În drumul nostru fără pulbere, de la Iaroslavl la Moscova, ne-am oprit pentru câteva ore în localitatea Uglich, componentă a Inelului de Aur, cu rol important în formarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

Așezarea a fost înființată în anul 937, odată cu începutul construirii unei mănăstiri. Aici am vizitat Catedrala Învierii, Biserica Sf. Ioan Botezătorul și Biserica Țareviciului Dimitri, fiul lui Ivan cel Groaznic, care la vârsta de 8 ani, în anul 1591, a fost ucis, unul dintre vinovații nedovediți fiind considerat Boris Godunov.

În acest ultim lăcaș de cult cu pereți roșietici-sângerii și turle albastre sunt mai multe scene cu acest tragic eveniment. Înainte de plecare, în sala palatului am audiat, în serii succesive, muzică rusească. În drum spre Moscova am întâlnit o altă biserică inundată.

Metroul și spectacolul Kostroma din Moscova

O să mă întrebați pe bună dreptate ce legătură are metroul moscovit cu spațiul rural?

Vă răspund că este o legătură foarte strânsă. În majoritatea stațiilor de metrou bogat ornamentate cu impresionante „opere de artă“ (sculpturi, basoreliefuri, mozaicuri, picturi etc.) proletcultistă, care exprimă victoria socialismului atotbiruitor de la orașe și sate, nu lipsește țărănimea colhoznică în culmile fericirii, la culesul roadelor pământului și creșterea animalelor!

Interesantă este observația unei turiste din grupul nostru care a apreciat câteva colhoznice îmbrăcate în ii românești, asemănătoare cu cele din Basarabia!

La fel ca în stațiile de metrou, spectacolul dat de artiștii din regiunea Kostroma mi-au trezit amintiri din liceu, când în urmă cu șase decenii la Bazele darwinismului învățam că acolo se creșteau cele mai lăptoase animale din lume. Dacă nu știai că vaca Poslușnița a II-a (Novice, soră la mănăstire) a produs peste 10 mii de litri lapte într-un an riscai să rămâi repetent. Nici pomeneală de Holstein, cea mai performantă rasă de lapte de pe mapamond, cu mii de ferme cu peste 10-12 mii litri pe an! Atunci am învățat și mi-a rămas în memorie peste decenii că cei mai iluștri învățați din domeniul agriculturii erau sovietici: Miciurin, Lâsenko, Tîțîn, Lepesinskaia, Ivanov, Romanov și mulți alții, niciunul din țările capitalist – imperialiste mai „înapoiate“ agricol.

În schimb, spectacolul dat de urmașii văcarilor din Kostroma, al doilea oraș ca importanță din Inelul de Aur după Iaroslavl, a fost deosebit de original, frumos și antrenant, cu scene din formarea statului rus, dansuri și obiceiuri populare autentice, fără festivismul și propaganda socialist-comunistă.

Imaginile din metrou, martore tăcute ale unui ev trecut, au rămas împietrite, pe când spectacolul scenic s-a schimbat profund, în concordanță cu noile tendințe, repere și idealuri ale populației rurale rusești.

Din această croazieră fluvială am putea și noi trage câteva învățăminte privind punerea în valoare a frumuseților noastre rurale, mai ales că pe Dunăre, de la intrarea în țară la Baziaș până în Deltă la Chilia, Sulina sau Sf. Gheorghe, am avea ce arăta.

Pentru aceasta este necesar ca antreprenoriatul privat să fie încurajat și susținut să dezvolte astfel de afaceri în turism de-a lungul Dunării, avem și peisaje mult mai atractive, cum sunt defileul și delta, porturi care acum zac nefolosite și obiective istorice, etnoculturale și de altă natură care așteaptă să fie puse în circuit și valoare.

Teodor MARUȘCA

În continuarea croazierei noastre fluviale am ajuns în satul Goritsy (deal în rusește) cu 600 de locuitori, care se întinde pe malul râului Şecsna, unde se află cea mai mare mănăstire din Europa.

