Iată o sugestie de business în domeniul agriculturii la care, poate, nu te-ai gândit: cultura de șofran, cel mai scump condiment din lume, al cărui preț variază între 8.000 și 13.000 euro pe kilogram. Datorită acestui fapt poartă numele de „aurul roșu al gastronomiei“, fiind vedeta marilor restaurante. Irina și Marius Acatrinei, ieșenii care se ocupă de plantație, cultivă pe o suprafață de 600 de metri pătrați 15.000 de bulbi de Crocus sativus, începând cu vara lui 2021.

Pe un teren din Târgu Frumos, județul Iași, șofranul este recoltat cu mare atenție. Cei care s-au încumetat să cultive „aurul roșu“ sunt doi tineri, soț și soție, Irina și Marius Acatrinei, care au muncit în Irlanda, dar au revenit acasă și au devenit agricultori. Pentru că pasiunea Irinei sunt florile, tânăra a decis să înființeze plantații cu șofran, lavandă și trandafiri.

„Împreună cu soțul meu Marius, am hotărât să ne întoarcem în țară, fiind plecați de peste 9 ani în Irlanda și să punem bazele unei noi afaceri pentru a putea rămâne în România. Amândoi suntem născuți în orașul Târgu Frumos, județul Iași, avem doi copii sub 5 ani și practic ei au fost inspirația noastră pentru tot ce facem astăzi. Eu sunt o iubitoare de flori, natură și tot ce înseamnă agricultură. Iubind florile, am zis să fac ceva din asta, să mă testez în primul rând pe mine, așa că am început cu flori de șofran, lavandă și trandafiri de dulceață. Astfel, am trecut la treabă, iar culturile noastre le-am înființat din vara până în toamna anului 2021, unde la sfârșit lunii noiembrie am cules prima recoltă de șofran“, ne mărturisește ieșeanca.

Culesul se face manual

În această perioadă, florile de șofran, care seamănă cu brândușele de toamnă, au colorat câmpurile în violet. Din ele se va extrage acest condiment rar și extrem de prețios, specifică Irina. „Mergem pe anul doi și acum, în această perioadă, suntem în plin sezon de cules șofran, avem 6 zile de când oficial culegem florile, una câte una, manual toate deoarece nu se poate altă metodă. Florile sunt mici și delicate, de culoare mov, înrudite cu cunoscutele brândușe de la noi, ce înfloresc primăvara, însă mulți au tendința să le încurce deoarece seamănă foarte mult între ele. Șofranul are denumirea Crocus sativus, este comestibil și are acele stamine roșii, spre deosebire de brândușa cu denumirea Crocus vernus, care este pentru decor și chiar toxică, dacă decideți să o consumați.“

În general, de la o floare de șofran se recoltează 0,006 grame, deci e nevoie de multe pentru câteva grame. Practic, pentru un kilogram e nevoie de 450.000 de fire, iar pentru a atinge acest număr de fire e nevoie de 150.000 de flori de șofran. Culesul este manual pentru că nu există utilaje speciale pentru această activitate. Este nevoie de circa 40 de ore de muncă pentru a strânge 1 kg de flori de șofran; în ceea ce privește bulbii, situația este mult mai delicată, mai spune tânăra cultivatoare.

„În prezent, suprafața pe care o cultivăm este de 600 mp. Chiar dacă pare puțin la prima vedere, aici au intrat materie primă în jur de 15.000 de bulbi de calibrul 10+. Bulbii șofranului se clasifică pe mărimi; mici, mari, mijlocii, având un rol în procentajul de înflorire și automat de producție. Supravegheată și îngrijită corespunzător, cultura, poate fi darnică, dar și dură, necesitând un teren bine pregătit și fertilizat, cu un drenaj bun, deoarece bulbii nu sunt iubitori de umezeală, umbră sau teren mlăștinos și pentru rezultate bune trebuie ținut fără buruiană, deci e necesar un teren curat, aerisit, bine însorit“, mai spune producătoarea.

Producție în grame...

Producția pe care o obține familia din Iași nu este una considerată în kilograme, cum poate toți cred, ci, mai bine zis, în grame deoarece condimentul este relativ foarte ușor. „După recoltarea florilor se ia floare cu floare și se scoate stamina roșie, pe care o punem într-un dezhidrator special pentru condimente și așteptăm până se usucă complet, undeva la 75-80% din greutatea sa se pierde, apoi conținutul îl punem sigilat într-un borcan de sticlă, unde se lasă la macerat, la loc ferit de soare, timp de o lună. După acest interval el se poate consuma în mâncare, siropuri, cocktailuri, băuturi alcoolice, ceaiuri. Gramajul ideal ar fi doar 3 fire pentru o singură porție. Deși pare puțin, el este foarte aromat, iar mai mult adăugat poate da un gust amărui preparatelor. M-ar bucura ca oamenii să știe mai mult despre șofran și câte beneficii și proprietăți aduce acesta în organismul nostru“, încheie Acatrinei Irina.

Șofran – cum se cultivă?

Cultivarea șofranului nu diferă cu nimic față de cea specifică altor culturi, însă pentru obținerea celor mai bune rezultate, respectarea anumitor reguli este esențială în acest sens. Nu uita, calitatea condimentului este cea care dictează prețul de vânzare a acestuia. Pentru a cultiva șofran, în primul rând ai nevoie de bulbi de Crocus sativus și de o porțiune de teren cu sol argilos sau silicos. Foarte importante sunt și condițiile climatice specifice zonei alese; șofranul este o plantă iubitoare de căldură, căreia nu-i priește răcoarea și umiditatea excesivă care pot cauza fenomenul de putrezire a bulbilor. În schimb, trebuie să acorzi o atenție deosebită irigării, iar în cazul în care traversăm perioade mai secetoase, să asiguri culturii necesarul de apă. În solul argilos sau silicos se sapă mici șanțuri la o adâncime de 10 cm. Între rânduri trebuie să existe 15 cm, în timp ce distanța între bulbi e necesar să fie una relativ mare. De asemenea, înainte de săparea rândurilor asigură-te că solul este umed; în acest fel rădăcinile se vor prinde mai repede și mai bine. Cea mai bună perioadă de plantare a bulbilor este toamna, mai exact jumătatea lunii august, sfârșitul lui septembrie. Florile înfloresc o singură dată pe an și doar pentru scurt timp (aproximativ 2 săptămâni), culegerea acestora fiind realizată în perioada cuprinsă între jumătatea lunii octombrie și începutul lunii noiembrie. Întrucât sunt firave și se ofilesc repede, se culeg înainte de răsărit, la primele ore ale dimineții.

Beatrice Alexandra MODIGA

Aflăm de la familia Precub, Suceava

Șofranul (Crocus sativus) sau aurul roșu a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume, având o arie de răspândire foarte vastă pentru că este cultivat din vestul Mediteranei și până în India. Cei mai mari producători de șofran sunt Spania și India, care produc împreună mai bine de 240 tone pe an, reprezentând 80% din producția mondială. În țara noastră nu se cultivă șofran la scară largă. Puțini sunt cei care își riscă investițiile într-o astfel de cultură, în special din cauza lipsei informațiilor cu privire la condițiile de cultură și vulnerabilitățile plantelor de șofran. Există totuși fermieri care au suprafețe mici de teren (cu un sol potrivit) care cultivă șofran. Un exemplu în acest sens este familia Precub din comuna Hăntești, satul Berești, județul Suceava. Oana și Dragoș s-au decis acum trei ani să cultive șofran, din pasiune, pe o suprafață de 1.000 mp. Investiția inițială a fost de aproximativ 5.000 euro. În al doilea an, de pe întreaga suprafață cultivată, cei doi au recoltat cca 650 grame șofran uscat, calitatea I.

Investiția inițială a fost în jur de 5.000 euro

„De câțiva ani ne străduim să îngrijim și să susținem cât se poate de bine o restrânsă cultură de șofran. Principalul motiv a fost dorința de a ne restabili în România și de a ne crea o nouă sursă de venit. Soțul (Dragoș) avea deja 12 ani de muncă în Italia, eu urmându-l după căsătorie acolo. Cu toții știm că munca în străinătate nu e deloc ușoară, iar când lucrurile au început «să scârțâie» la patroni am decis retragerea în țară. De ce șofranul? Pentru că am dorit «să atacăm» o nișă care nu este atât de bine deservită în România, pentru că sunt doar câțiva producători, dar cu foarte mult potențial. Ne plac natura, lucrul cu pământ, florile, mai ales că șofranul este și un condiment foarte fin, complex, ulterior descoperindu-i și uriașul potențial curativ.

Nu degeaba se numește și «aurul roșu». Mai mult, produsul finit este foarte ușor, ceea ce înseamnă costuri minime de transport oriunde în lume“, ne povestește Oana Precub.

Bulbii nu sunt greu de achiziționat. Este foarte important să găsești o sursă de încredere, certificată, mai adaugă suceveanca. „Ai noștri sunt originari din La Mancha (Spania), unde solul și clima le sunt deosebit de favorabile, dar comandați din Franța. Investiția inițială a fost de aproximativ 5.000 euro. De menționat că, atunci când am început noi cultivarea șofranului, în anul 2019, nu știam mai nimic despre particularitățile acestei culturi. Pe Internet nu prea se găseau articole informative, nici măcar în engleză, doar câteva generalități. Pe măsură ce înaintam în proiect, am descoperit pas cu pas ce era de făcut și am evoluat. Încă de la început am înțeles importanța deosebită pe care trebuia să o acordăm pregătirii terenului.“

Se obțin 650 grame de șofran uscat de pe 700 mp

„Bulbii i-am achiziționat în luna iunie, lunile iunie-iulie fiind singura perioadă în care aceștia se pot cumpăra deoarece intră în repaus vegetativ și pot fi scoși din pământ. Trebuie însă replantați până maximum la jumătatea lunii septembrie, în luna octombrie aceștia începând să înflorească. Florile vor apărea în funcție de calibrul bulbilor, un bulb de 11+ mm garantându-ți floare din primul an. Cei de 7-8 mm vor înflori din al doilea an, nefiind destul de maturi. Le place un teren nisipos, argilos, de preferat în locul unde anterior au fost cultivate păioase. Noi am pregătit bine pământul și l-am hrănit anterior plantării cu gunoi, dolomită etc. Un alt aspect de care ne era puțin teamă a fost aclimatizarea, nordul țării fiind o zonă mai rece, cu toamne mai aspre. S-a dovedit însă că este o plantă foarte rezistentă (până la -7, -10° C), rămânând verde pe tot parcursul iernii. Nu au înghețat, stratul de zăpadă protejându-i. Am ales să îi plantăm pe piloni, având cărări pentru un acces mai ușor de pe ambele părți, la o adâncime de 15-20 cm, respectiv 20 cm distanță între ei. Acesta este regim intensiv.“

Bulbii sunt din specia Crocus sativus, singurii care dau acest condiment, plus că sunt de Calitatea I, ceea ca asigură o putere de cumpărare mare, specifică cultivatoarea suceveancă. „În perioada de înflorire frumoasele flori mov trebuie culese în fiecare dimineață până la răsăritul soarelui deoarece căldura și razele acestuia pot afecta calitatea stigmatelor. În ceea ce privește producția, primul an este de aclimatizare, acomodare a plantei la solul și clima din zona respectivă. În al doilea an, de pe doar 7 ari am avut o recoltă de cca 650 grame de șofran uscat.

„Am fost foarte bucuroși să aflăm că șofranul nostru este de o calitate optimă (Cal I), fapt confirmat de două laboratoare de specialitate, unul din Franța și altul din Italia. Trebuie într-adevăr insistat pe piața de desfacere, nu e întotdeauna ușor să găsești clientul potrivit care să-ți aprecieze produsul la adevărata sa valoare.“ – Oana Precup

„Este mai greu de distribuit în țară pentru că românii abia încep să descopere acest condiment minunat și să aibă încredere în el. Dat fiind faptul că este destul de scump, raportat la puterea noastră de cumpărare (între 20.000-30.000 euro/kg), în funcție de calitatea acestuia, ne orientăm mai mult spre piața externă.“ –  Oana Precup

„Se găsește mult șofran calitatea a II-a, la un preț sensibil mai mic, preferându-se temporar în locul celui cu adevărat viabil, mai ales că a fost și an pandemic. Credem însă cu tărie că, odată descoperite nenumăratele beneficii (gastronomic, medical – reglează funcționarea sistemului nervos, este antidepresiv, îmbunătățește vederea, reglează digestia), vor fi mult mai mulți cei care vor profita de proprietățile aurului roșu.“ – Oana Precup

Beatrice Alexandra MODIGA

În condițiile unei diversificări tot mai mari a pieței și a dezvoltării tot mai puternice a fermelor mari, în detrimentul celor mici și mijlocii, apare nevoia unor culturi mai rentabile și care să poată asigura un venit decent chiar dacă sunt practicate pe spații restrânse. Această realitate este resimțită acut de mii de agricultori din toată țara. Dar unii dintre ei au găsit și soluții. Despre una dintre ele vorbim în cele ce urmează: cultura șofranului.

O cultură cu o istorie de peste trei milenii

Șofranul este cultivat încă din cele mai vechi timpuri. Se pare că arealul său de origine s-ar afla în zona mediteraneană, de unde s-a răspândit, mai apoi, în tot Orientul, ajungând până în India. Astăzi, majoritatea preparatelor care fac faima bucătăriei orientale nu ar putea fi gătite în absența șofranului. Cu toate acestea, cercetările au demonstrat că primele utilizări, atât în alimentație, cât și în fermacologie și în practica magică, au avut loc în insula Creta, acum mai bine de 3.000 de ani. Ulterior, la începutul Evului Mediu, a revenit în Europa, fiind adus de mauri în Spania. La ora actuală este cultivat în Spania (La Mancha) și Grecia, Franța (unde se obține cea mai bună calitate) și Italia. În restul lumii se cultivă în Maroc, Cașmir, Iran (care este cel mai mare producător mondial, realizând, împreună cu Spania, în jur de 80% din producția globală) și China.

Un gram de șofran costă, în funcție de calitate, între 10 și 40 de euro. Nu-i așa că pare fabulos? Totuși, este perfect adevărat. Numai că, așa cum vom arăta imediat, deși nu este o cultură dificilă, șofranul necesită foarte multă muncă și atenție. Practic, toată activitatea se desfășoară manual, iar o neglijență de o zi poate duce la importante pierderi de producție! Pentru a obține un kilogram de șofran sunt necesare între 130.000 și 250.000 de flori.

O cultură simplă, dar laborioasă

Șofranul este plantă erbacee, perenă, ce poate atinge 30-40 cm în înălțime. Frunzele sale sunt lungi și înguste. Fructele sale sunt mici și albe. Dar, cei care adoptă această cultură în scop comercial nu ar trebui să ajungă să le vadă. Ceea ce interesează la șofran, din punct de vedere economic, sunt florile. Acestea sunt violete, cu linii purpurii. Din septembrie până în noiembrie, planta produce flori albastre-violet, cu pistile lungi, roșii. Vârfurile acestor pistile, numite stigmate și care sunt divizate în trei, constituie produsul comercial. Stigmatele roșii conțin uleiuri esențiale, substanțe amărui și colorant galben.

Șofranul este o plantă de bulb. La ora actuală, un bulb costă în jur de 1,5-2 lei/bucată. Dintr-un bulb, în primul an se obțin una-două flori, ajungându-se ca în al patrulea an să producă cinci-opt flori. De asemenea, ca orice bulbi, și cei de șofran se divid, astfel că în patru ani se pot obține până la 15.

Cele mai indicate soluri sunt cele argiloase sau nisipoase. De asemenea, trebuie alese terenuri însorite, căci această plantă iubește soarele și căldura. Deși are nevoie de apă, umiditatea în exces este deosebit de periculoasă pentru că facilitează apariția bolilor și favorizează putrezirea bulbilor.

Șofranul se plantează la o adâncime de aproximativ 10-20 cm, în funcție de climă și teren, cu o distanță de 15 cm între rânduri. Distanța dintre bulbi, pe același rând, trebuie să fie relativ mare, pentru a permite divizarea. Plantarea se face de la începutul lunii august și până în septembrie. În funcție de vremea din fiecare an, florile se recoltează în cursul lunii noiembrie.

După recoltare, plantele se protejează prin acoperire cu paie sau cu o cultură intercalată (spre exemplu, în regiunea Mund din Germania se folosește grâul), iarna și primăvara fiind perioada în care se înmulțește și acumulează substanțele nutritive necesare.

În luna mai-iunie frunzele se usucă, iar planta intră în repaus vegetativ. Este momentul în care cormii (bulbii) se pot scoate din pământ pentru divizare. Cultura se menține în sol maximum 10 ani, în funcție de gradul de diviziune a cormului și de adâncimea la care a ajuns în sol. În general, nu se depășesc 5 ani, cu o revenire pe teren după o perioadă echivalentă.

O modalitate inteligentă de a utiliza terenul

Iată deci că nu avem de-a face cu o cultură tehnică. În schimb, așa cum se vede, în afară de pregătirea solului, restul lucrărilor se fac manual. Fiind vorba de o cultură de condimente, nu se pot folosi erbicide, fungicide sau insecticide. Ca atare, vorbim și despre o cultură bio.

Florile se recoltează manual, la răsăritul soarelui, pentru a fi proaspete. Stigmatele se îndepărtează în aceeași zi și se pun la uscat la o temperatură de 40-60°C, până când pierd patru cincimi din greutate. După aceea se transferă în recipiente bine închise, pentru a nu-și pierde uleiurile volatile. După 30 de zile, în care acumulează arome, pot fi folosite.

Productivitatea variază atât în funcție de condițiile meteo specifice ale fiecărui an, cât și de vârsta plantelor. În primul an, din experiența fermierilor din țara noastră, se obțin în jur de 120-150 grame de condiment de pe 1.000 m.p. suprafață cultivată, pentru ca după trei-patru ani să se ajungă la un kilogram. Deja sunt mai mulți cei care au încercat cultura șofranului și cu toții au fost mulțumiți. Pornind de la suprafețe de ordinul a 250-300 m.p. și-au extins cultura, unii dintre ei ajungând la peste două hectare, cum este cazul unui fermier italian din județul Buzău. „E o cultură care nu îmi dă bătaie de cap. Cât aveam porumb dulce, trebuia să-l păzesc, să nu mi-l fure. Acum nu interesează pe nimeni niște flori“, spune el.

La fel de mulțumiți sunt și fermierii care au adoptat această cultură atât în Banat, cât și în Oltenia sau în Moldova. Pentru că înființarea culturii este destul de scumpă – în jur de 4.000-5.000 euro/ha, iar manopera este și ea costisitoare, ei recomandă ca începutul să se facă pe suprafețe mai mici, de aproximativ două mii de metri pătrați. Pe măsură ce bulbii se divid, noii cormi pot fi utilizați pentru extinderea suprafeței.

În concluzie, iată doar un exemplu că există soluții prin care și gospodarii care dețin doar suprafețe mici de teren și nu au la dispoziție utilaje pot obține venituri consistente dacă sunt dispuși să își lucreze inteligent pământul.

Vom reveni cu alte exemple.

Alexandru GRIGORIEV