Prețuri derizorii, producții condiționate de schimbările climatice și de hibrizii folosiții în agricultură, importuri de miere la preț de dumping, etichetare care dezavantajează apicultorii români. Sunt ideile principale dintr-o cronologie a falimentării unui sector important, respectiv apicultura.

Vasilică Marino, apicultor din Însurăței, județul Brăila, a spus multe lucruri la obiect și a semnalat niște probleme grave din apicultură pe care, chiar dacă le știu, autoritățile le ignoră.

„Apicultura este nu păguboasă, ci dezastruoasă acum“

Reporter: Aveți 40 de ani de experiență în apicultură și ați fost martor la toate schimbările care au survenit în acest timp. Care este concluzia dvs. legată de evoluția sau involuția apiculturii?

Vasilică Marino: Mă ocup cu apicultura intensivă și dețin o stupină cu 150 de familii. Fac apicultură convențională care nu mai este rentabilă sub nicio formă pentru că prețul mierii este foarte mic și nu o mai ia nimeni. Dacă acum 10 ani spuneam că apicultura este o ramură rentabilă, mierea mergea la export, acum aș fi mult mai rezervat. M-aș abține să spun cuiva acum să investească în apicultură.

Având în vedere că ultimele generații de pesticide care au apărut în agricultură îți distrug stupina, e un dezastru. Asta, coroborat cu prețul mierii, face apicultura nu păguboasă, ci dezastruoasă.  Apicultura, această ramură a economiei, a fost scoasă și din Legea Zootehniei. Una peste alta, nu este nimic de bine.

Rep.: Ce măsuri de sprijin sunt necesare din punctul dvs. de vedere?

VM: Atât timp cât guvernanții nu se uită către noi, să vadă problemele noastre și nu se înclină și în direcția asta, nu e bine. Ei zic că ne dau. Ce ne dau? Ceva pe care îl cumpărăm cu banii noștri și din care decontează prin PNA doar un sfert. Ce măsuri de sprijin aș propune? Practic, nu aș avea nevoie de nimic. Aș vrea să plătesc un impozit mai mare la stat, dar să mă ajute într-adevăr. Să scăpăm de neonicotinoide, să avem contracte prin care să ne ni se plătească mierea la un preț real. Nu aș avea nevoie de nimic altceva, să se dea pomană, ci să se eticheteze miere corect. Nu ca acum, pe surogaturile care vin să scrie miere și dedesubt să scrie din China și non-UE. Măcar atât să facă și chiar m-aș oferi să dau către stat o cotă mai mare decât ceea ce mi se impune acum. Nu am nevoie de pomană, dar să știți că pesticidele, etichetarea făcută așa cum se face acum și importurile de miere ne fac pe noi, apicultorii români, necompetitivi și chiar falimentari. Asta e părerea mea.

„Mulți apicultori sunt în pragul falimentului“

Rep.: Problemele continuă și când vorbim despre valorificare.

VM: Prețul care se oferă acum pe kilogramul de miere este rușinos, dar pentru că eu asta produc și din asta trăiesc trebuie să vând. La începutul lunii septembrie se ofereau 9,7 lei pe kilogramul de miere polifloră și prețul era în scădere la tei, 11 lei. Prețurile de achiziție ar trebui să fie cel puțin duble ca să putem vorbi despre o minimă rentabilitate, să poți achita facturi și să ai un trai cât de cât decent. Eu am construit o casă, dar din veniturile obținute din apicultura veche, nu din ce se practică acum. Acum mulți apicultori sunt în faliment. Dacă înainte apicultura mergea și așa, iar stupii se dezvoltau de la sine, acum oricât de mult ai investi și oricât de mult ai fi pasionat de apicultură și ai cunoaște meserie vezi că stupina tot nu se dezvoltă. Este atât de multă chimizare și poluare încât ființa asta, care este un vector al sănătății, nu are cum să se dezvolte și să mai facă și producțiile de odinioară. Cine știe apicultură o să îmi dea dreptate.

„Cine ignoră realitatea este răuvoitor sau nu cunoaște situația din teren“

Rep.: Intenționați să vă restrângeți activitatea?

VM: Dacă familiile de albine nu se dezvoltă sunt obligat să le restrâng și să păstrez un nucleu biologic cât mai puternic ca să poată ierna. Am totuși prea multă experiență în spate ca să rămân fără stupi, nu aș putea, dar nu pot să spun că tind către efectivele care sunt în Statele Unite, spre exemplu, unde apicultura este protejată. Anul acesta, în unele zone ale țării a fost dezastru, iar eu sunt la pe linia de plutire. Am obținut în jur de 20 de kilograme la toate sortimentele pe care le-am făcut. Înainte producția asta puteam să o obțin numai de la floarea-soarelui dintr-o singură extracție. Cea mai bună producție am avut-o la floarea-soarelui pentru că am prins niște hibrizi care au fost meliferi. Poți să te duci la floarea-soarelui, să arate frumos, dar nu faci niciun fel de producție de miere. Am avut norocul să mă duc într-o zonă în care hibrizii au înflorit eșalonat. În general, hibrizii de acum rămân înfloriți 10 zile și apoi se usucă, înainte te duceai la floarea-soarelui, era un singur lan de sute de hectare, dar florile rămâneau înflorite cel puțin trei săptămâni. Acum, în 10 zile spargi bobul de sămânță. Asta este realitatea, cine ignoră lucrul ăsta înseamnă că este răuvoitor sau nu cunoaște ce se întâmplă în teren.

Laura ZMARANDA