Revenim cu informații din dialogul pe care l-am purtat cu specialiștii Syngenta. Am aflat care sunt recomandările lor în ceea ce privește programul tehnologic care trebuie implementat pentru cultura de tomate, ardei și castraveți.

„Recomandăm o combatere integrată în cultura de tomate“

Livia Roșu, expert tehnic culturi horticole Syngenta: „În cultura tomatelor avem un număr mare de boli și dăunători, iar recomandarea noastră este aplicarea unei combateri integrate. În cazul acesta vorbim despre măsuri agrotehnice, chimice și biologice. Legat de măsurile agrotehnice recomandăm o ușoară rotație a culturilor, iar între defrișarea culturii vechi și înființarea culturii noi trebuie să existe un interval de două săptămâni distanță. E necesar să se realizeze o irigare și fertirigare echilibrată, iar igienizarea spațiilor de cultură este foarte importantă și trebuie făcută atât în interiorul solariilor, cât și în afara lor. Utilizarea plaselor antiinsecte este, de asemenea, importantă. Acestea sunt câteva dintre măsurile agrotehnice care se impun pentru o dezvoltare corespunzătoare a culturii de tomate. În cazul măsurilor chimice este foarte importantă aplicarea tratamentelor la acoperire, astfel încât planta să fie tratată pe întreaga perioadă de vegetație. Atunci când vorbim despre măsurile biologice este foarte important să utilizăm produse biologice în ultima parte a perioadei de vegetație pentru un management cât mai bun al reziduurilor. Anul trecut, compania Syngenta a lansat produsul Taegro (aplicare în ultima parte a perioadei de vegetație), cu care controlăm făinarea și alternarioza în cultura tomatelor, dar putem folosi și Topaz sau Ortiva Top. În controlul manei și alternariozei recomandăm aplicarea în prima fază de vegetație a produsului Carial Star până la stadiul de legare a fructelor, după care tratamentul poate continua cu Optiva Top. Împotriva pătării cafenii, septoriozei, antracnozei recomandăm aplicarea produsului Amistar sau Ortiva Top. Se recomandă nu mai mult de trei aplicări pe perioada de vegetație cu produsul Switch, specializat pe controlul putregaiului cenușiu. Bacteriozele sunt o problemă în unii ani, de aceea se impun unul sau două tratamente cu produse pe bază de cupru. Monitorizarea insectelor este cheia succesului, de aceea se recomandă utilizarea diferitelor tipuri de capcane feromonale. Minecto Alpha se aplică la apariția Tutei absolute în cultură. Se fac trei tratamente în bloc, unul aplicat la sol și două foliare. Continuăm cu Vertimec, respectiv trei tratamente pe perioada de vegetație.“

„Programul tehnologic pentru castraveți începe de la plantare și se termină la recoltat“

Felicia Fumea – reprezentant Departament culturi speciale, regiunea Sud-Est: „Pentru cultura de castraveți compania Syngenta are un program tehnologic complex care începe de la plantare și până la recoltat. Prin produsele din portofoliu putem aplica tratamente pentru mană, pătare cafenie, pătarea brună a tulpinilor. Și impotriva făinării avem produse complexe și specializate, cum sunt Topaz și Thiovit Jet care pot fi folosite în combinație cu alte produse de contact. Împotriva putregaiurilor recomandăm produsul Switch, care este deja consacrat, sau produsul Taegro, care este nou. Acesta are ca bază bacilul Amyloliquefaciens care întărește sistemul imunitar al plantei și îi conferă o rezistență aparte. De remarcat la acest produs este faptul că are o perioadă de remanență foarte scurtă, timp de pauză de o zi. Asta înseamnă că a doua zi după efectuarea tratamentului putem recolta.

Împotriva acarienilor, musculiței albe, tripșilor, omizilor și musculiței miniere recomandăm produsele Vertimeg și Voliam Targo. În cazul nematozilor se pot face tratamente cu Tervigo, un produs care se poate folosi în doză de 5 litri/ha, administrat prin picurare.“

„Avem două noutăți pentru cultura de ardei“

Iulian Zafiu, director vânzare culturi speciale Syngenta: „Avem două noutăți în portofoliul Syngenta pentru cultura de ardei, respectiv două insecticide, Afinto și Minecto Alpha. Acesta din urmă se aplică radicular, în doză de 1 litru/ha, și controlează foarte bine Helicoverpa, respectiv omida fructificațiilor, tripșii, dar și musculița albă. Este un produs care are două substanțe active, ciantraniliprol (cu efecte insecticide) și acibenzolar-s-metil, care stimulează partea de protecție naturală a plantei și care o face mai rezistentă în fața atacului bolilor și dăunătorilor. Nu este neapărat ceva nou, dar există în piață o tendință tot mai mare de a se lucra pe partea de îmbunătățire a sistemului natural de apărare a plantei. Afinto este specializat pe controlul afidelor din culturile de ardei, iar recomandarea noastră este să se aplice foliar, de la apariția primilor dăunători. Odată aplicat controlează în totalitatea atacul afidelor. Dintre produsele deja consacrate amintim Ortiva Top, care controlează toate bolile foliajului la ardei, făinare, alternarioză, antracnoză. Amistar și Topaz sunt, de asemenea, produse recomandate împotriva făinării. În momentul în care în solar temperatura crește foarte mult este foarte greu de controlat microclimatul și, inevitabil, apar boli și dăunători. Pe lângă managementul pe care îl implementăm în cazul unui solar, trebuie să luăm și măsuri pentru aplicarea unor tratamente eficiente în protecția plantelor. Affirm este specializat în controlul lepidopterelor, omida fructificațiilor, moliilor și a insectelor care rod plantele. Se aplică în doză de 1,5 kh/ha. Switch, cel mai cunoscut produs de la Syngenta, se recomandă pentru combaterea putregaiului cenușiu.“

Laura ZMARANDA

În numărul anterior al revistei am prezentat caracteristicile și modalitățile de întrebuințare a unei plante energetice pe care promotorul ei principal în România, Alianța pentru Energie Regenerabilă, o definește ca fiind una dintre cele mai rentabile plante energetice. Miscanthus Giganteus sau Iarba elefantului este o plantă puțin pretențioasă față de condițiile de mediu și climă.

Eliminarea buruienilor, prioritatea zero

În rândurile următoare inginerul Ioan Sabău ne-a vorbit despre câteva dintre recomandările tehnologice importante atunci când înființăm o astfel de cultură.

Miscanthus giganteus se pretează foarte bine pe terenurile agricole cât mai plane, unde cantitatea anuală de precipitații minimă este 500 mm sau pânza freatică se află de la 5 m în sus.

În primăvară, atunci când este perioada optimă de plantare (martie-aprilie), este necesară o pregătire atentă a patului germinativ și în acest sens se folosesc discul și combinatorul.

În cazul în care nu s-a aplicat un erbicid total în anul anterior, este recomandat să se facă o nivelare cât mai timpurie. Înaintea plantării este necesar să se combată buruienile, preferabil chiar în toamna anului premergător, înainte de apariția primei brume. Puteți elimina buruienile perene utilizând  un erbicid total pe bază de glifosat: 4-5 l/ha, în 100-150 l apa/ha.

Miscanthus este pretabil în general pentru cultivarea în aceleași zone și condiții în care crește și porumbul.

Plantare și întreținere

În Europa Miscanthus-ul este o plantă ierboasă sterilă ce se înmulţeşte doar pe cale vegetativă. Astfel, pentru înființarea culturii se vor folosi rizomi care vor fi plantați cu ajutorul utilajelor semiautomatice de însămânțare. Densitatea de plantare este de 1 metru x 1 metru = 10.000 bucăți/hectar, la o adâncime de 8-10 cm. După ce sunt plantați, rizomii trebuie acoperiți, iar solul compactat. Este recomandat să se aplice un insecticid granular pe toată suprafața sau pe rând la plantat. De asemenea, se poate face o erbicidare în preemergență, când se pot utiliza erbicidele clasice pentru cultura porumbului. Acest lucru se face în intervalul celor trei sau patru zile de la plantare. În general, se recomandă ca la patru sau cinci săptămâni de la plantare să se facă o erbicidare postemergentă, atunci când apar buruienile dicotiledonate sau monodicotiledonate. Pentru acest proces se pot folosi erbicide folosite în mod curent pentru cultura porumbului. Se poate face și o fertilizare a culturii, dar acest lucru doar în primul an și numai după ce s-a făcut o analiză de sol.

• În opinia inginerului Sabău, rețeta succesului depinde în esență de trei factori, și anume:

• controlul în avans al buruienilor perene;
• calitatea patului germinativ;
• răsărirea culturii pe un teren fără buruieni și controlul riguros al acestora pe toată perioada de vegetație în anii I și II.

• Miscanthus Giganteus este înregistrată în Catalogul Oficial al Soiurilor de Plante de Cultură din România, se află pe lista MADR a culturilor energetice nonagricole și este eligibilă la subvențiile APIA.

• Cu o experiență de peste 10 ani, Alianța pentru Energie Regenerabilă a contribuit la înființarea a peste 1.200 de hectare cu Miscanthus Giganteus în diferite regiuni ale țării. În 2016 Alianța a fost premiată la Salonul Internațional de Inventică cu diploma de excelență pentru „Metoda de reconstrucție ecologică a haldelor de steril și/sau cenușă“.

Laura Zmaranda

În zilele noastre întâlnim unii specialişti foarte vehemenţi împotriva arăturii, afirmând că este o lucrare depăşită, că plugul trebuie dus la muzeu.

Printre aceştia se găsesc şi specialişti de marcă precum prof. dr. Valeriu Tabără, dr. ing. Gh. Niţu ş.a. care recomandă mai multă atenţie la lucrările solului.

Alţi specialişti însă folosesc arătura ca mijloc important în sporirea producţiei. Astfel, de exemplu, ing. N. Sitaru în tehnologia de cultură a porumbului pentru Loturile demonstrative de la Orezu-Ialomiţa, unde s-a desfăşurat Ziua porumbului în 2014, pentru aceste loturi a efectuat arătura la 35 cm adâncime.

Ing. Răcman Biţă, fermier recunoscut în judeţul Giurgiu, spune că el nu cultivă porumb decât în arătură la 30 cm adâncime.

Dr. ing. Ştefan Poenaru din Feteşti-Ialomiţa menţionează că, în lipsa arăturii, s-au înmulţit rozătoarele (şoarecii) care au distrus culturile.

Prin urmare, problema arăturii trebuie analizată diferenţiat în funcţie de mai mulţi parametri. Este cunoscut că o parte din solurile noastre au conţinut mai ridicat în argilă, sunt soluri grele, reci. De asemenea, gradul de îmburuienare foarte ridicat ne obligă la asemenea lucrări.

Marii agronomi afirmau că pe terenurile argiloase nu se poate renunţa la arătură. Ei recomandau şi anumite observaţii practice, ca de exemplu, după o ploaie de 10-20 mm, dacă solul se usucă în mai puţin de 5 zile nu este absolut necesară arătura; dacă însă sunt necesare mai mult de 8 zile pentru a se usca, arătura este necesară.

De-a lungul timpului agrofitotehnicienii au experimentat tot felul de sisteme de lucrare a solului:

– prin alternarea adâncimii la care se ară în fiecare an în asolament;

– prin alternarea arăturii cu lucrări superficiale;

– prin sistemul de lucrări minime ale solului;

– prin executarea semănatului direct, în teren nelucrat.

Toate acestea au fost publicate cu recomandările corespunzătoare.

În funcţie de condiţiile concrete din fiecare parcelă şi de maşinile de care dispun, agricultorii vor alege metoda cea mai convenabilă.

Ce se realizează prin arătură?

– se asigură o afânare a solului, creşte volumul cu 20-30%, iar densitatea aparentă (Da) ajunge la 0,8-1,0 g/cm3, crescând capacitatea de acumulare a apei;

– se realizează încorporarea îngrăşămintelor, resturilor vegetale, erbicidelor;

– contribuie la combaterea buruienilor, diminuează atacul de boli şi dăunători;

Prof. Guş menţionează că îmburuienarea după arătura anuală la 20-25 cm era de 48 buruieni/m2 şi producţia 100%, iar în discuitură timp de 3 ani îmburuienarea a ajuns la 179 buruieni/m2 şi producţia a scăzut la 74%.

– se asigură o îmbunătăţire a activităţii biologice din sol.

Acad. Gh. Ionescu-Şişeşti menţionează că arătura timpurie face cât o îngrăşare cu azot.

– contribuie la reglarea regimului aerohidric al solului, asigurând un raport optim între porozitatea capilară şi cea necapilară. În terenul arat se infiltrează de 7 ori mai multă apă şi se înmagazinează de 2 ori mai multă. În terenul arat se evaporă 13%, faţă de 80% în cel nearat.

– prin arătură creşte eficienţa îngrăşămintelor, erbicidelor şi a apei de irigaţie.

Putem aprecia că în peste 90% din suprafeţele arabile se execută arătura.

Ce se obţine prin reducerea lucrărilor solului?

– se reduce eroziunea solului;

– creşte conţinutul în materie organică şi fertilitatea solului. S-a determinat că pe stratul 0-10 cm se găsesc 12% materie organică în sistemul convenţional şi 30% în sistemul conservativ;

– se reduce gradul de compactare a solului;

– se scurtează timpul de execuţie a lucrărilor;

– se reduce necesarul de maşini şi, prin urmare, volumul investiţiilor;

– se înmagazinează şi conservă mai bine apa în sol;

– consumul de combustibil se reduce de la cca 50 l la 10 l/ha;

– se reduc substanţial cheltuielile de producţie.

S-a determinat că 30-35% din volumul de energie consumat în tehnologia convenţională se datorează arăturii. Din forţa de tracţiune necesară la arat 41% se consumă pentru frecarea sol-plug, 56% pentru tăiere, ridicare, mărunţire şi răsturnarea brazdei, iar 3% pentru aruncarea solului de pe cormană.

În tabelul 1 prezentăm „Indicii agrofizici şi de productivitate la arat“.

Tabelul 1 – Indicii agrofizici şi de productivitate la arat

Trebuie menţionat că, în general, lucrările solului duc la degradarea structurii solului, prin efectul mecanic de mărunţire a agregatelor, prin tasare şi prin aerare, intensificând mineralizarea materiei organice.

Rezistenţa la arat creşte cu 10% pe un sol slab tasat şi cu 30% pe cel excesiv tasat. Totodată, creşte cu 30-50% când solul este prea uscat şi rezultă bolovani sau este prea umed şi rezultă brazde sub formă de curele. În solul bine structurat rezistenţa la arat se reduce cu până la 40%. Întârzierea arăturii cu 10-20 zile de la recoltare duce la creşterea rezistenţei la arat.

Cele prezentate mai sus au rolul de a determina agricultorii, care au sprijinul specialiştilor, să aleagă modul corespunzător de executare a lucrărilor solului în funcţie de situaţia concretă din teren.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Smochinul, cunoscut cu denumirea ştiinţifică Ficus carica, este un arbust de origine subtropicală consemnat în cărţile de specialitate încă din Antichitate. Odată cu trecerea timpului smochinul s-a bucurat de tot mai multă recunoaştere, iar proprietăţile alimentare şi terapeutice ale fructelor sale l-au recomandat ca o oportunitate de afaceri, chiar şi pe meleaguri foarte îndepărtate de cele de unde este originar.

În ţara noastră se cultivă în locuri cu microclimat blând, adăpostite şi ferite de îngheţuri puternice. Comuna Sviniţa din judeţul Mehedinţi este recunoscută pentru tradiţia îndelungată pe care o are în cultivarea semiintensivă a smochinilor. Următoarele recomandări tehnologice au avut ca sursă de inspiraţie chiar modelul din Sviniţa şi sunt menite să vină în sprijinul celor care doresc să înfiinţeze o plantaţie de smochini. Interlocutorul nostru a fost chiar primarul comunei, domnul Nicolaie Curici.

Paşii pentru înfiinţarea unei livezi

Perioada optimă pentru înfiinţarea unei livezi este fie toamna, fie primăvara devreme.

Este recomandat ca plantarea să se facă pe terenuri plane sau în pantă de până la 15-20%, dar bine însorite, cu poziţie sudică. Pregătirile pentru înfiinţare trebuie începute cu o lună sau chiar două înainte. Terenul trebuie defrişat şi netezit, apoi se fac şanţuri pentru scurgerea apei pentru că smochinul este foarte sensibil la asfixierea radiculară.

Smochinul preferă solurile cu PH între 6,5 şi 7,5, soluri nisipoase cu puţină argilă, dar îmbogăţite cu gunoi de grajd. Anual, pe terenurile cu livezi de smochini pe rod se execută lucrări de arat, săpat, fertilizat cu îngrăşăminte organice şi chimice, lucrări de tăieri de conducerea ramurilor, de formare, de rodire etc. Distanţa de plantare va fi de 4 metri între rânduri şi tot cam 4 metri pe rând. Prin prisma experienţei sale în cultivarea smochinului, domnul Curici recomandă sistemul semiintensiv ca fiind unul foarte productiv. În cazul în care se optează pentru un astfel de sistem sunt necesare aproximativ 600-650 bucăţi la hectar. Plantarea se face în gropi de 60/60/50 şi, pentru a avea siguranţa că se vor prinde, rădăcinile se mocirlesc prin introducerea într-un amestec consistent format din pământ galben, gunoi de grajd şi apă.

Rezistă la temperaturi de până la -25°C

Smochinul creşte sub formă de arbust, dar poate fi condus şi ca un pom cu înălţime de până la 7-8 m. Înmulţirea smochinilor se face relativ uşor pe cale vegetativă prin butaşi, marcote, drajoni şi despărţirea tufelor.

În ceea ce priveşte adaptarea climatică, smochinul are mare capacitate de regenerare. În cazul în care partea aeriană este distrusă de îngheţ tufa se reface uşor din lăstarii ce se formează din rădăcini.

În ţara noastră smochinii s-au adaptat foarte bine şi rezistă la temperaturi de până la -25°C. Deşi are această caracteristică importantă de rezistenţă la îngheţ, smochinul devine totuşi vulnerabil în faţa temperaturilor scăzute atunci când există în toiul iernii oscilaţii de temperatură, între 15-18°C, şi temperaturi scăzute de -20°C. Explicaţia este că smochinul păcălit de vremea caldă intră în vegetaţie şi ulterior nu rezistă îngheţului.

Pentru a preveni un astfel de fenomen este recomandat ca cel puţin în primii trei ani smochinul să fie acoperit pe timpul iernii cu paie, coceni sau cu alte materiale izolatoare.

Boli şi dăunători, perioada de rodire

Smochinul este o specie longevivă care trăieşte până la 100 de ani. Patologia bolilor de care poate suferi acest arbust nu este foarte diferită de a pomilor fructiferi. Rugina Frunzelor sau Antracnoza smochinului sunt câteva dintre bolile cele mai întâlnite care îl pot ataca, însă acestea sunt adesea împrumutate de la vegetaţia autohtonă şi se tratează în acelaşi fel. Este important ca dăunătorii care apar pe fructe sau frunze să fie distruşi. Principalii dăunători ai smochinului sunt afidele sau păduchii de frunze, păduchii ţestoşi, acarienii, omida smochinului, cariile smochinului, musca smochinelor etc. În acest sens se folosesc aceleaşi insecticide care se aplică şi celorlalţi pomi fructiferi, trandafirilor sau altor arbuşti. În unele situaţii o soluţie slabă de zeamă bordeleză (piatră vânătă) este folositoare. Smochinul are recolte bune până la 70-80 de ani şi începe să rodească începând cu anul trei de la plantare. În perioada de maximă rodire un smochin produce 70-80 kg. Primele fructe apar la sfârşitul lunii iunie sau începutul lunii iulie, iar ultimele la sfârşitul lunii octombrie. Datorită coacerii treptate a fructelor se impune recoltarea manuală. De altfel, la momentul actual nici nu există, cel puţin în ţara noastră, echipamente pentru recoltarea smochinelor. Pentru cei care vor să demareze o afacere, oportunităţile de valorificare a producţiei sunt nenumărate. În general, fructele se valorifică în stare proaspătă, preţul unui kilogram de smochine fiind de 5-7 lei. O altă modalitate de valorificare este prin prelucrarea fructelor sub formă de dulceaţă de smochine, gem, marmeladă etc. La fel de apreciată este şi ţuica de smochine. Rentabilitatea unei plantaţii de smochini este garantată de faptul că produsele obţinute din cultivarea acestui arbust au mare căutare pe piaţă, oferta fiind mică în raport cu cererea.

Biotopurile autohtone sunt cele mai rodnice

Comuna Sviniţa este o sursă sigură de unde cei interesaţi de înfiinţarea unei plantaţii de smochin pot achiziţiona puieţi. Cele mai multe informaţii referitoare la calitatea materialului săditor şi la preţurile acestuia se pot obţine de la primăria comunei. Această recomandare vine şi ca urmare a faptului că soiurile deja existente la localnici s-au aclimatizat şi dau recolte bune.

Un puiet mijlociu bun de plantat, din biotopurile autohtone Sviniţa 1 şi Sviniţa 2, se vinde cu 15-20 de lei. Printre caracteristicile esenţiale ale acestor biotopuri se numără rezistenţa la îngheţ şi boli.

Laura ZMARANDA