ''Hive Honey Shop'' din sudul Londrei, cred că finanţarea UE ar putea îmbunătăţi productivitatea, aşa cum s-a întâmplat şi în alte ţări din Europa "Am dori să vedem că fondurile guvernamentale sunt plătite direct apicultorilor şi nu unor firme de cercetare, organizaţii de caritate şi universităţi, ci direct oricui creşte albine şi întreţine un stup", a afirmat Hamill.

Apicultorii din România, care primesc deja finanţare directă de la UE, şi-au dublat coloniile de albine în ultimul deceniu. Între 2000 şi 2010, ţara a produs 24.700 de tone de miere. Apicultorilor români li s-a promis continuarea finanţării UE până la sfârşitul lui 2014. Ţara va primi 3,4 milioane de euro pâna la sfârşitul lui 2012, la fel şi în 2013. Această creştere a producţiei pare să progreseze în anii următori, în contextul în care o continuare a finanţării UE, îmbinată cu programe educaţionale, măsuri ale agriculturii ecologice, registre ale apicultorilor şi factori geografici se dovedesc esenţiale pentru succesul mierii în această ţară, subliniază ziarul britanic.

În condiţiile în care peste 80% din produsele apicole de pe rafturile din Marea Britanie sunt importate din ţări ale UE, printre care şi România, Patrick Robinson, directorul de operaţiuni de la compania ''Rowse Honey'', a constatat avantajele programelor apicole, cum ar fi cele din România.

''Noi folosim tipuri de miere din România, cum ar fi cea de salcâm şi tei, precum şi cea polifloră. Prin finanţare UE, România încurajează apicultura iar numărul apicultorilor este, credem noi, în creştere", a afirmat el.

Francisc Eget, 65 de ani, este din Maramureş, în nordul României, şi foloseşte metodele apicole tradiţionale. Deplasându-se spre sud pentru nectarul din Delta Dunării şi până la dealurile din Transilvania, a fost prompt în a sublinia beneficiile fondurilor UE pentru nivelul său de trai.

"În prezent, în Maramureş există aproximativ 400 de comercianţi apicoli, deoarece guvernul a intervenit pentru a ajuta stimularea industriei apicole. Aproape toţi sunt înregistraţi şi ne împărtăşim toate constatările. Noi primim aproape 4.500 de euro la fiecare trei ani, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile", spune el.

Această distribuire a fondurilor între toţi apicultorii înregistraţi a avut un impact pozitiv asupra apiculturii locale şi comerciale. Într-o ţară în care preţul mediu lunar de închiriere a unui apartament cu trei camere este de doar 240 de lire, aceste fonduri relativ modeste au contribuit la distribuirea de tratamente împotriva paraziţilor şi la costurile de întreţinere a stupilor. Au creat, de asemenea, programe educaţionale accesibile. 

În timp ce beneficiile pot fi văzute in Europa, apicultorii britanici sunt încă confuzi legat de unde merg fondurile UE în ţara lor. Gill Maclean, de la Asociaţia Apicultorilor, împărtăşeşte această îngrijorare. "Banii de la UE intră în Trezorerie, dar nu există o transparenţă privind modul în care sunt distribuite fondurile europene legate de apicultură", a afirmat Maclean.

În timp ce producţia de miere este dependentă de vremea caldă pentru a avea florile care dau nectar şi condiţiile meteorologice adecvate de căutare pentru albine, experţii în apicultură şi albinărit sunt de părere că se poate face mai mult pentru a încuraja floricultura sălbatică în întregul Regat Unit. 

James Hamill este convins că aceste condiţii pot fi ameliorate dacă banii vor fi disponibili. "Vrem să vedem mai multe fonduri pentru plantarea pajiştilor cu flori sălbatice şi flori agreate de albine de-a lungul liniilor de cale ferată, în parcuri şi de-a lungul autostrăzilor. Consiliile şi companiile private trebuie să facă disponibile zone deschise pentru amplasarea de stupi pe acoperişuri, în parcuri auto, terenuri virane şi plante de apă", a afirmat Hamill.

Francis Ratnieks, profesor de apicultură la Universitatea din Sussex, consideră că Marea Britanie ar putea învăţa de la România şi cultiva mai multe flori sălbatice, în scopul de a oferi albinelor o şansă mai bună pe viitor. 

"O zonă despre care cred că are un mare potenţial este cea a pajiştilor. Fânul este cea mai mare recoltă din Marea Britanie şi foloseşte cele mai multe terenuri. Ar trebui să fie mult mai uşor să se încurajeze floricultura pe terenuri cu pajişti decât pe terenuri arabile având în vedere că animalele pot paşte plantele care produc florile pe care le vizitează albinele, cum ar fi trifoiul", a spus el.

În timp ce apicultorii britanici se uită la vecinii europeni pentru modalităţi de ameliorare a producţiei de miere, profesorul Ratnieks consideră că această schimbare de atitudine faţă de natura sălbatică se va dovedi semnificativă. Creşterea de mai multe albine şi sporirea numărului de apicultori este fără valoare în absenţa florilor cu nectar care să le hrănească pe albine.

"Terenurile agricole reprezintă 75% din teritoriul Marii Britanii, probabil la fel de mult ca în oricare altă ţară din lume. Tot aşa cum sunt o sursă de hrană, ele trebuie să fie şi o casă pentru natura sălbatică. A le face pe amândouă se va dovedi o provocare", a subliniat Ratnieks.

Sursa: AGERPRES

Pagina 5 din 5
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti