Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Oct 2021

Tăierea de întreținere și fructificare la speciile cireș și vișin

La cireş şi vişin tăierile sunt mai reduse ca volum decât în cazul celorlalte specii pomicole. Ambele specii sunt pretenţioase la tăierile severe, efectuate în timpul perioadei de repaus vegetativ, motiv pentru care se recomandă efectuarea acestor operaţii în timpul perioadei de vegetaţie, concomitent cu recoltarea fructelor sau după aceasta.

Caracteristicile acestor specii

  • dispunerea axilară (câte unul la un nod) a mugurilor floriferi;
  • diferenţierea mugurilor are loc de la baza ramurii spre vârful acesteia;
  • toate ramurile prezintă terminal muguri vegetativi.
  • Ramurile de rod ale cireșului și vișinului pot fi observate în figurile 2.18. și respectiv 2.19.

taierea la cirestaierea la visin

Materiale și echipamente utilizate

unelte taiere pomi fructiferi

Organizarea lucrării

Descrierea ramurilor de rod de la cireş și vişin:

Cireşul şi vişinul fructifică pe ramuri buchet (buchete de mai), ramuri mijlocii, ramuri lungi şi ramuri plete, iar ca ramură prefloriferă este pintenul.

Pintenul are aceeaşi organizare morfologică ca la pomacee, fiind o formaţiune prefloriferă scurtă (0,5-5 cm), cu un mugur vegetativ terminal, iar axial este lipsit de muguri sau are uneori 2-3 muguri vegetativi slab dezvoltaţi.

La pomii tineri pintenul evoluează în pinteni sau buchete de mai. Pintenii formaţi pe ramurile cu o poziţie favorabilă în coroană evoluează în ramuri mijlocii sau plete.

Ramura buchet (buchetul de mai) este o formaţiune scurtă (1-5 cm) care prezintă central un mugur vegetativ, iar lateral sunt inseraţi într-o spirală strânsă 4-6 muguri floriferi.

Buchetul de mai evoluează prin mugurii vegetativi, în funcţie de condiţiile de nutriţie, în buchete, ramuri mijlocii, plete, iar în ultimii ani de vegetaţie în pinteni.

Longevitatea buchetelor de mai la cireș este de 10-12 ani și asigură 70% din producție, iar la vișin longevitatea buchetelor este de 5-6 ani.

Ramura mijlocie are lungimea de 10-30 cm. Terminal şi în partea superioară prezintă muguri vegetativi. În partea bazală prezintă numai muguri floriferi. Uneori, mugurii de rod pot alterna cu cei vegetativi pe toată lungimea ramurii.

Ramura mijlocie evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă terminal noi ramuri mijlocii, buchete de mai sau pinteni, iar lateral buchete şi pinteni.

Ramura lungă reprezintă, în general, prelungirea unei şarpante sau subşarpante la pomii tineri, are lungimea peste 40 cm şi o organizare morfologică asemănătoare ramurii mijlocii.

Evoluează într-o ramură de semischelet care prezintă terminal şi în poziţie subterminală noi ramuri mijlocii, iar lateral buchete de mai şi pinteni.

Ramura pleată este caracteristică vişinului (soiurile Nana, Dropia, Crişana, Schattenmorelle) şi mai rar întâlnită la cireş la unele soiuri (Ramon Oliva). Este o creştere anuală cu lungimea de 15-30 cm, care prezintă un mugure vegetativ terminal şi lateral 10-15 muguri floriferi dispuşi solitar.

Ramura pleată evoluează prin mugurele vegetativ terminal în plete viguroase la început, apoi în plete mici, ramuri buchet sau pinteni în ultimii ani de viaţă. După 5-6 ani de fructificare ramurile plete se usucă.

Tăierile de rodire se aplică în vederea garnisirii ramurilor de schelet şi pentru o rodire mai precoce. Soiurile care rodesc pe ramuri plete pot să beneficieze de mai multe intervenţii în perioada de vegetaţie pentru a favoriza garnisirea elementelor semischeletului.

Lăstarii care apar pe ramurile de schelet se ciupesc la 4-5 frunze încă din primul an (când au 18-20 cm lungime), pentru diferenţierea mugurilor floriferi.

Tăierea ramurilor mijlocii se va realiza astfel încât să poarte în afara mugurilor vegetativi de la bază și 3-4 muguri floriferi. În situaţia în care ramurile nu prezintă muguri floriferi la bază, tăierea se face la 1-2 muguri vegetativi, situaţi deasupra mugurilor floriferi.

Ramurile lacome, dacă apar, se scurtează la 8-10 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod.

Tăierile de întreţinere a formei de coroană la cireş se rezumă la scurtarea cu 1/3-2/3 a prelungirii anuale a semischeletului, având ca scop formarea unui număr cât mai mare de ramuri de rod.

La vişin se recomandă îndepărtarea din ansamblul coroanei a ramurilor slabe, necorespunzător amplasate sau degarnisite. Pentru evitarea degarnisirii, ramurile plete se scurtează în punctele unde apar ramificaţii laterale sau există ramuri buchet.

La ambele specii, odată cu înaintarea în vârstă, ramurile de un an au vigoare din ce în ce mai redusă (10-15 cm lungime) şi se impune o regenerare a acestora prin reducţii asupra semischeletului de 2-3 ani, iar uneori, în funcţie de soi și specificul de fructificare, chiar asupra semischeletului de 4-5 ani.


Pentru o fructificare abundentă și de durată, cu reducerea degarnisirii pomilor, cireşul şi vişinul trebuie tăiați anual.

Scurtarea ramurilor anuale de prelungire cu 1/3 din lungimea lor, în dreptul unui mugure vegetativ exterior, are ca efect apariţia a 1-2 ramificaţii laterale cu efecte benefice asupra garnisirii ulterioare a ramurii portante.


Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS