Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 28 Nov 2021

Măsuri pentru prevenirea evoluției negative a solurilor

Aplicarea tehnologiilor de cultură necorespunzătoare duce la degradarea continuă a solului, care ajunge uneori la starea de nefolosință prin sărăturarea secundară, prin acidifiere, prin înmlăștinire, prin eroziune avansată, prin tasare-compactare, prin scăderea conținutului în humus, prin diminuarea elementelor fertilizante etc.

O contramăsură la aceste dezechilibre o constituie agricultura durabilă care constă în capacitatea acesteia de a satisface necesitățile generației actuale, fără a compromite șansa generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități.

Pentru a evita aceste fenomene de degradare a solului sunt necesare o serie de măsuri, și anume:

1. Dezvoltarea sectorului zootehnic care, pe lângă faptul că poate valorifica superior producția agricolă, este un furnizor de îngrășăminte naturale foarte favorabile îmbunătățirii însușirilor solului. Dacă ne referim numai la sectorul taurin, efectivele au scăzut de la peste 5 mil. capete în 1989 la mai puțin de jumătate.

a) Dacă există zootehnie se vor cultiva plante furajere, graminee și leguminoase anuale și perene. Acestea, pe lângă faptul că oferă furaj de bună calitate, au acțiune benefică asupra structurii solului și acumulării și conservării apei. Prin procesul de simbioză al leguminoaselor solul este îmbogățit în azot.

Totodată, leguminoasele, prin rădăcinile pivotante adânci, aduc calciu la suprafață, acesta fiind foarte necesar în complexul coloidal argilo-humic de formare a agregatelor structurale.

b) Dacă există zootehnie există gunoi de grajd care, prin aplicarea a 30 t/ha, asigură 3.000 kg humus care constituie sursa de elemente nutritive pentru plante.

2) Prin menținerea solului permanent verde, adică după recoltarea culturilor principale, se însămânțează culturile secundare prin care se valorifică energia luminoasă până toamna târziu, se protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și de temperaturile foarte ridicate.

Se reține apa și se previne eroziunea, se evită levigarea nitraților și, foarte important, se asigură cantități importante de masă organică pentru sol.

3) Încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. Pentru a menține în echilibru procesele de humificare/mineralizare este necesar să se asigure anual cca 10 t/ha materie organică. Din resturile vegetale se asigură până la 5 t/ha, restul trebuie administrat ca îngrășământ organic.

4) Fertilizarea corectă a culturilor se face evitând fenomenele de acidifiere sau alcalinizare. Scăderea sau creșterea pH-ului sunt determinate atât de fertilizări necorespunzătoare cu îngrășăminte cu caracter acid pe solurile cu pH-ul scăzut sau un caracter basic pe cel cu pH-ul ridicat, dar și din cauza capacității de tamponare a solului scăzută ca urmare a legării calciului de către radicalii acizi.

Prin aplicarea gunoiului de grajd și prin culturile leguminoase și, dacă este necesar prin amendamente, se îmbunătățesc aceste soluri.

5. Se recomandă executarea de lucrări mecanice cât mai puține, cu utilaje ușoare, la umiditatea optimă pentru a evita acțiunea de prăfuire a agregatelor structurale, praf care astupă porii solului și nu permite infiltrarea apei care băltește, se scurge, se evaporă, se pierde.

De dorit ar fi să se lucreze cu utilaje agricole cu șenile care reduc cu 60% presiunea asupra solului, evitând astfel compactarea. În astfel de condiții regimul aerohidric este favorabil unei activități intense a microorganismelor din sol, creatoare de elemente nutritive pentru plante.

Din cele de mai sus rezultă că este la îndemâna agricultorilor ca, prin tehnologii de cultură corecte, să prevină evoluția negativă a solurilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

De ce solul trebuie lucrat numai la umiditate optimă?

Solul lucrat la umiditatea optimă, când pământul este reavăn și se revarsă în urma utilajelor, fără bolovani, curele sau praf, se desface după suprafața de contact de minimă coeziune protejând agregatele structurale, nu se lipește de unelte și opune cea mai mică rezistență la înaintare, nu uzează utilajele și realizează consum redus de combustibil.

Umiditatea optimă (maturitatea fizică a solului) este intervalul de umiditate caracteristică fiecărui tip de sol, în care forțele de rezistență sunt minime, deci lucrarea se poate executa cu cel mai mic consum de energie, iar calitatea lucrărilor este superioară.

Rezistența la înaintare a utilajelor folosite la lucrările solului crește cu 20-30% pe solurile compactate și cu 30-50% pe solurile foarte uscate sau umede și scade cu 40% pe solurile bine structurate.

Umiditatea optimă în funcție de textura solului este:

  • 8-30% pe solul nisipos;
  • 10-28% pe solul nisipo-lutos;
  • 13-26% pe solul luto-nisipos;
  • 15-25% pe solul lutos;
  • 17-23% pe solul luto-argilos;
  • 18-20% pe solul argilos.

Se observă că intervalul optim de umiditate este larg (8-30%) pe solurile ușoare, nisipoase și foarte îngust (18-20%) pe solurile grele, argiloase.

Lucrarea solului începe pe cele ușoare care se zvântă mai repede și se întrerupe activitatea când solul argilos ajunge la umiditatea optimă pentru executarea lucrării pe aceste soluri, pe celelalte putându-se lucra și după aceea.

Lucrat la umiditatea optimă rezultă teren afânat, mărunțit și nivelat, cu o bună permeabilitate pentru înmagazinarea apei provenite din precipitații și cu evitarea pierderii apei prin evaporare, activitatea microbiologică se desfășoară în condiții optime, iar creșterea rădăcinilor nestingherită.

Lucrat când solul este uscat se rup bolovani foarte mari, cu uzura foarte avansată a utilajelor și cu consum ridicat de combustibil. Printre bolovani se creează adevărate canale prin care circulă aerul antrenând și puțină apă existentă în adâncimea solului care se evaporă și intensificând procesul de mineralizare a humusului.

Lucrat când este umed, solul se taie în curele (felii) care după ce se usucă se întăresc precum betonul.

În ambele cazuri pentru mărunțirea solului se folosesc treceri repetate cu utilaje care zdrobesc și macină solul transformându-l în praf, cu uzura avansată a utilajelor, cu consum exagerat de energie și de fapt, cu distrugerea solului.

Praful rezultat astupă porii solului împiedicând infiltrarea apei din precipitații care se scurge la suprafața solului sau băltește și se evaporă, deci se pierde.

La fel, împiedică aerisirea solului, activitatea biologică aerobă, iar creșterea rădăcinilor este stânjenită.

Rezultă că în asemenea condiții regimul aerohidric, termic și de nutriție a plantelor este necorespunzător influențând direct nivelul și calitatea recoltelor.

Dacă s-a făcut o asemenea greșeală de lucrat solul prea uscat sau prea umed, este recomandată să se aștepte parcurgerea fenomenelor de umezire-uscare, contracție-gonflare, îngheț-dezgheț când solul se mărunțește în mod natural fără a provoca distrugerea agregatelor structurale.

Regula ce trebuie avută în vedere este că solul trebuie lucrat cât mai puțin și numai în intervalul optim de umiditate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS