Toate cele 500 de pieţe agroalimentare existente la nivel naţional vor avea obligaţia să organizeze spaţii de vânzare distincte rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli, care deţin un carnet de comercializare a produselor agricole, potrivit proiectului Ordonanţei de Urgenţă referitoare la stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol.

"În cadrul structurilor de vânzare cu amănuntul organizate în zonele publice, indiferent de forma de administrare, publică sau privată, este obligatorie organizarea de spaţii de vânzare distincte care sunt rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli persoane fizice deţinătoare ale unui carnet de comercializare. Procentul de alocare a spaţiilor de vânzare este de minimum 20% din totalul spaţiilor de vânzare existente. Comercializarea cu amănuntul a produselor din sectorul agricol obţinute pe gospodăria/ferma proprie de către producătorii agricoli persoane fizice se face pe baza documentului de identitate şi a carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol", se arată în document.
Proiectul prevede şi procedura de obţinere a atestatului de producător, respectiv a documentului care confirmă capacitatea deţinătorului de a desfăşura o activitate economică în sectorul agricol şi regimul de utilizare a carnetului de comercializare a produselor din sector.
În prezentul proiect de act normativ nu au mai fost prevăzute date despre cardul de acces în pieţe pentru producători.

Potrivit proiectului, atestatul de producător cuprinde informaţii şi date privind temeiul legal al eliberării atestatului, numele şi prenumele producătorului agricol, denumirea produselor şi suprafaţa de teren exploatată, respectiv efectivele de animale, care sunt înregistrate în Registrul Agricol deţinut de unitatea/subdiviziunea administrativ teritorială pe a cărei rază se află ferma/gospodăria, producţiile estimate a fi obţinute, producţiile estimate a fi destinate comercializării.

Valabilitatea atestatului de producător este de un an calendaristic de la data emiterii.

"Atestatul de producător se eliberează la cerere producătorilor agricoli persoane fizice, care optează pentru desfăşurarea unei activităţi economice în sectorul agricol. Atestarea profesională a solicitanţilor se realizează de către structuri asociative profesionale/patronale/sindicale din agricultură, constituite conform legii şi organizate la nivel judeţean/regional/naţional, care se înregistrează în acest scop la primăriile unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale. Pentru unităţile/subdiviziunile administrativ teritoriale la care nu s-au înregistrat structuri asociative, atestarea profesională a solicitanţilor se asigură de către entităţi teritoriale din subordine, sau în coordonare, care sunt mandatate în acest scop de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale", se menţionează în document.

De asemenea, proiectul mai prevede şi regimul de întocmire şi utilizare a carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol, respectiv a documentului utilizat de persoana fizică care deţine atestat de producător, pentru exercitarea actului de comerţ cu ridicata sau cu amănuntul, a produselor agricole obţinute în ferma/gospodăria proprie.

Tipărirea carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol revine în sarcina consiliilor judeţene/consiliul general al municipiului Bucureşti, care le distribuie unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale la solicitarea acestora. Costurile generate de tipărirea carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol se suportă de consiliile judeţene/consiliul general al municipiului Bucureşti, iar sumele cheltuite de acestea se reconstituie prin grija unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale din preţul achitat de solicitanţi pentru eliberarea acestora.

Carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol se eliberează la cerere solicitanţilor, de către primarii unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale pe a căror rază se află ferma/gospodăria în care se obţin produsele estimate a fi destinate comercializării. Primăriile unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale ţin evidenţa carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol printr-un registru special deschis în acest sens.

"Prima filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, care conţine datele privind identitatea producătorului agricol, informaţii privind suprafeţele cultivate şi/sau animalele deţinute care să reflecte grupele de produse vegetale/grupele de animale stabilite din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi producţiile estimate a fi destinate comercializării, este semnată de primarul localităţii şi rămâne nedetaşabilă la carnet", arată documentul.

Potrivit regimului de utilizare a filelor din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, primul exemplar se înmânează cumpărătorului, al doilea exemplar se păstrează de vânzător, iar al treilea exemplar se păstrează la carnet. Carnetele utilizate, conţinând al treilea exemplar al filelor, se depun la primăria unităţii/subdiviziunii administrativ teritoriale care a emis carnetul. Aceste prevederi se aplică obligatoriu pentru orice fel de livrare de produse agricole, în orice cantitate şi structură sortimentală, indiferent de calitatea cumpărătorului, respectiv persoana fizică sau persoană juridică.

Filele din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol deţinute de cumpărătorul persoană juridică se păstrează şi se arhivează timp de 10 ani, acestea reprezentând documente justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a achiziţiilor.

De asemenea, pe parcursul transportului produselor achiziţionate de la producători agricoli pe baza carnetului de comercializare, în scop comercial sau pentru autoconsum, cumpărătorul trebuie să deţină fila din carnet care justifică provenienţa mărfii.

În cazul transportului de produse agricole efectuat de producătorii agricoli persoane fizice, de la locul de deţinere la locul de comercializare în regim cu ridicata sau cu amănuntul, aceştia completează o filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, corespunzător cantităţilor şi structurii sortimentale transportate.

Carnetele utilizate constituie documentul justificativ pe timpul transportului, a desfacerii mărfii şi a eventualelor retururi ale produselor necomercializate.

Unităţile administrativ teritoriale/subdiviziunile municipiului Bucureşti au obligaţia de a comunica trimestrial organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţii cu privire la beneficiarii carnetelor de comercializare emise, precum şi datele cuprinse în acestea.

Sancţiunile prevăzute în proiect pentru persone fizice şi juridice arată că nerespectarea prevederilor din acest act normativ se sancţionează cu amenzi cuprinse între 1.000 şi 5.000 de lei, dar şi cu confiscarea cantităţilor de produse din sectorul agricol transportate. De asemenea, pentru administratorii pieţelor se prevede o amendă de la 10.000 de lei la 15.000 de lei.

Filiera de comercializare a acestor produse agricole în regim de vânzare cu amănuntul şi cu ridicata la nivel naţional cuprinde peste 500 de pieţe agroalimentare permanente din care circa 400 sunt pieţe urbane aflate în marea majoritate în proprietate şi administrare privată sau în proprietate publică şi administrare privată, precum şi existenţa a peste 700 de structuri de vânzare temporare organizate în mediul rural.

Certificatele de producător emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 661/2001 pot fi utilizate până la expirarea perioadei de valabilitate a vizei aplicate pe acestea, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2013.

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2014.

Sursa AGERPRES

Producătorii agricoli din România se află, la ora actuală, la un pas de faliment din cauza preţurilor speculative practicate de angrosişti la achiziţionarea diferitelor tipuri de cereale, a declarat marţi, pentru AGERPRES, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România /LAPAR/, Laurenţiu Baciu.

'Dacă în anul 2011, când a fost cel mai bun an agricol al României din ultima perioadă, preţul de achiziţie la angrosişti pentru un kilogram de floarea-soarelui era de 1,7 - 1,8 lei, iar în 2012 a variat între 2,0-2,2 lei, în acest an kilogramul se vinde doar cu 1,0-1,1 lei. O situaţie la fel de dramatică se înregistrează şi la grâu, unde în anul 2011 preţul de achiziţie era de 0,65-0,75 lei/kg, iar în 2013 este de numai 0,55-0,65, în condiţiile în care toate input-urile (motorină, energie electrică) s-au scumpit cu un procent cuprins între 25-35%', a afirmat Laurenţiu Baciu.

Potrivit acestuia, este exclus ca în acest an să se obţină producţiile agricole de la nivelul anului 2011. 

'E adevărat că în acest an vom avea o producţie mult mai bună ca în 2012, însă cu siguranţă nu va depăşi nivelul producţiei din 2011. Nenorocirea este însă că, în urma zvonurilor că vom avea supra-producţie, angrosiştii practică preţuri speculative, care nu fac altceva decât să îndrepte producătorii agricoli spre faliment. În aceste condiţii, le recomand fermierilor să amenajeze în cel mai scurt timp spaţii de depozitare pentru recoltele obţinute, pentru a nu mai depinde de angrosişti pentru valorificarea producţiei', a mai spus preşedintele LAPAR.

Acesta consideră, totodată, că statul ar trebui să intervină în piaţă şi să achiziţioneze o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul de faţă.

'Deşi autorităţile române vor motiva, probabil, că nu doresc să intervină pe piaţa liberă, există totuşi state în comunitatea europeană în care statul ia măsuri şi achiziţionează o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul actual', a subliniat Baciu.

AGERPRES

După aproape douăzeci de ani de muncă în legumicultură, soţii Dan şi Mariana Manea au ajuns aproape la capătul răbdării, dându-şi seama că la noi, din muncă cinstită, e aproape imposibil să răzbeşti. Această familie din Tomşani, judeţul Prahova, ca multe altele din localitate, judeţ şi ţară ar trebui să constituie motorul dezvoltării rurale, o dezvoltare care nu înseamnă doar infrastructură rutieră, educaţională, de sănătate şi de servicii, ci mai ales bunăstarea, plus valoarea adusă în fiecare gospodărie din comunitate.

Tânărul Manea şi-a luat soarta în mâini de când avea 19 ani. „La noi, în Tomşani, n-a fost mare tradiţie legumicolă. Dar trebuia să facem ceva cu viaţa noastră, noi, cei de la ţară. N-am stat cu mâna întinsă la stat, n-am aşteptat programe naţionale întocmite de alţii, ne-am luat soarta în mâini şi ne-am apucat de treabă. Eu, de exemplu, am 10 clase şi am terminat o şcoală profesională, soţia este laborant chimist. Când au început să dărâme fabricile, în 1993, – ca şi alţi consăteni – mi-am construit 200 mp de solarii şi am început să produc răsaduri de legume. Ideea mi-a venit după ce am văzut afacerea actualului primar. Făceam un fel de pionierat agrar în capitalism. Am fost printre primii care au ieşit pe piaţă cu o asemenea ofertă. Următorul an m-am extins la 600 mp. A fost o perioadă foarte bună, financiar şi ca desfacere, care a durat până când piaţa a fost invadată de răsaduri. Şi atunci m-am reorientat, fiindcă e bine să fii mereu cu un pas înaintea altora şi am început să produc legume (ardei, tomate, vinete, castraveţi), activitate din nou excelentă pe piaţa noastră zonală (Mizil), asta până când au apărut intermediarii, cu legume luate de aiurea, care ne-au sufocat şi, cu vremea, aproape că ne-au eliminat pe noi, producătorii direcţi.“

Muncă multă şi revoltă pe măsură

În prezent, familia Manea a ajuns la 3.200 mp de solarii. În afară de legume, experimentează şi afacerea cu flori, pe 200 până la 600 mp spaţii protejate. Iarna, când prinde „o fereastră“, lucrează la instalaţii sanitare, prin Bucureşti. Tinerii legumicultori nu se vaită de muncă. Au forţa de a face sau reface lucruri care pe mulţi i-ar doborî: „În zona noastră, apa freatică este la suprafaţă. Cum plouă, cum bălteşte apa. Am cărat zeci de camioane de pământ şi, de aici, cu roaba, în solar, să salt terenul cu 30 cm, să nu mai am probleme. Am avut inundaţii câţiva ani la rând. Dar ne-am ambiţionat şi am luat de fiecare dată totul de la capăt. În afară de 2012, când am primit despăgubiri de la stat, pentru povestea cu gerul şi zăpada, niciodată nu ne recuperăm pierderile, fiindcă, ştiţi bine, asiguratorii n-au clauze pentru secetă, îngheţ şi inundaţii şi nici pentru solarii.“

Ca un exemplu, anul 2012 a fost cel mai critic din câţi îşi aminteşte: îngheţ şi zăpadă în februarie, inundaţii în luna mai şi, apoi, cineva le-a furat sistemul de irigaţii. După zeci de ani de muncă, inventarul de familie şi legumicol nu este unul bogat: „Am cumpărat o maşină «de corvoadă» în rate, am motocultor, irigaţii, atomizor pentru stropit, centrală pe rumeguş pentru încălzirea unui solar şi vreo 400 de milioane de lei vechi datorii la bancă.“ În 2012 soţii Manea au depus un proiect pentru bani europeni, Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. Dan refuză să-şi amintească experienţa birocratică prin care a trecut. Cert este că proiectul a fost declarat eligibil, dar fără finanţare. Adică este în aşteptare, la poziţia 958. Dar această din urmă încercare a fost picătura care a umplut paharul: „Dacă nu pot să obţin aceşti bani mă las de agricultură. Dărâm solariile şi mă fac «şmecher» de piaţă, fiindcă aşa vrem noi, în România, să nu respectăm truda agricultorului, munca, în general, ci să-i admirăm pe descurcăreţi.“

Dan vorbeşte foarte serios. A devenit un om aspru, aproape intolerant. Este un bărbat înalt, uscat, rupt de muncă. Iar soţia a rămas o mână de om. De trei ani n-au plecat nici măcar o zi în concediu, fiindcă au avut ba zăpadă care a rupt folia, ba inundaţii, ba le-a fost furat sistemul de irigaţii, ba au venit oficialii să constate pagubele produse de apă după o lună şi i-au luat în râs. „Ne-au întrebat unde este apa, de parcă inundaţia stătea să-i aştepte pe ei. Sau parcă eu îmi permiteam să ţin locul pârloagă, ca să vină ei să constate pierderile la 30 de zile!“

Cum vede un fermier o piaţă legală de legume

Familia Manea trăieşte din plin revolta pentru că, dincolo de „coptura din solar“, inundaţii, furturi mai au probleme şi la desfacerea producţiei. Au încercat toate variantele: „Am mers şi eu într-o zonă mai cu vad, să vând mai bine. Au pus intermediarii derbedeii pe mine, să mă omoare, nu alta. M-am trezit cu ei şi acasă, peste noi şi copii. M-am lecuit definitiv.“ În pieţele de legume-fructe producătorii nu prind locuri la tarabe. Ele sunt luate pe nişte criterii foarte bine cunoscute, tolerate tacit, de reţelele locale de intermediari, în marea majoritate neplătitori de impozite. Legumicultorii sunt astfel nevoiţi să livreze marfa „angrosiştilor“(n.m. – piaţa en-gros de la Puchenii Mari este viespar de evaziune) la jumătate de preţ faţă de cât se vinde în pieţe.

La ora la care scriem, roşia, ardeiul gras şi vinetele se vindeau în piaţă cu 6 lei, dar legumicultorii primeau pe kilogram 3-3,5 lei. Care să fie soluţia pentru a termina odată pentru totdeauna cu această speculă, în care intermediarul câştigă fără prea multe eforturi egal sau mai mult decât producătorul? „Simplu de tot. Dai o lege prin care autorizezi persoana fizică şi toată lumea să vândă pe factură. Pentru producător pui impozitul acela de 16%, iar pe intermediar îl bagi la rând cu oricare alt agent economic. S-ar termina şi cu cei care se dau ţărani şi vând legume turceşti, ar lua şi statul bani, pieţele s-ar transforma real într-un loc unde ar vinde doar pro­ducătorul. Pe urmă, s-ar rezolva şi cu enervarea aceasta generală, că legumicultorul nu plăteşte taxe la stat. Între noi fie vorba, în afară de impozitul pe clădiri şi teren, pe certificatul de producător, plătim suficient TVA care merge la stat, pe energie, folie, sămânţă, îngrăşăminte, pesticide, plante, îmbrăcăminte şi mâncare. Dacă într-un an consum un miliard de lei vechi pe toate acestea, 24% se întorc la stat, sub formă de TVA. Şi ar mai fi ceva, dar asta depinde de noi, să ne organizăm în cooperative, să fim mai puternici. Dar n-ai cu cine, atâta vreme cât omul nu este împins să facă asta printr-o lege.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Exasperaţi de tot felul de taxe impuse de retaileri, dar şi de politica agresivă a acestora, producătorii de conserve solicită sprijinul Ministerului Agriculturii. Vor ca acesta să îi aducă la masa dialogului alături de retaileri, cu care să ajungă la un „compromis“.

Taxe tot mai mari impuse de lanţurile de magazine

Producătorii de conserve din legume şi fructe se plâng că taxele impuse de retaileri îi aduc în stare de faliment. În fiecare an, acestea cresc cu 2-3%, iar neacceptarea lor conduce la delistare şi închiderea comenzii, urmate de neplată pe o perioadă nedeterminată, invocându-se diferite motive, se plânge Aurel Tănase, preşedintele Romconserv. Numărul acestor taxe este destul de mare, mergând de la cea pentru listare, deschidere de magazine noi – pentru cele închise nu se returnează banii –, servicii de marketing şi promovare sau promoții care de multe ori nu sunt justificate. În final, acestea reprezintă mai mult de 50% din preţul produsului, iar veniturile obținute de jucătorii din piață – evaluată la circa 700 milioane de euro – se reduc semnificativ.

„Din 1.000 de lei primeşti înapoi 600 de lei. În plus, în ultima vreme apar tot felul de promoţii, care reduc veniturile producătorilor cu 20% la nivelul unui an“, a mai spus Tănase.

Acesta spune că, deşi contractele anuale sunt semnate în prima parte a anului, apar tot felul de alte cereri prin care se solicită sume de bani nebugetate iniţial. Dacă nu sunt plătite, au loc blocarea la comandă a furnizorului, reducerea cantităţilor solicitate, dar şi alte forme de constrângeri.

Mărcile proprii, marea problemă

Teoretic, mărcile proprii ale lanţurilor de magazine ar trebui să aibă aceeaşi calitate comparativ cu brandurile cunoscute ale producătorilor, mai ales că se fac sub aceeaşi reţetă. În practică însă nu se întâmplă întotdeauna acest lucru. Deoarece producătorul trebuie să se încadreze în toate aceste cheltuieli, există cazuri în care produsele sunt mai slabe calitativ, recunoaşte Tănase. El spune că fabricile care aleg să producă mărci proprii, alături de brandurile din portofoliul unităţii, îşi fac singure rău. Este o concurenţă neloială, pentru că marca proprie va fi cumpărată întotdeauna, pe când cealaltă dispare de pe piaţă, la fel ca şi producătorul, spune Tănase. El adaugă că „diferența de preț între produsele realizate sub brand național și cele sub marcă proprie a magazinului este de 20-30%“.

„Noi suntem vinovaţi. Trecem printr-o perioadă foarte grea. Crezând că rezolvă pe moment o problemă de cash, producătorul acceptă să facă produse de calitate inferioară. Când vin cu preţuri foarte jos, te obligă tot mai mult să ajungi la o calitate slabă“, susţine Bibiana Stanciulov, patroana Sonimpex Topoloveni, firma care produce magiunul de Topoloveni.

În cazul ei, de exemplu, produsul se vinde la raft cu 22-23 lei, din care doar 9 lei intră în contul ei, restul este partea retailerului.

Importurile domină piaţa

Producătorii locali de conserve din legume şi fructe lucrează aproape la jumătate din capacitate – producţia locală de conserve din legume şi fructe se ridică la 166.000 tone, faţă de o capacitate de peste 300.000 tone –, pe fondul concurenței importurilor, dar și a mărcilor proprii. Nu mai vorbim de lipsa de materii prime. În ultimii ani, foarte mulți jucători au fost scoși de pe piață, după ce au fost nevoiți să producă, la presiunea marilor retaileri, mărci proprii.

Aurel Tănase spune că, în ultima vreme, importurile concurează tot mai mult producția locală de conserve. De multe ori, acestea ajung vrac în România, fiind ambalate în țară. Nu mai miră pe nimeni că s-a ajuns să se importe vrac castraveți murați din Vietnam şi India sau pastă de tomate din China. La pasta de tomate stăm şi mai prost. Producția locală acoperă doar 100 tone dintr-un consum total de 50.000 tone de pastă de tomate. Declinul a avut loc în contextul în care statul nu a mai susținut tomatele pentru industrializare în 2012, motiv pentru care suprafețele cu tomate s-au redus la 400 ha, comparativ cu peste 1.000 ha în anii anteriori.

Abuzuri din partea comercianţilor

Lista nemulţumirilor producătorilor de conserve în ceea ce priveşte relaţia cu retailerii este destul de mare. Producătorii se plâng de faptul că plata facturilor a fost extinsă de la 35 de zile la peste 60-90 de zile, în timp ce ei sunt nevoiţi să achite la termen, cu TVA-ul aferent. Practic, dacă ţinem cont că produsele se vând în 15 zile de la livrare, în general, producătorul creditează nejustificat magazinul o bună perioadă de timp. De asemenea, producătorii sunt obligaţi, conform contractelor semnate, să asigure marfă pe toată perioada anului, deşi în contract nu se specifică volume, motiv pentru care sunt nevoiţi să facă stocuri.

Masa dialogului

Patronatul solicită Ministerului Agriculturii să intervină în relația dintre producători și retaileri, pentru a se depăși situația. Nu de alta, dar Codul de bune practici, despre care s-a tot vorbit în urmă cu câțiva ani, nu este aplicat. Romconserv solicită Ministerului Agriculturii să fie ajutat să poarte un dialog cu retailerii, care să facă posibilă reducerea taxelor impuse de magazine sau chiar anularea în cazul produselor tradiționale, cum se întâmplă în alte țări. În Ungaria, de exemplu, taxele de marketing variază între 5 și 15%.

„Problema este modul în care este gândit sistemul de retaileri, dezavantajos din start pentru producători. Ministerul Agriculturii trebuie să îşi asume acest rol. Dorim să ne aşezăm la aceeaşi masă, să avem un dialog corect şi să ajungem la un compromis“, spune Alex Jurconi, preşedintele ProAgro, asociaţie din care face parte şi Romconserv.

Producătorii de conserve au anunţat că vor să protesteze faţă de politicile duse de marile lanţuri de magazine prin spargerea mai multor cantităţi de conserve, spune Aurel Tănase. „Mai mulţi membri ai noştri au propus o serie de acţiuni destul de dure, mergând până acolo încât să identificăm un spaţiu unde să obţinem un aviz şi să venim cu camioane de conserve pe care să le spargem pentru a atrage atenţia asupra cadrului în care aceste acţiuni se desfăşoară“, susţine Tănase.

La cât de greu se mişcă lucrurile, probabil va trece destulă vreme până când cele două părţi vor ajunge la un compromis. Cu sau fără implicarea Ministerului Agriculturii.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Interesele micilor fermieri în faţa autorităţilor vor fi susţinute de acum înainte de Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România (CATAR), organizaţie la care au aderat deja 10 organizaţii reprezentând micii fermieri şi gospodăriile ţărăneşti din întreaga ţară. CATAR va reprezenta peste trei milioane de oameni în faţa autorităţilor, după cum susţine conducerea acesteia.

Confederaţia a fost înfiinţată în decembrie 2012. Ideea a fost crearea unui for reprezentativ pentru gospodăriile ţărăneşti şi fermele mici  în cadrul Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală (RNDR), mai ales că „de cele mai multe ori, deşi erau membre LAPAR şi FNPAR, interesele acestor asociaţii n-au coincis cu cele ale marilor fermieri“, spune Csaba Sebestyen, preşedintele Asociaţiei Agricultorilor Maghiari din România.

Dacă acum confederaţia are 10 asociaţii membre, pentru perioada următoare scopul este extinderea reţelei la nivelul întregii ţări, astfel încât să existe reprezentanţi în fiecare judeţ, dar şi în Camerele Agricole locale. 

Printre acţiunile imediate anunţate de CATAR se numără elaborarea unui set concret de propuneri care să fie înaintate autorităţilor, printre care se numără includerea de măsuri speci­fice de finanţare în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 – 2020, pentru tinerii fermieri şi agricultura din zona de munte.

Micii fermieri resping impozitarea pe norma de venit

„Dacă nu ne adunăm, nu avem nicio şansă“, spune Tiberiu Ştef, reprezentantul asociaţiei Agrom Ro din Sângeorgiu de Mureş, care îşi manifestă dezaprobarea faţă de intenţia Ministerului Agriculturii de a impozita agricultorii persoane fizice care au mai mult de două vaci.

Nici Ioan Moraru, reprezentantul Federaţiei Agricultorilor de Munte „Dorna“, nu este de acord cu impozitul, mai ales că nu era momentul să fie introdusă această taxă în plus. El consideră că măsura va avea un impact negativ asupra activităţii fermierilor din zona de munte.

„Dacă mica gospodărie de munte cu 3-5 animale se desfiinţează, impactul va fi catastrofal asupra economiei de munte şi a bugetului de stat. Mica gospodărie contribuie la păstrarea biodiversităţii, la menţinerea tradiţiilor“, susţine Moraru.

Şi Csaba Sebestyen este revoltat de acest impozit, despre care spune că ar trebui nu să fie redus, ci desfiinţat şi stabilit un impozit în funcţie de cât vinde fiecare.

„Trebuie impozitaţi sămsăraşii, de aici trebuie să înceapă impozitul în agricultură, şi nu de la ţărani“, susţine Csaba. Tot el declară că fermele mici ar putea să dezvolte proiecte pe energie verde, cu condiţia să aibă susţinerea din partea statului.

Ceea ce lipseşte fermierului român este încrederea în forţele proprii, în resursele pe care le are la dispoziţie, este de părere Aurelian Cozma, membru al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Valea Someşului din judeţul Sălaj.

„Se duce un adevărat război împotriva ţăranilor pe mai multe fronturi: industrializarea, procesatorii care nu lasă loc pe piaţă micilor fermieri. În plus, în strategia Ministerului Agriculturii de astăzi nu există tânărul fermier“, susţine Cozma.

Membrii CATAR s-au mai plâns de lipsa proiectelor şi a granturilor pentru mica gospodărie, dar şi a unui subprogram prin PNDR pentru zona de munte.

Problemele micilor gospodării rurale

Departe de a copia modelele occidentale moderne care consideră că mica gospodărie ţărănească trebuie să dispară, CATAR susţine că fermele mici au un deosebit potenţial de dezvoltare agricolă, turistică, socială, culturală şi economică.

„Suntem ferm convinşi că civilizaţia rurală vie a României este o resursă naturală strategică a statului şi ar trebui recunoscută ca atare în cadrul Acordului de Parteneriat între Comisia Europeană şi Guvernul României“, spune Bogdan Buzescu, preşedintele CATAR. România este unică în Europa prin faptul că deţine cea mai mare civilizaţie rurală vie din Uniunea Europeană. Aceasta este reprezentată de sutele de mii de gospodării ţărăneşti şi ferme mici, care practică o agricultură mai prietenoasă cu mediul, păstrează tradiţii şi meşteşuguri, contribuind şi la ocuparea unui număr important de români. Din păcate, produsele gospodăriilor ţărăneşti – apreciate ca mult mai gustoase şi mai sănătoase – nu ajung pe piaţă, pentru că acestea realizează cantităţi prea mici şi nu sunt unite în asociaţii care să le permită o mai bună valorificare a producţiei, susţin membrii CATAR. Însă acest lucru s-ar putea schimba, dacă autorităţile vor sprijini în anii care urmează finanţarea lanţurilor scurte alimentare, posibilitate prevăzută în noua Politică Agricolă Comună, întreprinsă de comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Cine sunt membrii

Cele zece organizaţii fondatoare ale CATAR sunt Federaţia Agricultorilor de Munte „Dorna“, Asociaţia AGROM-RO, Asociaţia Producătorilor Agricoli Galaţi, Asociaţia Agricultorilor Maghiari din România, Fundaţia ADEPT Transilvania, Asociaţia Fermierilor din România, Asociaţia Tinerilor Fermieri din Olt, Fundaţia AGAPIS, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ADI Valea Someşului, Federaţia Agricultorilor „Fermierul“.

Ioana Guţe
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013

Preţul ouălor a scăzut, în medie, cu 50%, la poarta fermelor, de la 0,33 lei, fără TVA, pe bucată, în ianuarie, la 0,18 lei în prezent, însă aceste reduceri nu se regăsesc şi la raft, unde ouăle se vând cu preţuri de peste trei ori mai mari, a declarat, vineri, pentru AGERPRES preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), Ilie Van.

"Ouăle se vând la poarta fermei cu 0,18 lei, fără TVA, dar ele ajung pe rafturile magazinelor cu 0,4 lei şi chiar 0,7 lei pe bucată. Producătorii pierd practic de două ori, odată că vând mult sub preţul de cost, iar a doua oară pentru că nu au rulaj şi există stocuri imense de ouă. Facem eforturi imense să rezistăm", a precizat Ilie Van.
(1 euro=4,3557 lei)

Acesta a spus că singura soluţie pentru a recupera din pierderi este creşterea exporturilor de ouă, care în această perioadă au ajuns la 10-15 milioane de bucăţi lunar.

