• Institutul va primi bani de la stat pentru salarii și investiții
• Guvernul a scos din inventar bunurile dispărute, retrocedate sau degradate

Guvernul României a emis în luna martie o hotărâre prin care reorganizează Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație de la Valea Călugărească. Actul normativ, adoptat la insistențele cercetătorilor, vine cu trei noutăți: acceptă o componentă de finanțare, inclusiv pentru cheltuielile de personal, de la bugetul statului; admite că unitatea poate realiza venituri din închirieri sau din activități hoteliere/ restaurant, ceea ce conectează cumva instituția la mecanismele economiei de piață; scoate din inventar mai multe bunuri retrocedate sau care nu mai există fizic de mult timp.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a fost cândva unitatea de elită a cercetării românești de profil. Specialiștii de aici spun că instituția este și astăzi la fel, tot de elită. Poate că așa stau lucrurile, raportat la ceea ce mai avem acum, în România, ca cercetare vitivinicolă. Dar realitatea nu poate fi contrazisă. Sunt diferențe uriașe între cum arăta ICDVV acum 28 de ani și cum arată astăzi. Vremea și vremurile au lăsat amprente serioase, începând cu clădirile, unele jerpelite sau dărâmate cu totul, cu infrastructura de irigații scoasă din uz și terminând cu plantațiile, fie ele de altoi, portaltoi ori loturi experimentale, unele retrocedate, altele distruse sau expirate, din motive de subfinanțare, neputință sau indiferență. Drept este că și legea de funcționare a institutelor de cercetare, oarecum inflexibilă, a îngrădit mult dezvoltarea acestora.

Aspecte reglementate

Tocmai una dintre aceste legi a fost modificată acum, cea de organizare a unității, după ani buni în care s-a solicitat acest lucru din partea conducerilor ICDVV sau a forului în subordinea căruia se află, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ (ASAS). Guvernul României a fost chemat să reglementeze următoarele aspecte: precizarea cadrului juridic al institutului; delimitarea și stabilirea patrimoniului; definirea obiectului de activitate în funcție de cerințele socio-economice; identificarea surselor de finanțare a activităților institutului; stabilirea organelor de conducere.

Cadrul juridic și conducere

ICDVV va fi instituție de drept public, cu personalitate juridică, aflată, ca și până acum, în subordinea ASAS. Conducerea va fi exercitată de un consiliu de administrație, din care fac parte în mod obligatoriu câte un reprezentant al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Regionale și al ASAS și un director general, numit pentru un mandat de patru ani, care poate fi reînnoit o sigură dată, pentru cel mult patru ani. Activitatea științifică este coordonată de un consiliu științific al cărui președinte va face parte implicit din CA-ul institutului.

Ajustarea patrimoniului

Guvernul a admis, în fine, să ajusteze patrimoniul unității conform realității din teren. Astfel, din inventarul ICDVV vor fi scoase clădiri care fie au fost retrocedate, fie sunt în fază avansată de degradare: 6 clădiri și/sau terenuri vor intra definitiv în proprietarea celor care le-au dobândit legal, iar 20 de imobile, inclusiv amenajări, cu o valoare de inventar de 234.731 lei, pot fi valorificate sau casate (dormitoare, instalații de irigat, lucrări de ameliorare ale solului, magazii, grajduri, rezervoare etc.). ICDVV va rămâne cu  30 de bunuri aflate în domeniul public al statului, cu o valoare de inventar de 59 milioane de lei și 3 bunuri din domeniul privat al statului, cu valoare de inventar de 79.033 lei. Dintre acestea, cinci pot fi închiriate (cantină, clădiri).

Problema terenului nu a fost încă rezolvată

În ceea ce privește terenul, într-o notă de fundamentare elaborată de ICDVV și ASAS se arată că în inventarul unității sunt evidențiate 700,78 ha. În realitate, ICDVV deține și folosește 393,7673 ha. Diferența de 306,4044 ha a fost retrocedată prin decizii ale Comisiei Județene de Fond Funciar. Aceste decizii au fost atacate în instanță. Solicitarea adresată Guvernului a fost ca inventarul să se reducă la 393,7673 ha. Executivul a hotărât însă să lase deocamdată în gestiunea institutului întreaga suprafață, urmând ca ea să fie diminuată (sau nu) după definitivarea litigiilor.

Bani de la stat pentru cheltuieli salariale

Cea mai bună veste ține însă de finanțarea institutului. Până acum, aceasta se făcea numai din venituri proprii. De acum înainte însă ICDVV va avea trei surse de finanțare: venituri proprii; subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul ASAS; alocare directă de fonduri din bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin bugetul ASAS, pentru proiecte de interes național strategic de lungă durată și pentru conservarea și valorificarea resurselor genetice vegetale.

ICDVV are voie să desfășoare activități de tip HoReCa

A doua veste bună ține de obiectul de activitate. Hotărârea permite ICDVV și alte activități în afară de cele specifice, lucru care conexează mult mai bine unitatea la economia de piață reală. Printre acestea amintim posibilitatea închirierii (50% din venituri vor fi vărsate la bugetul de stat, iar 50%, în bugetul unității) unor bunuri care până acum s-au degradat din lunga nefolosință. Este și cazul renumitei clădiri cunoscută sub numele de Vila Matac, monument de arhitec­tură aflat în ruină, care ar putea fi pus în circuitul turistic, evident, după renovare. ICDVV va avea apoi voie să desfășoare activități hoteliere și de tip restaurant, care iar ar da utilizare unor clădiri și ar aduce sume importante la buget.

Parteneriate

Ca și până acum, Institutul va desfășura și dezvolta relații științifice internaționale, relații de cooperare și de comerț interior și exterior cu diferite instituții, organizații și operatori economici. Pentru realizarea unor proiecte și lucrări în domeniul agricol, unitatea se poate asocia cu alte entități de cercetare-dezvoltare de interes public și privat, cu instituții de învățământ acreditate și cu operatori economici din țară și din străinătate, dar numai cu avizul ASAS. Formula avantajoasă este că, prin noua lege, s-a deschis orizontul de colaborare cu mediul privat din țară și din străinătate, chestiune destul de limitativă până deunăzi vreme.

Ce spune conducerea ICDVV despre noua lege de funcționare

Ing. dr. Marin Ion, directorul ICDVV, cel care se află, alături de colegii de la ASAS, la originea demersurilor pentru modificările legislative, crede că cel mai important câștig ar fi acordarea subvențiilor de la stat pentru plata salariilor, reglarea inventarului și extinderea obiectului de activitate: „Important este că se rezolvă multe probleme din trecut, de genul bunurilor degradate care vor fi scoase din patrimoniu (acestea încărcau inventarul). A doua modificare ține de obiectul de activitate; faptul că vom avea voie să închiriem clădirile sau că putem activa în domeniul hotelier sau de tip restaurant înseamnă că putem avea altă deschi­dere, posibilități mult mai mari de a da utilizare unor clădiri. În cazul nostru, avem o cantină pe care am folosit-o și până acum pentru diverse evenimente, dar prin noua lege ni se oferă mai multe soluții de a acționa. Apoi avem Vila Matac – celebră printre cunoscători – pe care am putea s-o înscriem în circuitul turistic. Dar cel mai mare câștig este altul: vom primi și noi, în sfârșit, finanțare de la stat! Nu știm când, cât și cum – nici nu ne entuziasmăm foarte tare – dar important este că avem legal posibilitatea de a fi finanțați de la bugetul statului și pentru partea de salarizare, și pentru partea de investiții. Dacă nu se întâmpla acest lucru, sincer, nu știu cât am mai fi rezistat.“

Maria BOGDAN

În Aula Magna a ASAS a avut loc, în cadrul deschiderii Simpozionului internaţional „Economie Agrară și Dezvoltare Rurală – realități și perspective pentru România“, organizat de ICEADR – Bucureşti, în colaborare cu Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală – USAMV Bucureşti, IEA – Academia Română, Facultatea EAM – ASE Bucureşti, IEA – Belgrad, Serbia, IEFS – Chişinău, R. Moldova și sub patronajul Academiei de Știinţe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“, dezbaterea cu tema „Cercetarea agricolă, la răscruce de drumuri“.

Propuneri pentru comunitatea științifică

În cuvântul său, ministrul Achim Irimescu i-a invitat la minister (în săptămâna 23-30 nov.) pe responsabilii din mediul academic, universităţi şi Ministerul Educaţiei ca să caute împreună soluţii cât mai pragmatice, aplicabile în scurt timp pentru restructurarea cercetării agricole. Datoriile au crescut la 140 milioane de lei şi nu cred că va exista vreun premier al României care să accepte preluarea datoriilor fără un plan de restructurare viabil şi extrem de bine gândit. Decidem rapid şi după aceea mergem la premierul Cioloş cu propuneri de anulare a datoriilor şi de finanţare corespunzătoare a cercetării“, a anunţat Irimescu. El a mai cerut ca planul de restructurare să fie dublat de o strategie adevărată a cercetării.

Din această perspectivă reiterăm propunerile noastre, având ca argumente Strategia Europa 2020, chiar dacă doi ani sunt deja pierduţi:

a) Creşterea economică inteligentă, sustenabilă şi favorabilă incluziunii, în perioada 2014 - 2020, a ţărilor membre UE, având ca obiectiv câştigarea competiţiei cu celelalte naţiuni din piaţă pe baza educaţiei, competenţei şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, în care un loc important îl au cercetarea şi inovarea.

b) Directiva UE prin care cheltuielile destinate cercetării trebuie: să reprezinte 3% din PIB, din care 1% din fonduri publice, prevedere care a figurat în OG 57/2002, dar care a fost abrogată.

c) Cele 8 mild. euro din Programul structural al UE şi cele 4,5 mild. euro prevăzuţi în bugetul PAC pe perioada 2014 - 2020 pentru cercetare-inovare.

1. Reconstrucţia şi revigorarea cercetării agronomice trebuie fundamentată în raport de contribuţia agriculturii cu 6% la formarea PIB-lui, circa 36-38 mild. lei/an. Aceasta înseamnă ca MADR să obţină alocarea de la buget a cel puţin 380-400 mil lei (1%) în medie/exerciţiu financiar dintr-un total de 760-800 mil lei cheltuieli (2% din contribuția la PIB) pe perioada 2016-2020, pentru finanţarea cercetării desfăşurate în toate entităţile de cercetare agricolă aflate acum în subordinea/coordonarea MADR, MEN şi ASAS, precum şi a celor private. Așa se aco­peră întregul ecosistem, păstrarea fondului genetic al României, iar cercetarea să fie capa­bilă să pună la dispoziţie soluţiile necesare politicilor agricole, să sprijine producătorii agricoli, indiferent de mărimea şi organizarea juridică, cu bunuri şi cunoştinţe tangibile şi intangibile, seminţe, material biologic, tehnologii, soluţii economice etc.

Reorganizarea trebuie să țină cont de caracterul extensiv, fărâmițat și diver­sificat, dar și de provocările agriculturii pentru siguranța alimentară a populației.

Cercetarea gestionată de ASAS să fie finanţată, conform Legii nr. 45/2009, cu filă distinctă de la bugetul de stat, în bugetul MADR. Fără a nega şi unele deficienţe de management, cercetarea, atât cât mai este, supravieţuieşte prin pasiunea „vechii gărzi“ care şi-a continuat cercetările şi după pensionare, dar care s-a redus, din păcate, pe cale naturală.

2) Restructurarea unităţilor şi instituţiilor de c-d din agricultură astfel:

a) 8 institute zonale de c-d de drept public, cu personalitate juridică, pe actualele regiuni statistice, care să cuprindă staţiunile de c-d din aria regională ca baze de cercetare şi transferul rezultatelor, a bunelor practici agricole, centre de formare continuă a producătorilor agricoli şi a practicii elevilor, studenţilor şi doctoranzilor.

b) INCD-urile şi institutele de ramură să îndeplinească rolul de centre de excelenţă în subordinea/coordonarea ASAS, care să valorifice rezultatele cercetărilor zonale, participarea la proiecte europene, dar şi formarea continuă a cercetătorilor. Astfel, entităţile de cercetare se pot reduce la maximum 20 cu personalitate juridică, se lărgeşte aria de rezolvare a problemelor agriculturii zonale, se reduc cheltuielile de administraţie, are loc concentrarea și mai buna folosire a capacității umane și materiale a cercetării.

3) Odată cu reorganizarea, ne obligă experienţa de până acum, indiferent de soluţia adoptată, să se stabilească numărul de cercetători – deblocarea posturilor vacante şi/sau suplimentarea la unele entităţi de cercetare şi dimensionarea fondurilor necesare finanţării cercetării agricole pentru acoperirea diversităţii pe întregul ecosistem al României.

4) Conducerea unitară şi indepen­dentă a cercetării agricole faţă de factorul politic așa cum a rezultat din chestionarul efectuat în rândul cercetătorilor.

Ştiinţa, baza tehnologiilor

Ştiinţa constituie baza tehnologiilor, a locurilor de muncă şi bunăstarea de mâine reflectate în ponderea cheltuielilor cu cercetarea la nivel UE astfel: Franţa cu 2,25%, Germania cu 2,84%, Suedia cu 3,37% etc., faţă de sub 0,5% în România care trebuie să dezvolte, să atragă şi să păstreze talentele din cercetare faptic şi nu declarativ. Cercetătorii au nevoie de acces la cele mai bune infrastructuri, iar „specialiştii“ MFP să părăsească gândirea păguboasă că cercetătorii sunt neproductivi şi măresc numărul „bugetarilor“(!)

Îmi pun speranţa că diferendele vor fi surmontate, fie și cu „mintea românului de pe urmă“, dar ţinând cont de adevărurile exprimate de savantul Albert Einstein: „Dacă experimentele nu se potrivesc cu teoria, schimbă experimentele“, dar „nu putem rezolva problemele folosind acelaşi tip de gândire cu care au fost create“. Numai aşa se va împlini reconstrucţia şi revigo­rarea cercetării agricole, atât de dorită şi aşteptată de comunitatea ştiinţifică. Parafrazându-l pe Marin Preda, dacă cercetare nu este, nici spor de cunoaştere nu vom avea, iar progresul şi fondurile puse la dispoziţie de UE vor fi pierdute.

Ce mai poţi spune azi decât să te întrebi dacă cei care îşi doresc „reforma“ cercetării agricole pătrund adevărul peren al celor citate. Înfăptuim reconstrucţia şi revigorarea cercetării prin desfiinţare, aşa cum s-a întâmplat cu industria și agricultura?!

Ec. dr. Mircea M TOMA

1) Reconstrucţia şi revigorarea cercetării agronomice trebuie fundamentate de la contribuţia agriculturii de 6% la formarea PIB-lui de circa 36-38 miliarde lei. În perioada 2007-2010 cheltuielile totale cu cercetarea agricolă au scăzut de la 552,1 mil. lei la 170,7 mil. lei, iar fondurile publice de la 249,4 mil. lei la 96,8 mil lei (0,03% din PIB). Chiar dacă nivelul acceptat al cheltuielilor totale cu cercetarea este de numai 2% din PIB, aceasta nu schimbă situaţia finanţării cercetării din fonduri publice în procent 1% din PIB, respectiv alocarea a cel puţin 360- 380 mil. lei/exerciţiu financiar dintr-un total de 720-790 mil. lei cheltuieli pentru finanţarea entităţilor de cercetate agricolă din subordinea/coordonarea actuală a MADR, MEN şi ASAS.

MADR trebuie să susţină şi să obţină fonduri necesare, prin bugetul naţional, de minimum 0,6% din PIB pentru finanţarea cercetării agricole din fonduri publice, în acord cu participarea agriculturii la formarea acestuia şi care să fie capabilă să-i pună la dispoziţie soluţiile necesare politicilor agricole şi să sprijine producătorii agricoli indiferent de mărimea şi forma lor organizatorică.

Cercetarea gestionată de ASAS să fie finanţată, conform Legii nr. 45/2009, de la bugetul de stat PRIN bugetul MADR şi NU din sumele gestionate de acesta pentru diverse programe, inclusiv planul sectorial. Despre ce cercetare agricolă mai vorbeam azi dacă şi acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti gândea şi acţiona la fel ca „reformatorii“ zilelor noastre?

2) Restructurarea unităţilor şi instituţiilor de c-d din agricultură să se realizeze în 8 institute zonale de c-d de drept public, cu personalitate juridică pe actualele regiuni statistice şi care să cuprindă cele 45 de staţiuni din aria regională ca baze de cercetare (cu sau fără personalitate juridică), pentru transferul rezultatelor cercetării, a bunelor practici agricole, centre de formare continuă a producătorilor agricoli şi a practicii elevilor şi studenţilor, doctoranzilor. ASAS să asigure conducerea unitară şi independenţa faţă de factorul politic al cercetării. Prin aceasta se lărgeşte aria de rezolvare a problemelor agriculturii zonale, se reduc cheltuielile de administraţie. De asemenea, propunem ca 3-5 institute de ramură (cereale, plante tehnice, pomicultura, viticultura, legumicultura, zootehnia) să devină centre de excelenţă care să valorifice rezultatele cercetărilor zonale, participarea la proiecte europene, dar şi formarea continuă a cercetătorilor. INCD-urile să revină în coordonarea ASAS, iar prin propunerile făcute entităţile de cercetare se pot reduce de la 66 la maximum 20 cu personalitate juridică. În acelaşi timp, ASAS trebuie să rămână coloana vertebrală a cercetării româneşti în acord cu Legea nr. 45/2009 care defineşte institutele/staţiunile de drept public, iar rezultatele cercetării de utilitate publică, chiar dacă o parte se valorifică în regim comercial, cel puţin până la dezvoltarea cercetării private.

3) Odată cu reorganizarea, experienţa de până acum ne obligă, indiferent de soluţia adoptată, să se stabilească şi numărul de cercetători – creatorii sporului de cunoaştere şi progres necesari, deblocarea posturilor vacante şi/sau suplimentarea la unele entităţi de cercetare şi dimensionarea fondurilor necesare finanţării cercetării agricole.

Propunerile au în vedere avertismentul dat de preşedintele INRA – Franţa, Bertrand Hervieu, în AULA – ASAS, în 23 august 2003 citat. O spune un om care avea în gestiune un buget de circa 785 mil. de dolari în 2003(?!), faţă de un buget estimat de noi de 180 mil. euro, echivalentul a 780 mil. lei (2% din 39 miliarde lei participarea agriculturii la PIB), dintre care 390 mil. lei (1%) de la bugetul de stat, estimări medii anuale a cheltuielilor cu cercetarea în perioada 2014-2020.

Fundamentările au în vedere o ţintă a „masei critice“ de 4.500 personal contractual, dintre care 1.850 în cercetare (925 de cercetători atestaţi), 950 în dezvoltarea-tehnologică şi 850 pentru suportul cercetării (personalul administrativ). Estimările pot fi revizuite, dar trebuie avut în vedere că cercetarea trebuie să soluţioneze cerinţele celor 3.829 mii de producători individual şi 31 mii de entităţi juridice care activează în agricultură (societăţi comerciale, asociaţii agricole, PFA, ferme şi grupuri de producător), dar care să fie capabilă să participe şi la programele şi atragerea fondurilor UE destinate cercetării agricole. Numărul stabilit reprezintă aproximativ 50% din personalul deţinut de INRA de 8.427 de salariaţi, dintre care 1.837 de cercetători, la care se adaugă 2.000 de doctoranzi, 1.800 de studenţi şi 2.000 de stagiari, iar în Franţa erau 388 de entităţi, dintre care 213 unităţi de cercetare şi alte entităţi care realizează cercetare agricolă sau activităţi conexe, pentru a servi o suprafaţă de circa 30 mil ha exploatate de 3,9% din populaţia activă, faţă de 33,7% în România.

Propunerile noastre au în vedere adevărul spus de acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti: „Nu se poate îndruma temeinic agricultura dacă nu vom avea întinse cercetări ştiinţifice aplicate condiţiilor noastre de pământ şi climă la plante şi adaptate mediului nostru, la organizarea economică cea mai potrivită pentru condiţiile economice şi sociale în care ne găsim“.Ce mai poţi spune azi decât să te întrebi dacă cei care îşi doresc „reforma“ cercetării agricole pătrund adevărul peren al celor citate. Ştiinţa la nivel mondial constituie baza tehnologiilor, locurilor de muncă şi bunăstarea de mâine reflectate în ponderea cheltuielilor cu cercetarea la nivel UE-27 de 2,02% din PIB, Franţa cu 2,25%, Germania cu 2,84%, Suedia cu 3,37% etc., faţă de sub 0,5% în România, care trebuie să dezvolte, să atragă şi să păstreze talentele din cercetare faptic şi nu declarativ. În acelaşi timp, cercetătorii au nevoie de acces la cele mai bune infrastructuri. Diriguitorii cercetării trebuie să părăsească gândirea păguboasă că cercetătorii sunt neproductivi şi măresc numărul „bugetarilor“ (!)

Îmi pun speranţa că diferendele vor fi surmontate prin aplicarea a priori „a minţii românului de pe urmă“, ţinând cont de adevărurile exprimate de savantul Albert Einstein: „Dacă experimentele nu se potrivesc cu teoria, schimbă experimentele“, dar şi că „nu putem rezolva problemele folosind acelaşi tip de gândire cu care au fost create“, se vor împlini reconstrucţia şi revigorarea cercetării agronomice, atât de dorite şi aşteptate de comunitatea ştiinţifică. Parafrazându-l pe Marin Preda, „dacă cercetare nu este, nici spor de cunoaştere nu vom avea.“

Dr. ec. Mircea TOMA