Producerea și comercializarea plantelor legumicole și aromatice a devenit o activitate economică de mare amploare, reprezentând o sursă de venituri importantă. În ceea ce privește creșterea producției horticole, un rol important l-a avut cercetarea științifică în domeniul ameliorării și tehnologiilor de cultură.

O mare parte dintre plantele legumicole și aromatice conțin substanțe antioxidante, contribuind la descompunerea radicalilor liberi. Legumele constituie alimente de bază cu valoare nutritivă ridicată datorită conținutului bogat în glucide, proteine, lipide, vitamine, săruri minerale etc.; având un rol esențial în buna desfășurare a proceselor metabolice și fiziologice la nivelul organismului uman. Prelucrarea produselor horticole este un proces foarte important având în vedere păstrarea valorii nutritive, distrugerea microorganismelor și inactivarea unor substanțe toxice.

În ultima perioadă tot mai mulți consumatori sunt preocupați de calitatea și siguranța alimentară, ceea ce a dus la creșterea consumului de produse horticole ecologice. Dezvoltarea tehnologiilor de prelucrare a produselor horticole a adus în atenția consumatorilor preparate cu valoare nutrițională și senzorială de o calitate superioară.

Unul dintre aceste produse îl reprezintă chipsurile din legume ca o alternativă mai sănătoasă la cele clasice. Pe lângă gustul aromat, acestea oferă și o acțiune antioxidantă ce contribuie la neutralizarea radicalilor liberi. Asezonarea chipsurilor din legume cu plante aromatice conduce la potențarea gustului și a efectelor benefice asupra sănătății organismului. Un rol important în realizarea capacității antioxidante o au carotenii, acidul ascorbic, polifenolii, flavonoidele și tocoferolii.

Astfel, în Laboratorul de tehnologii postrecoltă al Centrului de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare din cadrul USAMV București a fost implementat proiectul intern EcoLegDry – Tehnologii de minimă procesare a legumelor ecologice în scopul obținerii unor produse inovative sănătoase, care are ca scop obținerea de chipsuri din legume ecologice prin tehnologii de procesare minimală.

Proiectul intern este realizat în parteneriat cu Facultatea de Horticultură și cu Facultatea de Ingineria și Gestiunea Producțiilor Animaliere.

Principalele rezultate obținute în urma implementării proiectului se referă la: realizarea unei tehnologii de minimă procesare prin deshidratarea legumelor ecologice și obținerea unor produse inovative cu calitate ridicată.

Pentru atingerea obiectivelor proiectului a fost utilizată o serie de legume și plante aromatice ecologice, ale căror caracteristici sunt descrise în cele ce urmează:

Sfecla roșie

Sfecla roșie poate fi consumată crudă, sub formă de suc, fiartă sau coaptă, fiind populară în Europa Centrală și de Est. În ultimul timp aceasta este preparată și consumată și sub formă de chipsuri. Spre deosebire de fructe, principalul zahăr din sfeclă roșie este zaharoza, motiv pentru care extractele din sfeclă roșie prezintă activitate antihipertensivă și hipoglicemiantă, precum și o activitate antioxidantă ridicată. De asemenea, valoarea nutritivă este dată de prezența antocianilor, a hidraților de carbon, a vitaminelor (A, B1, B2, C), aminoacizilor (leucină, betaină, și alanină), macro- (K, P, Na, Ca) și microelementelor (Zn, Mn, Se, Mg, Fe), precum și a cantităților mari de citric și malic.

Cartof dulce

Cartoful dulce are un aport de aproximativ 86 kcal/100 g, fiind un aliment foarte bogat în carbohidrați și caroteni. Cartofii dulci conțin numeroase vitamine, cum ar fi vitamina B5 (acidul pantotenic), vitamina B6 (piridoxina), vitamina B1 (tiamina), niacină și riboflavină, esențiale organismului. Ridicat este și procentul de minerale, cum ar fi fier, calciu, magneziu, mangan și potasiu.

Păstârnac

Păstârnacul este o legumă cu un conținut mare de minerale și nutrienți, devenind astfel foarte sănătoasă. Rădăcina de păstârnac are un conținut ridicat de fibre alimentare care stimulează sistemul digestiv și reglează nivelul zahărului din sânge, reducând astfel și nivelul colesterolului; are un conținut mare de vitamina C, vitamina E, acid folic, calciu, potasiu, fier, zinc, magneziu și conținut redus de carbohidrați, sodiu și calorii. Păstârnacul este o rădăcinoasă înrudită cu pătrunjelul și cu morcovul, care, datorită aromei plăcute, poate fi consumată crudă în salate, este și ușor de preparat termic în supe, ciorbe, dar poate fi inclusă foarte simplu într-o varietate de rețete.

Busuioc

Aroma soiurilor de busuioc este dată de prezența unor compuși chimici precum: camfor, citral, camfen, anetol, eugenol, linalol, cineol etc. Plantele de busuioc constituie o sursă de fenoli, vitamine, substanțe minerale, caroteni etc. Flavonele, acidul rosmarinic, uleiul volatil, carotenii și acidul ascorbic prezintă o puternică activitate antioxidantă. Conținutul în flavonoizi determină o mai bună protecție a sistemului imunitar.

Lophantus

Plantele de Lophantus (Agastache foeniculum) au un continut ridicat în acid rozmarinic, cafeic și flavonoide (apigenina și quercetin).

Compoziția chimică (acid cafeic, alcaloizi, compuși fenolici, estragol, anetol, vitamine, minerale și alți compuși utili) îi conferă rol antibacterian, antifungic, proprietăți antiemetice, antivirale, antiinflamatorii și antipiretice, planta fiind utilizată în afecțiuni cardiovasculare, neurologice și digestive. Datorită aromei lophantusul este folosit în gastronomie pe post de condiment popular în produsele culinare. Lăstarii tineri proaspeți și uscați sunt folosiți pentru produsele de copt și ca mirodenii pentru diverse feluri de mâncare. Este o plantă aromatică de neînlocuit în multe bucătării din întreaga lume.

Chipsurile de legume obținute au fost prezentate la târguri de invenții și au obținut două medalii de aur și două de argint la saloane precum: Salonul Internațional de Invenții „2nd International exhibition InventCor“ desfășurat în perioada 16-18.12.2021 – Deva și la Salonul Internațional de Invenții Salonul Internațional de Invenții INVENTICA, ediția a 26-a, din 22-24 iunie 2022, Iași, România.

Informații despre activitatea desfășurată în cadrul proiectului și rezultatele obținute puteți găsi atât pe pagina web a proiectului https://www.usamv.ro, cât și pe pagina de ResearchGate dedicată https://www.researchgate.net. Mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate puteți găsi pe pagina web a USAMV București http://www.usamv.ro/.

Șef lucr. dr. Monica BADEA, CS III dr. ing. Andreea Stan
USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

În agricultură se poate obține profit și de pe suprafețe mici. Nu doar culturile de nișă sunt o soluție, ci și culturile duble sau succesive. Nu este o noutate, mai ales pentru cei care dețin animale și sunt nevoiți să-și asigure plantele furajere din producție proprie. Sună tentant, dar există un impediment – irigarea, o condiție esențială pentru a scoate producție din cultura secundară. Dacă dispuneți de sistem de irigare, ar fi și păcat să nu gestionați suprafețele mai riguros, astfel încât să obțineți două recolte de pe aceeași bucată de teren. Vorbim în continuare despre soia, mei și sfeclă roșie, 3 culturi ce au avut ca plantă premergătoare rapița.

– Domnule Aurel Petruș, sunteți unul dintre fermierii experimentați ai județului Călărași, v-ați specializat pe agricultura ecologică. Ce ar trebui să știm despre culturile duble?

– Culturile duble sau succesive, cum mai sunt numite, reprezintă a doua cultură semănată într-un an. Practic, de pe aceeași suprafață recoltăm două culturi, cea principală și cea secundară. Cultura secundară este în cazul nostru cultura dublă, care din punctul meu de vedere trebuie să fie o cultură cu o perioadă de vegetație scurtă, ca să aibă timp să ajungă la maturitate. Dacă analizăm perioada de vegetație a culturilor, a soiurilor și hibrizilor care sunt la ora actuală pe piață avem mai multe opțiuni. Cea mai frecventă cultură înființată ar fi soia, apoi porumbul și aici merită să spunem că România ar putea fi campioană la porumbul siloz cultură dublă, pentru că ar putea fi obținut fără nicio problemă. O altă cultură dublă ar putea fi meiul, sfecla roșie și aici am menționat doar culturile care se pretează a fi recoltate. Dar pot fi semănate și culturi folosite ca îngrășământ verde, cum ar fi mazărea, lintea, lucerna.

– Pentru cultura dublă este clar că trebuie aleși hibrizi timpurii...

– Da. Lucrurile sunt foarte clare. La porumb trebuie să găsim hibrizi cu o perioadă de vegetație de 90 de zile (de la semănat la recoltat), meiul are o perioadă cuprinsă între 70 și 80 de zile, iar la soia sunt soiuri care au perioadă de vegetație începând cu 70 de zile până la 100 de zile. Aici avem o plajă foarte largă de soiuri care se pot cultiva în cultură dublă. În ceea ce mă privește, de curând am desco­perit și eu sfecla roșie, care se pretează și ea foarte bine. De ce? Pentru că are o perioadă de vegetație de 75 de zile pentru a ajunge la maturitate tehnologică, când are diametrul cuprins între 5-10 cm.

– Care sunt condițiile esențiale pentru reușita unei culturi duble?

– La toate culturile duble vorbim de sistem de irigare. Este indispensabil. Apoi, să nu uităm că aceste culturi duble pot fi semănate după culturi care părăsesc terenul devreme. Și aici ca premergătoare pentru culturile duble putem aminti orzul de toamnă, mazărea de toamnă, rapița, grâul de toamnă soiurile timpurii și culturile furajere din care să se obțină siloz, cum ar fi secara de toamnă. La toate aceste culturi, în partea de sud a țării se recomandă ca data limită de semănare să fie 15 iulie. Momentul optim al semănatului poate fi începând cu 1 iunie, pentru că la această dată pot fi gata orzul de toamnă, secara pentru siloz etc.

– Ce puteți să ne spuneți din experiența proprie despre tehnologia de cultivare la aceste culturi duble?

– Anul acesta am 3 culturi duble: soia, mei și sfeclă roșie. Dacă vorbim de fertilizare, având în vedere că te grăbești să semeni nu prea ai timp să fertilizezi, mai ales în cazul nostru la ecologic. La soia am semănat pe data de 10 iulie. Ne-am bazat pe fertilizarea făcută la cultura principală, în cazul nostru rapița. Pregătirea terenului s-a făcut printr-o arătură superficială la 15-20 cm, urmată imediat de discuire, combinator, freză și semănat. Imediat după semănat se aplică prima irigare, cu o normă foarte mică de udare, doar pentru răsărire. După, apar lucrările specifice pentru fiecare plantă în parte. De exemplu, la soia noi am făcut 4 treceri cu sapa rotativă după ce a răsărit și 2 treceri cu cultivatorul, adică 2 prașile mecanice. Am irigat de 4 ori cu norme cuprinse între 10 și 15 litri/mp. La mei lucrurile stau altfel. Semănatul s-a făcut pe data de 13 iulie, dar nu am făcut nimic, doar 4 irigări cu norme între 10 și 15 litri/ha. La sfecla roșie s-au făcut două prașile mecanice, 2 prașile manuale și 10 irigări cu norme cuprinse între 15 și 20 litri/mp.

– Îngrășăminte ați aplicat?

– Nu.

– Ce producții sperați să obțineți la aceste culturi?

– La soia preconizăm între 2.000 și 2.500 kg/ha, la mei 2 tone/ha, iar la sfecla roșie 20-30 tone/ha.

– Producția pe care o veți obține este deja contractată? Aveți deja clienți pentru recolta din acest an?

– Sfecla roșie este deja contractată, va pleca în Spania. Meiul va fi folosit în furajarea găinilor, iar soia va fi folosită pentru obținerea de șrot ecologic pentru păsări.

– Pe ce suprafață ați semănat mei, soia și sfeclă roșie?

– Cu sfeclă roșie avem 4 ha, mei pe 8 ha și soia pe 10 ha. Beneficiul este clar, faptul că poți obține încă o cultură, o producție pe care o vinzi de pe aceeași suprafață.

Patricia Alexandra POP

Beta vulgaris (familia Amaranthaceae) este o plantă bienală, cultivată pe suprafețe restrânse, de la care se consumă rădăcina cărnoasă (sferică, sferic turtită sau conică-alungită) sub formă de salată (crudă-simplă sau combinată cu morcov ori măr ras, preparată la cuptor ori prin fierbere) și suc. Conține vitaminele A, B, C, E și K, minerale (magneziu, fosfor, fier, calciu, potasiu, mangan etc.) și fibre, fiind recomandată pentru o alimentație sănătoasă sau în cure pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor (afecțiuni cardio­vasculare, hepatice, cancer). Culoarea roșie-violacee este dată de betanină, utilizată drept colorant natural. În secțiune rădăcina de sfeclă prezintă niște cercuri concentrice roșii, în alternanță cu unele mai deschise la culoare. Cu cât cele mai deschise la culoare sunt mai rare, cu atât calitatea este mai bună.

Condiții față de mediu

Sfecla roșie este pretențioasă față de căldură. Temperaturile mai mari de 30°C scad calitatea rădăcinii și diminuează producția, iar cele negative, în funcție de perioada de manifestare, conduc fie la apariția tulpinilor florifere în primul an de cultură, fie la înghețarea rădăcinilor. Sămânța germinează la 7-8°C, temperatura optimă se situează la 15-18°C, iar în timpul depunerii substanțelor de rezervă sunt necesare 20-25°C. Pentru a se dezvolta normal planta are nevoie de cel puțin 10 ore de lumină/zi. Excesul de umiditate dăunează în toate fazele de vegetație. Are nevoie de apă la germinare și răsărire, în primele săptămâni după răsărire și la îngroșarea rădăcinilor. Cultura de sfeclă reușește foarte bine pe solurile cu textură mijlocie, bogate în humus și potasiu, cu un pH de 6-7.

Tehnologia de cultură

Deși literatura de specialitate vorbește despre trei tipuri de culturi (timpurie, 70-80 de zile, semitimpurie, 80-90 de zile și semitârzie sau târzie, 90-100 de zile), în practică se utilizează doar cultura de primăvară, pentru consumul din timpul verii, și cultura de toamnă, pentru consumul rădăcinilor peste iarnă. Ca plante premergătoare sunt recomandate tomatele, ardeii, varza și castraveții pentru cultura de primăvară și ceapa sau mazărea verde pentru cultura de toamnă. Cultura de sfeclă se înființează prin semănat direct în câmp.

Cultura de primăvară (timpurie)

Terenul se pregătește din toamnă, prin arătură normală. Având în vedere că sfecla preferă humusul, ar fi de preferat să se administreze gunoi de grajd bine descompus, încorporat apoi în arătură. O cultură ecologică ar trebui să se rezume doar la acest tip de îngrășământ. Agricultorii aplică însă și îngrășăminte cu fosfor și potasiu – toamna și cu azot – primăvara. Semănatul se efectuează într-un pat germinativ bine pregătit la începutul lunii aprilie, când în sol se ating 8-10°C, la adâncimea de 3-4 cm. Distanța între rânduri este de 35-40 cm sau, dacă se seamănă pe brazdă, de 37 cm. Norma este de 12-14 kg/ha sămânța poligermă și de 7 kg/ha, sămânța monogermă.

Pe suprafețe mai mari, deși, cum spuneam, acestea nu se mai practică la noi, se pot aplica erbicide înainte de semănat (Dual Gold 900 EC, 1-2-1,5 l/ha, cu încorporare în sol, la 3-4 cm) ori în timpul vegetației (Agil 100 EC, 0,6-0,8 l/ha, pentru monocotiledonate, Fusilade Forte 150EC, 1-1,3 l/ha, pentru combaterea gramineelor și Kerb 50 W, 4 l/ha, pentru infestarea cu cuscută). Lucrările de întreținere se rezumă la prășit (mecanic sau manual) de 2-4 ori, răritul plantelor pe rând, la 15-20 cm, irigare de 3-5 ori și, eventual, una sau două fertilizări faziale cu azot și fosfor. Recoltarea începe în luna iulie și se face eșalonat.

Cultura de toamnă

După planta premergătoare, solul se pregătește printr-o afânare ușoară, cu încorporare de îngrășământ natural bine descompus. Semănatul se efectuează în luna iunie, după aceeași tehnologie. Lucrările de îngrijire sunt identice, cu precizarea că numărul udărilor este mai mare. Recoltarea începe în octombrie-noiembrie, neapărat înainte de îngheț, dat fiind faptul că rădăcinile pot fi afectate și la zero grade Celsius. Acestea se curăță de frunze și pământ, se lasă 2-3 zile pe teren, în grămezi, pentru a se zvânta, se ambalează în lăzi și se duc la adăpost.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Pătarea frunzelor sau cercosporioza (Cercospora beticola): se manifestă pe frunze și pețiol, în iunie-iulie, sub forma unor pete brune-cenușii, rotunde; pe suprafața afectată se formează fructificațiile ciupercii, sub forma unui puf cenușiu. Netratată la timp, boala poate duce la uscarea în totalitate a aparatului vegetativ. Pentru tratamente se pot utiliza Bravo 500 SC (1,5-2,0 l/ha), Score 250 EC (0,3 l/ha), Topsin M 70 (0,3 kg/ha).

Făinarea (Erysiphe betae): se manifestă pe toate organele aeriene-frunze, flori, lujeri, mai cu seamă în verile secetoase. Atacul apare pe frunze, în lunile iulie-august, fiind recunoscut prin pâsla de culoare albă, cu mici pete portocalii, apoi brun-negricioase. Cu timpul, frunzele ori oricare alt organ afectat se ofilesc, se îngălbenesc și se usucă. Făinarea se combate cu Tilt 250 EC (0,3 l/ha), Thiovit Jet 80 WG ( 5,0 kg/ha), un tratament aplicat la apariția simptomelor și următorul, după 8-10 zile.

Putregaiul inimii sfeclei (Pleospora betae): este poate cea mai răspândită boală la sfecla roșie. Se manifestă pe frunze și pe rădăcini, iar în culturile seminciere, și pe tulpinile florale. Primele simptome se semnalează în iunie-iulie, la frunzele tinere din centrul rozetei, care se îngălbenesc, se brunifică și se vestejesc, căpătând aspectul de opărit. Infecția se produce prin pețiolul frunzei și se extinde treptat pe tot limbul și apoi pe frunzele de la exteriorul rozetei. Pe limb apar pete circulare cu diametrul de 1-3 cm, de culoare gălbuie sau brun-deschis, cu un punct central brun, necrotic. În stadiu avansat al atacului, pe suprafața petelor se dezvoltă picnidiile, sub forma unor punctișoare brune. Când petele se unesc între ele țesutul se perforează. Rădăcinile putrezesc treptat, iar recolta este compromisă. Se recomandă înlăturarea și distrugerea frunzelor și a rădăcinilor infectate.

Gărgărița sfeclei (Bothynoderes punctiventris/Tanymecus palliates): iernează în stadiul de adult sau de larva în sol, dezvoltând o generație la 3 ani. Gărgărița retează plantele tinere la colet și rod frunzele, compromițând recolta, în funcție de intensitatea atacului, parțial sau total. Se aplică tratamente cu Karate Zeon (0,150 l/ha), Decis Mega 50 EW ( 0,15 l/ha).

Puricele sfeclei (Chaetocnema tibialis): dezvoltă 2-3 generații pe an și iernează ca adult în resturile vegetale de pe câmp, în sol, în scoarța copacilor etc. Atacul poate fi prevenit prin distrugerea resturilor vegetale de pe terenul unde va fi amplasată cultura de sfeclă ori prin întârzierea cu 2-3 săptămâni a semănatului, acolo unde se știe că există o potențială populație de dăunători. Chimic, puricele se combate cu Decis Mega 50 EW (0,15 l/ha) sau Fastac 10 EC (0,10 l/ha).

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 18-20