"Exportăm în ţările arabe şi africane şi mai puţin în ţările UE, în jur de 10-15 milioane de ouă lunar, o cantitate insuficientă pentru a ne redresa. Situaţia este foarte grea în sector şi de aceea cerem sprijin autorităţilor să nu mai taxeze doar producătorii pe toate părţile, iar pe comercianţi doar o dată. Practic, producătorii nu se pot lupta cu marile reţele de magazine", a spus şeful UCPR, subliniind că situaţia este similară şi pe piaţa cărnii de pasăre.

Consumul de ouă creşte cu 50% în perioada Sărbătorilor Pascale, până la 160 de milioane de ouă, faţă de un consum de circa 100-110 milioane de ouă într-o perioadă obişnuită.

"Pe lângă oferta industrială de ouă, în această perioadă apare şi cea din gospodăriile ţărăneşti, care ia în jur de 30% din piaţă. Estimările noastre arată că în gospodăriile ţărăneşti se produc încă 400-450 de milioane de ouă lunar", a mai adăugat Ilie Van.
În România sunt circa 150 de producători de ouă, din care 35 de producători mari, care realizează 85% din producţia industrială românească, care se ridică anual la circa 1,36 de miliarde bucăţi.

UCPR are 100 de membri, societăţi avicole mari care realizează 75% din carnea de pasăre şi 80% din ouăle produse în sistem industrial în România.

Sursa AGERPRES

Producătorii de conserve vor să protesteze faţă de politicile duse de marile lanţuri de magazine prin spargerea mai multor cantităţi de conserve, a declarat, miercuri, Aurel Tănase, preşedintele patronatului Romconserv, într-o conferinţă de presă.
'O serie dintre membrii noştri au propus o serie de acţiuni destul de dure mergând până acolo încât să identificăm un spaţiu unde să obţinem un aviz şi să venim cu camioane de conserve pe care să le spargem pentru a atrage atenţia asupra cadrului în care aceste acţiuni se desfăşoară', a spus Aurel Tănase.

Producătorii de conserve sunt nemulţumiţi de politicile duse de marile lanţuri de magazine care în ultima perioadă au majorat taxele pe care aceştia le solicită pentru a pătrunde la rafturi şi că în fiecare an taxele cresc cu 2-3%, iar neacceptarea lor din diferite motive atrage delistarea, închiderea comenzii, neplata pe o perioadă nedeterminată. 

Mai mult, din schimbul de informaţii cu omologii lor din ţările UE au aflat că în România avem de departe cel mai mare procent de taxe de marketing, care ajunge până la 50% sau chiar 60%, acesta fiind compus din deschidere magazine, remodelare magazine, revistă specială de prezentare, procente importante de gestiune sortimente, publicitate sau promoţii. Promoţiile se realizează tot mai des, acestea creează un lanţ cauzal, slăbesc frecventa de cumpărare, scade cifra de afacere pe furnizor cu circa 20%, aspect ce duce la decapitalizare, pierderi şi frână pentru dezvoltare.

Reprezentanţii patronatului susţin că în contractele cu marile lanţuri de magazine se stipulează că modificarea de pręţ se face prin notificare în termen de 30 zile, dar că sunt dese cazurile când modificarea nu este acceptată, iar produsul este delistat în mod unilateral.
În ceea ce priveşte taxa logistică, aceasta este suportată la cifra de afaceri, deşi costul logistic nu are legatură cu aceasta ci cu greutatea transportată. Producătorii de conserve se mai plâng de faptul că sunt obligaţi să plătească taxe de mercantizare, deşi constată că sunt "out of stoc" la raft. Deşi sesizează şi probează acest lucru, ei se plâng că nu pot penaliza în nici un fel lipsa de performanţă a unui serviciu plătit şi executat prost.

O altă problemă o constituie faptul că deşi au plătit sume de bani importante pentru deschideri de magazine noi, dacă unul din aceste magazine se închide, banii nu se returnează, mai mult de atât, dacă un magazin se închide şi altul se deschide, în cadrul aceleiaşi reţele, pentru magazinul vechi nu se returnează banii, iar pentru cel nou se percepe taxa de deschidere.

Reprezentanţii Romconserv au atras atenţia că plata facturilor a fost extinsa de la 35 zile la peste 60-90 zile, furnizorii fiind obligaţi să achite la termen cu TVA-ul aferent, ducând astfel la pierdere şi decapitalizare. Producătorii de conserve mai spun că sunt obligaţi în urma contractelor să susţină aprovizionarea pe întregul an, deşi nu se stipulează volume şi trebuie să suporte costurile mari ale stocurilor. 

Preşedintele patronatului Romconserv a declarat că o soluţie la problemele lor ar putea veni de la Ministerul Agriculturii pentru că va solicita autorităţilor să se implice.
'Ieri (n.r. marţi) am luat legătura cu interprofesionala din Ungraia, cu colegii noştri şi i-am întrebat cum e la ei. Mi-au povestit că şi la ei ajunsese într-o fază ca şi la noi, dar că statul a intervenit şi prin nişte pârghii a adus marja de adaos acesta între 5 şi 15%, cheltuială de marketing. Deci se poate. Noi aceasta vrem', a spus Aurel Tănase.

Acesta a mai spus că vineri se întâlneşte cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi că în cadrul discuţiilor va aborda şi problema politicilor marilor lanţuri de magazine.AGERPRES

Producătorii agricoli români trebuie să-şi creeze un brand pe care să-l protejeze, decât să lupte împotriva altor produse care intră pe piaţa locală din altă parte, a declarat, luni seară, pentru AGERPRES, Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură, la evenimentul de lansare al expoziţiei 'Dunărea - Fluviu European'.

"Ceea ce a reieşit din această situaţie (scandalului laptelui contaminat cu aflatoxină, n.r.) este că, pe de o parte, cei care pierd cel mai mult din punct de vedere economic sunt producătorii, iar pe de altă parte consumatorii, care-şi pierd încrederea şi pe urmă au probleme de aprovizionare (...) Din această perspectivă, pornind şi de la experienţa altor state membre din Uniunea Europeană în astfel de situaţii, ideea pe care eu am lansat-o a fost ca producătorii să se gândească într-un viitor, dar nu foarte îndepărtat, ca pe scheletul unor federaţii sau organizaţii care reprezintă anumite sectoare sensibile, cum e creşterea animalelor, de exemplu, să se gândească să-şi construiască un brand comun cu care să garanteze nu numai siguranţa alimentară, ci şi calitatea şi originea producţiei pe care o pun pe piaţă", a afirmat Dacian Cioloş.

Oficialul european a adăugat că un astfel de brand ar rezolva anumite probleme, iar pe de altă parte producătorii şi-ar putea consuma energia în promovarea valorii propriilor produse.

"Un astfel de brand ar putea rezolva două lucruri: pe de o parte ar da încredere consumatorilor în amonte, deci fără să aştepte controale de la Autoritatea Sanitară Veterinară sau Protecţia Consumatorului (...) Pe de altă parte, un astfel de brand rezolvă şi o problemă importantă pentru producători, respectiv cea legată de originea materiei prime. E o modalitate pentru producători de a-şi asuma producţia pe care ei o comercializează. Decât să protesteze vizavi de alte producţii care vin din altă parte pe piaţa locală, decât să lupţi împotriva altora, mai bine îţi foloseşti energia respectivă să pui în valoare ce ai tu şi îl laşi pe consumator să aleagă în cunoştinţă de cauză. În momentul de faţă, de foarte multe ori, consumatorul nu e în măsură să identifice astfel de lucruri şi producătorii agricoli au toată legitimitatea să facă lucrul ăsta. Se întâmplă şi în altă parte, dar este mult mai important şi mai eficient să facă lucrul ăsta producătorii decât să vină statul să facă asta pentru ei pentru că e brandul lor. Nu este brandul unui ministru, al unui Guvern sau al unei autorităţi. Este brandul lor", a subliniat Dacian Cioloş.

Sursa: AGERPRES

Producătorul de lapte nu va beneficia de cotă din rezerva naţională dacă a vândut sau a cedat cu titlu gratuit orice cantitate de cotă în anul de cotă precedent anului în care are loc distribuirea din rezerva naţională sau
în anul curent distribuirii din rezerva naţională, se arată într-un comunicat al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Cererea de acordare a unei cantităţi de cotă din rezerva naţională nu va mai fi însoţită de actul de recepţie a lucrărilor privind investiţiile din exploataţia pentru care s-a solicitat cota din rezerva naţională. Fermierul va depune cererea însoţită de următoarele documente: act de identitate (BI/CI); cod unic de înregistrare, după caz; cardul de identificare a exploataţiei la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor; paşapoartele vacilor de lapte care fac obiectul extinderii exploataţiei sau al investiţiei noi, pentru care a fost solicitată cota din rezerva naţională, după caz; documentele prin care demonstrează cantitatea de lapte obţinută şi comercializată din exploataţia pentru care a solicitat cota din rezerva naţională; declaraţie pe propria răspundere privind surplusul cantităţii de lapte vândute direct faţă de cota deţinută, în cazul solicitării de cotă din rezerva naţională pentru vânzări directe.

Ordinul nr. 62/07.03.2013 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 83/2009 privind stabilirea condiţiilor de acordare a cotei individuale de lapte din rezerva naţională a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 128 din data de 11 martie 2013.

Pe de altă parte, operatorul economic care solicită aprobarea şi înscrierea în Registrul Cumpărătorilor de lapte va depune la dosar aprobarea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor numai în cazul în care desfăşoară activitatea de colectare, ambalare, depozitare, răcire, transformare şi / sau transport.

În negocierile cu Uniunea Europeană, România a primit dreptul să realizeze trei milioane de tone de lapte pe an, din care două milioane de tone au fost alocate pentru vânzare directă, iar un milion de tone pentru livrări către fabricile de procesare. Depăşirea acestei cantităţi atrage penalizări de 278,3 euro pentru fiecare tonă de lapte realizată peste cotă, iar în cazul în care cantitatea de lapte produsă este mică, României i se va diminua cota pentru următorii ani.

Estimarea privind realizarea sau depăşirea cotei de lapte alocată României se face în baza acestor declaraţii anuale. Pe baza declaraţiilor anuale, APIA stabileşte dacă România depăşeşte cota naţională de lapte

Sursa AGERPRES

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) va reveni la 19% iar pentru producătorii de produse agricole va scădea de la 24% la 9%, potrivit Programului de guvernare 2013 - 2016, remis, joi, AGERPRES.

'Reducem TVA la producătorii de produse agricole de la 24% la 9%, iar 15% va rămâne la aceştia pentru dezvoltare. Măsura va fi valabilă doar pentru producţie şi nu pe lanţul de prelucrare. Stimulăm astfel producătorii interni şi reducem evaziunea fiscală din agricultură', se arată în document.

Acesta mai spune că Guvernul mai are în vedere scutirea de impozitare, pe o perioadă de 5 ani, a dividendelor care vor fi reinvestite în utilaje şi echipamente tehnologice, cercetare-dezvoltare, sub forma majorării capitalului social la societăţile unde sunt acţionari, sau participarea la capitalul social al altor societăţi comerciale şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă.

De asemenea, plafonul de scutire de TVA va creşte la 65.000 euro pentru micii întreprinzători.

Sursa AGERPRES

Lansarea oficială a Asociaţiei Producătorilor de Porumb din sudul ţării, al cărei preşedinte este Arnaud Perrein, un francez care administrează circa 3.700 ha în judeţul Ialomiţa, a avut loc la Forumul Afacerilor Agricole organizat recent de Carré Promotion. Evenimentul i-a adus la Bucureşti pe Luc Esprit, (Confederaţia Europeană a Producătorilor de Porumb) şi Anna Kolakowska (Federaţia Naţională a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi Sorg din Franţa). Esprit este şi director al Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi de Sorg din Franţa (FNPSPSF).

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează potenţialii beneficiari că, în conformitate cuHG nr. 1029/2012pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 796/2012, a doua perioadă de depunere a cerererilor de plată aferente anului 2012, în cadrul “Schemei de ajutor specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de vită din zonele defavorizate”, finanţată din Fondul European de Garantare Agricolă, se încheie în data de 09 noiembrie.

De acest sprijin comunitar pot beneficia crescători de vaci de lapte şi/sau de bivolițe de lapte şi/sau de taurine din rase de carne şi/sau metișii acestora ,,persoane fizice, persoane juridice şi/sau persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale".

Solicitanţii trebuie sa depună o cerere pe beneficiar pentru toate exploataţiile deţinute (cu cod de la ANSVSA), la centrul judeţean APIA pe a cărui raza teritorială se află exploataţia cu cel mai mare număr de animale.

Condiţii de acordare generale:

- exploataţiile sunt localizate în zonele defavorizate din România, identificate în Anexa 4A la Programul Naţional de Dezvoltare Rurală PNDR 2007 – 2013;

- bovinele din exploataţiile pentru care beneficiarul solicită ajutor specific sunt identificate şi înregistrate în Registrul Naţional al Exploataţiilor – RNE;

- deţin registrul individual al exploataţiei, actualizat în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr.1760/2000.

Condiţiile de acordare specifice categoriilor solicitate sunt:

1. Pentru vacile de lapte:

a) beneficiarii sunt înregistraţi în sistemul de gestionare a cotei de lapte al Serviciului de Administrare a Cotei de lapte din cadrul APIA cu cota de lapte pentru livrari şi/sau vânzări directe şi vor prezenta dovada înregistrării;

b) solicită ajutor specific pentru un număr minim de 2 vaci de lapte/exploataţie şi un număr maxim de 15 capete vaci de lapte, inclusiv, pe beneficiar;

c) vacile de lapte pentru care se solicită ajutor specific trebuie menţinute pe o perioada de reţinere de 6 luni, la adresa exploataţiei/ locaţ-iei menţionate în cerere;

d) vaca de lapte a fătat cel puţin o dată până la termenul limită de depunere a cererilor, are minim 17 luni la data depunerii cererii şi are cel puţin un produs identificat şi înregistrat în RNE;

e) prezintă la depunere originalele paşapoartelor animalelor pentru care solicită ajutor.

2. Pentru bivoliţe de lapte:

a) solicită ajutor specific pentru un efectiv de maxim 50 capete bivoliţe de lapte, pe beneficiar;

b) bivoliţele de lapte pentru care se solicită ajutor specific trebuie menţinute pe o perioadă de reţinere de 6 luni, la adresa exploataţiei/locaţiei menţionate în cerere;

c) bivoliţa de lapte a fătat cel puţin o dată până la termenul limită de depunere a cererilor, are minim 17 luni la data depunerii cererii şi are cel puţin un produs înregistrat în RNE;

d) prezintă la depunere originalele paşapoartelor animalelor pentru care solicită ajutor.

3. Pentru taurine din rase de carne:

a) solicită ajutor specific pentru un efectiv total de animale de maxim 90 capete, pe beneficiar;

b) deţin documente oficiale care atestă rasa de carne / metişii cu rasele de carne;

c) deţin documente care atestă ieşirile din efectiv, pentru cazurile de tineret ieşit din exploataţie;

d) prezintă la depunere originalele paşapoartelor şi a documentelor care certifică rasa pentru animalele pentru care solicită ajutor, cu excepţia celor ieşite din exploataţie;

e) animalele pentru care se solicită ajutor specific sunt deţinute de beneficiar cel puţin o perioada de 8 luni de la data intrării în exploataţie a acestora şi până în momentul ieşirii;

f) cererea va fi vizată de către Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie - ANARZ, prin structurile sale teritoriale;

Ajutorul specific pentru taurine din rase de carne, pentru anul 2012 se acordă:

-     o singura dată pentru categoria de vârstă a animalului, pentru tineretul mascul şi/sau femel care are vârsta de maximum 20 luni, existent sau ieşit din exploataţie în perioada 01 ianuarie–31 iulie 2012;

-     anual, pentru vaci din rase de carne.

 Nerespectarea condiţiilor de eligibilitate mai sus menţionate poate atrage, după caz, reducerea / excluderea de la plată ajutorului specific, respectiv penalităţi / sancţiuni multianuale.

 APIA pune la dispoziţia beneficiarilor cereri pretipărite cu efectivul de animale deţinut în exploataţie/ii şi cu încadrarea pentru fiecare categorie, efectiv înscris în RNE.

 Valoarea ajutorului financiar specific se calculează anual, în lei, la cursul euro-leu stabilit de Banca Centrală Europeană, la ultima cotaţie a lunii septembrie, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv 4,5383 lei, pentru un plafon maxim de 30.000.000 euro.

 Cuantumul ajutorului specific se calculează de către APIA, după finalizarea verificarilor, prin raportarea plafonului maxim la efectivul de capete eligibile din toate categoriile.

Organizarea asociaţiilor de producători agricoli se va bucura de sprijinul total al Comisiei Europene, a declarat, luni, într-o conferinţă de specialitate, Jerzy Bogdan Plewa, director general adjunct în Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene.

'Este nevoie de diversificarea sectorului agricol cu noi servicii. Prin urmare, as putea să insist mai mult, dar trebuie să subliniez că parteneriatele pentru inovare sunt deja în curs de implementare şi vor fi folosite din plin în următoarea perioadă de programare. Diversificarea economiei locale poate fi considerată una dintre priorităţi pentru aceste fonduri europene', a afirmat Plewa.

'28% din populaţia activă lucrează în domeniul agricol, în România. Acest sector se confruntă cu o productivitate foarte scăzută, adică 38% la nivelul Uniunii Europene, deşi există un potenţial uriaş în acest domeniu. Trebuie să intervenim în domenii-cheie pentru a găsi oportunităţi. În cadrul politicilor agricole comune, lucrăm la oferirea de noi oportunităţi tinerilor fermieri. Utilizarea ineficientă a resurselor este o problemă în România, în mai multe domenii, nu numai în agricultură', a precizat oficialul european.

De asemenea, reprezentantul CE a punctat că, la nivelul infrastructurii de mediu, România are de suferit în special la capitolul gospodărirea apelor, tratarea apelor sau alimentarea cu apă. România dispune de o biodiversitate de foarte mare valoare, dar fragilă, cu 18% din suprafaţa totală în situri Natura 2000. Provocarea majoră se referă la modul în care se poate evita pierderea acestei biodiversităţi din cauza declinului faunei, a degradării terenurilor. România este extrem de vulnerabilă în faţa dezastrelor naturale induse de schimbările climatice, a subliniat Jerzy Bogdan Plewa.

Sursa AGERPRES

A venit toamna şi, odată cu sosirea ei, pieţele s-au umplut cu legume, fructe şi flori specifice acestui anotimp. În spatele meselor din pieţe stau producătorii – sau ar trebui să stea –, dar de cele mai multe ori tarabele sunt ocupate de intermediari. Aceştia, la adăpostul unor certificate de producător obţinute pe diverse căi mai mult sau mai puţin legitime, cresc preţurile produselor, în multe cazuri acestea ajungând chiar să se dubleze sau tripleze. Aşa devine activitatea una foarte profitabilă pentru această categorie de comercianţi, care prin diverse mijloace îngrădesc intrarea în pieţe a adevăraţilor truditori ai ogoarelor. Micii producători abia dacă reuşesc să se mai strecoare pe câte un colţ de masă mărginaşă sau pe aleile din jurul pieţelor, dar şi aici comercianţii le impun să menţină preţurile ridicate.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Nicoleta BURTAN
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Asociaţia pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR) pregăteşte pentru 2013 un program ambiţios de promovare a produselor autohtone pe pieţele externe, Maroc, Olanda sau Rusia, fiind doar o parte din pieţele ţintă pentru industria alimentară românească.
"APAR în calitate de membru Romalimenta pregăteşte pentru anul viitor un program susţinut de târguri şi misiuni economice finanţate de la bugetul de stat prin Ministerului, Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA). În acest sens, dorim ca în anul 2013 să atingem destinaţii precum Maroc, în timpul celui mai important târg agroalimentar al Africii, dar vom fi prezenţi cu un stand românesc în cadrul târgului IFE de la Londra şi în Olanda, la Amsterdam. Nu în ultimul rând, vom avea un stand, în Rusia, la World Food Moscow, în Germania, la Anuga Koln, dar vom merge şi la Beijing cu o delegaţie de afaceri", a declarat pentru AGERPRES preşedintele APAR, Ştefan Pădure.

Acesta a precizat că asociaţia are în vedere şi organizarea unei misiuni economice în ţară pentru a reuni toţi actorii sectorului, respectiv producători, importatori şi distribuitori. "Avem în plan şi realizarea unei misiuni economice în ţară pentru a aduce importanţi importatori şi distribuitori la locul faptei. Nu este permis să avem afirmaţii de genul "a trebuit să vin la Paris să constat ce produse bune avem în ţară", a adăugat Pădure.

Asociaţia pentru Promovarea Alimentului Românesc intenţionează să intensifice activităţile de intermediere a ofertei româneşti cu cererea europeană şi nu numai, dar şi să iniţieze anumite programe de instruire a membrilor APAR.

"Vom reprezenta producătorii români la târgul de Matching ce se va desfăşura la Milano, între 26-28 noiembrie 2012. Totodată, dorim să dezvoltăm şi o bază de date cu cereri şi oferte reale, prezentate în timp real producătorilor. Vom acorda consultanţă de afaceri în vederea încheierii de contracte comerciale membrilor, dar şi consultanţă legată de măsurile de finanţare ce se deschid pe fonduri structurale şi prin PNDR. Mai avem în vedere şi iniţierea unor programe de instruire ale personalului membrilor APAR, pe probleme strict legate de producţie, calitate şi siguranţă a alimentului, dar şi din punct de vedere comercial. Cursurile îşi propun rezolvarea unor probleme constatate la nivelul agenţilor economici de-a lungul timpului de către experţii noştri pe domeniile amintite. Dorim ca pentru 2013 să putem oferi un cadru cât mai bun de afirmare pentru produsele româneşti atât intern cât şi internaţional", a adăugat şeful APAR.
România a participat, în perioada 21-25 octombrie 2012, cu 60 de companii la ediţia din acest an a târgului de industrie alimentară SIAL 2012 de la la Paris (Franţa), o parte dintre producătorii români fiind prezenţi în propriile standuri cu produsele lor, iar o alta şi-au expus produsele în standul Asociaţiei pentru Promovarea Alimentului Românesc.

În opinia preşedintelui APAR, lipsa unor mari producători, dar şi a unor manifestări de forţă a celor mari prezenţi la târg, precum şi prezenţa mai multor producători noi şi cu dimensiuni mici au fost printre caracteristicile principale ale ediţiei actuale a târgului SIAL 2012.

"Din păcate efectele negative ale crizei economice au putut fi regăsite şi la SIAL 2012 şi din această perspectivă nu am regăsit lansări spectaculoase la ediţia din acest an. Am remarcat două mari aspecte şi anume lipsa unor mari producători din rândul expozanţilor, dimensiuni reduse şi lipsa manifestărilor de forţă la cei mari prezenţi. A doua caracteristică a vizat prezenţa multor producători noi şi cu dimensiuni mici. Aceste aspecte sunt pozitive din punctul meu de vedere deoarece companiile mici sunt mult mai dinamice şi se pot antrena spre creştere economică, sustenabilă, pe resurse financiare proprii, ceea ce înseamnă perspective de însănătoşire ale mediului de afaceri", a subliniat Ştefan Pădure.

În 2012, România a avut o prezenţă mult îmbunătăţită faţă de expoziţia din 2010, atât ca număr de participanţi, cât şi ca suprafaţă şi ca poziţionare a standurilor.

"Am prezentat peste 60 de companii reprezentative pentru industria alimentara românească, în trei standuri specializate (bio, panificaţie-dulciuri şi carne) pe o suprafaţă totală de 410 metri pătraţi. Elementul central al prezenţei româneşti a fost pavilionul destinat cărnii şi produselor din carne, unde şi-au etalat bunătăţile în atmosfera unei case ospitaliere româneşti, peste 30 de producători. Printre participanţi putem aminti prezenţa cu stand propriu a grupului Carmistin, Cristim, Caroli, Angst, Scandia precum şi prezenţa în spaţiul asociaţiei a cârnaţilor de Pleşcoi, a preparatelor tradiţionale de Măgureni, a lactatelor de la Baciu, produselor din peşte de la Doripesco şi a magiunului de Topoloveni. Vedeta standului APAR a fost porcuşorul de lapte preparat în stil românesc de la Carmolimp", a adăugat preşedintele APAR.

În ceea ce priveşte situaţia în care se află industria alimentară românească, şeful APAR consideră că există un caracter scăzut al concentrării producătorilor, în special în zona cărnii şi al preparatelor din carne.

"Acest caracter ar putea fi trecut într-o analiză SWOT şi la puncte slabe din cauza vulnerabilităţii la care sunt supuşi producătorii, dar şi la puncte forte datorită flexibilităţii de acţiune pe care aceştia o au. Practic, cei care pot genera o creştere sustenabilă sunt producătorii mici, care vin cu idei noi, au grijă în folosirea resurselor şi îşi modifică acţiunile în funcţie de condiţiile pieţei mult mai repede decât ceilalţi. Momentele de criză sunt cele care pot conduce la schimbarea ierarhiilor în piaţă, fapt care în mod normal s-ar putea întâmpla doar cu alocarea de resurse financiare şi umane foarte mari", a menţionat Ştefan Pădure.

otrivit sursei citate, un alt punct slab al industriei alimentare româneşti este instabilitatea mediului politic, care duce la dezechilibre ale monedei naţionale, fapt resimţit de producătorii români, tributari importului de materii prime şi taxării exagerate a consumului prin TVA.
"Acest factor generează o înflorire a pieţei paralele, nefiscalizate şi o scădere a celei normale. Acest fapt este cel mai mare duşman al industriei româneşti. Să sperăm însă că după alegerile din acest an, oamenii politici vor încerca să renunţe un pic la avantajele lor legate de acest aspect pentru a nu-şi omorî vaca de muls", a spus preşedintele APAR.

Pe de altă parte, un punct forte al industriei alimentare autohtone în opinia şefului APAR este "plăcerea românului de a mânca bine, fapt ce a dus la supravieţuirea producătorilor de calitate din piaţa românească, producători care pot aduce plus valoare şi pe pieţele externe".

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, cele 8.590 firme active din industria alimentară românească au avut în 2010 o cifră de afaceri totală de 9,7 miliarde euro şi un număr de circa 185.000 de angajaţi. Ramura de procesare a cărnii deţine cea mai importantă contribuţie în sectorul industriei alimentare, cu o cifră de afaceri de 1,3 miliarde de euro, urmată de panificaţie, cu 1,1 miliarde de euro, şi de băuturile răcoritoare nealcoolice, cu un miliard de euro.

Sursa AGERPRES

La Braşov a avut loc primul Forum dedicat producătorilor locali din centrul ţării, prin care se urmăreşte identificarea şi dezvoltarea unor contracte de parteneriat cu producătorii locali din zonă pentru aducerea pe rafturile magazinelor a cât mai multor produse autohtone.

Proiectul demarat acum doi ani "Produceţi româneşte, Vindem româneşte", începe să-i intereseze tot mai mult pe producătorii locali interesaţi să vândă produsele într-un timp scurt şi la preţuri avantajoase. Peste 100 de producători locali au luat parte la forum, iar parteneriatele concrete între aceştia şi magazinele Real se vor stabili în cadrul unui târg al producătorilor locali care se va desfăşura pe 9 noiembrie la Braşov.

Prezent la Forumul producătorilor locali. Cornel Dicu, director în cadrul Ministerului Agriculturii, a declarat că produsele româneşti sunt foarte bune, dar în acest moment avem o piaţă puţin organizată pentru micii producători. "Este o iniţiativă foarte bună pentru micii producători. Cred că odată cu semnarea acestor parteneriate cu producătorii locali, vom vedea mai puţini producători în oboare, târguri sau la margine de drum, care îşi vând produsele în condiţii total necorespunzătoare", a spus Cornel Dicu.

O mare parte a producătorilor locali prezenţi la forum se interesau de modul în care trebuie să ajungă produsele în magazin, de etichetare, preţuri, livrare. Forumul producătorilor locali a fost organizat în colaborare cu Consiliul Judeţean, Camera de Comerţ şi Industrie şi cu sprijinul Direcţiei Agricole Braşov şi a Breslei Meşteşugarilor din Transilvania.

Sursa: Brasovul tau

Pagina 2 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti