În serele ultramoderne din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București se realizează tot felul de experiențe cu scopul de a ajuta legumicultorii inclusiv în ceea ce privește alegerea soiurilor și hibrizilor. În acest sens au fost înființate două culturi de tomate pe substrat nutritiv, însă pentru a observa comportamentul și productivitatea plantelor în mod comparativ a fost ales un soi românesc și un hibrid olandez. Rezultatele? Le aflăm de la doamna prof. univ. dr. Elena Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

Hibridul Cheramy

Cele două culturi cu creștere nedeterminată au fost înființate în luna octombrie 2021 și au fost alese pentru cultivare hibridul Cheramy și soiul Flaviola. Pentru aceste culturi s-a folosit un substrat de nucă de cocos, iar răsadurile au fost produse în ghivece speciale cu perlit. De fapt, acest tip de ghivece a fost brevetat de reprezentanții USAMV București, care au obținut rezultate spectaculoase în urma utilizării lor.

Prima recoltare de fructe a avut loc la începutul lunii decembrie, iar vestea bună este că în acest tip de culturi plantele pot fructifica chiar și 10-12 luni. 

„Hibridul Cheramy are fructe de dimensiuni medii, între 14-20 grame/fruct, iar rezistența lor la păstrare este foarte bună. Un alt avantaj al acestui hibrid este faptul că fructele pot fi recoltate de la pârgă până la cel la maturitatea fiziologică. În acest caz a fost utilizat un substrat organic pe bază de nucă de cocos, care prezintă avantajul de a păstra o mai mare cantitate de substanță, ceea ce oferă rădăcinilor o cantitate constantă de soluție nutritivă. Cu alte cuvinte fertirigările se pot face într-un interval mai mare de timp. Acest hibrid oferă producții constante și fructe. Ceea ce am observat noi în cazul studiilor este faptul că acest acest hibrid s-a comportat foarte bine, însă, în cazurile în care lumina este mai puternică, fructele se fac mai mari, iar dacă plantele sunt mai umbrite, fructele scad în dimensiune“, a declarat doamna Elena Drăghici.

Un important avantaj al acestui tip de cultură este faptul că substanța nutritivă rezultată din dren nu se aruncă, ci se recuperează, ajunge într-un tanc unde se dezinfectează și, într-o anumită proporție, după efectuarea analizelor necesare, se reutilizează.

Ce lucrări se practică

În cazul acestor culturi, cel mai important aspect de care legumicultorii trebuie să țină cont este eliminarea frunzelor de pe plantă, astfel încât atunci când se formează inflorescența, în funcție de caracteristica soiului ori a hibridului, toate elementele nutritive să ajungă la fruct, nu în frunze, iar dezvoltarea fructelor să fie uniformă. „O altă lucrare importantă este eliminarea lăstarilor care se formează lângă frunze, pentru că s-a urmărit obținerea fructelor doar pe tulpina principală, nu și pe cele secundare. În cazul frunzelor, trebuie să ținem cont că se elimină cele de sub prima inflorescență și, de asemenea, de deasupra inflorescenței. Aici trebuie să fim atenți și dacă, de exemplu, avem 3 frunze, eliminăm primele două frunze și lăsăm una. Pe măsură ce fructele ajung să se pârguiască eliminăm și această frunză pentru ca fructele să beneficieze de soluția nutritivă. Iar această lucrare trebuie făcută permanent“, a mai precizat reprezentanta USAMV București.

draghici

Un aspect interesant în cazul acestor plante este dat de faptul că ele sunt coborâte tocmai pentru ca fructele să se dezvolte corespunzător. De aceea, plantele depășesc cu mult 10 metri lungime. 

În culturile din spații închise, cea mai mare problemă este dată de polenizare. Astfel, în serele de la Agronomie au fost folosiți altădată bondari, însă, pentru că suprafața este prea mică, iar costul prea mare, se apelează la scuturarea plantelor de către angajați, în fiecare dimineață între 9:30 – 10:00, pentru a se asigura polenizarea și formarea fructului.

Soiul Flaviola

Pentru că vorbim despre un important departament de cercetare, așa cum era de așteptat, a fost ales pentru acest tip de cultură și un soi românesc, respectiv Flaviola. „Acest soi are masa foliară destul de mare, fructele mai mici, dar are o productivitate foarte bună. Pentru a putea compara, am efectuat aceleași lucrări specifice. Fiecare fruct vine cu o anumită calitate. Fructele hibridului Cheramy sunt mai mari, dar cu un conținut mai redus de glucide. Chiar dacă fructele soiului românesc sunt mai mici, sunt foarte dulci și parfumate și mult mai gustoase“, a mai precizat doamna Drăghici.

Probabil cea mai des întâlnită întrebare în cazul fructelor obținute pe substrat nutritiv este acea referitoare la cantitatea de nitriți pe care o conțin. Sunt ele sănătoase și hrănitoare? Ei bine, da! Doamna Drăghici ne-a mărturisit faptul că, în cazul acestor două experiențe, rezultatele sunt foarte bune, respectiv la fructele soiului Cheramy s-a constatat faptul că are un conținut de nitriți de 120 miligrame/kg, iar la fructele Flaviola concentrația este între 110-121 miligrame/kg, depinde de momentul recoltării. „În urma analizelor am constatat faptul că în ambele cazuri fructele au calitățile comerciale cerute în piață. Deci sunt sigure, iar productivitatea este foarte mare“, a mai punctat doamna Drăghici.

Rețeta nutritivă nu se face la întâmplare și nici nu rămâne aceeași de la începutul ciclului până la finalul lui, ci ține cont de necesitățile plantei. Această rețetă se poate schimba și de 10-12 ori, însă și modul în care se schimbă rețeta este dictat de soiul ori de hibridul din cultură. „În ceea ce privește schimbarea rețetei nutritive, pot spune că, în cazul celor două culturi, am schimbat rețeta de doar 6 ori, comparativ cu soiurile sau hibrizii cu fructe mari, atunci când se intervine în schimbarea rețetei de mai multe ori. Însă, ceea ce vreau să se înțeleagă este faptul că schimbarea rețetei se face pe baza unor analize de laborator, se ține cont de calitatea și conținutul apei, iar totul este calculat pe etaj de fructificare. Iar fiecare schimbare a rețetei nutritive presupune costuri în plus. Toate aspectele privind rețetele nutritive sunt decise în cadrul unui laborator de agrochimie, știm ce vrem și ce trebuie să facem“, a mai adăugat Drăghici.

În ceea ce privește tratamentele fitosanitare, trebuie să știm că în acest sistem de cultură numărul lor este mai redus. În cazul celor două culturi din serele USAMV nu au fost aplicate foarte multe tratamente pentru combaterea dăunătorilor ori a bolilor, singura problemă întâlnită aici a fost apariția musculiței de seră. Însă și în acest caz s-a observat o prezență mai mare în compartimentul dedicat soiului românesc și mai mică în cel dedicat hibridului olandez.

Așadar, în condițiile de studiu din cadrul serelor USAMV, atât soiul românesc, cât și hibridul olandez oferă producții ridicate, fructe uniforme, însă gustul acestora este în favoarea cercetării românești, respectiv de partea soiului Flaviola.

Larissa DINU

Dana și Lucian Ștefan, doi tineri din Vărăști, județul Giurgiu, au pornit afacerea Anne’s Lavender în anul 2019 din dorința de a face altceva pe lângă jobul actual. După câțiva ani de discuții și căutări, s-au oprit la cultura de lavandă deoarece a fost cea mai apropiată de dorințele lor.

O cultură frumoasă necesită tăieri la timp, mult soare și o atentă îngrijire

„Ideea numelui a venit de la fiica noastră, Anne-Marie; ne-am gândit să fie o afacere pe care să o continue când va crește. De ce lavandă!? Pentru aspect, miros și toate beneficiile pe care le aduce. După părerea noastră, este cea mai frumoasă plantație pe care o poate înființa cineva, dar care, în ciuda frumuseții, se întreține foarte greu. Ne-am oprit la un soi aclimatizat pentru România, mai exact Codreanca. Soiul acesta se pretează atât pentru obținerea de ulei esențial cât și, pentru aranjamente. Avem plantați aproximativ 3.500 mp și în jur de 4.000 fire. Totul se face manual. De la plantare până la îngrijire. În primul an le-am prășit de cinci ori pentru a le feri de buruieni. Din anul 2 am început să folosim și o motosapă printre rânduri. Nu știu dacă este un secret, dar o plantație de lavandă necesită multă muncă, mai ales dacă nu se folosesc erbicide. Mulți spun că nu există dăunători și că rezistă perioadelor secetoase, dar în primii doi ani am folosit sistemul de picurare din lipsa precipitațiilor; din cauza culturilor din jur, a fost afectată și de păianjenul roșu“, adaugă Dana.

lavanda Varasti

Distribuția, cea mai problematică parte

Inițial au început cu buchețele și săculeți parfumați, apoi s-au extins încet-încet la siropuri, ulei esențial, apă de lavandă, ulei de masaj, lumânări parfumate, sare de baie, ceai și body scrub. „Distribuția se face prin intermediul Internetului sau prin recomandări. Asta este cea mai problematică parte! Mulți se plâng de o piață de desfacere aproape inexistentă.“

Pe lângă costul inițial al butașilor și al terenului pe care se înființează plantația, principalul cost este timpul, adaugă tânăra. „Necesită o atenție deosebită pentru îngrijire și întreținere, dar și pentru fabricarea produselor. Recomandarea noastră pentru cei care vor să înființeze o astfel de plantație este să nu o facă! Sau, dacă într-adevar își doresc, să se înarmeze cu multă răbdare și putere de muncă! Și să ia în calcul că vânzarea este cea mai importantă în valorificarea plantației“, încheie Dana Ștefan.

Beatrice Alexandra MODIGA

Reprezentanți din cadrul Facultății de Agricultură a Universității de Științele Vieții din Iași, împreună cu specialiștii de la „Justus Liebig“ University, Giessen, Germania caută soluții pentru obținerea unui soi de grâu cu rezistență crescută la secetă și productivitate mai mare. Datorită parteneriatului, aproximativ 400 de genotipuri de grâu comun de toamnă și alte specii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale din Suceava au fost deja semănate la Institutul de Ameliorare a Plantelor din Giessen. De asemenea, performanța germoplasmei românești va fi testată și în fermele experimentale din Germania.

Toate acestea au loc datorită proiectului de cercetare „Ameliorarea de precizie a cultivarelor de grâu cu importanță agronomică ridicată“, cod PN-III-P2-2.1-PED-2019-0175, finanțat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), cu desfășurare până pe 22 octombrie 2022.

Aproximativ 400 de genotipuri de grâu comun de toamnă și alte specii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale din Suceava au fost deja semănate la Institutul de Ameliorare a Plantelor din Giessen.

„Am extras ADN din cele 400 de genotipuri, grâu comun de toamnă, Triticum aestivum, dar și alte subspecii precum T. aestivum subsp. vulgare var. erythrospermum, subsp. vulgare var. lutescens, var. hordeiforme sau Triticum spelta, subsp. spelta var. album și Triticum monococcum și cu ADN-ul respectiv vom face analize de înaltă calitate pe care le vom folosi pentru asocierea genotipului cu fenotipul și, spre final, să identificăm zonele esențiale implicate în anumite trăsături de importanță agronomică, cum ar fi rezistența sau productivitatea“, a transmis șef lucrări dr. Iulian Gabur, de la Facultatea de Agricultură Iași.

„Am observat o varietate foarte mare și ne-am propus în cadrul proiectului nostru să testăm aceleași genotipuri în condițiile pedoclimatice din România, din trei ferme diferite, Ferma Ezăreni, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare de la Secuieni și în cadrul câmpurilor experimentale de la Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava și anul viitor, în toamnă, ne propunem ca sămânța pe care o vom obține aici să o semănăm în Germania, în cadrul Fermei Didactice, unde vom investiga performanța germoplasmei românești. Ideea principală este să analizăm structura genetică a colecției. Am extras ADN genomic din frunze (în Laboratorul de Ameliorarea Plantelor, JLU-Giessen) pe care îl vom analiza cu un «SNP chip array» pentru a identifica diferențele genetice. Momentan, multiplicăm semințele în serele noastre. Le-am izolat pentru a fi siguri de autopolenizare, iar la finalul acestei etape vom utiliza sămânța obținută pentru inițierea unor câmpuri comparative în condițiile pedoclimatice din Germania. Ne dorim să identificăm cultivare cu proprietăți genetice deosebite, cum ar fi rezistența la factori biotici sau abiotici“, a adăugat senior scientist dr. Benjamin Wittkop, Department of Plant Breeding, Justus Liebig University, Giessen, Germania.

Beatrice Alexandra MODIGA

Articolul de față nu este unul riguros științific. Ține mai degrabă de un fel de nostalgie după gustul de altădată al roșiilor românești. Soiuri autohtone, la care am renunțat atât de ușor; în fapt, agricultorii au fugit după producție cu orice preț – și pe undeva înțelegem, fiindcă ei fac afacere, nu au timp de sentimentalisme – în dauna calității. Am adus soiuri din toate colțurile lumii și le-am abandonat pe ale noastre. Am alergat după recolte senzaționale, iar acestea se obțin cu mult aport chimic. Am neglijat tratamentul după carte, iar ca rezultat dăunătorii și bolile și-au creat rezistență; mai multe daune, mai multe tratamente. Există semne de reîntoarcere la creațiile românești, dar acest lucru se petrece pe alocuri. Roșia românească are cel mai mare susținător la SCDL Buzău, unde se tot încearcă de câțiva ani să se constituie o bancă de gene cu soiurile tradiționale de legume.

În Catalogul soiurilor din 2020 sunt omologate peste 50 de creații românești. Câte din acestea sunt și folosite, la propriu, în culturile comerciale, nu se știe. Cert este că astăzi, tocmai pentru că mergem în genetica soiurilor mult timp în urmă, dar vom aminti și câteva soiuri ori hibrizi creați mai recent, nu vom ține cont de catalog. Vom prezenta soiurile așa cum ni le amintim și despre care știm că mai au acel gust din „grădina bunicii“, ce nu poate fi descris.

Soiuri tradiționale

Inimă de bou este poate cel mai cunoscut și căutat soi autohton, cultivat mai cu seamă în grădini și foarte puțin pentru comercializare la scară largă. Este atribuit zonei Buzău. Plantele au creștere nedeterminată, fructele au culoarea roșie sau roz, cu pulpă cărnoasă, puțin zemoasă, dulce, gust excepțional, greutatea putând depăși lejer 500 grame. Uneori o roșie poate să cântărească și un 1 kg. Dezavantajul – și tocmai de aceea nu se cultivă industrial – ar fi că pe o plantă se dezvoltă 7-10 inflorescențe, deci producția este limitată. Dar în beneficiul calității!

Roșiile de Țigănești, denumite și roșii gigant românești, sunt un soi dezvoltat în Ilfov. Planta produce un fruct mare, cărnos, suculent, dulce, potrivit de acid, cu gust bun, semințe puține. Greutatea este de 200-600 grame.

Roșia oloagă de Buzău este un soi autohton viguros, rezistent la boli, fructul are pielița subțire, pulpa prezentând gust dulce, plăcut. Greutatea este cuprinsă între 200-300 grame.

Roșia de Săhăteni (Buzău) are arie de răspândire limitată, fructul este alungit, cărnos, roșu, având forma de ardei cu trei muchii.

Soiuri pentru consum în stare proaspătă

Argeș F1: plante cu creștere viguroasă (110-130 cm), fruct de formă rotund-turtită, roșu-cărămiziu, cu greutate de 40-60 grame, potențial de producție – 40/60 tone/ha.

Buzău 1600: creștere medie spre viguroasă (90- 110cm), fruct rotund-globulos, roșu uniform, cu greutate de 190-260 grame, potențial de producție-70/90 tone/ha.

Carolina: creștere viguroasă (100-125 cm), fruct globulos, ușor ovoidal, galben-portocaliu, cu greutate de 90-100 grame, potențial de producție – 40/55 tone/ha.

Export II F1: creștere de vigurozitate medie (90- 100 cm), fruct rotund-globulos turtit, roșu uniform, cu greutate de 70-90 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Ioana F1: viguros, cu posibilitate mare de lăstărire, globulos turtit, roșu închis, cu greutate de 75-80 grame, potențial de producție – 70/75 tone/ha.

Ișalnița 50 F1: tufă bogată, viguroasă, fruct rotund globulos cu pată verde, roșu intens, cu greutate de 100-110 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Laura: frunziș bogat, creștere viguroasă, fruct globulos, roșu aprins uniform, cu greutate de 100-110 grame, potențial de producție – 70/80 tone/ha.

Mara: creștere viguroasă, fruct rotund turtit, roșu închis, cu greutate de 185-230 grame, potențial de producție – 100/110 tone/ha.

Soiuri mixte – consum în stare proaspătă și industrializare

Argeș 428: vigoare mijlocie, tufă de până la 80 cm, fruct rotund turtit, roșu aprins, cu greutate de 200-300 grame, potențial de producție – 50/70 tone/ha.

Buzău 22: vigoare mijlocie, fruct sferic, ușor turtit, roșu intens, cu greutate de 120-200 grame, potențial de producție – 70/80 tone/ha.

Cluj 80: viguros, cu talie de 90-125 cm, fruct sferic, roșu intens uniform, cu greutate de 75-80 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Diana: vigoare mijlocie, cu talie de 60-70 cm, fruct globulos turtit neted, roșu uniform, cu greutate de 120-140 grame, potențial de producție – 5-/70 tone/ha.

Precoce de Someșeni: viguros, frunziș bogat, fruct globulos-ovoidal, roșu deschis cu pată verde, cu greutate de 120-150 grame, potențial de producție-70-75 tone/ha.

Timpurie de Argeș: viguros, cu talie de 110-120 cm, fruct globulos turtit, roșu intens, cu greutate de 48-56 grame, potențial de producție – 90 tone/ha.

Unirea: vigoare mijlocie spre mică, talie de 60-70 cm, fruct sferic, roșu-cărămiziu intens, cu greutate de 63-86 grame, potențial de producție – 105/110 tone/ha.

Soiuri pentru industrializare

Brăila 405: foarte viguros, fruct globulos alungit, roșu fără pată, cu greutate de 45-50 grame, potențial de producție – 35/40 tone/ha.

Buzău 47: talie de 60-70 cm, fruct globulos simetric, roșu uniform, cu greutate de 90-100 grame, potențial de producție – 50/70 tone/ha.

Dacia: tufe semierecte, cu 4-6 lăstari, fruct globulos, ușor turtit, roșu-gălbui, cu greutate de 110-120 grame, potențial de producție – 33-43 tone/ha.

Vidra 60: talie de 55-60 cm, fruct sferic, roșu intens uniform, cu greutate de 40-60 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Vidra 533: port aproape erect, de 50-60 cm, fruct piriform alungit, roșu strălucitor, cu greutate de 60-65 grame, potențial de producție – 47 tone/ha.

Maria Bogdan

După terminarea studiilor, doi tineri, Anca-Elena Ursu și Silviu Fogoroș, s-au întors acasă… Aici au amenajat o grădină cu produse eco – fără chimicale, cu soiuri autohtone și exotice. Totul se întâmplă în localitatea Bogdănița, din județul Vaslui. Visul celor doi tineri este să aibă o rulotă tradițională și să creeze câteva puncte de vânzare pentru a se bucura cât mai multă lume de produse sănătoase autohtone sănătoase, gustoase și parfumate.

Un solar colorat de tomate

Ferma Ursu a luat naștere din dorința a doi tineri ce au absolvit Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași și vor să împartă pasiunile, dar și cunoștințele dobândite de pe băncile facultății. Din experiențele acumulate vor să pună baza proiectelor mult visate, după cum ne spune tânăra. „Pentru că ne dorim clienți fericiți, mulțumiți și să ne cunoască am propus diverse activități, precum «Biblioteca din solar», unde pot aduce cărți despre agricultură și primesc pachetul grădinii; ori pot aduce pomi, butași, brazi pentru «Plantăm o amintire», dar putem descoperi și proprie­tățile florilor de salcâm la «Sărbătoarea Salcâmului» și face «Terapie prin Natură», plimbându-ne pe dealuri și identificând plantele spontane și proprietățile lor. Bazele fermei noastre le-am pus în februarie 2018, când am hotărât împreună cu familia să transformăm grajdul de capre, nefolosit de 3 ani, în solar. Pentru că din facultate am avut o afinitate aparte pentru tomate, am zis că trebuie să avem un solar colorat de această legumă. Un vis frumos ce a devenit realitate datorită nopților albe căutând producători, semințe, povești, tehnologii și descrieri. Am avut solarul mult visat și tomatele colorate de care ne-am îndrăgostit și ne-am dedicat vara și toamna lui 2018 să le cunoaștem. Care mai acide, care mai dulci, care mai perisabile, care mai rezistente la coajă. Dar, fiecare client avea preferințele lui și așa ne-am extins solarul cu diverse sectoare: sectorul lui Iancu cu Speckled Romano, sectorul Aviatorului cu Siriana și tot așa… mai avem ardei capia Cosmin de Buzău, Kaptur, Capia din Mongolia, Capia scurt dulce, gogoșar de la Banca de Gene Suceava și de la Semințe Vii, Dâmbroca, ardei gras roșu și un soi colorat din Italia. Busuioc printre tomate pentru a le da gust și pentru a valorifica spațiul. Anul acesta avem dovlecei aurii, câteva specii de fasole oloage și urcătoare“, povestește Anca-Elena Ursu.

 Familia Ursu

Totul pe 2 ha

În total, familia Ursu are 2 ha de teren, dintre care grădină 3.000 m.p., solarul are 400 mp, iar restul vie și livadă. Afacerea au pornit-o cu fonduri proprii, cu ajutorul părinților și cu banii adunați din burse. „Eu cu agricultura cochetez de ceva vreme, am un I.I. din 2014 pe cultură mare, la care am renunțat în 2016 și am stagnat activitatea. Odată cu Ferma Ursu am reînscris suprafețele și în acest an depun un proiect pe modernizare cu achiziție de solarii și un sistem de încălzire. Este în curs de implementare. De altfel, fiecare bănuț câștigat îl reinvestim în grădină. Din burse am luat semințe. Am mai lucrat la niște prieteni la solar și cu banii strânși am cumpărat folie, iar cu banii primiți de la părinți și bunici am reușit să luăm sistem de irigat pentru solar și cutii de carton. După primele pachete cu legume am scăpat de udat la stropitoare, mai ales Silviu, care căra zilnic 800 l dapă. Am reușit să punem irigare în jumătate de grădină“, adaugă tânăra.

Soiuri românești & autohtone

solarul 4

Stuctura solarului este din lemn cu aerisiri laterale, iar în fiecare se testează diferite soiuri, atât autohtone cât și exotice. „Dintre soiurile românești cultivăm Flaviola, Em și Sonia de Buzău, Siriana, Buzău 1600, Ghitia, Bizon, Țigănești, precum și soiuri exotice ca Indigo Rosse, Gelbe Pflaume, Miel de Mexiquie, Black Zebra, Negro Azteca, Pink Plum, Rideau Sweet și multe altele. Momentan doar jumătate de solar este destinat producției, prin urmare nu putem trage o linie. Banii câștigați îi reinvestim în fermă. Avem noroc că stăm cu familia și avem o mare parte de ajutor atât din partea alor mei, cât și din partea părinților lui Silviu. Prin urmare, nu prea rămânem cu bani în buzunar, dar am rămas cu mulți prieteni. Am cunoscut oameni de calitate și am ascultat povești ce valorează enorm pentru noi“, specifică legumicultoarea.

…o mult dorită rulotă tradițională

La așa produse sănătoase și arătoase, nu duc lipsă de clienți, câte puțin la fiecare doritor. „Anul trecut am avut câțiva clienți făcuți în 2017, când vindeam la magazinul de la sere. Clienți pe care îi am și azi. Ei mi-ar putea lua toată marfa, dar noi dăm câte puțin să ajungă la fiecare doritor. Nu dăm legume la piață și la magazine dacă nu suntem noi să spunem povestea, pentru că punem suflet în fiecare fruct. Probabil pe viitor, când ne vom extinde terenul, vom lua mult dorita rulotă tradițională și vom face câteva puncte de vânzare pentru a se bucura cât mai multă lume de produsele noastre sănătoase și gustoase.

Muncind 365 de zile pe an, 24 de ore pe zi, cam acesta este cheia succesului! Mulți ne văd călătorind. Așa e! Călătorim, căutând noi modele de urmat, noi povești care să ne încarce bateriile. De multe ori abia așteptăm să se facă lumină să intrăm în solar la copilit sau la alte lucrări. În zile de sărbătoare, dacă nu avem activități în grădină, studiem și facem acte. Este o umblătură continuă pe care, dacă nu o faci din plăcere, te poate termina atât psihic cât și fizic“, încheia Anca-Elena Ursu de la Ferma Ursu, din localitatea Bogdănița, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

În arhivele sale, România a înscris, de-a lungul timpului, 98 de soiuri de viță-de-vie (60 pentru vinuri roșii și 30 pentru vinuri albe) cultivate din cele mai vechi timpuri și asimilate, create de țăranul român și, de vreun secol, de specialiști. Mare parte dintre ele au dispărut între timp. Astăzi se păstrează în cultură o rezervă de soiuri foarte valoroasă: Băbească neagră, Busuioacă de Bohotin, Crâmpoșie, Fetească neagră, albă și regală, Frâncușă, Galbenă de Odobești, Grasă de Cotnari, Zghihara de Huși, Șarba, Tămâioasă românească și altele.

Fetească Albă

Cultivat cu mult înainte de apariția filoxeriei, denumit și Leanka, Poama fetei, Păsărească albă sau Mädchentraube în Germania, soiul Fetească albă este cel mai răspândit în țara noastră, fiind cultivat cu rezultate foarte bune, grație adaptabilității sporite, în Translvania, Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Se găsește, de asemenea, în cultură în Republica Moldova, Ungaria și Germania. Strugurii sunt de mărime medie, tronconici, mai rar aripați, cu boabe rotunde de mărime medie spre mică, de culoare galben-verzui și cu punct pistilar vizibil. Producția la hectar variază între 7-9 tone, aceasta putând fi și mai mare, dar în detrimentul calității. Vinurile albe se remarcă prin finețe și echilibru, au potențial de învechire; gustativ capătă arome de citrice, floare de tei, flori de câmp, fân sau caisă coaptă.

Crâmpoșie

Denumit și Cârlogancă sau Băldoaie (Oltenia) ori Ciolan (Muntenia), soiul Crâmpoșie are un trecut necunoscut în totalitate, cultivat în special în podgoriile Dealu Mare (Prahova și Buzău) și Drăgășani (Vâlcea). În 1972, un grup de cercetători de la Stațiunea de Cercetare din Drăgășani a obținut varianta selecționată, utilizată astăzi în cultură, care asigură producții de 7-10 tone/ha, mai mare (15 tone) în anii favorabili. Vinul obținut din acest soi este sec, alb, cu tărie alcoolică moderată; se pot asocia cu preparate culinare pe bază de pește, carne de pasăre și de vită ori poate fi servit între mese, ca aperitiv. Boabele mari și crocante fac ca soiul să fie utilizat și ca strugure de masă.

Tămâioasă românească

Soiul, cultivat în toată Europa și cunoscut sub numele de Muscat în Franța, Muscadel în Spania, Muskuty în Grecia, este cunoscut de atâta vreme în România încât este considerat autohton. Se pare însă că ar avea rădăcini pe undeva prin Grecia. La noi se cultivă în podgoriile din Oltenia, Muntenia și Moldova, o faimă deosebită căpătând vinurile obținute din Tămâioasă de Cotnari. Este un soi de vigoare mijlocie, cu strugurii de 16-20 cm lungime, boabe sferice, verde-gălbui, cu nuanțe ruginii pe partea însorită la coacere. Producția curentă este de 5-8 tone/ha, mai mare, până la 10-14 tone/ha, în anii cu favorabilitate maximă. Produce vinuri superioare, intens aromate, seci, demiseci sau licoroase, în funcție de an.

Busuioacă de Bohotin

Este cunoscut și sub numele de Tămâioasă de Moldova sau de Bohotin ori ca Muscat violet în Rusia, Franța, Germania sau Italia. Deșii unii susțin că ar avea origini prin Franța, românii i-au atribuit certificatul de naștere în satul Bohotin (comuna Răducăneni) din Iași. În 1936 vinul i-a fost prezentat chiar regelui Carol al II-lea care, fermecat de gustul licorii, a spus o vorbă devenită legendară: „Nu în picioare, ca la împărtășanie, ci în genunchi, ca la spovedanie.“ Cele mai bune vinuri din acest soi se obțin în podgoriile din sudul Iașiului, Huși (Vaslui) și Dealu Mare. Strugurii sunt cilindrici, cu boabe îndesate și turtite în ciorchine, de culoare violet închis, cu gust tămâios intens. Producția este de 6-8 tone/ha. Vinul are parfum, gust deosebit, fiind de culoare rubinie, dulce sau demidulce.

Fetească neagră

Soi autentic românesc, cunoscut din timpuri străvechi sub numele de Poama fetei, Coada rândunicii, Păsărească neagră, Feteasca neagră produce un vin roze sau roșu superior, catifelat, fin echilibrat. Se cultivă aproape exclusiv în România și Republica Moldova, dând rezultate bune mai ales în nordul țării, dar și la Ștefănești și Dealu Mare. Strugurii sunt mijlocii spre mari, cilindro-conici, biaripați, iar boabele intens pruinate sunt mijlocii, sferice, așezate dens, de culoare violaceu închis. Producția este de 7-8 tone/ha.

Băbească Neagră

Este un soi exclusiv românesc, ale cărui origini se duc prin perioada geto-dacică, dar în prezent este atribuit Nicoreștiului (Galați). Este cunoscut și sub numele de Crăcană – la Odobești, Rară neagră – la Chișinău și în general în Republica Moldova, Căldărușă – la Iași, Rășchirată, Crăcănată, Neagră băbească – în sudul țării. Este cultivat cu rezultate excelente în podgoriile Nicorești, Odobești, Cotești, Panciu și Purcari, în Moldova de peste Prut. Strugurii sunt rămuroși, cu boabe de mărime mijlocie, rotunde, puțin turtite, de culoare neagră-albăstruie, cu o productivitate de 8 tone/ha. Vinurile roșii sunt ușoare, mai puțin extractive, iar soiul se pretează pentru produția unor vinuri spumante roze și roșii, unice ca gust și aromă.

Mai multe despre subiect într-un viitor număr al revistei Lumea Satului.

Maria BOGDAN

Raiul pe pământ este în grădina casei părintești a lui Emanuel Miron și a Lenuței Senteș. Cei doi s-au apucat de legumicultură în urmă cu 5 ani la Comănești, un mic orășel de munte din județul Bacău, și nu oricum, …cu două solarii a câte 300 mp fiecare.

Soiuri tradiționale – heirloom se cultivă și în această grădină

Terenul are o suprafață de circa 1.300 mp și este proprietate personală, fiind de fapt grădina casei părintești. Solariile ocupă o suprafață de 600 mp, iar restul terenului este împărțit între pomi fructiferi, zmeură, căpșuni și verdețuri. Grădinăritul celor doi se face în familie deoarece suprafața limitată de care dispun este suficientă pentru două persoane. „Afacerea a fost pornită exclusiv cu fonduri proprii. Am început inițial la scară mai mică, iar mai apoi ne-am extins. Solariile sunt construite din schelet metalic din țeavă galvanizată și sunt acoperite cu o folie specială pentru solarii. Soiurile folosite de noi sunt variate pentru că utilizăm atât hibrizi cât și soiuri tradiționale – heirloom. De exemplu, pe lângă tomatele de culoare roșie avem și multe soiuri cu diverse culori, de la galbene, portocalii, albe, verzi, negre, albastre, bicolore până la tricolore. Inițial, am cumpărat semințele din țară și străinătate, ca mai apoi în fiecare an să recoltăm semințe din producția proprie și să le multiplicăm“, ne spune fermierul din Comănești.

„Clientul primează“

Emanuel reușește să mențină afacerea prosperă prin calitatea produselor, iar acest lucru îi iese tare bine. „Legume sunt peste tot, dar oamenii s-au săturat de gustul de plastic și vor legume crescute natural. La noi, cei interesați au posibilitatea și de recoltare a legumelor, după preferințe. Suntem adepții dictonului «clientul primează»! Nu avem calități diferite pentru clienți diferiți. O roșie, indiferent că este mare sau mică, este aceeași roșie cu același gust. Sunt clienți care le preferă mai mari sau mai mici, (…) ei aleg exact ceea ce vor și noi nu le impunem nimic“.

Legumele se valorifică parțial la Piața Centrală Comănești, dar și prin livrări la domiciliu, iar restul prin vânzare directă de acasă. „Livrările la domiciliu sunt un atu al nostru, corespunzând cu principiile noastre către client. Printre altele, oamenii sunt tot mai ocupați, lucrează până târziu și nu mai au timp să facă piața. Aici intervenim noi și asigurăm livrarea de produse proaspete, recoltate în aceeași zi, direct acasă la client“, este mândru legumicultorul.

„Trăgând linie, sunteți pe plus sau pe minus?“ În primă fază, legumicultorul ezită, dar ulterior afirmă că este destul de dificil în a da un răspuns clar. „Matematic vorbind, suntem pe plus, clar, dar este multă muncă atât fizică cât și intelectuală, iar aici depinde de fiecare cât consideră că acel plus este suficient sau nu. Merită doar dacă îți place o astfel de activitatea, care înseamnă multă răbdare, dar și eșecuri, uneori. Ne motivează aprecierea oamenilor pentru produsele oferite“, mărturisește Emanuel Miron.

Fermierul ne atenționează că este nevoie de multă informare deoarece a cultiva legume nu e la fel ca a fabrica șuruburi. „Sunt plante vii, cu cerințe și nevoi diferite, pe care trebuie să le cunoști ca să poți avea rezultate. Au nevoie de lumină, temperatură, apă, nutrienți și între toate există corelații ce trebuie cunoscute. A cultiva o plantă nu înseamnă să pui o sămânță în pământ și ulterior să culegi roadele. De la semănat până la recoltare trec câteva luni bune de timp, în care plantele au nevoie de îngrijire constantă. Asta înseamnă timp și bani. Și nu puțini bani!“, a mai adăugat acesta.

legume Comanesti BacauCoșul cu de toate

Pentru începători, problema desfacerii produselor trebuie luată în serios, ne spune comăneșteanul. „Aceasta este una dintre principalele probleme. Cineva care vrea să înceapă o afacere comercială cu legume va avea de studiat cu privire la zona locală de distribuție. Trebuie să coreleze producția potențială pe care o estimează cu capacitatea de vânzare. Nu este totuna să vinzi 100 kg de roșii cu 5 lei/kg sau 500 kg de roșii cu 1 leu/kg. Dacă nu planifici atent, te poți trezi că ai o producție mai mare decât poți vinde și atunci ai două opțiuni, ori scazi prețul, ori arunci produsele. Ambele sunt de evitat! Noi avem o gamă variată de produse tocmai pentru a evita să avem o cantitate prea mare de un singur produs, care ori se vinde, ori nu se vinde. Oamenii vin și cumpără câte un coș complet de legume, de la roșii, ardei gras, kapia, castraveți, gogoșari, fasole verde, verdețuri, condimente etc. Avem câte puțin din toate și astfel oamenii nu au nevoie să meargă în mai multe locuri pentru aprovizionare. Noi deja ne dimensionăm producția cu capacitatea de vânzare, de aceea uneori cererea depășește oferta. De altfel, nu întâmpinăm probleme cu desfacerea tocmai pentru că am luat în calcul puterea de vânzare și în fiecare an am crescut câte puțin, în așa fel încât să putem satisface cererea. Pe viitor ne dorim să mai extindem suprafața de solarii. Legumele crescute în spații protejate, contrar credințelor vehiculate în diverse medii de informare, sunt mai curate și mai sănătoase pentru că sunt protejate de factorii climatici și necesită mult mai puține tratamente și intervenții. Un alt avantaj este prelungirea sezonului cu până la 4-6 săptămâni“, încheie fermierul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pe piața românească se întâlnesc sute de soiuri și hibrizi de cereale și plante tehnice din care cultivatorii pot alege pe cele care asigură nivele, calitate și, mai ales, stabilitate recoltelor.

Organismele vegetale se comportă conform condițiilor în care au fost create, fiind capabile să asimileze atât condițiile optime de vegetație, cât și perioadele de stres provocate de diferiți factori, cu mențiunea stabilității producției. Creațiile românești sunt cel mai bine adaptate la condițiile pedoclimatice din țara noastră.

Referindu-ne la soiurile de grâu de toamnă, care ocupă, în fiecare an, mai mult de jumătate din suprafața cultivată în România, ultimele creații sunt soiuri semipitice, cu rezistență superioară la iernare și secetă, cu gene pentru precocitate, pentru rezistență la principalele boli și cu potențial de producție ridicat.

Soiul Glosa are o largă adaptabilitate ecologică, fiind cel mai răspândit soi în cultură.

Soiurile Boema și Izvor au demonstrat că și atunci când realizează niveluri de producții foarte ridicate, în condiții de secetă severă, depășesc cu 15-20% nivelul celorlalte soiuri.

Soiul Pitar reușește să-și mențină calitățile superioare de panificație și la niveluri ridicate de producție întrucât îți menține conținutul ridicat de proteine în bob. La fel și celelalte soiuri.

Acum preocuparea cercetătorilor este realizarea de soiuri adaptate la schimbările climatice pentru alimentație sănătoasă, pentru agricultura durabilă și ecologică. Aceste calități ale soiurilor românești au făcut să fie solicitate pentru a se cultiva în Canada, Ungaria, Turcia, Argentina ș.a. Așa se explică și aprecierea grâului românesc de către specialiști de înaltă clasă și cu mare experiență în activitatea de producție, precum dr. ing.

  • Buzdugan și dr. ing. D. Muscă, aceștia constituind adevărate repere pentru ceilalți cultivatori.

Dr. ing. Lucian Buzdugan, care conduce activitatea în Insula Mare a Brăilei, la întrebarea „cum alege soiurile cultivate“ răspunde: „Activitatea din agricultură este o afacere serioasă, nu este o joacă. Nu-mi permit să însămânțez 18-20.000 ha cu orice soi de grâu. Am în testare zeci și sute de soiuri și hibrizi de la toate culturile și le cultiv numai pe cele care, pe parcursul a 3 ani, și-au dovedit superioritatea. Așa am ajuns să cultiv grâu și soia din soiuri românești.“

În afară de soiurile de soia create la SCDA Turda, la INCDA Fundulea, în ultimul timp s-au realizat soiurile:

  • Oana F – soi timpuriu cu bună toleranță la secetă și arșiță;
  • Crina F – soi semitimpuriu rezistent la cădere și scuturare;
  • Camelia F – rezistent la secetă, arșiță, scuturare și conținut ridicat de proteină.

Dr. ing. Dimitrie Muscă, de la Curtici – Arad, cultivă numai grâu de Fundulea (Glosa, Izvor) care asigură, an de an, peste 7-8 t/ha, cu foarte bune calități panificabile.

Fermierul Mihai Nicula, Olt, cultivă Glosa și Miranda, care i-au asigurat peste 8 t/ha, indiferent care au fost condițiile climatice. Din porumb cultivă hibridul Olt care este rezistent la secetă și arșiță și este cerut de țărani la arendă întrucât se păstrează bine și are peste 10,7% proteină în bob, bun pentru mămăligă.

Mihai Pantelimon, Bacău: „Cele mai bune rezultate le-am obținut cu Glosa.“

Ing. Cătălin Popa, Vrancea, menționează că este un fan al grâului de la Fundulea.

Alexandru Grăniceru, Constanța, cultivă grâu Glosa și porumb Olt.

Ion Vlădulescu, Olt, a realizat 10 t/ha grâu cu soiul Otilia.

Dumitru Avădanei, Botoșani, este producător de sămânță de grâu din soiurile Glosa, Pitar, Izvor și porumb din hibrizii Oituz, Paltin și ultima creație de la Fundulea, neomologat încă, H-423, cu bob sticlos, bogat în proteină, bun pentru mălai grișat.

În mod asemănător Institutul asigură fermierilor români soiuri de mazăre performante și sunt în curs de realizare soiuri de toamnă, precum și valoroși hibrizi de floarea-soarelui și plante furajere. Colectivul de cercetători de la INCDA Fundulea este hotărât ca în continuare să furnizeze cultivatorilor români soiuri și hibrizi de înaltă performanță, capabili să facă față deselor schimbări climatice.

Soiurile pe care le prezentăm în rândurile următoare aparțin companiei Expert Agribusiness și vor fi disponibile pe piață începând cu primăvara anului viitor.

Porumb CERA 450

Hibrid simplu, semitardiv

Pornire foarte bună în vegetație, pretabil pentru recoltat știuleți, recomandat pentru știuleți.

Avantaje

  • Rezistent la temperaturi scăzute de germinare;
  • Pornire rapidă în vegetație;
  • Stay-green-ul pronunțat în condiții de maturare uniformă;
  • Pretabil pentru cultura extensivă la micii agricultori (știulete mare, număr mare de rânduri de boabe).
  • Însușiri morfo-fiziologice
  • Tulpină elastică înaltă;
  • Frunze verde închis ușor recurbate;
  • Inserția știuletelui medie;
  • Număr de rânduri de boabe: 81-85%;
  • Bob intermediar, dentat portocaliu;
  • MMB: 350-430 g.

Recomandări tehnologice

CERA 450 se recomandă pentru zonele 1 și II de favorabilitate pentru cultura porumbului atât la irigat, cât și la neirigat.

Densitate recomandată

  • Irigat: 75.000 de plante recoltabile/ha.
  • Neirigat: 62.000 plante recoltabile/ha.

Potențial genetic

  • Irigat: 12.8-16.7 t/ha boabe STAS.
  • Neirigat: 10.5-13.6 t/ha boabe STAS.

Porumb EVO 3517

Hibrid simplu, mijlociu, FAO 350

Uniformitate foarte bună, stay green, prolificitate evidentă.

Avantaje

  • Rezistență la temperaturi scăzute de germinare
  • Pornire rapidă în vegetație;
  • Pierderea rapidă a apei din bob la maturitate;
  • Pretabil pentru siloz.
  • Însușiri morfo-fiziologice
  • Tulpină înaltă;
  • Frunze semierecte, de culoare verde închis;
  • Inserția știuletelui medie;
  • Număr de rânduri de boabe: 16;
  • Bob mare semidentat;
  • MMB 330-380 g.

Recomandări tehnologice

EVO 3517 se recomandă pentru zonele I și II de favorabilitate pentru cultura porumbului, atât la irigat, cât și la neirigat.

Densitatea recomandată

  • Irigat: 75.000 de plante recoltabile/ha.
  • Neirigat: 65.000 de plante recoltabile/ha.

Potențial Genetic

  • Irigat: 10.6-16.1 t/ha boabe STAS.
  • Neirigat: 8.2-12.7 t/ha boabe STAS.

Soi de grâu omologat în 2018 de către compania ITC.

Beneficii:

  • soi semialternativ;
  • casa premium pentru panificație: P 12,5-14%, Gluten 29-33%;
  • rezistent la principalele boli ale spicului, inclusiv fuzarioza;
  • rezistent la septorioză, făinare și rugini;
  • rezistent la cădere;
  • tolerant la secetă și arșiță;
  • potențial de producție: peste 5 t/ha.

Caracteristici:

  • tulpina de talie medie spre înaltă, foarte rezistentă la cădere;
  • capacitate de înfrățire bună;
  • spic mare aristat, de culoare albă;
  • bob oval, roșcat;
  • perioada optimă de semănat: primăvara devreme, îndată ce este posibil;
  • norma de semănat: 200-220 kg/ha (450-550 boabe germinabile/m²).

Porumb Cera 380

soi cera 391 q tek 19482

Noul soi de porumb creat de compania Expert Agribusiness va fi disponibil pentru fermieri începând cu 2019.

Hibrid simplu mijlociu. Uniformitate excelentă, stay-green până la recoltare, prolificitate.

Avantaje:

  • rezistent la temperaturi scăzute de germinare;
  • pornire rapidă în vegetație;
  • uniformitatea inserției știuletelui;
  • pierdere rapidă a apei din bob la maturitate;
  • spor de producție superioară altor hibrizi în condiții de aprovizionare bună cu apă și elemente nutritive.

Însușiri morfo-fiziologice:

  • tulpină de înălțime medie spre înaltă;
  • frunze semierecte de culoare verde-închis;
  • inserția știuletelui medie spre înaltă;
  • număr de rânduri de boabe: 83-86%;
  • bob mare, dentat;
  • MMB:340-400 g.

Recomandări tehnologice:

  • CERA 380 se recomandă pentru zonele I și II de favorabilitate pentru cultura porumbului, atât la irigat cât și la neirigat.

Densitate recomandată:

  • irigat: 75.000 plante recomandabile/ha;
  • neirigat: 60:000 plante recoltabile/ha.

Potențial genetic

  • irigat: 10,8-15,7 t/ha boabe STAS;
  • neirigat: 8,6-13,2 t/ha boabe STAS.
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti