Nanotehnologii de acum 300.000 de ani

Știința, cu toate extensiile ei actuale, nu reușește să găsească răspunsuri pentru multe dintre întrebările omenirii. De fapt, se pare că, pe măsură ce avem impresia că știm mai mult, alte descoperiri vin să bulverseze teoriile pe care le-am adoptat ca fiind realitate.

Sute de obiecte preistorice, găsite de-a lungul timpului în întreaga lume, asupra cărora s-au făcut cercetări privind chimia lor și locul de proveniență, au uimit lumea științifică prin faptul că nivelul tehnologiei folosite pentru a le crea s-a dovedit a fi foarte avansat pentru vremurile de când datau.

Este și cazul descoperirilor făcute între 1991 și 1993 în partea de est a Munților Urali, atunci când în timpul extragerilor de aur, la o adâncime cuprinsă între 3 și 12 metri, într-un strat geologic cu o vechime cuprinsă între 20.000 de ani și 318.000 de ani, au fost descoperite piese (bobine) minuscule, cele mai multe în formă de spirală. După ce au fost studiate în patru instituții diferite din Moscova, Helsinki și St. Petersburg, s-a ajuns la concluzia că piesele, cu dimensiuni cuprinse între 3 cm și 0.003 mm, au o vechime de cel puțin 20.000 de ani. Tot cercetările au arătat că obiectele au în structura lor cupru, iar cele mai mici ca dimensiuni au fost realizate din două metale rare, și anume tungsten și molybdenum.

Cu privire la originea acestor obiecte antice, al căror rol nu se cunoaște, nu se știe la ce erau folosite, s-au lansat mai multe teorii. Cei care cred în existența extratereștrilor spun că acestea sunt o dovadă a vizitelor pe care aceștia le fac pe Terra, alții spun că oamenii din Pleistocen aveau la îndemână tehnologii  avansate, în vreme ce scepticii au găsit o altă explicație. Aceea că piesele sunt de fapt resturi minuscule lăsate în urmă de rachetele de test lansate din stația spațială Plesetsk.

Însă știința continuă să susțină că piesele sunt mult prea vechi pentru a coincide cu acest fel de evenimente. În mod paradoxal, în pofida faptului că obiectele descoperite în Munții Ural sunt vechi de zeci de mii de ani, structura și modul de fabricare indică faptul că pentru realizarea lor s-a folosit o tehnologie foarte avansată. Cum este posibil? Oare spațiul temporal pe care îl percepem noi nu există? Coexistă în acest Univers lumi paralele?

Piesele antice din Munții Ural au fost studiate până în 1999, când Johannes Fiebag, cercetătorul desemnat să se ocupe de acest caz, a murit. Nu există așadar o concluzie finală. Misterul continuă și astăzi, chiar dacă aceste obiecte pot fi atinse și examinate.

Laura ZMARANDA