Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Oct 2021

Dumitrașcu Radu, fermier (județul Iași): ,,Ne trebuie apă, nu glumă! Să fie cât mai multă zăpadă, să ne poată proteja pe iarnă culturile“

Dumitrașcu Radu Ioan este fermier în zona Medeleni, județul Iași, și lucrează o suprafață de aproximativ 300 ha în care predomină cultura de porumb urmată de floarea-soarelui, grâu și rapiță. Ca și pentru alți fermieri din județ, 2020 a fost un an greu, de aceea i-am făcut și noi o vizită pentru a vedea exact cum se prezintă la începutul lunii decembrie culturile sale de toamnă.

Primul îngheț din iarna aceasta

La începutul lunii decembrie, la o vizită în câmp, fermierul ieșean se declara mulțumit de ce semne a dat grâul de toamnă, dovadă că vin vremuri mai bune pentru ferma sa. „Dimineața aceasta am avut un îngheț mai pronunțat în zonă, practic primul îngheț de anul acesta. Mă bucur, pentru mine este bine, chiar discutam cu alți colegi de pe lângă Iași și spuneau că le-a răsărit grâul, se prezintă bine, au întârziat un pic cu semănatul, deoarece au fost câteva ploi care i-au mai încurcat pe unii. Eu unul m-am grăbit, am fost mai harnic, dacă nu venea înghețul acesta trebuia să intervin pe cale chimică, să stopez un pic creșterea aceasta. A fost destul de cald în luna octombrie, s-a dezvoltat foarte bine, după cum vedeți grâul arată extraordinar de bine“, specifică agricultorul ieșean.

Dumitrascu Radu Iasi

Pe o altă parcelă am vizitat cultura de rapiță care arată la fel de bine la momentul respectiv. „Ne aflăm într-o solă în care este semănată rapiță, am semănat-o foarte devreme și pe aceasta, prin luna septembrie. Pe la început, deși era foarte arid atunci, nu era apă deloc, am avut noroc față de alți colegi agronomi care spuneau că s-au înregistrat precipitații mai multe în zonele lor; astfel se umflă bobul și nu reușește să germineze, și practic pierdem sămânța. La mine au fost precipitații neînsemnate de 1,5-2 litri/mp, dar nu m-au afectat cu nimic, iar prin luna octombrie, pe la început au venit ploile; fiind și foarte cald, după cum vedeți, s-au dezvoltat foarte bine până la această oră și sperăm că o să fie bine în continuare“, adaugă Radu Dumitraşcu.

Culturii de rapiță, la momentul vizitei noastre, i-a fost aplicat un graminacid. „Pentru că aici am avut grâu. Acum așteptăm să vină zăpada, este imperios necesar să ningă. Necesarul este foarte mare, deficitul este de peste 300 litri, iar pentru la anul ne trebuie apă, nu glumă, indiferent de starea culturii, dar de preferat este să fie cât mai multă zăpadă să ne poată proteja pe iarnă culturile“, încheie Dumitrașcu Radu Ioan.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cum protejăm animalele în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, vânt puternic şi căderi masive de zăpadă

Pe fondul avertizărilor meteorologice pentru fenomene severe (temperaturi deosebit de scăzute, căderi masive de zăpadă), ANSVSA recomandă:

Pentru crescătorii de animale:

  • Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii;
  • Asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare atât cantitativ cât şi calitativ;
  • Asigurarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare şi de furajare; se va acorda o deosebită atenţie în mod special instalaţiei de adăpare, având în vedere riscul de îngheţ al acesteia.
  • Verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică în cazul fermelor comerciale;
  • La orice modificare a stării de sănătate sau de bunăstare a animalelor precum şi la aparitia unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă sau DSVSA local. De asemenea, în cazul în care, din cauza intemperiilor se produc pagube care afectează bunăstarea animalelor, proprietarii sunt obligaţi să anunţe de urgenta primăria sau DSVSA local pentru a fi luate măsurile necesare.

Pentru transportatorii de animale vii:

  • Să nu efectueze transporturi de animale în condiţii meteo cu temperaturi foarte scăzute, vânt  puternic şi căderi masive de zăpadă, decât dacă este neapărat necesar;
  • Transportatorii sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile;
  • Înainte de a pleca la drum, se verifică dacă există condiţii adecvate de microclimat în  mijlocul de transport, hrană şi sursă de apă potabilă şi dacă acestea pot fi asigurate pe întreaga durată a transportului.
  • Transportatorii trebuie să verifice traseul şi alte aspecte legate de călătorie înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se faca cât mai repede pentru a micşora durata călătoriei.
  • La temperaturi scăzute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maxima de încărcare autorizată  în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică;
  • În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi;
  • Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de comfort termic în compartimentul animalelor;
  • Precizăm că, porcinele sunt foarte sensibile la temperaturile scăzute. În cazul în care în timpul călătoriei temperatura ambientală coboară sub 0° C, este obligatoriu ca, mijlocul de transport să fie dotat cu un mecanism de reglare a temperaturii;
  • Bovinele sunt rezistente la temperaturi scăzute cu condiţia ca, în mijlocul de transport să nu existe curenţi de aer rece;
  • Ecvinele pot fi transportate şi în situaţia în care temperatura ambientală coboară sub -20° C cu condiţia ca, mijloacele de transport să fie dotate cu un mecanism de reglare a temperaturii. O atenţie deosebită se acordă şi vitezei de transport, numărului de opriri precum şi vârstei animalelor transportate.
  • Sistemul de ventilaţie trebuie să asigure distribuţia uniformă a aerului, iar autonomia lui trebuie să fie de cel puţin 4 ore, independent de funcţionarea motorului  autovehiculului.
  • Din cauza condiţiilor meteorologice există riscul apariţiei stresului termic prin  frig, motiv pentru care se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul călătoriei şi totodată identificarea simptomelor acestuia. Simptomele stresului de frig sunt: frisoane, horipilaţie (se ridică părul/blana), îngrămădire (pentru a conserva căldura), letargie şi somnolenţă, colaps.

Pentru organizatorii târgurilor în care se comercializează animale vii:

  • Padocurile unde sunt ţinute animalele în vederea comercializării trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate şi trebuie să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite pentru a proteja de expunerea directa la precipitații.
  • Dacă numai o sursă limitată de apă potabilă este disponibilă, trebuie avute în vedere nevoile zilnice ale unui animal în funcţie de specie, talie, rasă şi stare fiziologică pentru a fi corelate cu numărul de animale cazate.
  • Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare astfel încât să evite orice suferinţă inutilă animalelor şi să asigure cel puţin standarde minime privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.
  • Conducerea Autorităţii a dispus DSVSA judeţene, să întreprindă demersurile necesare pentru informarea: fermierilor, unităţilor administrative locale, transportatorilor şi altor deţinători de animale, cu privire la măsurile specifice pentru asigurarea bunăstării animalelor în perioadele de iarnă în care se înregistrează condiţii meteorologice severe şi la responsabilităţile legale care le revin.

Prevederi aplicabile administraţiilor locale:

  • Consiliile locale trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutralizare a deşeurilor animaliere;

Conform prevederilor legale, Consiliile locale au obligaţia ca, în adăposturile animalelor, să asigure respectarea normelor de protecţie a acestora, respectiv: cazare, transportul şi îngrijirea corespunzătoare a acestora.

Sursa: ANSVSA

Recomandări pentru protejarea animalelor în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, vânt puternic şi căderi masive de zăpadă

Pe fondul avertizărilor meteorologice pentru fenomene severe (temperaturi deosebit de scăzute, căderi masive de zăpadă), ANSVSA recomandă:

Pentru crescătorii de animale:

  • Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii;
  • Asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare atât cantitativ cât şi calitativ; 
  • Asigurarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare şi de furajare; se va acorda o deosebită atenţie în mod special instalaţiei de adăpare, având în vedere riscul de îngheţ al acesteia.
  • Verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică în cazul fermelor comerciale;
  • La orice modificare a stării de sănătate sau de bunăstare a animalelor precum şi la aparitia unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă sau DSVSA local. De asemenea, în cazul în care, din cauza intemperiilor se produc pagube care afectează bunăstarea animalelor, proprietarii sunt obligaţi să anunţe de urgenta primăria sau DSVSA local pentru a fi luate măsurile necesare.

Pentru transportatorii de animale vii:

  • Să nu efectueze transporturi de animale în condiţii meteo cu temperaturi foarte scăzute, vânt  puternic şi căderi masive de zăpadă, decât dacă este neapărat necesar;
  • Transportatorii sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile;
  • Înainte de a pleca la drum, se verifică dacă există condiţii adecvate de microclimat în  mijlocul de transport, hrană şi sursă de apă potabilă şi dacă acestea pot fi asigurate pe întreaga durată a transportului.
  • Transportatorii trebuie să verifice traseul şi alte aspecte legate de călătorie înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se faca cât mai repede pentru a micşora durata călătoriei. 
  • La temperaturi scăzute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maxima de încărcare autorizată  în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică; 
  • În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi; 
  • Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de comfort termic în compartimentul animalelor;
  • Precizăm că, porcinele sunt foarte sensibile la temperaturile scăzute. În cazul în care în timpul călătoriei temperatura ambientală coboară sub 0° C, este obligatoriu ca, mijlocul de transport să fie dotat cu un mecanism de reglare a temperaturii; 
  • Bovinele sunt rezistente la temperaturi scăzute cu condiţia ca, în mijlocul de transport să nu existe curenţi de aer rece;
  • Ecvinele pot fi transportate şi în situaţia în care temperatura ambientală coboară sub -20° C cu condiţia ca, mijloacele de transport să fie dotate cu un mecanism de reglare a temperaturii. O atenţie deosebită se acordă şi vitezei de transport, numărului de opriri precum şi vârstei animalelor transportate.  
  • Sistemul de ventilaţie trebuie să asigure distribuţia uniformă a aerului, iar autonomia lui trebuie să fie de cel puţin 4 ore, independent de funcţionarea motorului  autovehiculului.
  • Din cauza condiţiilor meteorologice există riscul apariţiei stresului termic prin  frig, motiv pentru care se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul călătoriei şi totodată identificarea simptomelor acestuia. Simptomele stresului de frig sunt: frisoane, horipilaţie (se ridică părul/blana), îngrămădire (pentru a conserva căldura), letargie şi somnolenţă, colaps.

Pentru organizatorii târgurilor în care se comercializează animale vii:

  • Padocurile unde sunt ţinute animalele în vederea comercializării trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate şi trebuie să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite pentru a proteja de expunerea directa la precipitații.
  • Dacă numai o sursă limitată de apă potabilă este disponibilă, trebuie avute în vedere nevoile zilnice ale unui animal în funcţie de specie, talie, rasă şi stare fiziologică pentru a fi corelate cu numărul de animale cazate.
  • Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare astfel încât să evite orice suferinţă inutilă animalelor şi să asigure cel puţin standarde minime privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.
  • Conducerea Autorităţii a dispus DSVSA judeţene, să întreprindă demersurile necesare pentru informarea: fermierilor, unităţilor administrative locale, transportatorilor şi altor deţinători de animale, cu privire la măsurile specifice pentru asigurarea bunăstării animalelor în perioadele de iarnă în care se înregistrează condiţii meteorologice severe şi la responsabilităţile legale care le revin. 

Prevederi aplicabile administraţiilor locale:

  • Consiliile locale trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutralizare a deşeurilor animaliere;
  • Conform prevederilor legale, Consiliile locale au obligaţia ca, în adăposturile animalelor, să asigure respectarea normelor de protecţie a acestora, respectiv: cazare, transportul şi îngrijirea corespunzătoare a acestora.

Sursa: ANSVSA

Ce nu știm despre fulgii de zăpadă

Suntem înconjurați de miracole. Atât de multe, ascunse în fiecare clipă scursă pe acest pământ. Nimic nu pare a fi haotic sau fără un scop. De fapt, toate lucrurile puse în lumina noilor descoperiri făcute de știință conduc spre același deznodământ: că în spatele tuturor lucrurilor văzute și nevăzute există un arhitect. Un inginer care pune în scenă mare piesă a vieții. De la primul până la ultimul act. Ce argumente pot fi invocate spre a susține această teorie? Este suficient, spre exemplu, să ne oprim asupra celor mai neînsemnate evenimente din natură. 

Câți dintre noi privesc umilul fulg de nea ca fiind fascinant? Ei bine, oamenii de știință l-au studiat în scurta sa viață și au descoperit lucruri incredibile despre el. Spre exemplu, că fiecare fulg are o arhitectură unică. Și gândiți-vă că într-o iarnă poate cădea din cer un septilion (1 urmat de 24 de zerouri) de fulgi. Nu-i așa că este extraordinar?

Fulgul de zăpadă, spune profesorul de fizică de la California Institute of Technology Kenneth Libbrecht, are o arhitectură mai complexă dacă se formează atunci când există mai multă umiditate în aer. În schimb, fulgii care se formează atunci când umiditatea este scăzută au forme mult mai simple.

Potrivit aceluiași profesor, „steluţele şi scuturile se formează la -2 şi -15 grade Celsius, în vreme ce coloanele şi acele apar pe la -5 grade Celsius, iar combinaţia de scuturi şi coloane apare la -30 de grade Celsius. Aşadar, şi temperatura joacă un rol important în aspectul fulgilor de zăpadă. De ce se întâmplă așa este un mister pe care știința încearcă să-l descopere de aproape un secol.“ Ce rămâne invariabil este faptul că de fiecare dată fulgii au doar șase laturi. Tot știința spune că, pentru a se forma, un fulg de zăpadă are nevoie de aproximativ 180 miliarde de molecule de apă. În interiorul norilor vaporii de apă, în centrul căror se află de cele mai multe ori o particulă de praf de foarte mici dimensiuni, se transformă în gheaţă.

Și apoi se dezlănțuie magia!

Cine orchestrează oare acest spectacol?

  • Cel mai mare fulg căzut vreodată pe pământ a avut un diametru de peste 30 de centimetri și 20 de centimetri grosime. Recordul acesta, înscris și în Cartea Recordurilor, a fost atins în Fort Keogh Montana, în anul 1887.
  • Misterele fulgilor de zăpadă au intrigat și oamenii de știință englezi. De fapt, în Marea Britanie a fost constituită și „o bancă de zăpadă“. Scopul a fost acela de a surprinde cu ajutorul unui microscop electronic imagini macro ale fulgilor de zăpadă care au fost îngheţați până la -170 de grade Celsius.
  • În căderea lui din nori, fulgul de zăpadă, care are o greutate de aproximativ 3 miligrame, poate atinge viteza de 1,7 metri pe secundă.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Magazin

Iubiți zăpada!

Zăpada, farmecul iernii și pudra miraculoasă de steluțe argintii care protejează culturile agricole, aduce omului și beneficii, nu doar necazuri, atunci când cade din abundență și ne blochează drumurile. Cu atâtea avertizări și comentarii negative în jurul nostru am fost învățați să o disprețuim, să ne ferim de ea și să nu ne-o dorim la picioarele noastre.

Totuși, natura nu creează niciodată rebuturi, nu face risipă de materie fără folos și dacă înțelegem acest lucru putem găsi în orice element al naturii un aliat. Trebuie doar să știm cum să dozăm și cum să folosim creația naturii. Sunt oameni care nu doar că au înțeles acest principiu, dar îl și aplică în viața lor. Din păcate, aceștia sunt puțini la număr și îi vedem doar la știri, înotând în ape reci sau mergând pe zăpadă, pentru că ies din clișeul numit normalitate. Expunerea controlată la frig și zăpadă poate fi un beneficiu pentru sănătate, călirea organismului ducând la întărirea sistemului imunitar, iar rușii sunt campioni la a demonstra acest lucru.

Neînvățați cu un stil de viață care să includă băi reci sau expunere la temperaturi extreme, românii sunt mai degrabă reticenți la astfel de lucruri. Însă trebuie să știți că zăpada are un efect antiinflamator, vasoconstrictor și tonic, calmând usturimea și mâncărimea de la nivelul pielii. Folosirea ei în anumite proceduri are efect revigorant, îmbunătățind funcțiile vitale ale organismului. De aceea, mișcarea prin zăpadă reglează circulația periferică și ritmul cardiac, iar alternanța între cald și rece, aplicată de multe popoare, tonifică foarte bine pielea. De altfel, terapia cu zăpadă este o ramură a hidroterapiei, metodă naturistă care ajută la prevenirea și chiar tratarea unor boli.

Iată așadar suficiente argumente pentru a considera zăpada un beneficiu pentru organism. Cum am putea să o folosim cu efecte imediate? Ei bine, am aflat că topirea zăpezii, care este de fapt apă de ploaie, este indicată pentru întreținerea pielii și a părului.

Pentru a obține efectul de tonifiere a tenului puneți într-un vas 2-3 pumni de zăpadă curată, afânată, dintr-o zonă nepoluată. Luați cu degetele puțină zăpadă și folosiți-o ca pe o cremă, întinzând-o pe toată fața, masând ușor. Apoi, realizați un bulgăre și frecați pielea feței cu el folosind mișcări circulare. O procedură cosmetică aplicată de adulți, pe care copiii o numesc „bulgăreală“. În final, întindeți pe ten un strat generos de cremă hidratantă și repetați procedeul câteva săptămâni. Veți constata că tenul are aspect întinerit, pentru că zăpada contribuie și la reducerea ridurilor.

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 58

  • Publicat în Magazin

Recomandări ANSVSA pentru protejarea animalelor în perioadele cu temperaturi foarte scăzute, vânt puternic şi căderi masive de zăpadă

Pe fondul avertizărilor meteorologice pentru fenomene severe (temperaturi deosebit de scăzute, căderi masive de zăpadă), ANSVSA recomandă:

Pentru crescătorii de animale:

• Asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii;

• Asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare atât cantitativ cât şi calitativ; 

• Asigurarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare şi de furajare; se va acorda o deosebită atenţie în mod special instalaţiei de adăpare, având în vedere riscul de îngheţ al acesteia.

• Verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică în cazul fermelor comerciale;

• La orice modificare a stării de sănătate sau de bunăstare a animalelor precum şi la aparitia unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă sau DSVSA local. De asemenea, în cazul în care, din cauza intemperiilor se produc pagube care afectează bunăstarea animalelor, propietarii sunt obligaţi să anunţe de urgenta primăria sau DSVSA local pentru a fi luate măsurile necesare.

