Schimbările climatice vor avea un impact din ce în ce mai mare asupra securităţii alimentare a UE în general. Se așteaptă ca încălzirea globală să genereze efecte mixte şi inegal distribuite în întreaga UE. Într-un scenariu de încălzire moderat, se preconizează că regiunile sudice din Europa vor fi afectate în mod negativ de încălzirea globală şi de deficitul de apă. De asemenea, se preconizează că pe termen mediu şi lung schimbările climatice vor afecta din ce în ce mai mult România şi sectorul său agricol.

În acest context, valorificarea eficientă a unor resurse furajere locale precum boabele de sorg (Sorghum L) și secară (Secale cereale), ca soluții nutriționale alternative la cerealele energetice și evidențierea efectelor favorabile asupra performanțelor productive ale puilor de carne, a reprezentat un aspect important abordat de specialiști din INCDBNA-IBNA Balotești, în cadrul proiectului ADER 1.4.2, finanțat de MADR. Datorită randamentelor mai mari, capacității bune de iernat și toleranței îmbunătățite la secetă, noii hibrizi de sorg și secară pot fi o alternativă atractivă la cultivarea porumbului, grâului sau orzului, în special pe soluri nisipoase infertile. Ca urmare, profitabilitatea utilizării noilor hibrizi de sorg și secară în hrana animalelor este mai mare în comparație cu alte cereale (de exemplu: porumb, grâu).

Sorgul (Sorghum bicolor L. Moench) reprezintă o opțiune cu importanță în creștere pentru sectorul zootehnic. O serie de argumente întăresc această afirmație: sorgul este o cereală care necesită mai puțină apă, fiind adaptabilă la zonele semiaride la soluri cu fertilitate redusă. Este o cultură larg răspândită pe glob, ocupând locul 5 în lume după grâu, porumb, orez și orz (https://www.feedipedia.org).

În ultimii ani, cultura sorgului a luat amploare și în România datorită adaptabilității la zonele semiaride, la soluri cu fertilitate redusă, a rezistenței la secetă și a cheltuielilor de producție reduse comparativ cu cultura porumbului. Conform EUROSTAT, în România suprafața cultivată și producția de sorg obținută, în perioada 2015-2020, a înregistrat o creștere semnificativă.

În anii secetoși, sorgul este o alternativă valoroasă pentru porumb atât sub aspect nutrițional, valoarea nutritivă a celor două cereale fiind apropiată, dar și din punct de vedere economic, în ultimii ani fiind mult mai ieftin. Cercetările în domeniul producerii plantelor au evoluat în crearea unor noi varietăți de sorg ce reprezintă o sursă excelentă de proteine și energie pentru păsări și valoare nutritivă asemănătoare în proporție de 95% cu cea a porumbului. Un avantaj foarte important este acela că sorgul prezintă risc redus de contaminare cu micotoxine comparativ cu porumbul.

În pofida conținutului ridicat de proteine din sorg, de circa 11%, digestibilitatea anumitor aminoacizi esențiali, cum ar fi lizina, și treonina, este relativ mai scăzută decât cea a porumbului, iar carotenul se găsește în cantități reduse. Problema principală a sorgului o prezintă variabilitatea concentrației de tanini, așa-ziși factori antinutriționali, ce interferează în metabolismul și absorbția nutrienților; reducerea conținutului în tanini are ca efect îmbunătățirea digestibilității nutrienților, mai ales cea a proteinei. Există mai mult de 30 de specii de sorg, dintre care una este dirijată spre consumul uman, iar restul spre consumul animalelor. Datorită conținutului redus în tanini al noilor varietăți create (0,5-1%; denumite varietăți low-tanin), sorgul poate fi folosit ca cereală unică în hrana animalelor.

Secara (Secale cereale) este o cereală extrem de adaptată la condițiile mai vitrege de sol şi climă din România, comparativ cu grâul, cu care se înrudește, cel puțin ca aspect fenotipic. Secara se dezvoltă mai bine în zonele cu climă răcoroasă și uscată, adaptându-se mai bine ca grâul la acest climat.

Studii anterioare au investigat posibilitățile de înlocuire în hrana puilor de carne a porumbului cu secară, însă limitarea ratei de includere a fost dată de prezența unor factori antinutriționali de tipul polizaharidelor non-amidon (non starch polysaccharides; NSP), precum arabinoxilanii, care pot duce la o vâscozitate crescută a digestei și o absorbție deteriorată a nutrienților care, la rândul lor, deprimă performanța de creștere.

Sorg – caracterizare nutrițională

Analiza chimică brută efectuată în cadrul INCDBNA-IBNA Balotești, la 4 hibrizi de sorg (Tabel), a confirmat faptul că sorgul are un potențial nutrițional valoros prin conținutul proteic ridicat (10,93-12,50%), și valoare energetică comparabilă cu cea a porumbului (3.307-3.320 EM kcal/kg).

Secara – caracterizare nutrițională

Analiza chimică brută efectuată în cadrul IBNA Balotești, la hibridul Suceveana achiziționat de la SCDCPN Dăbuleni, a confirmat faptul că secara are un potențial nutrițional valoros atât prin conținutul proteic (11,83%), cât și prin valoarea energetică comparabilă cu cea a grâului (3.040 EM kcal/kg).

Eficiența utilizării boabelor de sorg sau de secară în structura rețetelor de nutreț combinat pentru pui de carne a fost studiată în Biobaza IBNA Baloteşti, pe un efectiv de 400 de pui din hibridul comercial Ross 308 (perioada de vârstă 0-42 zile). Rezultatele obținute privind perfor­manțele productive au demonstrat faptul că atunci când nutrețurile sunt corect echilibrate în energie, proteine și aminoacizi limitanți, boabele de sorg sau de secară pot fi utilizate până la un nivel de substituire a porumbului de 100%, respectiv 50%, fără a avea efecte negative asupra sporului în greutate și al gradului de valorificare a hranei.

Tabel. Compoziția chimică și valoarea nutritivă

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Schimbările climatice vor avea un impact din ce în ce mai mare asupra securității alimentare a UE, în general. Se așteaptă ca încălzirea globală să genereze efecte mixte şi inegal distribuite în întreaga UE. Într-un scenariu de încălzire moderat, se preconizează că regiunile sudice din Europa vor fi afectate în mod negativ de încălzirea globală şi de deficitul de apă. De asemenea, se prevede că pe termen mediu şi lung schimbările climatice vor afecta din ce în ce mai mult România şi sectorul său agricol.

În acest context, valorificarea eficientă a unor resurse furajere locale precum boabele de sorg (Sorghum L) și secară (Secale cereale), ca soluții nutriționale alternative la cerealele energetice și evidențierea efectelor favorabile asupra performanțelor productive ale puilor de carne, a reprezentat un aspect important abordat de specialiști din INCDBNA-IBNA Balotești, în cadrul proiectului ADER 1.4.2, finanțat de MADR. Datorită randamentelor mai mari, capacității bune de iernat și toleranței îmbunătățite la secetă, noii hibrizi de sorg și secară pot fi o alternativă atractivă la cultivarea porumbului, grâului sau orzului, în special pe soluri nisipoase infertile. Ca urmare, profitabilitatea utilizării noilor hibrizi de sorg și secară în hrana animalelor este mai mare în comparație cu alte cereale (de exemplu, porumb, grâu).

Sorgul (Sorghum bicolor L. Moench) reprezintă o opțiune cu importanță în creștere pentru sectorul zootehnic. O serie de argumente întăresc această afirmație: sorgul este o cereală care necesită mai puțină apă, fiind adaptabilă la zonele semiaride, cu fertilitate redusă. Este o cultură larg răspândită pe glob, ocupând locul 5 în lume după grâu, porumb, orez, și orz (http://www.feedipedia.org).

În ultimii ani, cultura sorgului a luat amploare și în România datorită adaptabilității la zonele semiaride, la soluri cu fertilitate redusă, a rezistenței la secetă și a cheltuielilor de producție reduse comparativ cu cultura porumbului. Conform EUROSTAT, în România suprafaţa cultivată şi producția de sorg obținută, în perioada 2015-2020, a înregistrat o creștere semnificativă.

În anii secetoși, sorgul este o alternativă valoroasă pentru porumb atât sub aspect nutrițional, valoarea nutritivă a celor două cereale fiind apropiată, dar și din punct de vedere economic, în ultimii ani fiind mult mai ieftin.

Cercetările în domeniul producerii plantelor au evoluat în crearea unor noi varietăți de sorg ce reprezintă o sursă excelentă de proteine ​​și energie pentru păsări, și valoare nutritivă asemănătoare în proporție de 95% cu cea a porumbului. Un avantaj foarte important este acela că sorgul prezintă risc redus de contaminare cu micotoxine comparativ cu porumbul.

În pofida conținutului ridicat de proteine din sorg, de circa 11%, digestibilitatea anumitor aminoacizi esențiali, cum ar fi lizina și treonina, este relativ mai scăzută decât cea a porumbului, iar carotenul se găsește în cantități reduse. Problema principală a sorgului o prezintă variabilitatea concentrației de tanini, așa-ziși factori antinutriționali, ce interferează în metabolismul și absorbția nutrienților; reducerea conținutului în tanini are ca efect îmbunătățirea digestibilității nutrienților, mai ales cea a proteinei.

Există mai mult de 30 de specii de sorg, dintre care una este dirijată spre consumul uman, iar restul spre consumul animalelor. Datorită conținutului redus în tanini al noilor varietăți create (0,5-1%; denumite varietăți low-tanin), sorgul poate fi folosit ca cereală unică în hrana animalelor.

Secara (Secale cereale), este o cereală extrem de adaptată la condiţiile mai vitrege de sol şi climă din România, comparativ cu grâul, cu care se înrudeşte, cel puţin ca aspect fenotipic. Secara se dezvoltă mai bine în zonele cu climă răcoroasă și uscată, adaptându-se mai bine ca grâul la acest climat.

Studii anterioare au investigat posibilitățile de înlocuire în hrana puilor de carne a porumbului cu secară, însă limitarea ratei de includere a fost dată de prezența unor factori antinutriționali de tipul polizaharidelor non-amidon (non starch polysaccharides; NSP), precum arabinoxilanii, care pot duce la o vâscozitate crescută a digestei și o absorbție deteriorată a nutrienților care, la rândul lor, deprimă performanța de creștere.

Sorg – caracterizare nutrițională

Analiza chimică brută efectuată în cadrul INCDBNA-IBNA Balotești, la 4 hibrizi de sorg (Tabel), a confirmat faptul că sorgul are un potențial nutrițional valoros prin conținutul proteic ridicat (10,93 – 12,50%), și valoare energetică comparabilă cu cea a porumbului (3.307 – 3.320 EM kcal/kg).

Tabel. Compoziția chimică și valoarea nutritive

Secara – caracterizare nutrițională

Analiza chimică brută efectuată în cadrul IBNA Balotești, la hibridul Suceveana achiziționat de la SCDCPN Dăbuleni, a confirmat faptul că secara are un potențial nutrițional valoros atât prin conținutul proteic (11,83%), cât și prin valoarea energetică comparabilă cu cea a grâului (3040 EM kcal/kg).

Eficiența utilizării boabelor de sorg sau de secară în structura rețetelor de nutreț combinat pentru pui de carne a fost studiată în Biobaza IBNA Baloteşti, pe un efectiv de 400 de pui din hibridul comercial Ross 308 (perioada de vârstă 0-42 zile). Rezultatele obținute privind performanțele productive au demonstrat faptul că, atunci când nutrețurile sunt corect echilibrate în energie, proteine și aminoacizi limitanți, boabele de sorg sau de secară pot fi utilizate până la un nivel de substituire a porumbului de 100%, respectiv 50%, fără a avea efecte negative asupra sporului în greutate și a gradului de valorificare a hranei.

Georgeta CIURESCU

CULTURILE DE CEREALE PĂIOASE (grâu, orz, ovăz, secară) se vor trata împotriva bolilor foliare și de spic cu:

• ORIUS 25 EW – 0,5 l/ha sau BUMPER 250 EC – 0,5 l/ha sau TOPSIN 70 WDG – 1 kg/ha sau ARTEA 330 EC – 0,4 l/ha.

Tratamentul se va efectua până la faza de înspicare a cerealelor.

Pentru combaterea gândacului bălos (Lema melanopa) din culturile de cereale păioase se vor folosi unul dintre următoarele produse: CALYPSO 480 SC – 0,08 l/ha sau FASTER 10 CE – 0,1 l/ha.

Tratamentul se va efectua la apariția larvelor și se va complexa cu tratamentul pentru boli foliare și de spic.

Tratați SFECLA DE ZAHĂR, SFECLA FURAJERĂ, GULII, VARZĂ, RIDICHI, IN şi CÂNEPĂ împotriva puricilor cu: NOVADIM PROGRESS – 0,2% sau CALYPSO 480 SC – 0,02%.

Tratamentul se va efectua la apariția puricilor pe plante.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie sa ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

- este interzis pășunatul sau folosirea ierbii în hrana animalelor din livezile tratate timp de 14 zile.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică si chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecția plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min.Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală și 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: OFICIUL FITOSANITAR BISTRIŢA-NĂSĂUD

Compania Romimplet luptă cu fiecare model produs pentru a rămâne pe piață.

Fibrele vegetale – fie ele din papură, trestie, nuiele de alun sau răchită, pănuși de porumb, paie de grâu, secară sau ovăz – au constituit de-a lungul timpului o materie primă care a inspirat multe generații, constituind o activitate rentabilă care a cunoscut, din păcate, un parcurs anevoios, cu suișuri și coborâșuri. Astăzi, doar câțiva meșteri păstrează această branșă activă în speranța revigorării ei.

Ce a fost şi ce a rămas

Exploatarea masivă a lemnului a făcut loc împletiturilor din răchită mai ales în perioada interbelică și mai apoi în perioada postdecembristă, când au căpătat o mare răspândire, iar obiecte uşoare şi delicate, rezistente şi neaşteptate ca textură au devenit extrem de apreciate. Aspectul plăcut, rezistența și flexibilitatea nuielelor de răchită au atras și au încurajat practicarea acestui meșteșug, astfel încât în multe zone ale țării materia primă lua forma gardurilor, a coșurilor, dar și a pieselor de mobilier și de decorațiune. A existat chiar un Program național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier ce ar fi trebuit să se deruleze în perioada 1976-2010 și care își propunea ritmuri sporite de creștere a culturii de răchită și prelucrarea diversificată a nuielelor. Cu toate acestea, după 1989 a început decăderea acestui sector, vechile ateliere din cadrul Direcțiilor Silvice, UCECOM și UCECOOP, închizându-și pe rând porțile.

Ce a mai rămas din acest sector? Compania Romimplet SA din Arad, una dintre puținele unități rămase pe baricada acestui sector, s-a născut după o lungă transformare. „Unitatea noastră s-a numit inițial Cooperativa Mureșul. Aceasta a predat activitatea de împletituri la Ijil, Arad. Aceasta, la rândul ei, a predat activitatea la IFET, iar IFET-ul a predat activitatea în 1983 la IJPIPS, adică la industria locală, iar la Revoluție ne-am despărțit de fosta întreprindere și am rămas ca unitate de sine stătătoare: Romimplet (ro - de la România și implet - de la împletituri). Lucram doar pentru export, pentru că în acel an nimeni nu solicita pe plan intern produse. La vremea aceea produsul de top era un cărucior pentru păpuși, aveam mii de solicitări, aveau de lucru tâmplarii, împletitorii, fabrica care făcea partea textilă și era o bucurie nu doar pentru copii, ci pentru toată lumea“, îşi aminteşte Galu Măicuţa, directorul societăţii.

Tot în amintirea vremurilor bune, când în punctele de lucru din Vladimirescu, Sântana, Chişinău Criş şi Sepreuş se lucra la capacitate maximă, merită menţionat faptul că existau peste 100 de muncitori împletitori, iar azi mai mult de 80% din cetăţenii acestor localităţi îşi primesc pensia mulţumită activităţii desfăşurate în secţia de împletituri.

În prezent, mai sunt doar 12 muncitori, cei mai devotaţi, unii dintre ei cu vechime de 40 de ani în acest domeniu. „Am trecut printr-o perioadă foarte grea timp de 10 ani, dar nu am vrut să facem lichidarea acestei societăți tocmai din dorința de a arăta că împletiturile vor fi apreciate peste ani și în România. Şi iată că de 5 ani produsele noastre sunt căutate. Suntem mândri atunci când ne sună cineva și ni se cere ceva deosebit. Ceea ce expunem de obicei la târguri nu este nici 10% din ceea ce realizăm. Ne bucurăm că la târguri și expoziții mâna de lucru a acestor oameni este apreciată, dar suntem triști pentru că munca nu este plătită la justa valoare“, afirmă Măicuţa Galu.

Piaţa externă ne-a scos pe tuşă

Sute de obiecte lucrate cu migală ajungeau cândva în ţări precum Germania, Austria, Italia, Belgia, Olanda, Suedia, Elveția, Franța, Israel, SUA etc. Ele ar fi şi azi apreciate, însă preţul prea mare ne scoate de pe piaţă. Statul nu este dispus să susţină un asemenea sector, de vreme ce activităţile meşteşugăreşti sunt impozitate ca orice activitate comercială.

„Am ajuns să vindem mult în țară și mai puțin la extern. Trimitem mici cantități partenerilor noștri de suflet străini care nu înțeleg de ce nu le mai livrăm marfă. Nu le putem spune că suntem în pierdere. Au crescut mult costurile, impozitele pe venit au crescut mult or, când noi suntem pe muchie de cuțit sau chiar în pierdere, 3% este mult. Existăm datorită faptului că ne-am dat seama că exportul va scădea, costurile în România crescând, că vom fi scoși de pe piața externă din cauza prețului prea mare și că trebuie să facem altceva ca să existăm. Acel altceva a fost să creăm de fiecare dată ceva nou, am ascultat cerințele cumpărătorilor, chiar dacă a durat câțiva ani, și am creat ceea ce cere comunitatea. Spre exemplu, coșurile pentru bicicletă sunt acum foarte la modă, pe când altădată le făceam doar pentru export“, spune directorul societăţii Roimplet SA.

Răchitării puţine, costuri ridicate

Cu ani în urmă răchităriile unităţii se întindeau pe 200 ha. Faptul că unitatea nu mai deţine propriile răchitării complică de multe ori situaţia şi, desigur, umflă preţul final al produselor. Astăzi împletitorii sunt nevoiţi să apeleze la proprietarii de terenuri care nu au desfiinţat răchităriile şi la foştii colaboratori care şi-au înfiinţat plantaţii, iar costul variază în funcţie de calitate de la 1 leu la 5 lei/kg. Chiar şi aşa, din experienţă spun celor care vor să cultive răchită că o astfel de plantație nu este o pierdere. Ea poate fi valorificată în unitățile care încă mai există și care se mai ocupă de împletituri sau poate fi livrată la export. Dar cu siguranță nu va rămâne nevalorificată“, afirmă directorul unităţii.

Pentru ca firul de răchită să fie înnobilat şi transformat într-un obiect util sau decorativ el trece printr-un întreg proces de prelucrare. „Răchita recoltată este transportată în secția de producție, are loc operația de sortare, pe dimensiuni și grosimi, după care se depozitează afară sau în spații aerisite unde aerul circulă, pentru a se usca natural. Răchita poate să urmeze două căi: necojită, exact în starea în care s-a recoltat sau decojită. Răchita care nu este cojită se folosește doar după ce a trecut prin procesul de prelucrare, adică a fost opărită între 4 și 10 ore, în funcție de vechimea ei. Cu cât răchita este mai proaspătă se fierbe mai puțin și cu cât este mai veche cu atât se fierbe mai mult. După fierbere urmează procedura de decojire, apoi materialul poate fi despicat, rindelat și, în final, are loc operaţiunea cea mai importantă – împletirea“, explică Măicuţa Galu.

Cei care au înţeles potenţialul acestei nişe şi faptul că pot deveni furnizori de materie primă pentru astfel de unităţi îşi pot înfiinţa propria răchitărie. Vorbim de specia Salix Rigida care se cultivă ca orice plantaţie cu distanţă între rânduri şi între butaşi. Trebuie avut însă în vedere că în primul an nu se recoltează nimic, în schimb plantaţia este ţinută sub observaţie, săpată, toaletată. În al doilea an se pot tăia câteva fire mai înalte, ce pot fi folosite la coşuleţe mici, şi abia în al treilea an plantaţia intră pe rod. De acum urmează doar întreținerea împotriva dăunătorilor şi recoltatul care se face toamna, după căderea frunzelor sau primăvara, înainte de a intra în vegetație.

Patricia Alexandra POP