Considerată una dintre cele 7 minuni ale Rusiei, Mănăstirea Kirilov – Belozersky are o incintă de 12 hectare, înconjurată cu ziduri înalte de 7 m, groase de 2-3 m, străjuite de 12 turnuri de apărare. A fost fondată în anul 1397 de călugărul Kiril pe malul Lacului Alb. Aici, țarii căutau adeseori liniștea și iertarea păcatelor.

Nu întâmplător, după domnie, Ivan cel Groaznic, la fel ca tatăl său Marele Duce Vasile al III-lea, s-a retras aici la bătrânețe, devenind călugărul mănăstirii Kirilov – Belozersky. Alături de aceasta, în anul 1544 prințesa Eufrosina Staritscaia a fondat biserica Schimbării la Față.

În anul 1722 un incendiu devastator a distrus arhiva mănăstirii, care avea numeroase scrieri rare.

După Marea Revoluție din Octombrie, bolșevicii au transformat în 1920 întreg complexul monahal în colhoz și în 1930 călugărițele au fost alungate și mănăstirea închisă. Abia în 1970, când a fost inclusă în muzeu, și mai apoi în 1990, după 7 decenii, mănăstirea a fost reocupată de o mică comunitate de călugărițe.

Noi am vizitat Mănăstirea Sfântul Kiril și un impresionant Muzeu al Icoanelor. În alte spații ale complexului sunt prezentate obiecte de artizanat și în curte o colecție formată din 28 de plante medicinale folosite de călugări pentru tratarea unor boli.

Drumul nostru pe apă a continuat spre orașul capitală a Inelului de Aur, Iaroslavl, pe malul Volgăi. Pe traseu am întâlnit statuia uriașă numită Volga, ridicată în anul 1953, ca o izbândă a bolșevicilor în frunte cu Stalin, stins din viață în același an. Întemeietor al orașului Iaroslavl este considerat prințul Iaroslav cel Înțelept, care în anul 975 a poposit aici și a clădit o biserică.

Am vizitat cea mai frumoasă biserică, Sf. Ilie Prorocul, și catedrala „Sf. Nicolae“ din piața centrală a orașului de 600 mii locuitori, care în 2010 a sărbătorit o mie de ani de existență.

O impresie aparte ne-a produs vizita la Palatul Guvernatorului Districtului Iaroslavl, unde ne-au întâmpinat așa- zisele „fiice“ ale acestuia, studente la universitate, care ne-au condus la o expoziție de pictori celebri ruși, am audiat muzică clasică rusă vreo jumătate de oră și mai ales personal am fost invitat de una dintre „fiice“ să dansez cu ea un vals de Șostakovici.

Această ambianță de viață tipic rusească din Evul Mediu până în zilele noastre a încântat toți turiștii prezenți din mai multe țări ale lumii.

Gazdele noastre știu foarte bine să-și exprime prin toate mijloacele vizuale, auditive, gustative și de altă natură tradițiile, istoria acelor locuri cu bune și cu rele, punând în evidență specificul inconfundabil al civilizației lor peste veacuri.

Teodor MARUȘCA

GALERIE FOTO

După ce ne-am despărțit cu greu de satul Mandrogi, emblemă vie a traiului din vechime al rușilor, când am realizat o incursiune în secolul al XIX-lea, ne-am continuat croaziera spre insula Kizhi pe Lacul Onega din regiunea Karelia. Aleile pietonale al întregului ansamblu de clădiri de lemn din secolul al XIV- lea sunt pardosite în întregime din scânduri. Din loc în loc sunt postere mari  cu îndrumări de petrecere a timpului liber în limbile rusă și engleză.

Obiectivul arhitectural principal al satului – insulă este Biserica Schimbării la Față, construită în întregime din lemn, fără a folosi vreun cui de fier, cu 2 cupole acoperite cu șindrilă confecționate din plop tremurător (Populus tremula) nu din molid (Picea abies), din care se face la noi. În interiorul unei biserici de alături am întâlnit frumoase picturi pe lemn, specific ortodoxe, cu Iisus Mântuitorul, cei 12 apostoli și numeroase alte scene biblice.