Pentru transportatorii de animale vii:

• Să nu efectueze transporturi de animale în condiţii meteo cu temperaturi foarte scăzute, vânt  puternic şi căderi masive de zăpadă, decât dacă este neapărat necesar;

• Transportatorii sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile;

• Înainte de a pleca la drum, se verifică dacă există condiţii adecvate de microclimat în  mijlocul de transport, hrană şi sursă de apă potabilă şi dacă acestea pot fi asigurate pe întreaga durată a transportului.

• Transportatorii trebuie să verifice traseul şi alte aspecte legate de călătorie înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se faca cât mai repede pentru a micşora durata călătoriei. 

• La temperaturi scăzute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maxima de încărcare autorizată  în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică; 

• În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi; 

• Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de comfort termic în compartimentul animalelor;

• Se precizează că, porcinele sunt foarte sensibile la temperaturile scăzute. În cazul în care în timpul călătoriei temperatura ambientală coboară sub 0° C, este obligatoriu ca, mijlocul de transport să fie dotat cu un mecanism de reglare a temperaturii; 

• Bovinele sunt rezistente la temperaturi scăzute cu condiţia ca, în mijlocul de transport să nu existe curenţi de aer rece;

• Ecvinele pot fi transportate şi în situaţia în care temperatura ambientală coboară sub -20° C cu condiţia ca, mijloacele de transport să fie dotate cu un mecanism de reglare a temperaturii. O atenţie deosebită se acordă şi vitezei de transport, numărului de opriri precum şi vârstei animalelor transportate.  

• Sistemul de ventilaţie trebuie să asigure distribuţia uniformă a aerului, iar autonomia lui trebuie să fie de cel puţin 4 ore, independent de funcţionarea motorului  autovehiculului.

• Datorită condiţiilor meteorologice există riscul apariţiei stresului termic prin  frig, motiv pentru care se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul călătoriei şi totodată identificarea simptomelor acestuia. Simptomele stresului de frig sunt: frisoane, horipilaţie (se ridică părul/blana), îngrămădire (pentru a conserva căldura), letargie şi somnolenţă şi colaps.

SURSA - ANSVSA

Gerul, un plus pentru unii fermieri

Schimbările climatice se resimt şi la nivelul agriculturii. Toamna lungă şi călduroasă, apoi gerul de la început de an au creat probleme în mai multe zone din ţară. Cu toate acestea, conform secretarului de stat MADR, Daniel Botănoiu, temperaturile negative au fost un plus pentru cei care cultivă cereale şi plante oleaginoase. „Grâul arată bine, rapița depășise o anumită fază de dezvoltare, iar temperaturile scăzute sunt și ele benefice pentru boli și dăunătorii de câmp, pentru că le mai distruge. Avem și plusuri, dar și minusuri. Pe partea de sud a țării, culturile însămânțate în toamnă sunt în regulă, pentru că avem până la 35-40 cm de zăpadă. Sunt zone în care a fost viscolită zăpada, dar, atât timp cât covorul este așezat, temperaturile scăzute nu produc efecte despre care să putem spune că sunt iremediabile.

În zonele celelalte, până la curbura Carpaților, sigur, au fost anumite probleme. Vorbim despre cele din partea Transilvaniei, pe partea de centru și nord-vest, pentru că stratul de zăpadă a fost mai mic, iar trei zile consecutive cu ger de minus 20°C în mod sigur afectează plantele. Însă trebuie ținut cont că zonele din centrul țării sunt cultivate mai mult cu cartofi, sfeclă și porumb și mai puțin cu rapiță sau grâu. Deci nu sunt suprafețe însemnate. Grosul producției este orientat pe partea de sud și sud-est“, a declarat Botănoiu.

Zăpada - sursă importantă de aprovizionare a solului cu apă

În majoritatea zonelor din țara noastră, apa este factorul definitoriu în realizarea producției agricole. Solul înmagazinează cea mai importantă rezervă de apă în sezonul rece (octombrie-martie), cca 160-240 mm și aceasta provine, în special, din zăpadă. Din această cantitate, ușor accesibilă plantelor, sunt 100-120 mm.

Un strat de zăpadă de 10 cm grosime furnizează cca 300 mc apă/ha.

Important este ca primul strat de zăpadă să cadă pe solul neînghețat (așa cum a căzut în această iarnă) pentru ca apa provenită din topirea zăpezii să se poată infiltra în sol în cantitate cât mai mare.

Prin urmare, solul trebuie să fie normal afânat și fără bariere în calea apei precum hardpanul sau straturi impermeabile la adâncimi de 40-60 cm. Pentru distrugerea hardpanului se lucrează cu plugul prevăzut cu scormonitori sau cu cizelul. Pentru adâncimi mai mari se lucrează cu scarificatorul, la 3-4 ani, la adâncime de 60-70 cm.

Rezerva de apă acumulată în sol în perioada rece constituie criteriul de bază în stabilirea unor verigi tehnologice, precum cantitatea de azot folosită, densitatea plantelor, soiurile şi hibrizii folosiţi etc.

Astfel, dozele de îngrăşăminte cu azot se majorează cu 3 kg N s.a./ha pentru fiecare 10 mm precipitaţii acumulate peste normala zonei şi se reduc cu 5 kg N s.a./ha pentru fiecare 10 mm sub normal a zonei.

Rezultă, deci, că una dintre preocupările fiecărui agricultor în perioada de iarnă este să realizeze, prin toate mijloacele, acumularea în sol a unei rezerve cât mai mari de apă. Un sol bine lucrat poate acumula pe stratul 0-15 cm cca 4.500 mc apă/ha. Când se aplică îngrăşăminte organice, capacitatea solului de a reţine apa creşte cu 20%, iar 1 g de humus poate reţine cca 5 g apă. Este important de menţionat că 1 mm de apă reţinută în perioada de iarnă echivalează cu 2-3 mm din perioada de vegetaţie.

Principalele mijloace prin care se poate reţine zăpada sunt:

a. Executarea valurilor de zăpadă cu pluguri speciale care pot fi confecţionate în orice formă. Din două scânduri groase şi late, unite în faţă sub unghi ascuţit (ca o rariţă) şi tras de tractor.

Se deplasează perpendicular pe direcţia vântului şi în urmă rămân valuri care constituie obstacole în calea vântului și se reține zăpada. Între parcursuri se lasă 10-15 metri.

b. Realizarea de ziduri din calupuri de zăpadă, cu același rol și la aceeași distanță ca valurile.

c. Executarea de ziduri din baloți de paie așezați la distanța de 1 m unul față de celălalt și la 12-15 m între ziduri.

d) Realizarea de perdele din câte 2-4 rânduri de tulpini netăiate din cultura de porumb, floarea-soarelui, sorg, cânepă etc. distanțate la 20-25 m între ele și cât mai perpendicular pe direcția vântului principal.

e) Acolo unde este posibil, montarea de parazăpezi din panouri de scândură sau metalice (asemănătoare cu cele de la drumuri). Acestea, după ce s-a depus zăpada pe 2/3 din înălțimea lor, se mută pe altă poziție.

f) Se mai practică folosirea așa-numitelor „plante tactice“, adică în miriștea culturilor recoltate în vară se însămânțează muștar sau rapiță care până toamna cresc și se lasă peste iarnă în câmp, ele fiind foarte bune colectoare de zăpadă.

g) Dar mijlocul cel mai eficace îl constituie perdelele forestiere de protecție.

Ele asigură în spațiul protejat un strat uniform de zăpadă din care se realizează înmagazinarea în sol cu 300-500 mc/ha mai multă apă. Totodată, stratul de zăpadă asigură protecția culturilor de toamnă și contribuie substanțial la sporirea producției.

În tabelul 1 (vezi tabel în revistă) se prezintă grosimea stratului de zăpadă între 90-100 cm comparativ cu câmpul deschis (15 cm).

În tabelul 2 (vezi tabel în revistă) prezentăm adâncimea de îngheț a solului în funcție de grosimea stratului de zăpadă (solul a înghețat până la 12 cm adâncime, când stratul de zăpadă a fost 84 cm, și până la 61 cm, când stratul a fost 46 cm).

Ca urmare, în tabelul 3 (vezi tabel în revistă) prezentăm plantele ieșite vii din iarnă, în funcție de protecția stratului de zăpadă și, în final, producția realizată. (Fără reținerea zăpezii, producția de grâu a fost aproape jumătate.)

Pe terenurile în pantă, după cum se știe, lucrarea solului se execută paralel cu curbele de nivel și este indicată așa-numita „arătură în spinări“, adică la fiecare parcurs plugul să realizeze niște obstacole atât pentru reținerea zăpezii, cât mai ales pentru a se opune scurgerii apei la vale, provocând și eroziunea solului.

În timpul iernii se recomandă tăvălugirea zăpezii în benzi distanțate la 20 m, tot de-a lungul curbelor de nivel. Pe fâșiile tăvălugite zăpada se topește mai greu și apa rezultată din amonte se infiltrează în aceste fâșii și se acumulează în sol; nu provoacă eroziune.

Prin împrăștierea de paie pe anumite fâșii, topirea zăpezii se întârzie cu cca 7 zile și crește cantitatea de apă acumulată în sol cu cca 36 mm.

Iată deci o multitudine de posibilități pentru a mări cantitatea de apă acumulată în sol, atât de necesară culturilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Ninsorile abundente nu ne scapă de secetă

Viscolul şi zăpezile abundente din a doua parte a lunii ianuarie au redat speranţa agricultorilor pentru recolte bune în 2014. Nu este însă suficient pentru că pericolele încă n-au trecut. Fermierii se tem că, din lipsa zăpezii, unele culturi ar putea să îngheţe în anumite zone ale ţării, diminuând serios producţia. În acelaşi timp, există şi voci care susţin că nivelul de apă din sol este oricum redus, nefiind exclus fenomenul de secetă.

Sfârşitul lunii ianuarie a venit cu ninsori abundente şi viscol în întreaga ţară. Cei mai afectaţi au fost proprietarii de solarii – distruse practic – de la Matca, judeţul Galaţi, însă dificultăţi în derularea activităţii s-au semnalat şi în zootehnie, în special privind transportul furajelor.

Pentru agricultori zăpada ar trebui să fie aducătoare de veşti bune. Există însă temerea că din cauza stratului subţire de zăpadă – de doar câţiva centimetri pe fondul viscolului puternic – culturile ar putea să îngheţe. Ninsorile nu au refăcut însă deficitul de apă din sol, în anumite zone ale ţării nivelul de apă din sol fiind chiar mai mic decât în martie 2013 sau martie 2012, ceea ce îi duce pe mulţi cu gândul la secetă.

Ministrul Constantin este optimist

Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, spune că ninsorile de la sfârşit de ianuarie sunt benefice pentru agricultori, mai ales că erau aşteptate îngheţuri.

„În această perioadă cred că producătorii agricoli au avut beneficii. M-am uitat în ultimele zile (n.red. 30 ianuarie) pe hărţi. La nivel naţional, existau două pericole. Pe de o parte, lipsa de umiditate, care începea să se resimtă, şi a venit această zăpadă la timpul potrivit.

Al doilea pericol pe care îl aveam era legat de posibilul îngheţ care se preconizează a veni în perioada următoare. Dacă nu aveam zăpadă plantele ar fi fost expuse şi riscam producţia, deci în mare parte pentru producătorii agricoli avantajele sunt evidente în această perioadă“, a declarat Constantin.

Ministrul recunoaşte că probleme există în pomicultură şi la solarii, ţinând să precizeze că pierderile vor fi acoperite prin intermediul fondului mutual.

„În 2012 am intervenit cu un ajutor de minimis, iar acum am venit cu instrumente moderne, pentru că statul nu poate să despăgubească la infinit. Este vorba de coparticipare a producătorilor agricoli la ceea ce înseamnă fondul mutual. Fiind mem­bri ai fondului mutual, pot fi despăgubiţi an de an prin contribuţie proprie, prin fonduri europene şi contribuţia de la bugetul de stat pentru eventualele pierderi de venit cauzate de diverse calamităţi“, a precizat ministrul Agriculturii.

Nivel redus de apă în sol

În judeţul Timiş stratul de zăpadă era la sfârşitul lunii ianuarie de circa 10 centimetri.

„Pentru noi a fost bine, mai ales că a nins. Nu am avut parte de vânturi puternice şi nici de temperaturi foarte scăzute (termometrele au coborât până la minus 10 grade Celsius), ceea ce a permis o evoluţie bună a culturilor“, a precizat Samson Popescu, un fermier din Timiş.

Fermierul susţine că a contat şi faptul că a semănat culturile în a doua parte a perioadei optime de semănat şi nu în prima parte, cum au procedat mulţi agricultori din zonă.

Înainte de ninsorile de la mijlocul lunii ianuarie la aceştia culturile erau răsărite, iar plantele mult mai mari decât de obicei, pe fondul temperaturilor ridicate pentru acea perioadă, după ninsorile din ianuarie. Însă, este de aşteptat ca semănăturile din toamnă să sufere pierderi importante.

„În ceea ce priveşte nivelul de apă din sol, în decembrie 2013 era de doar 3 litri pe metru pătrat. Niciodată în ultimii ani nu am avut un astfel de decembrie fără precipitaţii“, se plânge Popescu.

În ianuarie, pe fondul ninsorilor, nivelul de apă din sol s-a mărit undeva la 36 de litri pe metru pătrat, însă nu suficient pentru a asigura o evoluţie bună a culturilor în perioada următoare. La acest moment, deficitul de apă din sol este semnificativ, adaugă fermierul. Popescu susţine însă că mai există un alt pericol, cel al apariţiei unor boli la anumite culturi, cum este cazul rapiţei.

La rândul lui, Daniel Ciobanu, vicepreşedinte LAPAR, afirmă că, în ciuda ninsorilor, seceta se menţine şi în judeţul Bacău. El adaugă că deficitul de apă din sol este mai mare decât cel din martie 2013 sau chiar martie 2012.

La Bacău stratul de zăpadă era în ianuarie de doar circa 5 centimetri, după ce viscolul a îndepărtat zăpada de pe câmpuri. În aceste condiţii, există riscul îngheţării culturilor, mai spune Ciobanu. Şi în Teleorman au căzut precipitaţii importante în ianuarie, însă nu suficiente pentru a reface rezerva de apă din sol.

„E bună zăpada de anul acesta. Dacă ar mai cădea vreo jumătate de metru ar fi şi mai bine pentru apa din sol“, a declarat Victor Chivu, un fermier din Teleorman.

Asigurarea furajelor, prioritatea în zootehnie

Cea mai mare problemă cu care se confruntă fermierii în această perioadă a anului este asigurarea hranei pentru animale, precum şi a apei. Chiar dacă în general aceştia şi-au făcut provizii din timp pentru vremea rea, au existat şi cazuri cu probleme.

În judeţul Buzău, de exemplu, a fost necesară intervenţia autorităţilor pentru ca transportul cu furaje să ajungă la ferma de creştere a porcilor din localitatea Stâlpu, rămasă fără furaje, cu un efectiv de 4.000 de animale. O situaţie similară a fost consemnată şi la ferma de bovine de la Săftica, din comuna Baloteşti. Nu sunt însă cazuri singulare. Şi crescătorii de păsări au cerut ajutorul autorităţilor.

„Am apelat la sprijinul Comandamentelor de iarnă pentru a ne ajuta în câteva situaţii. Este vorba de un transport de pui vii de la Oradea în Prahova, dar şi de un altul cu furaje din Buzău în judeţele limitrofe“, a declarat Ilie Van, preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România.

Cazuri cu probleme au mai constituit un transport de pui din Bulgaria către o fermă din Călăraşi sau de la Urziceni la Brăila, unde puii urmau să fie sacrificaţi.

Ioana Guţe

Zăpezile de alt’dat

Se milostivi Ăl de Sus şi ni le dădu după ce tânjirăm după ele de la Sân’Andrei şi făcurăm Boboteaza cu ghiocei. Se vede treaba că suntem o naţiune cu tradiţie (desfid pe oricine zice altfel!) şi la prima zăpadă ne înzăpezirăm (doar nu era să ne înnisipăm, vorba unui prieten). Nădăjduit. O litră din ţară. Zile şi nopţi în şir. Cătune, sate, comune, oraşe şi Capitală, cu tot ce mişcă (maşini) şi suflă (oameni şi dobitoace). Ba şi cu un prefect plecat întru controlul şuşelelor din baronie ajunse sub căpiţele de omăt.

Hai să facem un inventar! Zăpada căzută meteorologic – cam la două şchioape. Case şi grajduri năpădite de omăt, până la culme. Cărări, uliţi, străzi, şuşele, otostrăzi, bulevarde şi căi ferate pitite sub spulber. Oameni îngheţaţi la propriu. Cătune, sate şi comune lipsite de pâinea cea de toate zilele. Bolnavi fără de medicamente. Nou-născuţi fără de moaşe. Fântâni îngheţate (haida’de!). Coduri colorate. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze, ca să citez un clasic. Din ultimul cătun până’n capu’ trebii. Demisii şi demiteri. Gâlceava aleşilor (era să scriu, înţelepţilor). Am uitat ceva? Aşa-i! Zăpezile de alt’dat puse în oglindă cu ălea de acu’, carele nici nu se compară, vorba unuia pe care-l prinse omătul ăl mare pe bătătura Bucurescilor, prinzând,  cu plasa de fluturi, pâinile aruncate din turelele tancurilor.

Cum io’s mai spre vârsta a patra şi, hai, prima generaţie de încălţaţi, intrai să horesc pe variaţiuni la aceeaşi temă. Pe vremea mea (acronim, PVM), la început de primăvară înfigeam pe zoana şuşelii lăstari de plop ori, toamna, plantam puieţi de salcâm pe margini de ogor. Vreme de şapte ani, an de an, cât am făcut primara. E drept că nu ne îndemna nimeni să-i tăiem când erau ca pe mână, cum ne îndemna mai an’ un deputat hututui. PVM, când unchiu’ îşi mări gospodăria (forţat-obligat, din cauze floricole) croindu-i casă lu’ văr’miu, chemă bătrânii neamului şi, după o ostenitoare (lungă!) cinstire, găsi cu cale s-o puie tot cu dosu’n vânt, să nu-i nituiască viforu’ intrarea. Feng-Shui autohton! PVM porumbaru’, fânaru’ şi coteţu’ porcilor se făceau pe-o linie cu grajdu’, aşijderea cu spatele în vânt, să nu-ţi năpădească troianu’ uşa şi să osteneşti cu datu’ de-o parte a spulberului. Şira de coceni era făcută în fundu’ grădinii, sub salcâmii gardului care târcoleau locu’. Zicea bunelu’ că să se strângă mai multă zăpadă pe tablele cu arpagic, usturoi, spanac, salăţi şi petrunjei, de unde nu îngheaţă şi avem cu ce însăila drobul de Paşte. PVM cişmeua (d’aia cu pompă, americană, nu d’asta cu robinet) era încotoşmănată în fiecare toamnă în plapumă de bălegar cu paie şi nu îngheţa nici când crăpau ouăle corbului. PVM era brutărie în fiecare sat şi cuptior de pâine la fiece casă. PVM în fiecare ogradă cu cai (inclusiv în ograda CAP-ului) erau sănii de lemn cu care ne înnădeam mai cu nişte crengi din pădure, mai cu dusu’ bălegarului la câmp, mai cu căratul cocenilor, mai cu repezitul moaşei (era câte una cu diplomă în fiecare sat) la lăuză, a doftorului la beteag, a popii la împărtăşania din urmă. PVM nu era gospodar să nu aibă un plug de zăpadă (trei blăni în triunghi) cu care să-şi facă şleau când se aşternea crivăţu’. PVM toate întreprinderile din ograda comunei (CAP, IAS, SMA, industrie locală, alte asemenea) erau obligate să aibă pluguri de zăpadă ori lame, care erau puse la dispoziţia primarelui încă dinainte de primul fulg. Evident, şi tractoarele aferente. PVM erau munţi de sare amestecată cu nisip la toate cantoanele din lungu’ şuşelelor şi fiecare CAP, IAS, SMA era obligat să-şi dea MA-urile (cu nădăjduite vorbe de duh, „pour les connaisseurs!“) pe post de sărăriţe, să-i împrăştie înainte de primul polei. Pe vremea mea, la primul fulg, bărbaţii în putere şi noi, zgâmboii, ne strângeam la primărie (şi nu eram asistaţi social, să ne împingă cineva de la spate) şi, unde nu prididea tractoru’ ori plugul tras de cai, năvăleam cu lopeţile. Da’…unde sunt zăpezile de alt’dat?

Gheorghe Socotitoru

P.S. Pe vremea mea… astea se învăţau la şcoală, la „Cunoştinţe despre natură“, iar bunelu’ le avea în „Manualul de gospodărire rurală“ din vremea lui. Domnilor din Comandamentul pentru situaţii de urgenţă, se audeeee? Ori „Codu’ roşu“ este mai lucrativ şi dezirabil, mai ales în prag de an electoral?

Acelaşi

Măsuri de menţinere a zăpezii în câmp

Vizitele în câmp din ultima săptămână în zona de sud a ţării, pentru verificarea evoluţiei culturilor înfiinţate în toamnă, au scos în evidenţă faptul că mai există încă importante suprafeţe de teren pe care nu a fost efectuată arătura de toamnă. În aceste situaţii arătura trebuie urgentată. Tocmai pentru că iarna aceasta a fost săracă în precipitaţii, este de dorit ca în zonele în care zăpada se aşterne aceasta să fie menţinută cât mai mult timp pe sol.

Fiecare detaliu influenţează recolta

Timpul favorabil din această perioadă a iernii este foarte important pentru a se realiza aratul suprafeţelor rămase cu resturi vegetale şi nearate, după recoltarea culturilor târzii. Nu trebuie să rămână suprafeţe de teren nearate în toamnă-iarnă, chiar dacă arătura se efectuează în condiţii grele şi cu puţină zăpadă ori cu sol îngheţat şi la o calitate a lucrării mai slabă decât în condiţii normale.

Trebuie să fim conştienţi că „cea mai bună arătură de primăvară este mai slabă decât cea mai slabă arătură de toamnă“.

Este bine ca înainte de efectuarea arăturii, pe sole unde există volum de resturi vegetale, să se aplice 50-100 kg de îngrăşământ brut cu azot. De ce este necesar acest azot? Pentru o nitrificare bună, resturile vegetale absorb azot. Dacă nu aplicăm acest azot resturile vegetale încorporate în sol vor absorbi o parte din azotul pe care îl aplicăm la pregătirea patului germinativ sau odată cu semănatul, iar tinerele plante care răsar vor suferi de lipsă de azot, acesta fiind recunoscut că este elementul care asigură creşterea.

Lipsa azotului are efect de debilitare şi slabă dezvoltare a plantelor de cultură şi implicit pierdere de producţie şi calitate. Este nevoie ca arătura să fie mărunţită şi nivelată imediat după efectuare, pentru a reduce pierderile de apă din sol prin reducerea suprafeţei expuse evaporării apei.

Aceste operaţiuni vor conduce atât la reducerea unei părţi din lucră­rile de pregătire a patului germinativ din primăvară, cât şi la economie de combustibil. Să nu uităm că la o lucrare mecanică a solului se pierd 15 litri de apă la fiecare metru pătrat de sol.

Zăpada, o resursă importantă

Apa trebuie conservată în sol în perioada în care nu există plante de cultură care să o consume, pentru perioada când înfiinţăm cultura în primăvară.

Precipitaţiile căzute sub formă de zăpadă nu trebuie să ajungă pe şosele sau la marginea drumurilor şi tarlalelor, unde există pomi răzleţi care să o oprească, ea trebuie să asigure aprovizionarea terenurilor cu apă până la capacitatea de câmp.

În această perioadă se observă că există un deficit major de apă în sol, iar orice picătură contează în realizarea producţiilor agricole ale culturilor pe care le înfiinţăm. De un ajutor incontestabil pentru acumularea şi conservarea apei în sol este reţinerea zăpezii în perioada de iarnă până la topire şi pătrunderea ei în sol cu ajutorul parazăpezilor montate pe teren.

Apa din zăpadă şi precipitaţii căzută în perioada când nu există plante de cultură trebuie să ajungă să se unească cu apa ce urcă din pânza freatică spre suprafaţă şi să umezească la capacitatea de câmp tot profilul solului, fără să rămână straturi cu cantitate redusă de apă, care afectează negativ producţia ce urmează să fie înfiinţată. Parazăpezile, plasele sau panourile metalice ajută la fixarea zăpezii pe solele pe care cade şi au o influenţă pozitivă deosebită în sporirea producţiei pe unitatea de suprafaţă. Aceste parazăpezi este bine să fie montate nu doar de-a lungul şoselelor, ci şi din loc în loc, pe toată suprafaţa parcelelor, acolo unde nu există perdele forestiere de protecţie, iar vânturile suflă puternic şi spulberă zăpada.

Parazăpezile trebuie amplasate pe sole unde există culturi înfiinţate în toamnă, dar şi pe terenuri arate, unde urmează să semănăm în primăvară. Apa provenită din zăpadă asigură o pornire foarte bună a plantelor în primăvară şi implicit o contribuţie importantă la realizarea producţiilor mari şi de bună calitate.

Ing. Octavian Groza

Zăpada căzută în judeţele Moldovei, binecuvântare pentru agricultură

Cantităţile mari de zăpadă căzute în luna decembrie în zona Moldovei, şi nu numai, sunt percepute ca o binecuvântare pentru agricultură, pentru că vor reface în mare parte necesarul de apă din sol, care, urmare a secetei din a doua jumătate a anului 2012, este încă destul de ridicat.

Suceava: Deficitul de apă, în scădere

Conform directorului executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, Vasile Schipor, zăpada s-a aşezat în mod uniform şi în strat consistent, pe cea mai mare parte a terenurilor agricole aceasta având, cum bine ştim, şi rolul de a proteja semănăturile de păioase şi rapiţă din toamnă.

„În măsura în care beneficiem de umiditate, de un aport hidric substanţial, avem speranţa că în primăvară culturile vor arăta bine. Dacă stratul de zăpadă se va menţine, culturile vor fi protejate de ger, acesta fiind un semn bun pentru recolta de păioase a anului 2013. Sunt fenomene care nu ne-au luat prin surprindere, pentru că iarna vine în fiecare an, însă zăpada face bine agriculturii“, ne-a declarat Vasile Schipor.

Beneficiile cele mai mari sunt pen­tru rapiţă, pentru că această plantă este deosebit de sensibilă la ger şi nu rezistă la temperaturi sub -5 grade Celsius. În opinia specialistului, culturile înfiinţate toamna trecută ar putea fi în pericol doar dacă s-ar forma o crustă de zăpadă pe deasupra, care să se menţină pe o durată mai mare de timp, caz în care plantele nu mai pot să respire, iar agricultorii trebuie să intervină pe teren să spargă crusta.

Şeful DADR este optimist asupra producţiei de anul acesta pentru că sfârşitul toamnei lui 2012 a ţinut cu agricultorii atât ca temperaturi cât şi din punctul de vedere al precipitaţiilor, astfel încât suprafaţa semănată a fost mai mare decât cea scontată. Astfel, au fost recuperate o parte din întârzierile la grâu, suprafaţa însămânţată sporind de la 16.750 ha la 18.884 ha, ceea ce înseamnă un procent de 71% din totalul preconizat. În cazul rapiţei, de la 600 ha scontate, au fost semănate 1.150 ha. Semănăturile de toamnă s-au realizat pe 80% din suprafaţa programată, iar culturile răsărite „arată foarte bine“ din spusele directorului DADR Suceava.

Temperaturile ridicate şi precipitaţiile din luna noiembrie au permis şi creşterea suprafeţelor arate pentru însămânţările de primăvară, procentul crescând de la 34% la 50% din terenurile care trebuiau arate în toamnă.

Iaşi: Suprafaţa însămânţată cu grâu a crescut cu 2.000 ha

După ce, în 2012, agricultorii ieşeni s-au confruntat şi ei cu o perioadă lungă de secetă, totuşi până la aşternerea primului strat de zăpadă şi producerea fenomenului de îngheţ la sol ei au reuşit să însămânţeze culturi de toamnă pe aproape 43.000 de hectare. Ponderea cea mai mare din această suprafaţă o are grâul de consum care a fost însămânţat pe 32.520 ha, urmat de rapiţă, cultivată pe 5.700 ha.

Conform spuselor directorului executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Iaşi, Neculai Olariu, suprafaţa însămânţată cu grâu este cu aproape 2.000 de hectare mai mare faţă de cea însămânţată în toamna anului 2011. Alte 3.000 de hectare de teren au fost însămânţate cu orzoaică de toamnă, orz, secară şi triticale.

Şi suprafeţele ocupate cu plante de nutreţ au crescut semnificativ, de la 700 de hectare în 2011, la 1.600 de hectare. Cea mai mare suprafaţă este însămânţată cu lucernă, 1.100 de hectare, după care urmează trifoiul, care se regăseşte pe 500 de hectare.

În ceea ce priveşte rapiţa, din cauza secetei, gradul de răsărire a acestei culturi a fost unul extrem de scăzut.

Şeful DADR Iaşi apreciază că, în prezent, suprafeţele însămânţate se prezintă bine din punct de vedere agricol, pentru primăvara lui 2013 suprafeţele rămase de însămânţat în judeţul Iaşi însumând aproximativ 188.000 de hectare de teren arabil.

Neamţ: Culturile însămânţate în toamnă se prezintă bine

În judeţul Neamţ arăturile de toamnă au fost executate pe 40.000 ha, ceea ce înseamnă cam o treime din suprafaţa arabilă totală, iar însă­mânţările de toamnă s-au realizat pe 85% din suprafaţa planificată, fiind semănate 21.100 hectare cu grâu şi secară, 6.700 hectare cu rapiţă, 1.950 hectare cu orz, 1.625 ha cu triticale, 900 ha cu orzoaică de toamnă.

Conform directorului executiv al DADR Neamţ, ing Traian Bararu, culturile înfiinţate toamna trecută în judeţul Neamţ arată foarte bine, terenurile sunt acoperite cu zăpadă, singurele probleme care ar mai putea să apară ar fi temperaturile scăzute survenite după topirea zăpezii.

Silviu BUCULEI
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Cele mai importante precipitaţii, ploaia şi zăpada

Plouă şi cu siguranţă va mai ploua, de parcă rezervele de apă ar fi inepuizabile. Cum e posibil acest lucru? Datorită unui extraordinar circuit. Chiar şi o scurtă trecere în revistă a celor trei etape principale ale acestui circuit de care depinde viaţa, şi anume evaporarea, condensarea şi formarea precipitaţiilor, ne ajută să înţelegem că e vorba de un proces complex, ce se desfăşoară potrivit unor legi precise şi imuabile (constant, permanent, etern). Picăturile de ploaie au în general diametrul cuprins între 2 şi 5 mm şi, mai rar, până la 7 mm.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Vasile Alexandru
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS