reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Oct 2019

Roșiile românești, sigure pentru consum

Producătorii agricoli români susţinuţi prin programul de sprijin guvernamental să cultive tomate în spaţii protejate dau dovadă de seriozitate şi cumpătare în ceea ce priveşte utilizarea optimă şi în condiţii de siguranţa a produselor de protecţie a plantelor.

Astfel, produsele de protecție a plantelor au fost aplicate în dozele recomandate de inspectorii fitosanitari ai Autorității Naționale Fitosanitare, respectându-se timpul de pauză de la aplicare și până la recoltare.

Zilnic, se prelevează probe pentru determinarea reziduurilor de pesticide din legume și fructe, până la această dată fiind transmise Laboratorului pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante și Produse Vegetale București un număr de 68 de probe de roșii de la producătorii agricoli sprijiniți prin Programul de tomate românești.

Rezultatul analizelor de laborator pentru probele finalizate demonstrează faptul că nici un consumator nu este expus la reziduuri de pesticide care i-ar putea pune în pericol sănătatea.

Astfel, producătorii au înțeles că produsele de protecţie a plantelor trebuie să fie folosite pentru a proteja culturile de atacul bolilor sau dăunătorilor și pentru distrugerea buruienilor pe parcursul perioadei de vegetaţie.

Au ajuns pe piață primele tomate produse în solariile din Prahova

Programul MADR pentru susținerea produselor românești deficitare, cu subprogramul tomate, începe să dea roade. Directorul Direcției Județene Agricole Prahova, Mita Enache, a anunțat că prima producție din spațiile protejate a fost livrată en-gross pe piețele ploieștene. Recolta de tomate vine de la Daniel Matei, din comuna Tomșani. Prețul este deocamdată destul de ridicat pentru consumatori, dar extrem de favorabil pentru intermediari ori producători, 15 lei/kg.

În zilele următoare sunt așteptate alte cantități în special din solariile legumicultorilor din Balta Doamei și Olari. În Registrul Unic al DAJ deschis special pentru acest program s-au înscris 186 de fermieri. Sprijinul constă în alocarea sumei de 3000 de euro agricultorilor care dețin minimum 1.000 mp solarii sau sere cultivate cu tomate, cu o producție de cel puțin 2 kg tomate/mp și care fac dovada că valorifică pe piață 2.000 kg de pe suprafața înscrisă pentru ajutor. Valorificarea celor 2.000 kg trebuie să se facă în perioadele ianuarie-mai inclusiv și noiembrie-20 decembrie, inclusiv.

Primele roșii românești au ajuns în piețe si hypermarketuri

Primii producători de roșii românești produse prin Programul de sprijin pentru tomate cultivate în spaţii protejate au livrat deja marfa pe piețele din România și hypermarketuri.

Dintre aceștia, menționăm un număr de șase fermieri din localitatea Izbiceni, județul Olt care au scos deja la vânzare primele roșii autohtone în Piața din Pucheni, dar și în marile rețele comerciale. Un alt fermier provine din localitatea Nicolae Bălcescu, județul Constanța.

Este vorba despre Andrei Ianțoc, administrator al Societății Serra IVAS SRL. El este primul producător agricol care a depus dosarul pentru primirea sprijinului aferent pentru tomate cultivate în spaţii protejate. Andrei Ianțoc a cultivat tomate în seră pe o suprafață de 8.600 de metri pătrați, obținând o producție de 30 tone de roșii care au mers spre consumatorii din România.

Având în vedere numărul de beneficiari ai Programului, în perioada următoare tomatele produse în sere și solarii vor apărea din ce în ce mai mult pe piața internă, în piețe agroalimentare ori hypermarketuri.

Reamintim că producătorii agricoli din România sunt susținuți, printr-un program guvernamental, să cultive tomate în spații protejate (sere, solarii), astfel încât să asigure necesarul de consum intern din producția autohtonă, punând la dispoziție mărfuri de calitate și proaspete.

Programul are în vedere să diminueze importurile de tomate, odată cu crearea de noi locuri de muncă, așa cum este prevăzut în Programul de Guvernare.

Sursa: madr.ro

Măriuca, soiul de tomate de câmp pentru industrie

Soiul Măriuca a fost obținut la SCDL Buzău în urma cercetărilor întreprinse în perioada 1996-2016, iar începând cu anul 2017 acesta a fost omologat și introdus în lista oficială a plantelor de cultură din România.

Măriuca este un soi de tomate cu creștere determinată (nu se copilește), destinat cultivării în câmp, încadrându-se în grupa de maturitate 03, de vară-toamnă, cu plante de vigoare medie. Perioada de vegetație este de peste 130 zile până la prima recoltare. Planta prezintă o înălțime medie de 55 cm, crește sub formă de tufă compactă cu o tulpină viguroasă, din care pornesc 6-8 lăstari principali cu o înălţime ce variază între 45-60 cm. Prezintă un număr redus de frunze, între 60-80, de mărime medie, cu foliole de culoare verde închis, ușor gofrate.

Fructul este ușor ovoid (pruniform), când este imatur are culoarea verde uniform (gena UG), iar la maturitate roșu. Fructele sunt ferme, prezintă un pericarp de 8-9 mm și un număr de 2-3 lojii seminale în care se găsesc între 60-80 de semințe. Substanța uscată este de peste 6%. Fructul are un conținut bogat în antioxidanți, substanțe organo-minerale și aciditate scăzută. Prezintă gena jointless și nu se poate recolta cu codiță. În inflorescenţă se găsesc 4-6 fructe medii, iar greutatea medie a fructului este de peste 80 g. Durata de păstrare a fructului este mare, de peste 30 zile; este rezistent la crăpare şi arsură solară.

Producția medie pe plantă este de 2,5 kg, dar poate crește semnificativ dacă se intervine cu verigi tehnologice suplimentare. Potenţialul de producţie se estimează la 45-60 t/ha, producția caracterizându-se prin calitate și valoare comercială ridicate.

rosii a

Planta prezintă maturare concentrată a fructelor, de peste 70% la prima recoltare, fiind pretabilă și pentru recoltare mecanizată. Prezintă rezistență genetică și toleranță sporită la principalele boli specifice tomatelor cultivate în câmp. Poate fi cultivată în toate zonele ţării favorabile cultivării tomatelor în câmp. Suportă diverse variante tehnologice și poate fi cultivată cu succes și în sistem ecologic.

Datorită substanței uscate ridicate, de peste 6%, a numărului scăzut de semințe în fruct și acidității reduse, soiul este recomandat pentru industrializare, având un randament ridicat la procesare.

Autor – Costel Vînătoru

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 8

Soiul de tomate de câmp „Florina 44“

Soiul de tomate Florina 44 a fost obținut la SCDL Buzău ca rod al cercetărilor întreprinse în ameliorarea tomatelor în perioada 1996-2016. Soiul nou obținut a fost brevetat și introdus în lista plantelor de cultură în România, începând cu anul 2017.

Principalele caracteristici:

– Soi cu creştere determinată (Sp), destinat cultivării în câmp;

– Obţinut din linia 44 în urma lucrărilor intensive de ameliorare;

– Planta crește sub formă de tufă și este compusă din 46 de lăstari principali cu o înălțime medie de 60-65 cm;

– Vigoarea plantei este medie, prezintă un număr de 60-80 frunze, cu foliole de mărime medie;

– Fructul imatur este verde, cu ușor capac, iar la maturitatea fiziologică se transformă în roșu strălucitor;

– În inflorescență se găsesc 4-6 fructe mari, rotunde, greutatea medie a fructului este de 180-220 g;

– Fructele sunt ferme, rezistente la crăpare şi arsura solară şi au capacitate bună de păstrare după recoltare (peste 10 zile);

– În secțiune transversală fructul prezintă un pericarp cu o grosime de 7-8 mm și 4 lojii seminale;

– În fruct se găsește un număr mic de semințe, între 60-80, care sunt bine dezvoltate și vizibil acoperite cu perișori aurii fini;

– Fructul are aspect comercial atractiv, cu gust plăcut, echilibrat;

– Fructul poate fi recoltat și cu codița deoarece prezintă pedicel scurt, mărindu-se astfel durata de păstrare după recoltare;

– Prezintă toleranță faţă de principalele boli specifice tomatelor cultivate în câmp.

Eficienţa economică:

– Potenţial de producţie = 50-60 t/ha;

– Calitate şi valoare comercială ridicată.

Domeniul de aplicabilitate:

– Poate fi cultivat în toate zonele ţării favorabile cultivării tomatelor în câmp;

– Gustul și aroma deosebite de care dispune îl recomandă pentru a fi consumat în stare proaspătă, iar substanța uscată de peste 6,2% îl recomandă pentru industrializare.

– Principalele caracteristici biochimice ale fructului: substanța uscată totală (s.u.t.) – 5.35%; substanța uscată solubilă (s.u.s.) – 4.50%; aciditate – 0.39%; zahăr total – 2.88%; raport zahăr: aciditate – 7.38%; acid ascorbic – 11.97 mg/100g; licopen – 8.18 mg/100g.

Beneficiarii potenţiali:

Cultivatorii şi consumatorii de tomate.

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 - pag. 10

Tomate și ardei iute din Iordania, mere din Macedonia și fasole boabe din Etiopia, cu depășiri de pesticide

Inspectorii Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) au controlat, în primele patru luni ale anului, 3.854 de transporturi de produse de origine non-animală, care au ca risc asociat prezența de reziduuri de pesticide, fiind eliberate buletine pentru 822 dintre probele prelevate, șapte dintre acestea prezentând depășirea limitei maxime admise pentru astfel de reziduuri.

Rezultate neconforme s-au înregistrat la următoarele produse: o probă de tomate provenite din Iordania, o probă de ardei iute, provenit din Iordania, o probă de mere, provenite din Macedonia, patru probe de fasole boabe, provenite din Etiopia.

Potrivit unui unui comunicat al ANSVSA, în perioada 1 ianuarie - 4 mai 2016, inspectorii ANSVSA au controlat un număr de 3.854 de transporturi de produse de origine non-animală, care au ca risc asociat prezența de reziduuri de pesticide și au prelevat, pentru determinări de laborator, un număr de 862 probe.

Pentru cele 862 de probe prelevate și transmise pentru analiză, au fost eliberate buletine pentru un număr de 822, restul aflându-se în curs de finalizare a determinărilor de laborator. Dintre cele 822 de probe analizate, șapte probe au prezentat depășire a limitei maxime admise pentru reziduuri de pesticide, restul probelor analizate având rezultate conforme.

"Verificările au fost realizate în posturile de inspecție la frontieră și punctele finale de import și au vizat determinarea prezenței și a încadrării în limitele admise ale reziduurilor de pesticide din fructele și legumele provenite din import'', precizează ANSVSA.

Tot în această perioadă, inspectorii ANSVSA au efectuat o serie de verificări la depozitele de destinație pentru produsele de origine non-animală. Probele, prelevate cu ocazia acestor verificări, au fost supuse analizelor de laborator, rezultând un număr de 126 probe conforme și trei probe neconforme: o probă de ardei kapia roșu, o probă de rodii și o probă de lămâi. Toate probele cu rezultat neconform au provenit de la transporturi de fructe și legume cu origine Turcia.

Conform procedurilor, loturile neconforme au fost dirijate către neutralizare, subliniază ANSVSA.

AGERPRES

Combaterea bolilor și dăunătorilor la roșiile cultivate în sistem ecologic

Tomatele, originare din Peru și de pe platourile înalte ale Mexicului, au ajuns în Europa în secolul al VIII-lea, iar în secolul al XI-lea au devenit atât de populare încât s-au răspândit pe tot continentul. Conținutul mare de licopen, săruri minerale, vitamine A, B1, B2, B6, C, PP, E, K i-a făcut pe cercetătorii britanici și americani să afirme că roșiile reduc apariția cancerului la om. Deși acestea există în cultură la noi în țară sezonier, rația de roșii a unei persoane este de 35-50 kg/an. Fiind atât de iubite, ele merită a fi cultivate mai ales pentru consumul familial în sistem ecologic. Hrăniți-vă sănătos apelând doar la tratamente realizate din plante. Se poate obține producție și așa.

Planta anuală, erbacee, cu tulpină erectă sau culcată trebuie cultivată departe de cartofi, însă poate avea ca vecini usturoiul, vărzoasele, prazul și țelina ca plantă acoperitoare. La vremea aceasta firele de tomate cu siguranță au fost plantate în câmp sau în solar. Din acest moment intervin lucrările de întreținere care vor influența calitatea, dar și cantitatea fructelor. Preventiv, solul poate fi stropit cu infuzie de coada-calului. În felul acesta veți feri plantele de bolile criptogamice. Practic, aveți nevoie de 300 grame de plantă uscată pe care o fierbeți în 5 litri de apă timp de 30 de minute. Infuzia obținută se folosește în diluție de 1:5. De asemenea, puteți uda plantele cu lapte degresat sau zer pentru diminuarea infecțiilor virotice. Revigorarea plantelor se face cu purin de coada-calului (Equisetum arvense). Pentru aceasta se realizează în 12-14 zile un macerat dintr-un kilogram de plantă proaspătă și 10 litri de apă, ce se diluează ulterior în proporție de 1 la 5. Dacă nu aveți plantă în stare proas­pătă, puteți folosi 150-200 grame de plantă uscată.

Modul de combatere a bolilor și a dăunătorilor, ca și produsul folosit le găsiți în tabelul de mai jos.

tabel combaterea bolilor la rosii sistem ecologic

Dr. ing. Elena CATANĂ

Prima combinaţie între roşie şi cartof

Producătorul de seminţe britanic Thompson and Morgan a lansat săptămâna trecută un nou soi de plantă care îmbină roşia cu cartoful şi care se numeşte TomTato, scrie Fastcoexist. Deşi noua invenţie pare ruptă din coşmarul cu OMG-uri, leguma cu două capete nu se bazează deloc pe ingineria genetică.

Potrivit dezvoltatorului plantei, Michael Perry, TomTato şi-ar fi fixat rădăcinile acum mai bine de 100 de ani în grădinile britanice. Îmbinarea roşiei cu cartoful are în spate un proces foarte răspândit numit altoire, prin care ţesu­tul unei plante este tăiat şi ataşat altei plante. Grădinarii care au mult timp la dispoziţie să experimenteze, spune Perry, pot face combinaţia cu ipsos sau bandă izolantă. Cu toate acestea, pentru TomTato au fost nece­sari 15 ani de experimente, una dintre probleme fiind găsirea soiurilor potrivite de roşie şi cartof.

Tulpina cartofului poate fi destul de groasă, în timp ce a roşiei este mai fragilă. În actuala sa formulă, însă, TomTato combină o roşie de la mijlocul sezonului cu un cartof de la sfârşitul sezonului şi poate produce până la 500 de roşii cherry, dulci, per plantă. Michael Perry spune că noua plantă economiseşte spaţiu, cei care o cultivă neavând nevoie de un lot de pământ. O pot planta pe verandă.

Sunt sau nu nocive „tomatele cu... moţ“?

Pieţele de legume, îndeosebi cele din Capitală, sunt „invadate“ vara de tomate cu forme uneori curioase, unele având un vârf ceva mai pronunţat. Acest „moţ“ sau mucron apare de regulă atunci când au fost folosiţi regulatori de creştere, produse care se folosesc pentru a reduce procentul de avortare a florilor în condiţii climatice mai puţin favorabile.

Afirmaţia că tomatele cu „moţ“ sunt dăunătoare sănătăţii consumatorilor este TOTAL FALSĂ! Şi iată de ce.

În primul rând, aceste tomate provin de la un hibrid bulgăresc „Prekos“, care are tendinţa de a face fructe cu vârful mai proeminent, indiferent dacă au fost sau nu stimulate. Practic, 70-80 % din fructe au acest mucron fără a fi stimulate. Este adevărat că, în urma stimulării, aproape toate fructele au acest mucron, care poate fi mai proeminent dacă se stimulează în exces.

În al doilea rând, acest hibrid, după cum arată şi denumirea lui, este unul dintre cei mai timpurii (Prekos ≈ precocitate). Sămânţa având şi un preţ mai accesibil, unii cultivatori îl preferă în locul altora mai „arătoşi“, dar mai scumpi.

Un ultim argument, şi poate cel mai important, îl reprezintă gustul acestui hibrid, care este pe placul consumatorului român. În cazul tomatelor, preferinţele românilor se îndreaptă către acele soiuri şi hibrizi ale căror fructe au un gust uşor acrişor, dat de raportul dintre zahăr şi aciditate. În cazul celorlalţi hibrizi, raportul este în favoarea zahărului, consumatorii noştri percepându-le ca fade. Nu mai spun că tomata hibridului Prekos pur şi simplu „se topeşte“ în gură.

Aplicarea unor biostimulatori, de regulă pe bază de 2,4 D (un compus fenoxiclorinat, o auxină sintetică din clasa regulatorilor de creştere a plantelor), determină formarea unui „mucron“ în partea apicală a fructelor, în special la Prekos, datorită probabil unui dezechilibru între compuşii auxinici concentraţi în zona apicală şi factorii de mediu (temperatură, lumină, asigurare cu apă şi elemente nutritive, etc.). Pentru unii hibrizi însă, cum ar fi Prekos F1, acest fenomen ia o amploare nedorită explicată prin faptul că, stimulat sau nu, de regulă fructele acestui hibrid fac acest mucron.

Un alt aspect nedorit care apare la aplicarea produselor pe bază de 2,4 D îl constituie fructele cu goluri, posibil o expresie a modificării raportului dintre substanţele stimulatoare şi cele inhibitoare, apoi fructele deformate, al căror număr creşte în cazul stimulării cu produsele men­ţionate, cu deosebire la hibrizii partenocarpici de tomate, datorită aceloraşi cauze.

Referindu-ne la produsul 2,4 D, este adevărat că în ţara noastră este folosit de fapt ca erbicid sub diferite denumiri. Acest produs conţine fie forma acidă, fie sarea acidului respectiv, amestecuri sau esteri. Cantitatea de produs recomandată variază între 0,6 şi 3,0 l/ha, fiind încadrat la grupa a III-a de toxicitate.

Mai există avizat în România şi un stimulator de creştere pentru sfecla de zahăr sub denumirea de ASFAC 4 şi care conţine acid 4-clor-2-sulfonamido-fenoxiacetic 1,4%. Concentraţia recomandată este de 0,02-0,025 kg s.a./t să­mânţă sau 0,025 kg/ha/tratament în vegetaţie.

Iată cum, conform principiului lui Paracelsus, „totul este otravă şi nimic nu e otravă, depinde doar de cantitate“, 2,4-D aplicat în concen­traţie foarte mică devine biostimulator.

Având în vedere concentraţia extrem de redusă în care se foloseşte pentru îmbunătăţirea ratei de legare a florilor (de regulă 0,01 g/ litru), considerăm că produsul 2,4-D nu reprezintă un pericol pentru consumatori.

A apărut însă un produs românesc, Tomatostim, avizat ca stimulator de fructificare şi care nu ridică astfel de probleme. Aş mai aminti aici faptul, extrem de pozitiv, că în serele din România nu se mai folosesc stimulenţi chimici pentru fructificare, ci bondari, realizându-se în acest fel o polenizare naturală suplimentară, mult mai eficientă şi mai prietenoasă faţă de mediu şi consumatori.

Mai mult decât atât, a apărut hibridul românesc de tomate, SIRIANA F1, creaţie a dr. C. Vînătoru de la SCDL Buzău. Parametrii biochimici ai acestuia sunt mult mai apropiaţi de domeniile de variaţie pentru tomatele româneşti cultivate în câmp. Ele au un gust specific românesc, bine apreciat de către consumatori. Aceste calităţi nutriţionale inconfundabile recomandă, fără dubii, promovarea în cultură a materialului biologic autohton. Este mult mai bine adaptat condiţiilor noastre specifice de mediu, oferă producţii constante, iar forma, culoarea şi mărimea sunt caracteristici tradiţionale. La acestea mai adăugăm şi preţurile seminţelor, care sunt cu mult mai mici.

Dr. Victor LĂCĂTUŞ

Incredibil: mâncăm roşii iradiate!

Anul acesta pieţele au fost invadate de roşii de consum de slabă calitate, cu substanţă uscată ridicată, pulpă tare, fibroasă şi cep lemnos în interior. De asemenea, gustul lor nu amintea de ceea ce ştiam noi, românii. Nu în ultimul rând, controalele oficiale au descoperit uneori exces de compuşi toxici ai azotului. Dar niciun control oficial nu a scos în evidenţă că există tomate iradiate! Acest adevăr trist l-am aflat recent în urma unei discuţii purtate cu dr. ing. Costel Vânătoru, şeful Laboratorului de ameliorare al Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău.

Primul vinovat, amelioratorul

„Roşiile, pe care le numiţi de slabă calitate şi care nu mai au gustul de altădată, au apărut din mai multe cauze: genetice, tehnologice, chimice şi de mediu. Amelioratorii, în dorinţa lor de a creşte productivi­tatea, calitatea fenotipică a fructului, au neglijat, în procesul de ameliorare, unele gene valoroase. Au introdus gena LSL (long shelf life) care conferă fructului durată mare de păstrare după recoltare, dar acest fruct are substanţă uscată ridicată, o pulpă tare, fibroasă şi uneori prezintă cep lemnos în interior“, a declarat Vânătoru.

Conform celor spuse, din dorinţa de a obţine fructe maturate uniform, au înlăturat creaţiile care conţin fructe imature cu capac verde pronunţat (gena U), iar când se maturează rămâne o uşoară umbră sub formă de capac. Aceste probleme au fost eliminate în procesul de ameliorare şi înlocuite cu cele care prezintă gena u, cu fruct albicios, fără capac sau cu cele care prezintă fructe de culoare verde uniform (UG). La maturitate fructele acestor hibrizi sunt uniform colorate.

Însă, prin eliminarea genei U din procesul de ameliorare s-a eliminat şi complexul de gene SIGLK2, situat pe cromozomul 10, gene responsabile cu formarea cloroplastelor, foarte importante pentru fotosinteză şi absorbţia zahărului în fruct, scăzând astfel semnificativ calităţile gustative ale fructului.

Al doilea vinovat, tehnologia

„Tehnologia de cultură şi nutriţia sunt factori determinanţi în deprecierea gustului şi aromei. Acestea sunt date de un complex de peste 400 de substanţe“ – a afirmat cercetătorul.

În opinia sa, dacă se foloseşte o tehnologie modernă, în care cultura este realizată pe suport inert, unde plantele sunt hrănite cu „perfuzorul“ la rădăcină, cu substanţe chimice de sinteză, cu siguranţă că gustul şi aroma sunt total modificate.

Apoi, chiar şi în cazul culturilor pe pământ, din cauza carenţei de potasiu, fructele pierd din dulceaţă; carenţa de calciu determină reducerea perioadei de păstrare a fructelor şi favorizează crăparea prematură a fructelor. Lipsa acestor elemente din sol şi efectele climatice caracterizate prin temperaturi exce­siv de ridicate şi secetă atmosferică determină în cazul tomatelor o maturare neuniformă (coacere pătată), goluri şi abundenţa unui ţesut albicios în interiorul fructelor.

Aşadar, tehnologia poate distruge cu uşurinţă calităţile şi performanţele unei creaţii biologice sau, din contră, o poate pune în valoare.

Al treilea vinovat, maturarea forţată

Maturarea forţată a fructelor se realizează, de regulă, pe mai multe căi.

„În primul rând, este vorba de folosirea de către cultivatori a unor substanţe stimulatoare care grăbesc maturarea fructelor. Printre acestea se folosesc de multe ori erbicide care sunt extrem de periculoase pentru sănătatea omului şi a mediului. Dar adesea se foloseşte un hormon de sinteză, ethefonul, interzis în România. Însă produsul se poate folosi în continuare la pomi sau cereale. Găsindu-se în comerţ, poate fi procurat fără probleme şi de legumicultori“ – a afirmat şeful Laboratorului de ameliorare.

Potrivit cercetătorului, şi condiţiile de mediu sunt vinovate. Stresul termohidric provoacă maturarea forţată a fructului, comprimarea fenofazelor, scăzând astfel calitatea acestora, în ultimii ani crescând frecvenţa apariţiei arsurii solare.

De menţionat că, prin recoltarea prematură a fructelor, acestea sunt expuse, de asemenea, la o maturare forţată.

„Un experiment realizat la SCDL Buzău în anul 2010 a scos la iveală faptul că tomatele cumpărate din supermaket, aduse din import, au rezistat în condiţii climatice normale de laborator timp de peste 6 luni, în timp ce majoritatea creaţiilor româneşti s-au depreciat după 3-5 zile. Pentru obţinerea acestor creaţii din afară s-a folosit o genetică de vârf, iar în unele cazuri s-a folosit şi iradierea fructelor după recoltare, astfel distrugându-se toată viaţa enzimatică a fructului, conferindu-i durată lungă de păstrare după recoltare“ – a spus Vânătoru. Domnia sa a precizat că procesul de maturare a fructelor de tomate este un proces controlat genetic de gene responsabile.

La nivelul fructului se petrec o serie de procese fizico-chimice asistate şi controlate genetic. În condiţii normale, fructul intră în pârgă, se maturează şi se postmaturează. În acest timp au loc fenomene de biodegradare a pigmenţilor clorofilieni şi transformarea lor în licopen, caroten, vitamine etc. La fructele iradiate aceste fenofaze sunt blocate, rămân o perioadă lungă de timp netransformate, iar în final se deshidratează şi se depreciază prin stafidire.

Al patrulea vinovat, producătorul

În urma unui studiu de piaţă realizat de către cercetătorii de la SCDL Buzău, s-a ajuns la concluzia că cerinţele cultivatorilor autohtoni nu corespund cu cele ale consumatorilor.

Conform studiului, cultivatorii cer hibrizi de tomate productivi, cu fructe mari, de peste 180 g, cu fermitate mare a fructului şi cu durată mare de păstrare după recoltare, iar ţelul amelioratorilor din institutele prestigioase ale lumii este acela să obţină creaţii ale căror fructe să se păstreze de la un an la altul. Pe lângă acestea, producătorii vor ca fructele să fie uniforme, fără pete sau umbre în zona codiţei şi să aibă culoare uniformă şi aspect plăcut.

Însă consumatorii vor tomate gustoase, aromate, uşor zemoase, fără cep lemnos în interiorul fructului, bogate în substanţe nutritive şi vitamine, echilibrate în ceea ce priveşte raportul zahăr/aciditate. Tomatele româneşti cultivate în sistem tradiţional îndeplinesc această condiţie.

„În piaţă este foarte greu să separăm producţia autohtonă, din soiuri româneşti, de cea produsă cu seminţe din import sau de cele produse în alte ţări. Este o consecinţă a faptului că în România nu avem o piaţă de legume în adevăratul sens al cuvântului“ – se arată în studiu.

Criterii de depistare a tomatelor modificate

Vânătoru a spus că tomatele naturale, sănătoase pot fi recunoscute faţă de cele care au suferit transformări genetice sau de tehnologie, iradiate sau îmbibate cu substanţe chimice stimulatoare. Cea mai sigură cale este analiza de laborator. Din păcate, centrele capabile să realizeze astfel de analize sunt foarte puţine în România.

Mai sunt însă şi o serie de alte indicii care contribuie la recunoaşterea fructelor sănătoase.

Dacă fructul prezintă mucron, acel vârf ascuţit proeminent în zona punctului pistilar, acesta este un indiciu că acele tomate au fost stimulate excesiv cu substanţe chimice. Este drept că acest caracter este dat de prezenţa unei gene, BECK, dar sunt foarte puţine creaţii biologice comerciale, de serie, omologate, care manifestă acest caracter. Însă nu există nicio creaţie românească care să prezinte această însuşire. Singura creaţie de acest gen care circulă la noi este hibridul bulgăresc Precos, dar nici acesta nu se manifestă întotdeauna atât de vizibil.

De asemenea, prezenţa golurilor în interiorul fructelor poate fi iarăşi o dovadă a faptului că s-au folosit stimulenţi de fructificare. Atunci când fructele sunt foarte ferme şi în secţiune apare un cep lemnos excesiv în interior, iar în pericarpul fructului un ţesut de culoare verde-albicios înseamnă că s-a făcut o maturare forţată.

Dacă secţionăm fructul şi descoperim în locul cavităţilor (lojilor) seminale un ţesut de culoare verde gelatinos şi lipsesc seminţele parţial sau total se atestă faptul că fructul a fost fie maturat forţat, fie cultivat în sistem tehnologic superintensiv.

Traian Dobre

La SCDL Buzău, sunt conservate soiuri vechi de roşii şi se nasc hibrizi valoroşi

De-a lungul anilor, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău au fost create soiuri valoroase de roşii, cu o constituţie genetică bine definită şi care rezistă în timp, printre acestea numărându-se Buzău 22, Buzău 47 sau Buzău 1600. Acestea sunt înmulţite în continuare, pentru că sunt cerute de cultivatori care le apreciază atât pentru gust şi aromă, dar şi pentru productivitate. Deşi au fost create în urmă cu peste 30 de ani, ele îşi păstrează şi astăzi calităţile deosebite. Despre realizările mai vechi sau mai noi ale staţiunii, dar şi despre pasiunea pe care o cere munca de ameliorare am discutat cu şeful Laboratorului de ameliorare al SCDL, Costel Vânătoru.

Fermierii se întorc la creaţiile româneşti

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS