Adama 04 mai 2020
update 4 Jun 2020

Tehnologia strip-till, o soluție pentru protecția solului

Eroziunea solului este o problemă care de ceva vreme dă multe bătăi de cap specialiștilor din agricultură. În mod natural, un singur centimetru de humus, partea fertilă a solului, se produce în 300 de ani. În condițiile unei agriculturi intensive, însă, se distruge într-un timp mult mai scurt. Cauzele sunt multiple. Vântul și ploile îl dislocă și îl transformă în mâlul care ajunge în albia râurilor. Circulația intensă a utilajelor îl tasează. Expunerea la razele solare distruge microorganismele pe care le conține și care îi conferă calitățile ce îl fac o gazdă bună pentru plante. Or, în lipsa unui sol bogat în humus, agricultura care să poată într-adevăr hrăni populația unei țări devine posibilă doar în teorie.

Prelucrarea solului doar pe fâșia de cultivare

În România eroziunea solului afectează, mai mult decât ne-ar veni să credem, zone întinse din partea sudică a țării. În Oltenia, dar și în Bărăgan, în ultimii ani structura solului s-a modificat vizibil. Pământul, cândva negru, acum a devenit mai deschis la culoare. De asemenea, este mai nisipos decât în urmă cu câțiva ani. Asta o simt cel mai bine fermierii. Deși deocamdată nu este cazul să intrăm în panică, este timpul să dăm importanța cuvenită semnalelor de alarmă pe care specialiștii din domeniu le tot trag de câțiva ani încoace!

Între cei care iau în serios această chestiune sunt și membrii AIDER. Aceasta este o asociație care reunește fermieri din toată țara al căror obiectiv este să practice o agricultură integrată durabilă, dar și economic rentabilă. De aici rezultă și inițialele asociației. Periodic, membrii AIDER se întâlnesc ca să facă schimb de experiență, legat de câte un domeniu anume. La ultima lor întâlnire, ce a avut loc la Focșani, în luna decembrie, tema a fost tehnologia strip-till.

Pe scurt, această tehnologie constă în lucrarea doar a fâșiei de pământ pe care se seamănă, și aceasta dintr-o singură trecere. Semănatul se face odată cu tăierea paielor de la suprafață, cu afânarea pământului, cu plasarea îngrășământului din patul germinativ (dacă se dorește acest lucru).

Avantaje multiple și rezultate frumoase

Avantajele oferite de această tehnologie sunt multiple: tasarea solului este redusă considerabil, căci toate lucrările se fac la o singură trecere. Pământul este protejat, căci miriștea rămasă de la recolta anterioară oprește razele soarelui. În același timp, evapotranspirația este considerabil redusă, astfel încât apa din straturile superficiale este păstrată mult mai bine. Resturile vegetale rămase pe loc putrezesc și restituie mare parte din materia organică pe care au preluat-o din sol, ceea ce face ca necesarul de îngrășăminte suplimentare să scadă considerabil. În același timp, la adăpostul oferit de resturile vegetale, bacteriile din sol se dezvoltă mai bine, la fel ca și râmele. Astfel, solul devine mai afânat și mai bogat în substanțe hrănitoare.


După răsărire, resturile vegetale rămase între rânduri acționează ca un mulci, care împiedică răsărirea buruienilor între rânduri și păstrează umiditatea. Există și avantaje economice. Trecerile mai puține se cuantifică în consum redus de combustibil. De asemenea, sunt necesare mai puține utilaje și o forță de muncă redusă.

Desigur că, la fel ca în orice situație reală, apar și unele dezavantaje. Cele mai importante sunt acelea că această tehnologie nu se poate aplica pe soluri argiloase. Apoi, strip-till nu permite semănatul cu densități mari. Ca urmare, este avantajoasă în cazul culturilor de toamnă înființate timpuriu, astfel încât plantele să aibă suficient timp să înfrățească. În fine, un alt dezavantaj îl constituie viteza redusă de lucru față de tehnologiile clasice. Dar dacă luăm în calcul că e suficientă o singură trecere, față de cel puțin trei la tehnologiile clasice, atunci acest dezavantaj dispare.

În Vrancea funcționează de trei ani!

Gazda întâlnirii AIDER din acest an a fost Gelu Scutaru, proprietarul Comcereal Vrancea. Împreună cu fiul său lucrează peste 4.500 ha de teren. Dintre acestea, mai mult de 1.000 sunt lucrate cu tehnologia strip-till. Este deja al treilea an în care fermierul vrâncean folosește acest concept, astfel încât este în măsură să tragă anumite concluzii.

În primul rând, tehnicienii firmei au explicat în amănunt cum funcționează utilajul folosit pentru această tehnologie. Este vorba despre un ansamblu care cuprinde trei zone. Prima intră în lucru zona de cultivare, constituită din discuri crenelate, care taie paiele de la suprafață, permițând resturilor vegetale să alunece liber în lateralul fâșiei prelucrate. Urmează apoi o gheară cu autoreglare, care realizează patul germinativ, eliberat de resturi vegetale. Plasarea îngrășământului sub sămânță reduce necesarul de fertilizare și asigură un start rapid și sănătos al culturii. După aceea intră în lucru zona care realizează reconsolidarea terenului, asigurând o germinare rapida și o dezvoltare rapidă a sistemului radicular. Este vorba despre o roată care practic așează pământul în zona de cultură. În sfârșit, în cele din urmă intră în funcțiune și organul mecanic pentru semănat, de tip „gheară“, care funcționează total independent față de cultivator, asigurând un control constant al adâncimii de semănat și un bun contact al seminței, pentru o germinare rapidă și omogenă.

Costuri scăzute de înființare a culturii

La Comcereal Focșani este folosit un utilaj Mzuri, cu o lățime de patru metri, produs în Polonia. Calculele costurilor de înființare ale unei culturi de cereale au fost făcute prin comparație cu cele rezultate prin folosirea unor utilaje Horsch. Astfel, pentru un hectar de teren pe care s-a semănat direct au fost cheltuiți 45 RON pentru erbicidarea miriștii, 59 RON pentru tocat resturile vegetale și 364 de lei pentru semănat. Adică un total de 468 de lei. În schimb, în cazul unei culturi convenționale, s-au cheltuit 350 lei pentru trecerea cu un cultivator tip tiger/top down.  Alți 124 de lei a costat trecerea cu combinatorul și 42 fertilizatul. În sfârșit, semănatul a mai costat 182 de lei, ceea ce a urcat totalul la 698 RON/ha. O diferență de 230 lei/ha înseamnă o avere la o fermă de peste 4.500 ha...

În ceea ce privește modul în care arată în câmp cultura, am văzut la fața locului. Poate că nu este la fel de estetică precum una clasică, dar sola cultivată cu orz de toamnă arăta, la început de decembrie, deosebit de viguroasă, ca o promisiune de recoltă bogată!

Alexandru GRIGORIEV

Din ciclul: Avem pământ, dar ce facem cu el? Solul, mijloc de producție sau factor esențial al vieții?

Solul furnizează constant hrană, lemn, o varietate largă de materiale, reciclează deșeuri și produse secundare și constituie suport pentru viața terestră și fundație pentru tot felul de structuri și infrastructuri antropogene. Deși solul nu primește mereu atenția cuvenită, există un acord general asupra faptului că neglijarea importanței solului are consecințe păgubitoare asupra productivității agricole, securității aprovizionării cu hrană și apă, asupra mediului și biodiversității, precum și a bunăstării și sănătății umane.

Sondajul…

Recent a fost finalizată o anchetă privind percepția grupurilor de interes asupra solului, derulată de cercetători din Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului-ICPA București, pe un eșantion de 140 de respondenți (fermieri, cercetători, cadre didactice, experți și consultanți, decidenți/planificatori, reprezentanți ai administrației locale și ai unor asociații negu­vernamentale cu profil agricol/mediu/ agromediu).

La întrebarea „Care este prima dvs. impresie atunci când vă gândiți la semnificația cuvântului sol?“, mai mult de jumătate din respondenți (54%) au optat pentru părerea că solul este un „factor indispensabil vieții“ integrat în natura și peisajul ce ne înconjoară, iar aproximativ o treime (34,3%) ca „mijloc important de producție“ a recoltelor. Doar puțini respondenți au asociat solul ca un bun cu valoare patrimonială și financiară (5,7%) sau un obiect relativ inert pe care ne construim adăpost, case, drumuri (1,4%). Astfel, prevalează procentul celor care recunosc solul ca mediu viu și dinamic, mult mai înclinați în a înțelege beneficiile de mediu ale unui sol sănătos și a percepe solul într-o manieră „holistică“ în raport cu cei care-l percep ca parte a mijloacelor de producție, așa cum au fost acestea definite de materialismul dialectic și istoric fundamentat în secolul al XIX-lea de Karl Marx. Proporția celor din mediul urban vs. cei din mediul rural indică faptul că ultimii sunt mai tentați să perceapă solul ca „mijloc important de producție“ (52,4% din respondenții din mediul rural), în timp ce primii înclină spre „factorul indispensabil vieții“ (65,3% din respondenții din mediul urban). Cei mai mulți dintre fermieri (61,1% dintre fermierii respondenți) și în mod surprinzător, jumătate din cadrele didactice (50% dintre respondenții profesori) au ales opțiunea „mijloc important de producție“, în timp ce 100% din cercetători și 80% dintre decidenți/planificatori au optat pentru „factor indispensabil vieții“.

Problemele…

Întrucât fenomenele de degradare a solului prin eroziune, pierderea fertilității, salinitate sau compactare sunt demult raportate și percepute ca amenințări importante, având consecințe majore asupra productivității agricole, resurselor de apă sau nivelului gazelor de seră, în chestionar au fost listate multiple opțiuni pentru răspunsul la întrebarea „Care sunt cele mai importante probleme care afectează solurile României?“. 60% dintre respondenți au selectat „eroziunea solului“, 55,7% „pierderea humusului și nutrienților din sol“, 51,4% „poluare/contaminare“, iar aproape jumătate din respondenți (48,6%) au optat pentru „folosirea neglijentă a solului în agricultură“. Sub acest aspect, chestionarul a inclus și o opțiune ce se referă la un subiect foarte dezbătut în ultimul deceniu, în mediile profesionale și nu numai, cu privire la cadrul legal al vânzării terenurilor agricole către cetățeni sau firme străine (începând cu anul 2014, piața achiziției de teren agricol din România este complet deschisă). Astfel, printre amenințările asupra solului, aproximativ o treime dintre respondenți au selectat „vânzarea terenurilor către cetățeni/firme străine“, relaționând implementarea politicii pieței deschise a terenurilor cu o vulnerabilizare a calității solului. Cei mai preocupați de „vânzarea terenurilor către cetățeni/firme străine“ sunt cei din zona urbană (într-o proporție dublă față de cei din zona rurală).

Interesul public

La întrebarea „Cum caracterizați interesul general public pentru problematica solului și protecției solului?“, 70% dintre respondenți au răspuns „neglijabil“, iar 25% au răspuns „absent“. 43% dintre respondenți consideră actualele politici naționale privind protecția solului și aplicarea acestora în România ca „lipsite de consis­tență“, 27% ca total „inexistente“, 24.3% ca „relativ bune, dar nu se aplică“ și doar 4.3% ca „bune și bine aplicate“.

Întrebați despre alegerea celei mai bune opțiuni privind cea mai bună abordare tehnologică ce poate asigura simultan, conservarea fertilității solului, dar și acoperirea diversității și necesarului de produse agro-alimentare în corelație cu cerințele de protecție a mediului, mai mult de jumătate dintre respondenți (51,4%) au selectat „agricultura prietenoasă cu mediul“ (subiect al măsurilor de agromediu și climă din programele de dezvoltare rurală, ce includ practici tradiționale, input-uri reduse și păstrarea peisajelor naturale), 25,7% dintre respondenți au optat pentru „agricultura conservativă/sistemul minimum-tillage, cu intervenții mecanice reduse“ (un semnal semnificativ pentru faptul că agricultura conservativă a devenit un subiect de interes crescut în România), 17,1% au selectat „agricultura ecologică“ și numai 4,3% dintre respondenți au optat pentru „agricultura intensivă de mare precizie, cu aporturi ridicate de fertilizanți și substanțe chimice“. Rezultatele indică faptul că recentele poli­tici de agromediu aplicate în programele de dezvoltare rurală (cum ar fi practicile din zonele cu Înaltă Valoare Naturală și agricultura ecologică, conectate plăților directe din pilonul I al Politicii Agricole Comune) se bucură de un puternic sprijin în rândul reprezentanților grupurilor de interes. Cei mai mulți susținători ai mă­surilor de agromediu se regăsesc în rândul reprezentanților societății civile, urmați de cercetători și de decidenți/planificatori.

Problema guvernanților?

Grupurile de interes au fost de ase­menea consul­tate asupra unor modalități prin care putem aștepta o direcție pozitivă în recunoașterea importanței asigurării durabilității solurilor sau asupra unor anu­mite soluții de îmbunătățire a protecției solurilor (multiple opțiuni pentru răspuns). Marea majoritate a respondenților (74%) a selectat „un program guvernamental cu efec­tuarea periodică a studiilor agro-chimice și pedologice pe terenurile agricole (așa cum se făcea acum trei decenii)“. Această opțiune face referire directă la un consistent program guvernamental din pe­rioada comunistă care permitea fermierilor testarea agrochimică periodică a fertilității solurilor, dar și cartarea pedologică (cu reambularea periodică) a terenurilor agricole, într-o formulă organizatorică destul de riguros funcțională, ce implică activitatea continuă și dedicată a oficiilor teritoriale de studii pedologice (cu mulți spe­cialiști cu bună experiență), coordonate de institutul național de referință. Cooperativele agricole și întreprinderile agricole de stat beneficiau periodic de date și informații și actualizau conform, planurile de fertilizare și amendare a solurilor. Nu mai puțin adevărat este că, în acele timpuri, cerințele de mediu erau minimalizate. 60% dintre respondenți au selectat ca subiect important, „o lege națională a solurilor și a protecției solurilor“, 45,7% cred în importanța unei „campanii de conștientizare despre importanța calității solurilor“, iar 42,9% dintre respondenți sunt de acord cu o „configurare eficientă a sistemului național de monitorizare a solului“.

Dr. Sorin Liviu ȘTEFĂNESCU

Abonează-te la acest feed RSS