Și totuși, mistrețul e mai important ca omul?

Nu știu cum o fi să stai în asfalt și să faci politica porcilor mistreți din România, indiferent că te numești autoritate publică sau ONG pentru protecția faunei sălbatice. Dacă nu ești direct afectat nu ai cum să evaluezi o situație sau alta. Și nici nu este clar cât timp interesul pentru mistreț este mai mare decât cel pentru om. Așa cum stau lucrurile astăzi, se pare că în dezavantaj este locuitorul din mediul rural (și nu numai): el pierde culturile, el (sau copilul lui) riscă să dea nas în nas cu mistrețul, el este amendat dacă se întâmplă să ucidă vreun exemplar, el nu este despăgubit pentru pierderi, el suferă și dacă animalul îi... „împrumută“ o pestă porcină africană (PPA). Pesemne că lucrurile trebuie tratate echilibrat, indiferent de interesele care sunt la mijloc.

Deunăzi vreme am avut stupoarea să văd, în miezul nopții, o duzină de porci mistreți coborâți la marginea orașului Vălenii de Munte, până în gospodăria unei rude. Acum câțiva ani ar fi fost imposibil să imaginez o astfel de situație. Nu la noi, fiindcă am înțeles că în Germania, mistreții au invadat chiar Berlinul! Și tot în această vară am văzut urme ale trecerii lor în vatra satului. Mărindu-și populația necontrolat (sau poate nu?), mistreții și-au mutat habitatul cu câțiva kilometri în aval de pădurile din zona de deal ajutați, ce-i drept, și de vegetația în expansiune. Localnicii de la granița dintre Vălenii de Munte și Predeal Sărari îmi spuneau că turme întregi traversează șoseaua din cartier nestingherit. Nu mai vorbim despre toate localitățile din nordul județului unde, an de an, sunt distruse zeci sau sute de hectare de culturi sau fânețe.

Peste 66 de mii de porci mistreți, sold din 2018

Pe din dos s-a vorbit mereu despre un mare interes al vânătorilor să mențină confuzie asupra numărului de mistreți. Pe din față (!) au fost invocate directivele europene pentru protecția faunei sălbatice. România a funcționat la extreme: ori a văzut măcel de mistreți (nimeni normal la cap – scuzați expresia – nu poate tolera așa ceva) la celebrele pârtii de vânătoare; ori n-are habar de problemele reale pe care le au sătenii din zonele de munte sau de deal (și nu numai) din cauza sălbăticiunilor. Niciodată în vremea din urmă problema n-a fost tratată cu responsabilitate, echilibrat. Nici măcar când mistreții au răspândit PPA. Oficial se spune că, în 2018, populația de porci ar fi fost de 104.157 de capete. Cota de vânătoare s-a fixat la 43.253 de exemplare, dar s-au vânat efectiv 37.859 de capete, deci rezultă un „sold“ de peste 66.000 de capete, aproape dublu decât populația optimă, de 37.266 de capete (sursă ANSVSA). Obiectivul este de a atinge o densitate maximă a populației de mistreți de 0,5 capete de mistreț/km2. Aceste date furnizate de Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor au fost preluate și de Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară din cadrul Comisiei Europeane, într-un raport de audit realizat în octombrie 2018 cu privire la pesta porcină.

Adevărul este că noi bâjbâim...

Un recensământ al animalelor furnizează date aproximative. Cert este doar că, din 2009, întreaga Europă se confruntă cu o creștere explozivă a numărului de mistreți ca rezultat al încălzirii globale și al cultivării pe scară largă a porumbului și rapiței pentru biocombustibili. În România avem următoarea evoluție a porcilor sălbatici: 23.000 de capete – în 1995; 63.916 de capete – în 2011; 117.973 de capete – estimate pentru 2019. Trebuie să recunoaștem că avem de-a face cu o triplare a numărului în 25 de ani.

Maria BOGDAN