Surprinzătoare pentru noi a fost peluza de lângă aleile de acces cu iarbă bine întreținută, având în principal golomăț (Dactylis glomerata) în loc de raigras peren (Lolium perenne), cum ne-am fi așteptat.

La fel ca în satul precedent, camerele de locuit erau alături de grajdul pentru animale, sub același acoperiș, sistem întâlnit și în Elveția. Casele muzeu ne-au părut autentice și vii, unele fiind locuite, cu dotări specifice secolelor trecute, sobe de încălzit și gătit, nelipsitul samovar pentru preparat ceaiul, blidare, femei care torceau lâna, războaie de țesut și multe altele.

Pe traseu am întâlnit o clădire pentru saună, o moară de vânt, o barcă și plasă de pescuit, o rață sălbatică domesticită și un meșter cioplitor de șindrilă lemn care după pictare se transformă într-un râvnit obiect de artizanat.

Înainte de despărțire, la un magazin de suveniruri am fost surprins de un exponat mai mult decât insolit, primul automobil american de serie Ford, model „T“, bine întreținut.

Întreg ansamblul de clădiri de pe această insulă a Lacului Onega, al doilea ca mărime din Europa după Ladoga, a fost declarat Patrimoniu al UNESCO, în semn de apreciere a valorii arhitecturale și a civilizației rurale rusești.

După îmbarcarea pe vasul de croazieră fluvială am continuat drumul nostru pe acest uriaș complex hidroenergetic care unește pe apă metropolele Sankt Petersburg de Moscova, visul împlinit al lui Stalin, cu mari sacrificii umane și enorme cheltuieli financiare.

Pe traseu am întâlnit biserici inundate ca mărturie a unor foste localități care au fost strămutate.

În drum spre Iaroslavl ne-am oprit la unul dintre cele mai mari complexe monahale din Rusia, la Goritsy, pe malul Lacului Alb. Aici am întâlnit două mănăstiri, una de călugărițe, Goritsy, și alta de călugări, Kirillo –Belozersky, care au legătură cu țarul Ivan cel Groaznic.

Teodor MARUȘCA

GALERIE FOTO

În luna august a anului trecut am efectuat o croazieră fluvială de la Sankt Petersburg la Moscova pe o lungime de 1.965 km și 18 ecluze, cu o diferență de nivel totală de 163 metri. În ultima vreme aleg tot mai des croazierele în primul rând pentru comoditatea cazării într-o singură cabină de unde din loc în loc se coboară pentru vizite la diferite obiective turistice, serile petrecute la spectacole artistice, peisajele înnobilate de apă mai atractive decât pe rute terestre, stat la plajă în aer liber și alte avantaje.

După zborul cu avionul pe ruta București - Moscova - Sankt Petersburg ne-am îmbarcat pe vasul Zossima Shashkov și în următoarele 2 zile am vizitat obiective din „Veneția Nordului“, după care în a patra zi am început croaziera propriu-zisă pe râul Svir în Mandrogi, din arhipelagul Valaam, care se varsă în Lacul Ladoga, cel mai mare din Europa.

Satul tradițional rusesc Mandrogi

După debarcare am fost impresionați de căsuțele și biserica din lemn de pin și molid în stil rusesc, cu alei pietruite și trăsuri trase de cai, peluze înierbate, arbori, mori de vânt, debarcader și altele, necesare vieții rurale. Casele erau ocupate de meșteșugari care confecționau obiecte din lemn, dantelărese, torcătoare, țesătoare, muzicanți la armonică și mulți alții, îmbrăcați în straie tradiționale. Cu toții animau viața din secolul al XIX-lea de pe acele meleaguri.

Iernile grele au obligat oamenii să locuiască sub același acoperiș cu caii și vacile, care asigurau la rândul lor „căldură“ biologică, precum şi unele facilități pentru întreținere, pază și confort general. Stau mărturie în acest sens intrările pentru oameni alături de cele pentru animale în aceste căsoaie impresionante.

Peste tot întâlnești obiecte de artizanat, unele mai atrăgătoare decât altele, din care se disting cele de lemn pictat, faimoasele și inconfundabilele păpuși Matrioșka cu până la 20 piese una în alta.

Din atâtea obiective turistice nu putea lipsi un muzeu al votcii, băutura de bază a rușilor. Aici se prezintă modul de preparare a acestei licori bahice, se fac degustări și se atrage atenția asupra efectelor consumului exagerat.

Ne-a impresionat extrem de puternic expoziția de ambalaje de sticlă, într-o multitudine de forme zidite pe unul dintre pereții acestui insolit muzeu. La o intersecție trona statuia unui urs în mărime naturală cu care turiștii își fac fotografii.

Tot pentru impresionarea turiștilor în satul Mandrogi este expusă cea mai mare cizmă de pâslă din lume în  greutate de 300 kg, cu înălțimea de 320 cm pentru o lungime a piciorului de 250 cm, mărimea 358, înscrisă în Guinness Book; probabil pe măsura lui Gulliver!?

În acest mediu ancestral tipic rusesc am ascultat și dansat pe muzică tipică de balalaică și armonică, după care am fost serviți cu aperitive și grătare de vițel și pui, preparate pe loc, încheiate cu o delicioasă înghețată și sucuri de fructe, conduși și serviți cu amabilitate la mese organizate pe grupuri de turiști, de tineri îmbrăcați în straie populare.

Totul a funcționat ireproșabil, deși eram câteva sute de persoane care luam masa odată, în serii succesive.

La întoarcere, am aruncat o ultimă privire spre casele de lemn cu stâlpi și grinzi vopsite în culori vii, proprietăți private la prețuri pe măsură, care ne-au impresionat prin pitorescul lor.

Teodor MARUȘCA

GALERIE FOTO

La începutul toamnei s-au desfășurat în Federația Rusă, la Moscova (Centrul Expozițional Sokolniki), lucrările celui de-al 22-lea Congres al Organizației Internaționale de Apicultură „APISLAVIA“.

Cu această ocazie, un grup de 50 de apicultori români au avut ocazia de a se deplasa la Moscova pentru a participa la lucrările congresului mai sus amintit.

Primirea care s-a făcut participanților la congres putem spune că a fost la nivel superior atât din punctul de vedere al spectacolului de deschidere, al cazării, cât și al expoziției apicole.

Deschiderea congresului, făcută în Palatul Congreselor din Kremlin, s-a făcut odată cu urările de bun venit din partea Președintelui Rusiei Vladimir Putin, transmis prin cuvântul Președintelui Dumei de Stat care, printre altele, i-a felicitat pe apicultorii care livrează omenirii „cea mai curată și naturală hrană“.

Tot cu prilejul deschiderii, în cinstea participanților, a fost prezentat un concert care ne-a ținut 5 ore neclintiți pe scaune, compus din patru părți: concert de muzică simfonică oferit de Orchestra Filarmonicii din Moscova, balet susținut de Teatrul Balșoi, dansuri populare din țările Federației Ruse și, în încheiere, dansuri ale unor echipe de copii costumați în albinuțe.

Din toată această organizare se înțelege că autoritățile ruseși au acordat o mare importanță evenimentului apicol desfășurat, ceea ce cred că trebuie să dea de gândit și autorităților altor țări privind desfășurarea activităților apicole.

În fine, trebuie știut că la APISLAVIA sunt afiliate două entități românești, FIITEA și Apis Tomitana, iar dl Cristian Constantinescu a fost investit cu funcția de vicepreședinte al APISLAVIEI la Congresul Apislavia din 2010 la Varna, Bulgaria.    

Profitând de această deplasare, prof. dr. ing. Petre Iordache i-a adresat directorului general al FIITEA, Cristian Constantinescu, un set de întrebări la care acesta a avut amabilitatea să răspundă.

– Cine a(u) fost organizatorul(rii) deplasării la Congresul APISLAVIA – Moscova 2018 a api­cultorilor români, care a fost participarea și cum s-a realizat aceasta?

– Organizatorul participării apicultorilor români la Congresul Apislavia de la Moscova a fost Fundația Institutul Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă (FIITEA). Detaliile participării au fost discutate la București cu organizatoarele Congresului, președinta Olga Chepukhina și directorul economic lilia Sorokina în 2 mai 2018. Cele două reprezentante ale Asociației Apicultorilor din Rusia au venit la București în vederea aderării la Apimondia în calitate de membru asociat. În aceeași perioadă FIITEA a fost gazda Consiliului Executiv al Apimondia.

Despre statutul FIITEA

– Ce reprezintă această fundație și ce statut are în viața apicolă românească, în principal, și în cea internațională, în general?

– FIITEA, inițial IITEA (Institutul Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă), a fost înființat în 1970 de prof. Veceslav Harnaj, din resurse proprii, pe atunci președinte al Apimondia. A început cu un mic grup redacțional, editarea revistei apicole Apiacta și tipărirea în cinci limbi străine. A trecut apoi la o largă diversitate de tipărituri apicole și neapicole. Din fondurile obținute s-au construit noi clădiri pentru extinderea activității tipografice, depozite pentru ceară de albine (troc cu tipărituri) etc. După 1990 tipăriturile nu au mai fost profitabile și s-a trecut la activitate electronică informațional apicolă. De asemenea, a fost posibilă încadrarea juridică în regim de fundație, total autonomă cu autogestiune. Spațiile tipografiei rămase disponibile au fost reamenajate și închiriate la diverse firme în cursul timpului. În prezent, găzduiesc Clinica de oncologie NEOLIFE și Clinica de fizioterapie și recuperare „Sfinții Arhangheli“. În clădirea administrativă a FIITEA sunt de asemenea închiriate birouri la firme precum Externa, Tractări și altele. Organizăm și găzduim diverse manifestări și evenimente apicole, cursuri de specializare în apiterapie, ședințe ale Apimondia, Federației Balcanice de Apicultură și Apislavia. 

– Care a fost tematica sub care s-au desfășurat Lucrările Congresului APISLAVIA – Moscova 2018 și ce hotărâri principale s-au adoptat?

– A fost cel mai reușit Congres Apislavia de când a fost inființată această federație în 1910. Deschiderea a avut loc la sala Palatului din Kremlin, în prezența a circa 6.000 persoane. Au vorbit reprezentanți ai guvernului, Primăriei Moscovei, deputați, Președintele Apislavia și alte personalități notabile din Federația Rusă. Tematica „Apicultura pentru toți“ și-a atins scopul și a dat un puternic semnal atât în Federația Rusă, cât și în țările membre Apislavia asupra importanței vitale pentru omenire în păstrarea și conservarea naturii și a vieții pe pământ prin apicultură. 

– Care au fost contribuțiile participanților români la congres și cum au fost primite acestea?

– La sesiunile științifice reprezentanții români au susținut referate care s-au bucurat de mare apreciere.

Au vorbit dr. Ștefan Stângaciu, președintele Asociației Naționale de Apiterapie, Cristina Mateescu, președinta Comisiei de Apiterapie a Apimondia, Marta Giogia, director economic și, Cristian Constantinescu, director general al FIITEA.

– Care sunt țările membre și cine sunt organele conducătoare ale APISLAVIEI?

– La Adunarea Generală a Apislavia au fost discutate și adoptate hotărâri de primire de noi membri (Situația exactă urmează a fi comunicată de secretarul general Robert Chlebo) și a fost desemnat orașul Minsk drept loc de desfășurare a următorului Congres Apislavia în 2020.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Între 9 și 13 septembrie 2018 se va desfășura în Federația Rusă, la Moscova (Centrul Expozițional Sokolniki), lucrările celui de-al 22-lea Congres al Organizației Internaționale de Apicultură APISLAVIA, având numele complet Federația Organizațiilor Europene de Apicultură APISLAVIA.

Programul comunicat inițial de organizatori cuprinde următoarele etape:

• primirea participanților și deschiderea evenimentului la Palatul Kremlinului de Stat;
• desfășurarea lucrărilor Congresului și ședinței Adunării Generale a APISLAVIEI;
• organizarea de standuri pentru expozanți în Pavilionul Expozițional nr. 2 al Parcului Sokolniki;
• organizarea de excursii turistice și tehnice pentru participanții la eveniment;
• asigurarea rezervării de cazări (în Complexul Hotelier Izmailovo (5.000 de camere) în hoteluri de 4 și 3 stele (Vega, Beta și Gamma) și
• sprijinirea obținerii de vize de intrare pe teritoriul Federației Ruse prin trimiterea de invitații celor care doresc să participe la eveniment.

În continuarea prezentului material consider că este necesar, pentru cititori, să fac câteva referiri la istoricul, obiectivele, conducerea și membrii APISLAVIEI.

Referitor la istoricul APISLAVIEI, pot afirma că primii inițiatori au fost apicultorii bulgari care, după ce în în 1899 au înființat Uniunea Apicultorilor Bulgari, au luat în discuție lărgirea acesteia la un nivel internațional.

Astfel, în 1909, cu prilejul aniversării a 10 ani de la constituirea Uniunii Apicultorilor Bulgari, au fost invitați și delegați ai apicultorilor din Rusia, Cehia, Serbia, Moravia și Dalmația și împreună au hotărât să sprijine crearea unei Uniuni Pan-Slavice a Apicultorilor, acțiune care s-a înfăptuit în 1910 la Sofia, în prezența delegaților din Bulgaria, Rusia, Serbia, Republica Cehă, Polonia, Silezia, Galicia, Croația, Slovenia, Dalmația, Bosnia, Herțegovina, Muntenegru și Moravia.

Actuala denumire, Federația Organizațiilor Europene de Apicultură APISLAVIA, a fost stabilită în 1996, la al 11-lea Congres APISLAVIA la Moscova.

Conform statutului, principalele obiective ale APISLAVIEI sunt:

• contribuții la îmbunătățirea și controlul produselor apicole;
• coordonarea activităților de control al sănătății albinelor;
• coordonarea activității în domeniul apiterapiei;
• îmbunătățirea și dezvoltarea activităților de selecție și reproducere a albinelor și
• promovarea unor mai bune contacte directe și schimburi de experiență între apicultori.

Organul de conducere al federației este Adunarea Generală și președintele.

APISLAVIA este sigurul organ executiv al federației.

Actualmente, structura conducerii este reprezentată de:

• președinte – Gᾴl Ludovit (Slovacia);
• vicepreședinte – Cristian Constantinescu (F.I.I.T.E.A*);
• vicepreședinte – Nuradil Gabit (Kazahstan) și
• secretar general – Robert Chlebo (Slovacia).

Și, în fine, țările membre ale Federației Apislavia sunt: Armenia, Azerbajan, Belarus,

Bulgaria, Republica Cehă, Crimea, F.I.I.T.E.A (prin dir. gen. Cristian Constantinescu), Kazahstan, Kârgâzstan, Macedonia, Polonia, România (Apis Tomitana prin președintele Ionel Togan), Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Tajikistan și Ucraina.

* F.I.I.T.E.A – Fundația Institutului Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă.

Pentru cititorii care vor mai multe amănunte referitoare la APISLAVIA și la cel de-al 22-lea Congres indic adresa de site este următoarea: www.apislavia.org/congres_ Apislavia_Moskova_2018.html. Totodată, este de știut că F.I.I.T.E.A organizeză excursie cu deplasare la Congresul APISLAVIA 2018.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE