Web Banner Nuseed 300 x 100 px
update 26 Jan 2023

România ar putea avea un subprogram dedicat producţiei de lapte

Flexibilitatea este elementul pe care comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Dacian Cioloş îl consideră definitoriu pentru aplicarea noii Politici Agricole Comune. Astfel, conform reformei recent adoptate, fiecare stat membru poate să elaboreze subprograme pentru filierele care se confruntă cu dificultăţi specifice sau care au o importanţă strategică la nivel naţional. Alături de acestea, statul va putea acorda o parte din plăţile directe în sistem de plăţi cuplate cu producţia şi va putea decide o creştere a plăţilor pentru zonele defavorizate.

Dispariţia cotelor, provocarea noului proiect

Alături de subprogramul pentru reconversia în pomicultură propus de guvern şi susţinut de Uniunea Europeană, prin care oficialii MADR speră ca suprafaţa cu livezi să crească de la 120.000 hectare, în prezent, la 200.000 de hectare în 2020, de anul viitor am putea avea şi un subprogram dedicat sectorului de producere a laptelui. Iniţiativa pentru realizarea unui astfel de proiect îi aparţine lui Dacian Cioloş şi vine în contextul eliminării cotelor de lapte din 2015 la nivelul întregului bloc comunitar. „În primul rând, vreau să precizez că la cotele de lapte nu renunţă doar România, ci toate ţările Uniunii Europene. Asta înseamnă că poţi să produci lapte cât vrei şi nu mai eşti limitat de o anumită cotă de producţie. Sigur, asta înseamnă că unii care acum au o anumită limită şi nu pot produce mai mult pentru că nu-i lasă legea, dacă vor fi competitivi, vor putea produce mai mult, iar aici este riscul cel mai mare pentru România, câtă vreme nu se dezvoltă competitivitatea sectorului lapte. (...) Pentru a rezolva această problemă, eu recomand un subprogram sectorial în domeniul lapte, aşa cum am înţeles că doreşte Guvernul să realizeze pentru sectorul pomicultură. În acel moment se pot regrupa mai multe măsuri din Programul de Dezvoltare Rurală, se poate dedica o anumită sumă numai sectorului lapte şi se pot sprijini financiar anumite investiţii care să crească această competitivitate a producătorilor“, a declarat comisarul Dacian Cioloş.

O poziţie similară a abordat în urmă cu câteva luni şi ministrul Agriculturii Daniel Constantin, care şi-ar dori să existe posibilitatea finanţării atât a producţiei, cât şi a infrastructurii de prelucrare a laptelui. „Vrem să finanţăm toate acele proiecte care sunt integrate (producţie, procesare şi distribuţie) în toate satele româneşti, fie că vorbim de cooperative agricole, asociaţii de fermieri sau fermieri individuali care au lângă unitatea de producţie poate şi o mică unitate de procesare, poate şi un mic centru de colectare sau depozitare. Vrem să punem accent pe lapte pentru că este un pariu pe care îl avem cu celelalte state şi care va începe din 2015“, a afirmat Daniel Constantin.

Măsuri complementare pentru încurajarea sectorului

O altă modalitate de a susţine producţia de lapte şi competitivitatea întregului sector este aplicarea unor măsuri complementare decise la nivel european, precum posibilitatea producătorilor de a negocia preţuri şi cantităţi în mod colectiv sau acordarea de plăţi suplimentare pentru un anumit domeniu de activitate. „Acest program de restructurare poate fi complementar la nişte măsuri pe care le-am decis deja anul trecut la nivel european, de a da posibilitatea sectorului laptelui de a negocia colectiv preţuri şi cantităţi. Deci, puterea de negociere a producătorilor va creşte prin acea decizie. Mai există şi posibilitatea de a avea un program de restructurare specific pe sectorul laptelui, dar şi ca din procentul de 13% aferent plăţilor cuplate cu producţia, cel puţin pentru sectorul lap­telui din zona montană sau din zonele defavorizate sau acolo unde există condiţii mai puţin prielnice, Guvernul să poată susţine direct producătorii de lapte, adică în plus de subvenţia la care au drept în mod normal să se primească şi subvenţie complementară“, a explicat comisarul european Dacian Cioloş.

Daniel PLĂIAŞU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

Ploile din ultima perioadă au adus producţiilor agricole un plus de 800 de kilograme la hectar

Ploile din ultima perioadă au adus producţiilor agricole un plus de 800 de kilograme la hectar, chiar dacă unele suprafeţe însămânţate în toamnă şi în primăvara au fost afectate de grindină şi vijelii, a declarat pentru AGERPRES secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu.

"Pentru toate culturile de toamnă, în cazul grâul orzului şi rapiţei, ploile din ultima perioadă au fost benefice, exceptând situaţia în care am avut grindină şi vijelii care au mai pus la pământ suprafeţe cultivate cu legume, grâu sau rapiţă. Acum suntem în plină evaluare pe teren şi o să avem în curând un raport exact, deocamdată erau în total în jur de 25.000 hectare. Cred că ploile din ultima perioadă au adus un plus de 800 de kilograme la hectar, dar până nu vom avea producţiile în hambar nu putem spune exact ce producţie vom înregistra. Producţia ar fi cu siguranţă mai mare ca anul trecut dacă ar fi să le recoltăm azi pentru că arată mult mai bine decât în aceeaşi perioadă a anului trecut", a spus Botănoiu.
Acesta a precizat că într-o săptămână, în zonele de sud, se va intra la recoltatul orzului, iar în cel mult o lună la grâu.

"Din ceea ce am înţeles din teritoriu, în Olt şi în Dolj, producţiile medii la orz erau bune, de 4.500 - 5.000 de kg la hectar, dar pe suprafeţe mici. Pe de altă parte, rapiţa arată mult mai bine ca anul trecut. Mă bucură că nu am mai avut suprafeţe calamitate datorită îngheţului târziu sau a celui din timpul iernii. Nu mai avem 80.000 de hectare cu rapiţă afectate, iar procentul de pierdere peste iarnă a fost de 20% din suprafaţă, în diferite stadii şi nu de 80% ca anul trecut. Eu văd ce se întâmplă la rapiţă şi pe alte pieţe din Franţa sau Germania, şi în unele sunt îmbucurătoare, iar în altele nu. Rapiţa a avut probleme şi în Franţa din cauza ploilor în exces şi deja la nivel european se estimează că vor fi în acest an producţii ceva mai mici, ceea ce înseamnă un plus pentru producătorii din România ca volum şi sper să se regăsească şi în preţ", a explicat Botănoiu.

În opinia sa, condiţiile climatice din ultima perioadă au permis o refacere a culturii de grâu, considerând că la nivel european nu o să fie scăderi semnificative pe producţie, însă o să fie afectată calitatea grâului.
De asemenea, în cazul culturilor de primăvară, în ţară, se înregistrează o întârziere a semănatului cu trei săptămâni faţă de epoca optimă din cauza condiţiilor climaterice din lunile martie şi aprilie.

"Avem 5 milioane de hectare însămânţate în primăvară cu porumb, floarea soarelui, orzoaică de primăvară, legume şi plante furajere. Chiar dacă au fost bine aleşi hibrizii ar putea să fie afectate plantele din cauza secetei care se anunţă. Temerea mea este că în perioada următoare, din cauza secetei, la porumb, planta nu se va dezvolta vegetativ pentru că este prinsă în perioada de polenizare şi nu mai acumulează în bob pe acea arşiţă. Cu irigaţii, chiar dacă avem posibilitatea să le facem, menţinem o protecţie pentru plantă, dar dacă temperaturile sunt extraordinar de mari, mai ales în cazul porumbului, polenul devine steril şi atunci chiar dacă avem o plantă frumoasă, verde şi mare, va avea un număr redus de boabe pe ştiulete. Aici am îngrijorări, la porumb, pentru că floarea soarelui are capacitatea să treacă mai bine peste momentele de secetă deoarece începe recoltatul în august, însă porumbul se duce pe o perioadă mai lungă de timp", a subliniat oficialul MADR.

Porumbul a fost însămânţat în primăvară pe 2,3 milioane hectare, iar floarea soarelui pe 980.000 ha, cu 40.000 de ha mai puţin ca anul trecut.

Programul de însămânţări din această primăvară a prevăzut un total de 5,1 milioane hectare între care 2,62 milioane de ha cu porumb, soia 74.000 de ha, rapiţa de primăvară - 404.000 hectare, cartofi timpurii şi semi-timpurii - 11.428 ha, legume de câmp şi solarii - 235.216 ha, orzoaica de primăvară - 170.570 ha, ovăz de primăvară - 185.650 ha şi sfeclă de zahăr - 28.700 ha. În toamnă au fost semănate 2,9 milioane hectare, din care grâul a depăşit 1,9 milioane hectare, rapiţa - 242.000 hectare, alte suprafeţe au fost însămânţate cu orz, orzoaica de toamnă, legume şi plante de nutreţ.

Sursa AGERPRES

Cercetarea agricolă, cheia marilor producţii

• Interviu cu acad. Cristian Hera, preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti şi vicepreşedinte al Academiei Române.

– Preşedinţii diverselor state sunt tot mai preocupaţi de criza alimentară. Chiar este o problemă, domnule Hera?

– Este o problemă majoră a omenirii, care se amplifică pe an ce trece. Este un subiect esenţial, pentru că astăzi, din cele 7,3 miliarde de locuitori ai planetei, 1,35 miliarde sunt subnutriţi. În 1995, Organizaţia Naţiunilor Unite a prevăzut reducerea numărului celor care nu au ce mânca. Pe vremea aceea erau 800 milioane de oameni în această situaţie. Iată că astăzi, în loc să scadă, numărul acestora este în creştere. Aceasta pentru că nu se acordă atenţia cuvenită dezvoltării unei agriculturi care să fie nu doar durabilă, ci şi performantă, pentru că agricultura este cea care asigură hrana cea de toate zilele întregii planete. Trebuie să avem în vedere că suprafaţa globului este împărţită astfel: 71% apă şi 29% uscat. Din suprafaţa de uscat, doar 6,4% este reprezentată de terenuri agricole şi, cu toate acestea, ele asigură 98% din hrana mondială, în timp ce hrana din ape oferă doar 2% din alimentaţia planetei. Acesta este motivul pentru care, pe de o parte, trebuie să oprim poluarea apelor, oceanelor, mărilor, râurilor, lacurilor ca să putem creşte producţia de hrană provenită din ape, dar în acelaşi timp trebuie să întreprindem măsuri pentru creşterea producţiei pe unitatea de suprafaţă. Aceasta din urmă este posibilă numai sau mai ales cu contribuţia cercetării ştiinţifice în agricultură. În unele ţări ale lumii se fac progrese în realizarea unor noi organisme modificate genetic, a unor noi soiuri şi hibrizi de plante agricole şi elaborarea tehnologiilor. Din fericire, ţara noastră dispune de o zestre genetică extraordinară pentru noile condiţii, dar, pe lângă faptul că nu sunt aplicate cuceririle ştiinţifice, se mai adaugă şi schimbările climatice globale.

„Săraci într-o ţară bogată“

– Tocmai de aceea avem nevoie de cercetarea ştiinţifică, agricultura nu se mai poate face decât cu cartea în mână, de acum agricultura trebuie învăţată în fiecare zi, chiar dacă avem impresia că o ştim de când lumea şi pământul. Cum apreciaţi acest moment pentru cercetarea noastră agricolă?

– Gheorghe Ionescu Şişeşti mărturisea în jurnalul său, în anul 1937, că „e timpul să părăsim rutina şi să adoptăm în agricultură procedee tehnice înaintate“, care nu sunt de fapt decât rezultatele cercetării. „Dacă nu vom face asta, vom continua să fim săraci într-o ţară bogată şi vom rămâne în urma neamurilor care ne înconjoară“. Lucru adevărat şi astăzi.

România are soluri cu o fertilitate mai mare, mai bună decât a celor la nivel mondial. Dacă ne-am referi la suprafaţa cu fertilitate redusă şi foarte redusă la nivel mondial, aceasta se regăseşte în proporţie de 62%, în timp ce în ţara noastră numai 52%. De asemenea, starea de fertilitate bună şi foarte bună a solurilor la nivel mondial este de 11%, iar în România starea bună şi foarte bună reprezintă 28%. Dar, din păcate, azi nu reuşim să valorificăm acest potenţial pe care îl au solurile româneşti şi să producem suficientă hrană atât pentru populaţia ţării noastre cât şi pentru export, ba mai mult, importăm produse agroalimentare. De aceea, trebuie gândite o serie întreagă de măsuri care să conducă la valorificarea potenţialului de producţie a solurilor româneşti. Încă există unităţi de cercetare cu potenţial de a produce rezultate utile pentru fermieri. În ultimii 25-27 de ani au avut loc o decapitalizare a cercetării ştiinţifice din agricultură, o reducere drastică a personalului, dar şi a terenurilor. Motiv pentru care este absolut necesară redresarea acestui sector, revigorarea unităţilor de cercetare care ar putea deveni competitive la nivel internaţional. În acelaşi timp, unităţile care nu mai au performanţă în cercetare ar trebui transformate în baze experimentale care să producă sămânţa din categoriile biologice superioare pentru diferitele specii de cereale, plante tehnice şi furajere, să producă material de prăsilă şi să poată testa tehnologiile performante de cultură. Aşadar, cercetarea ar trebui să recâştige rolul pe care l-a avut încă de la înfiinţare, în anul 1927.

Hibrizii româneşti, performanţi în lupta cu schimbările climatice

– Marii fermieri din România care au izbândit în agricultură spun că succesul lor s-a datorat în mare parte şi faptului că au folosit soiuri şi hibrizi româneşti.

– Problema cercetării ştiinţifice agricole este valorificarea resurselor genetice de care dispune aceasta, pentru că, timp de 70 de ani, s-a lucrat pentru crearea unor soiuri şi hibrizi care să fie mai rezistenţi la condiţii mai puţin favorabile de mediu. Există această zestre genetică, iar unii dintre cercetătorii noştri de elită o valorifică mai ales la grâu şi porumb. În prezent, peste 70% din suprafaţa cultivată cu grâu şi porumb este însămânţată cu soiuri şi hibrizi româneşti care sunt solicitate prioritar de către fermieri, mai ales de către cei performanţi, pentru că întrunesc caracteristicile favorabile pentru a rezista modificărilor climatice globale, au un potenţial ridicat de producţie, dar şi calităţi deosebite – conţinut ridicat de proteine, de gluten pentru panificaţie etc. Nu întâmplător o parte din soiurile create la Fundulea sunt solicitate în multe alte ţări ale lumii.

– În condiţiile în care cercetarea agricolă se dezvoltă peste tot în lume, de ce se pune totuşi problema crizei alimentare?

– În primul rând, pentru că ne confruntăm cu schimbarea climatică globală, care afectează agricultura, pe de altă parte, cu creşterea populaţiei, dar şi cu schimbarea destinaţiei produselor agricole de la consumatorul uman la maşinile şi utilajele agricole. Criza alimentară este cea mai periculoasă dintre toate crizele pentru că are efecte sociale dramatice, dar să nu uităm că această criză este determinată şi de cea a apei (70% din cantitatea de apă dulce, potabilă, este folosită în agricultură, 19% în industrie şi 11% în gospodăriile casnice.) Datorită faptului că, odată cu schimbările climatice, cantitatea de apă la nivel global şi naţional se reduce substanţial, aceasta contribuie la diminuarea producţiei pe suprafaţă, fapt ce accentuează criza alimentară.

– Ce se întâmplă cu ingineria genetică? Soluţiile pe care le oferă în unele ţări se aplică cu succes, pe când în alte ţări sunt refuzate.

– Este o temă extrem de dezbătută. La nivel mondial se cultivă 168 milioane ha cu plante modificate genetic. Este vorba în primul rând de porumb, soia şi bumbac. Nici eu şi nici colaboratorii mei nu am citit încă un articol care să evidenţieze clar efectele negative asupra omului, a consumului de diferite produse în care sunt incluse şi cele modificate genetic. Cred însă că există o mare presiune din partea unor grupuri sau organisme care au diferite interese şi din acest punct de vedere.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Tratamentele aduc sporuri importante de producţie la grâu

Bolile foliare şi ale spicului, în culturile de grâu, reprezintă un permanent factor de risc pentru stabilitatea şi calitatea recoltelor. Studiile efectuate în ţară şi în străinătate au demonstrat că, în cazul în care se planifică o producţie de grâu de peste 3.000 kg/ha, adică atunci când se doreşte practicarea unei tehnologii intensive cu investiţii suplimentare în calitatea seminţei, pregătirea terenului şi fertilizare, atunci presiunea de infecţie a agenţilor patogeni creşte proporţional. Evitarea pierderilor de recoltă în acest caz se realizează prin aplicarea a două până la trei tratamente cu fungicide.

Importanţa ultimelor două frunze

La cerealele păioase, pentru tehnologia intensivă, BASF recomandă în general două tratamente.

Orientativ, primul se poate efectua în perioada formării celui de-al doilea internod, iar cel de-al doilea, împotriva bolilor foliare şi ale spicului, în perioada înspicării. În condiţii speciale, cel de-al treilea se aplică imediat după înflorire.

George Petcu, specialist al Departamentului tehnic din cadrul BASF, este de părere că trebuie protejate în special ultimele două frunze ale grâului, pentru că influenţează cel mai mult producţia, atât cantitativ, în procent de 75%, cât şi calitativ.

Unul dintre produsele recomandate este Duett Ultra, fungicid sistemic, care asigură o protecţie completă împotriva complexului de boli, în doză de 0,5 l/ha. Are două substanţe active, tiofanat metil şi epoxiconazol. „În funcţie de momentul şi intensitatea atacului, se pot aplica unul sau două tratamente cu Duett Ultra.

La grâu, în condiţiile în care se aplică un singur tratament, momentul optim este de la începutul alungirii celui de-al doilea internod până la înspicare. În situaţia în care sunt necesare două tratamente, momentul optim este de la creşterea intensă a paiului până la faza de burduf“ – a spus specialistul.

În aceleaşi momente şi împotriva aceloraşi boli, a menţionat Petcu, se poate aplica Tango Super, care este un fungicid pe bază de fenpropimorf şi epoxiconazol. Are acţiune sistemică şi este transportat acropetal în plante. Doza recomandată, 0,75 l/ha.

„Sporurile de producţie înregistrate la cultura grâului au fost cu până la 1.774 kg/ha mai mari cu tehnologia BASF faţă de loturile martor netratate corespunzător. În schimb, în cazul nerespectării tratamentelor, pierderile de producţie dar şi de calitate înregistrate la grâu pot fi cuprinse între 10%-30%, la care se adaugă deprecierea calitativă a valorii alimentare, furajere şi culturale a seminţelor. În funcţie de soiul cultivat, condiţiile climatice şi tehnologia de cultură, aparatul foliar poate fi afectat în proporţie de 40-50%“, a afirmat George Petcu.

Fungicid stick and stay

Un alt produs recomandat este Capalo, un fungicid din noua generaţie (stick and stay – soluţia aderă la frunze aproape fără pierderi), care are acţiune protectivă, curativă şi eradicativă.

Cele trei substanţe active (epoxiconazol, fenpropimorf şi metrafenonă) garantează o eficacitate foarte bună împotriva bolilor în culturile de cereale păioase, în mod special asupra făinării, chiar şi în faza latentă a acesteia.

Dozele recomandate pentru grâu sunt de 1 l/ha împotriva făinării, septoriozei, ruginii şi de 1,5 l/ha în cazul fusariozei. Se pot aplica unul sau două tratamente.

La grâu, perioada optimă este de la faza de creştere intensă a paiului până la burduf. Se poate utiliza în asociere cu alte produse.

Efectul stay green

În continuare, Petcu a vorbit despre Alegro, un fungicid cu două substanţe active, kresoxim metil şi epoxiconazol. Acesta este eficient împotriva celor mai importante boli foliare şi ale spicului, pe durata mai multor săptămâni. Datorită efectelor fiziologice ale produsului, plantele rămân verzi mai mult timp (green effect), cu implicaţii pozitive în creşterea cantităţii şi calităţii recoltei. Doza recomandată: 0,75 l/ha. Se poate folosi în faza de înspicare, pentru al doilea tratament.

Combaterea dăunătorilor

Specialistul companiei BASF a spus că Fastac (substanţă activă alfa-cipermetrin) este un insecticid de contact cu acţiune imediată, de şoc, cu efect asupra sistemului nervos al insectelor. Astfel, prin eliminarea lor rapidă, se previn pierderile de recoltă, asigurând o producţie de calitate. Produsul are un spectru foarte larg de combatere împotriva unui număr mare de insecte dăunătoare din grupe diferite, putând fi aplicat la mai multe culturi. Combate atât adulţii, cât şi larvele insectelor dăunătoare. Este rezistent la acţiunea de spălare a ploilor. Doza omologată împotriva ploşniţelor cerealelor şi a gândacului bălos al orzului: 0,1 l/ha.

Tratamentele se fac la avertizare sau la începutul infestării, la atingerea pragului economic de dăunare.

Avantajele tehnologiei intensive de combatere a bolilor prin 2-3 tratamente

● Controlul de timpuriu al bolilor care apar la începutul vegetaţiei: mucegaiul de zăpadă, făinarea;

● Posibilitatea combinării primului tratament cu alte măsuri de combatere a buruienilor şi insectelor;

● Optimizarea combaterii patogenilor virulenţi care produc septoriozele şi ruginile prin tratamente preventive;

● Protejarea ultimelor etaje foliare, inclusiv a frunzei stindard, pentru asigurarea producţiei;

● Controlul corespunzător al bolilor spicului – fuzariozele care afectează calitatea recoltei;

● Creşteri substanţiale de recoltă care asigură investiţiile iniţiale;

● Calitate sporită prin creşterea masei hectolitrice şi procent de gluten mai mare;

● Vandabilitate şi profitabilitate.

Principalele boli ale grâului

  • Erysiphe graminis f. sp. tritici – Făinarea grâului
  • Fusarium spp - Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor
  • Puccinia graminis - Rugina neagră
  • Puccinia recondita - Rugina brună
  • Puccinia striiformis - Rugina galbenă
  • Septoria tritici - Septorioza grâului
  • Tilletia spp - Mălura comună
  • Principalele boli ale orzului
  • Erysiphe graminis f. sp. hordei – Făinarea orzului
  • Helminthosporium teres – Pătarea reticulară
  • Rhynchosporium secalis – Arsura frunzelor
  • Ustilago nuda – Tăciunele zburător
  • Principalii dăunători ai cerealelor păioase
  • Eurygaster spp – Ploşniţele cerealelor
  • Lema melanopa – Gândacul bălos

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

După boom, producţia agricolă va încetini în lume, avertizează FAO

Creşterea producţiei agricole mondiale va încetini până în 2021, după un deceniu excepţional, dar 'nesustenabil' în numeroase ţări în curs de dezvoltare, a avertizat joi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie /FAO/.

'Creşterea anuală medie a producţiei agricole va încetini până în 2021 la 1,7% pe an faţă de 2,6% în deceniul 2000-2012', a precizat FAO în raportul său anual asupra situaţiei alimentaţiei şi agriculturii prezentat vineri la sediul său de la Roma.

Cifrele deceniului trecut au scos la iveală însă mari diferenţe între regiunile Globului, în contextul în care în America Latină producţia agricolă a crescut cu peste 50 la sută în 12 ani şi chiar 70% în Brazilia; procentul a fost de peste 40% în Africa Subsahariană, la fel ca în Europa de Est şi Asia Centrală. Pe de altă parte, producţia agricolă nu s-a dezvoltat decât în proporţie de 20 la sută în SUA şi de doar 6% în Europa de Vest, conform FAO.

Organizaţia a mai subliniat că, la ora actuală, 'circa 25% din pământurile agricole ale planetei sunt puternic degradate', că 'aceste presiuni au atins un nivel critic în anumite regiuni şi că modificările climatice ar urma să agraveze în continuare situaţia'. De asemenea, a tras un semnal de alarmă şi cu privire la epuizarea resurselor naturale, în special a celor de apă.

Sursa AGERPRES