reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Ce soiuri de legume recomandă micii producători

La începutul lunii martie am mers în comuna Balta Doamnei, din județul Prahova, pentru a vizita solariile familiei Lente. Bogdan Lente, interlocutorul nostru, ne-a vorbit despre implicațiile pe care le presupune legumicultura, despre efectul pe care l-a avut programul de susținere a producătorilor de tomate și despre alegerile pe care le-a făcut în materie de soiuri și hibrizi.

„Ne aflăm în solarul unde producem răsadurile. În această răsadniță semănăm odată cu începutul lunii ianuarie. Aici producem răsaduri pentru solariile cultivate de noi cu roșii și ardei, dar și răsaduri pe care le vom scoate ulterior la comercializare. Clienții noștrii sunt, în general, legumicultori care cultivă suprafețe mai mici, 100-200 mp de solar, pentru a obține produse pentru consum propriu. Oamenii vin an de an și cumpără răsaduri de la noi. Spre deosebire de solarii, unde condițiile sunt mai puțin exigente, în răsadniță pe timp de iarnă, când afară sunt -25°C, în interiorul răsadniței, când începe semănatul, trebuie să fie 27°C constant. Nu ne putem asuma riscuri pentru că semințele de aici ne-au costat zeci de mii de lei.“

Pentru a asigura eficiența activității sale în calitate de legumicultor, Bogdan Lente spune că fiecare hibrid sau soi pe care îl are în cultură a fost inițial testat.

„Pentru a avea certitudinea că hibrizii cultivați sunt rezistenți și productivi am dezvoltat un fel de sistem de testare. Majoritatea legumicultorilor fac acest lucru înainte de a introduce efectiv un hibrid în cultură. Avem un solar în care facem această testare, iar în anul următor, dacă rezultatele sunt favorabile, vom cultiva acești hibrizi. Urmărim să vedem care sunt productivitatea, rezistența la boli și la dăunători. Hibrizii pe care îi avem în testare sunt codați, asta pentru că nici importatorul nu ne dezvăluie numele lor. Asta se întâmplă abia după ce avem rezultatele testării. Acum în cultură avem soiul de ardei Barbie, care este foarte rezistent, mai ales la boala TSWV. Ca soiuri de roșii avem Runer și Vitara.“

„În comuna Balta Doamnei există și legumicultori care cultivă salată, spanac sau ceapă verde. Fratele meu, spre exemplu, are o suprafață de 3.800 mp, pe care cultivă și salată. Salata verde este o cultură pretențioasă în sensul că nu agreează intervențiile fitosanitare. Primul semn că au fost aplicate tratamente este faptul că își schimbă culoarea. Salata are nevoie doar de căldură și apă. Spre deosebire de alte culturi, când vorbim despre salată trebuie să menționăm faptul că poți produce trei sau patru serii pe an“, spune Bogdan Lente.

  • Barbie F1 este un hibrid de ardei gras galben timpuriu, de tip blocky, cu fructul de formă pătrată, cu 3-4 lobi. Hibridul poate fi cultivat atât în câmp deschis, cât și în solar. Fructele sale sunt mari, cu o greutate de 220 g, puțin alungite, cu pulpă groasă, lucioase, cu aspect cerat, de forma blocky. Fructele sunt galbene, iar la maturitatea fiziologică prezintă culoarea roșie. Printre caracteristicile hibridului se numără rezistența la condiții de stres și capacitatea de a leaga continuu. Astfel asigură o producție constantă pe toată perioada de vegetație. Suportă bine temperaturile ridicate din vară și prezintă rezistență ridicată la virusul mozaicului.
  • Vitara F1 este un hibrid nou de tomate timpurii cu creștere nedeterminată și cu rezistență intermediară la TSWV. Plantele sunt viguroase, cu internodii scurte. Leagă foarte bine la temperaturi scăzute. Fructele au dimensiuni mari, cu o greutate de 220-250 g, sunt de culoare roșu închis, fără umeri verzi, cu rezistență foarte bună la transport și depozitare.
  • RUNNER F1 este un hibrid timpuriu de tomate cu creștere nedeterminată. Prezintă gena LSL. Planta este viguroasă, cu internodii scurte și leagă foarte bine în condiții diferite de cultură. Produce o medie de 5-7 fructe pe inflorescență, de aceea producția este foarte ridicată. Fructele sunt mari, de aproximativ 200-220 g și au culoarea roșu aprins. Fructele sunt foarte ferme și au o calitate internă foarte bună. Producția este foarte uniformă.

Laura ZMARANDA

Sprijinul pentru tomate și pregătirea răsadurilor de roșii în județul Teleorman

Dorința de a mânca legume cu gust, cultivate în România, se resimte tot mai mult în ultimii ani, mai ales de când pe rafturile din supermarket și chiar pe cele din piețe au apărut produse din import, unele mai puțin gustoase, dar foarte aspectuoase. Chiar dacă producătorii români și-au dorit să poată comercializa legume o perioadă mai lungă, acest lucru nu a fost posibil din cauza condițiilor climatice de la noi din țară. Însă, odată cu lansarea programului de sprijin pentru tomate în spații protejate, lucrurile au început să se schimbe, iar roșiile românești au fost gata de comercializare încă din prima parte a lunii mai.

Ajutorul de minimis

Programul de susținere a tomatelor a debutat în 2017, atunci când 8.026 de producători agricoli au beneficiat de 3.000 euro/an/beneficiar pentru a realiza investiți astfel încât să poată livra roșii în piață mult mai devreme decât de obicei, iar în 2018 numărul beneficiarilor a ajuns la 16.550. Drept dovadă că programul a avut succes, și în acest an producătorii pot beneficia de acest sprijin, considerat de mulți dintre ei crucial în menținerea pe piață.

Județul Teleorman este unul dintre acele județe în care s-au înregistrat printre cei mai mulți beneficiari, mai exact 343 de beneficiari în primul an și 571 de beneficiari în 2018, după cum ne-a precizat directorul executiv adjunct al Direcției pentru Agricultură Județeană. „Această formă de sprijin a fost foarte bine primită de producători și bineînțeles de consumatori pentru că au avut la dispoziții roșii românești pe o perioadă mai lungă decât de obicei. Legumicultorii și-au primit banii imediat după ce au depus documentele justificative, de aceea cred că în acest an credem că vor aplica pentru acest sprijin în jur de 700 de persoane“, a mai declarat Stelian Găină.

Fonduri investite în centrale

Pentru a fi printre primii fermierii care aduc pe piață roșii românești, producătorii din județul Teleorman au semănat răsadurile de roșii încă din luna decembrie, iar la vizita noastră în solarii acestea mai aveau doar două săptămâni până la plantarea în solar.

Viorica Ciocănel din comuna Bragadiru a beneficiat încă din 2017 de sprijinul pentru tomate, iar în această perioadă a investit în solarii, așa cum poate nu a reușit să o facă în cei aproximativ 20 de ani de activitate. Lucrează alături de familia ei 53 de ari, unde cultivă roșii, vinete și castraveți. „Unele solarii sunt încălzite cu centrale și am reușit să achiziționăm o centrală în primul an. A fost mai dificil pentru că sunt și costurile pentru combustibil destul de mari, cred că au depășit 10.000 lei. În decembrie am semănat răsadurile, iar la jumătatea lunii februarie vor fi mutate în solar; cred că la începutul lui mai vom avea roșiile gata de comercializare. Acest program a fost bine-venit pentru noi, pentru că din surse proprii ne-ar fi fost mult mai greu să facem astfel de investiții și să avem solarii încălzite. Sperăm să mai țină câțiva ani, așa cum s-a promis“, a declarat Viorica Ciocănel.

Un alt legumicultor cu state vechi din localitatea Bragadiru care a beneficiat de acest sprijin este Viorel Matei. Acesta lucrează aproximativ 1 ha pe care cultivă doar legume în solar – roșii, castraveți, vinete și fasole. „În acest moment am 6 centrale, deci încălzesc în 37 de ari. Primele centrale le-am achiziționat în urmă cu 3 ani, unele dintre ele le modific acum pentru a fi mai performate. Investiția în acest moment ajunge la 800.000 lei; am investit încet, câte puțin în fiecare an. Încerc să câștig timpurietate, astfel încât să pot avea și un preț mai bun în primă fază, chiar dacă acest lucru presupune și costuri mai mari pentru că plata combustibilului pentru centrale este destul de mare. Clar acest sprijin de 3.000 euro ne ajută foarte mult și putem să ne dezvoltăm și noi afacerea“, a afirmat legumicultorul.

rasaduri VMatei

Condiții pentru obținerea banilor

Pentru a o obține cei 3.000/ha, beneficiarii trebuie:

– să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp;

– să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să facă dovada producției realizate prin documente justificative privind comercializarea producției;

– să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate în anul de cerere;

– să valorifice producția în perioadele ianuarie-mai inclusiv și/sau noiembrie-20 decembrie, inclusiv.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

APPR cheamă fermierii și producătorii să asiste la testări

„Principalul motiv pentru care cei 26 de membri fondatori ai Asociației Producătorilor de Porumb din România s-au strâns la un loc, acum cinci ani, a fost acela de a crea o rețea independentă de testare. Lobby-ul, reprezentarea în fața unor autorități și alte obiective de acest fel s-au aflat pe planul al doilea“, a declarat dna Alina Crețu, directorul executiv al APPR. „Putem spune că acum dispunem de această rețea, care funcționează după cele mai riguroase norme științifice și care oferă rezultate prețioase membrilor asociației“, a mai adăugat domnia sa.

Aceste declarații au fost făcute cu ocazia vizitării unor puncte din rețeaua de testare, aflate la Furculești, județul Teleorman, și la Caracal. Vizita a fost destinată specialiștilor de la firmele distribuitoare de semințe. Ei au putut să analizeze modul în care au fost cultivate și în care se dezvoltă semințele aflate în testare. În rețea sunt testați hibrizi de porumb, floarea-soarelui, sorg și cereale păioase, împreună cu distribuitorii, pentru membrii APPR, a mai ținut să precizeze Alina Crețu.

Loturi de testare, nu demonstrative!

„Rezultatele pe care le publicăm în cataloagele editate an de an provin de pe loturi de testare, nu demonstrative sau de pe loturi cu suprafețe mari. Acestea sunt loturi tehnice, realizate în mod riguros, științific, urmărite îndeaproape, pentru care se fac notații specifice de la semănat până la recoltat. Aceste loturi sunt monitorizate, iar atunci când este cazul pot fi și eliminate. Chiar dacă pentru un fermier poate părea că un anume lot arată în regulă, anumite criterii pot să nu corespundă standardelor științifice și atunci rezultatele obținute nu se mai iau în calcul“, a explicat directorul executiv APPR.

Activitatea de testare este coordonată de un Consiliu Consultativ format din reprezentanții a trei companii și care se alege anual, prin tragere la sorți. Pentru o maximă transparență, reprezentanții companiilor ai căror hibrizi participă la testare pot vizita punctele de testare oricând doresc, pe tot parcursul perioadei de vegetație, pentru a face propriile observații sau, pur și simplu, pentru a se convinge că se res­pectă uniformitatea tehnologiilor pe același câmp de testare.

Rezultate obiective prin metode validate Arvalis

Pe de altă parte, niciun reprezentant al vreunei companii nu poate face nimic pentru a influența rezultatele. Încă înainte de semănat, o echipă restrânsă din cadrul APPR alocă fiecărui lot de semințe incluse în testare un număr. Astfel, hibridul xyz al firmei ABC, spre exemplu, devine hibridul 2. De-abia după comunicarea rezultatelor finale ale testării este restabilită identitatea hibridului 2. În acest fel obiectivitatea testării este, cu prisosință, asigurată.

Locațiile de testare sunt alese în funcție de numărul de membri APPR din fiecare zonă, fiind preferate cele unde își desfășoară activitatea mai mulți dintre membrii asociației, și în funcție de posibilitățile logistice ale companiilor par­ticipante. În anul acesta se fac testări de hibrizi de porumb și floarea-soarelui în județele Ialomița, Călărași, Tulcea, Brăila, Constanța, Teleorman, Olt, Dolj, Vaslui, Neamț. În total, la ora actuală APPR are 25 de locații de testare.

APPR

În fiecare locație fiecare hibrid este semănat în câte trei repetiții. În prima secvență, hibrizii se seamănă în ordine crescătoare. În celelalte două, ordinea este aleatoare, stabilită de calculator. Scopul urmărit este de a asigura vecinătăți și poziții diferite în cultură pentru fiecare hibrid. Astfel se elimină eventuali factori favorizanți sau defavorizați determinați de aceste aspecte.

Protocolul după care este realizată testarea este preluat de la Institutul Arvalis din Franța, care realizează testări similare în interesul fermierilor din Hexagon.

La Furculești, porumbul și floarea-soarelui arată promițător

În anul acesta au fost incluși în testare 110 hibrizi de porumb – 60 din grupe FAO sub 400 și 50 peste această grupă – în condiții de neirigat.

La Furculești porumbul a fost semănat pe data de 7 aprilie și arăta foarte bine. Înainte de semănat s-a aplicat o fertilizare cu 250 kg/ha de 20:20:0 (N:P:K). După semănat s-a aplicat, ca erbicid preemergent Fronteer, 1,2 l/ha, apoi în faza de 4-6 frunze s-a mai aplicat Titus, iar pe 24 mai a fost prășit mecanic. Tehnologia a fost aplicată de către fermierul Petre Boboc, care este și administratorul fermei pe care se află lotul de testare. De notat că și experiența domniei sale de agricultor, începută în 1968 ca inginer-șef la IAS-ul din localitate, constituie un alt element de garanție a seriozității testării.

În ceea ce privește testarea hibrizilor de floarea-soarelui, aceasta se face pe trei categorii: Clearfield – 32 de hibrizi, convențională – 8 hibrizi și cu tehnologia tribenuronmetil – 8 hibrizi. În zona Furculești semănatul s-a făcut pe 6 aprilie și nu s-a aplicat niciun tratament special. S-a făcut o fertilizare cu 250 kg/ha 20:20:0 și o erbicidare preemergentă, ca și o prășire mecanică la stadiul de șase – opt frunze.

Testarea păioaselor, premiera anului

O premieră pentru acest an a fost includerea în programul de testare, la cererea membrilor asociației, a cerealelor păioase. Deocamdată, testarea acestora se face doar în trei locuri. Unul dintre ele este Caracal, la Stațiunea de Cercetări Agricole. Este testată atât genetica locală, cât și genetică străină.

Ceea ce este cel mai important însă, a subliniat directorul executiv al APPR, este că fermierii români pot avea acces la rezultatele obținute în urma unor testări independente. Aceste rezultate îi pot ajuta să își stabilească mai judicios planul de culturi și să știe ce așteptări pot avea de la hibrizii pe care îi aleg. Pe de altă parte, companiile producătoare de semințe pot participa la aceste testări, unde pot vedea performanțele hibrizilor pe care îi comercializează în raport cu ale altora.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 14-15

A fost aleasă conducerea Asociației Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România

În data de 23 februarie 2017 a avut loc Adunarea Generala a membrilor A.P.I.M.A.R. având ca principal punct pe ordinea de zi Desfășurarea Alegerilor pentru funcția de Președinte, Vicepreședinte și Consiliul Director.

În urma deliberărilor din plenul ședinței, Adunarea Generală a Membrilor și-a ales cu unanimitate de voturi și în conformitate cu prevederile legi și ale Actului Constitutiv al Asociației următoarele organe de conducere:

1. Președinte - Dna Monika PUIU – NHR AGROPARTNERS

2. Vicepreședinte – Dl Leontin COCA - MEWI

3. Membri consiliul de conducere:

- Nicoleta CHIRIAC - GENERAL LEASING S.A.

- Luigi RADU – CLAAS REGIONAL CENTER SOUTH EAST EUROPE SRL

- Tommaso SERRANO - AGROCONCEPT IMPEX SRL

„Ne-am învățat să facem marfă ieftină și să o dăm samsarilor“

Mihai Neagu, pe care l-am cunoscut la Lungulețu, Dâmbovița, este doar unul dintre micii producători ai României. Și el, ca orice alt fermier, experimentează mirajul existenței economice pe o piață în care regulile nu sunt făcute de oamenii harnici de la „opinca satului“, ci mai degrabă de cei care au spiritul negocierii „până la sânge“ și care se îmbogățesc, sau cel puțin supraviețuiesc, doar profitând de munca altora. Este o situație cu multe fețe și cu tot atât de multe cauze, însă înainte de a vorbi despre relația consensuală, până la urmă, a micilor producători cu samsarii, ne vom opri asupra activității de producție a interlocutorului nostru.

Hibrizii străini, preferați în locul verzei românești

Mihai Neagu se ocupă de agricultură de când se știe, iar munca sa și a familiei sale se concentrează pe cultivarea cartofilor pe cca 6 hectare și a verzei pe alte 6 hectare. S-a adaptat noilor tipare din agricultură și a renunțat la cultivarea verzei românești în favoarea unor hibrizi străini. Așa că astăzi are în cultură patru hibrizi, dintre care unul timpuriu, despre care spune că este viitorul verzei și un hibrid de varză plată pentru care încă încearcă să găsească o piață de desfacere. Fermierul spune că acum nu se mai lucrează ca în urmă cu 15 ani, când doar se planta, se săpa și se uda. Din cauza schimbărilor climatice și a faptului că se face cultură intensivă, fără o rotație a culturilor, s-au înmulțit foarte mult bolile și dăunătorii. Există însă și avantaje ale cultivării verzei în Lungulețu, iar principalul beneficiu îl reprezintă solurile bune și rezervele de apă. Acestea din urmă sunt vitale pentru că „ar fi un dezastru să plantezi la 40 grade Celsius, iar planta nu ar avea nicio șansă de supraviețuire dacă nu ar fi udată de 3-4 ori ca să prindă rădăcini, cel puțin.“

Producție este, să fie bun și prețul

În mod normal, spune Mihai Neagu, producția obținută, în cazul hibrizilor, este în jur de 60 de tone la hectar. În schimb, varza românească, „al cărei soi s-a degenerat“, pierde tot mai mult teren pentru faptul că se obțin producții mici și este mai vulnerabilă în fața bolilor și dăunătorilor.

Varza poate fi recoltată și mai târziu, când ia mai mult în greutate, dar atunci nu mai există garanția că o poți vinde, pentru că se înrăutățește vremea sau cumpărătorii nu mai sunt interesați. „Anul acesta producția de varză a fost bună, dar sper ca și prețul să fie pe măsură. Altfel degeaba muncești dacă nu ai cui să îi dai marfa sau o vinzi la colțul străzii pe 20 de bani. Din nefericire, un an sau doi se oferă un preț bun, iar cinci ani sunt prețuri proaste. Până acum kilogramul de varză s-a dat cu 70 bani, chiar 1 leu. Dacă prețul se va menține chiar și între 50 de bani și 1 leu tot va fi bine. Așa se poate vorbi de profit, dar dacă va scădea sub 20 de bani atunci nu se mai pune problema unui câștig. Dacă vorbim însă de varza românească, care este mai ușoară, 50 de bani/kg este puțin. La costurile de înființare și întreținere se adaugă recoltarea și transportul și nu mai vorbim de salariile noastre, al meu și al soției, pe care nu le-am luat niciodată în calcul. Toată vara am plătit oameni care să recolteze producțiile. Dacă eu și soția ne puneam un salariu, câte 100 de lei pentru amândoi timp de 40 de zile, faceți un calcul cât câștigam.“ Mecanizarea este abia la debut în Lungulețu, iar forța de muncă se găsește greu și este scumpă.

Fermierii ar trebui doar să producă

Când vine vorba despre valorificare, dl Neagu spune cu năduf că pentru micii producători asta este cea mai grea povară. „Stai cu stres pentru că nu știi dacă vei vinde sau care este prețul. Plus că nu există o piață de desfacere organizată. Avem această piață de en-gros în comună, dar nu este suficient. Ideal ar fi să ne organizăm, să încheiem contracte și să avem acces la supermarketuri. Dar în Lungulețu nu este așa. Suntem mulți cu puțin teren și nu avem depozite. Ca să livrezi la supermarket trebuie să ai sute de tone și să asiguri constant producție. Normal ar fi să vină câțiva investitori, să se facă o asociație, să se încheie contracte, să le dăm lor marfa și să închidem cercul. Țăranii doar să muncească și să nu mai vândă în piață ca să strice prețul.“

Despre valorificarea în piețele din București, dl Neagu spune că locurile din față sunt amanetate și abia dacă mai găsești câte un loc în spate. Pentru că au fost ani în care prețul de la piața de en-gros era bun, producătorii din Lungulețu au renunțat să mai plece spre piețele din București. Dar s-a întors roata pentru că locurile țăranilor în piețe au fost acaparate de samsari „și uite așa ne-am învățat să facem marfă ieftină și să le-o dăm lor.“

„Ca mic producător, cu 12 hectare de teren, nu am resurse financiare care să îmi permită, spre exemplu, să îmi fac un depozit de frig. Ca să ai o astfel de construcție îți trebuie probabil 100.000 de euro. Și vorba românească, „cu trei lulele de teren“ e mai greu să accesezi fonduri europene. O să încerc totuși și această variantă pentru că intenționez să îmi iau niște utilaje. Lucrez acum la un proiect și sper să primesc cca. 40.000 de euro.“

„Sunt ani în care nici nu termini de tăiat toată varza de pe câmp, vinzi doar câteva remorci la prețuri mici, apoi nu mai valorifici nimic. Și ești nevoit într-un final să bagi freza în câmp. Cu ani în urmă s-a întâmplat acest lucru. Este dureros. Muncești atât timp și, când să îți aduni roadele, nu mai câștigi absolut nimic.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 22-23

Comisia Europeană a prelungit măsurile de sprijin excepțional cu caracter temporar suplimentar pentru producătorii din sectorul fructe și legume

Ca urmare a prelungirii embargoului Federaţiei Ruse impus produselor agroalimentare ale Uniunii Europene, Comisia Europeană a prelungit măsurile de sprijin excepțional cu caracter temporar suplimentar pentru producătorii din sectorul fructe și legume, prin adoptarea Regulamentului Delegat (UE) 921/2016 al Comisiei de stabilire a unor măsuri de sprijin excepționale cu caracter temporar suplimentare pentru producătorii de anumite fructe și legume.

Cantitatea maximă de produse repartizată Romaniei este de 3000 tone. Măsura pentru care se acordă sprijin financiar este retragerea de pe piaţă.

În baza prevederilor art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 921/2016, statul membru poate stabili pentru fiecare produs, cantitățile aplicabile în cazul retragerilor de pe piață.

Produsele și cantitățile au fost stabilite ținând cont de:

-  propunerile Organizației Interprofesionale Prodcom legume fructe (OIPA) rezultate în urma consultării asociațiilor membre și a întâlnirilor care au avut loc la sediul MADR, care au ca scop îmbunătățirea și eficientizarea implementării măsurilor excepționale pentru despăgubirea producătorilor de legume și fructe urmare a embargoului Federației Ruse;

-  o analiză a sprijinului primit de către producătorii agricoli din sectorul fructe și legume în perioada 2014 - 2015 pentru aceste măsuri excepționale;

-  analiza datelor statistice furnizate de Institutul Național de Statistică și a datelor operative MADR cu privire la sectorul legume și fructe (suprafețe, producții totale, producții medii).

De asemenea s-a avut în vedere și recomandarea Curții de Conturi Europene (ECA) cu privire la combaterea risipei alimentare și de a pune accent pe evitarea acesteia, printr-o proporție mare a produselor distribuite gratuit față de cele distruse.

Produsele din sectorul fructe și legume destinate consumului în stare proaspătă și cantitățile pentru care se va acorda sprijinul financiar conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 921/2016, sunt următoarele:

-  Fructe - 1500 tone (mere, pere, prune, fructe de tip bacă, struguri de masă proaspeți, piersici și nectarine).

-  Legume - 1500 tone (tomate, castraveți, inclusiv cornișon, morcovi, varză albă și varză roșie, ardei gras, conopidă, broccoli, ciuperci din genul Agaricus).

La propunerea Organizației Interprofesionale Prodcom legume fructe (OIPA), un solicitant poate beneficia de maximum 750 tone din cantitatea totală repartizată fiecărui sector, respectiv legume/fructe.

Termenul limită de solicitare a retragerilor de pe piață este 15 septembrie 2016 pentru legume și 15 octombrie 2016 pentru fructe.

În situația în care până la data de 15 octombrie 2016 nu s-au solicitat cantitățile stabilite, pentru cantitatea rămasă disponibilă pot fi depuse cereri de către orice beneficiar, până la atingerea plafonului de 3000 de tone.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură va monitoriza zilnic cantităţile de produse care fac obiectul măsurii retragerii de pe piață şi va sista aplicarea acestei măsuri la data epuizării cantității alocate României.

Beneficiari:

- organizaţiile de producători din sectorul fructe și legume;

- producători de fructe şi legume care nu sunt membri ai unei organizaţii de producători.

România, țara micilor producători

Agricultura românească, mai cu seamă sectorul de producere a legumelor și fructelor, este scindată între două puteri. Micii producători, care au majoritatea, și fermierii mari care asigură cea mai mare parte a producției agricole. Cum poate fi integrat micul producător într-un sistem unitar am aflat dintr-o discuție cu președintele Organizației Interprofesionale Prodcom Legume Fructe, Aurel Tănase.

Ce vor magazinele? Continuitate și spontaneitate în livrare

– Dle președinte, care este menirea acestei structuri și câți membri are?

– Organizația are 700 de membri din toată țara și prin intermediul ei ne-am propus să aranjăm cumva piața de legume-fructe, cartofi, ciuperci și avem foarte multe de făcut în acest sens. Dar trebuie să schimbăm în principal mentalitatea micului producător pentru că cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este imposibilitatea realizării unei oferte concentrate. Prin această organizație am susținut în Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaților Legea nr. 321 cu privire la lanțul scurt. Am reușit să pătrundem pe rafturile magazinelor într-un procent de minimum 51%. Problema este că și lanțurile de magazine ne cer asigurări privind continuitatea unei producții de calitate constantă și spontaneitate în livrare. Pentru a realiza acest lucru, am pornit de anul acesta o construcție pe un istoric al consumurilor pe care îl culegem de la lanțurile de magazine. Astfel știm de ce producție este nevoie pentru a acoperi consumul într-o perioadă cât mai mare de timp în an. Important este că în ultima vreme se extinde gama de produse și există un interes din partea magazinelor de a colabora cu noi. În felul acesta încercăm împreună să identificăm producători, să stabilim sisteme de lucru, să implementăm un control la producător, pentru a nu exista remanențe la produs. Ceea ce propunem pieței trebuie vândut sub un singur brand. Vă pot da ca exemplu fabrica de la Rîureni care s-a dez­voltat pe toate componentele – producție, depozitare, procesare, precum și desfacere cu amănuntul. La ora actuală au 73 de magazine care le permit să aibă în fiecare zi chash-ul necesar și anul trecut au avut un record al cifrei de afaceri. În plus, au intrat și în rețeaua Mega Image din București și exportă pe patru continente. Sunt lucruri pe care sperăm să le rezolvăm într-un an sau doi.

Trebuie să uniformizăm producția

– Ați adus în discuție micii producători. Ce pondere ocupă aceștia în agricultura românească?

– Practic, 80% dintre agricultori sunt mici producători, dar aceștia produc doar 20% din ceea ce se consumă. Cea mai mare parte din producție provine de la fermierii mari, organizați, dar care reprezintă doar 20%. Trebuie să ne organizăm altfel. În sectorul de legume-fructe există 27 de organizații și grupuri de producători. Vă dau un exemplu, producătorii din Galați specializați pe ceapă și rădăcinoase asigură 70% din cererea României. Trebuie să replicăm acest model. Producătorii au făcut pași extraordinari în ceea ce privește însușirea tehnologiei, hibrizi semințe, tratamente și au posibilitatea să obțină între 200-300 de tone de produse la hectar. Am modificat Legea cooperației în așa fel încât să ne asociem în cooperative. Trebuie să uniformizăm producția și ăsta este un mod de a o face. În urmă cu câteva luni am participat în Spania la un eveniment al unei organizații similare celei pe care o conduc, o structură care avea 8.600 de membri și 60.000 de hectare de solarii, iar organizația avea 8.600 de membri. La întoarcere i-am vorbit ministrului Agriculturii despre acest tip de organizare, cu suportul MADR-ului am invitat reprezentanții acestei organizații spaniole în țara noastră pentru a vedea în ce măsură poate fi implementat sistemul lor și aici. Acesta presupune un contract ferm între cel care preia producția și cel care produce, un preț de comercializare care să nu fie mai mic decât prețul de cost și o creditare cu o descoperire de cont în limita a 10.000 de euro. Astfel, producătorul are bani de când a cumpărat sămânța și până îi intră primii bani din vânzări. Am schițat acest proiect, am inițiat discuții cu băncile dispuse să acorde facilități, mai ales în ceea ce privește dobânda.

Sume mari pentru legumicultură

– Financiar vorbind, cum este sprijinită legumicultura?

– Prin sprijinul cuplat care a fost promovat pentru producția de legume în spații protejate (solarii-sere) fermele eligibile au primit anul trecut 10.600 de euro la hectarul de solarii și 11.600 de euro la hectarul de sere. Este o sumă la care producătorii nu se așteptau. Din nefericire, a fost și o greșeală pentru că producătorii nu s-au pus de acord cu pretențiile APIA. Au existat niște interpretări de text din cauza cărora unele ferme nu au fost eligibile. Practic, din cele 3.500 de hectare solarii pentru care am avut alocați 1.300 de euro pe hectar, au fost eligibile doar 30 de hectare. Și atunci cei eligibili au beneficiat de 10.600 de euro la hectar. Tot prin sprijinul cuplat am vrut să facem în așa fel încât fermierii să nu părăsească unele culturi care presupun investiții mari și riscuri, stocuri sau forță de muncă. Pentru materiile prime – la mazăre, de exemplu – anul acesta au fost alocați bani pentru 1.000 de hectare, cu o prevedere de 180 de euro pe hectar. Pentru că s-au înregistrat mai mult de 1.200 de hectare, suma s-a diminuat ulterior la cca 146 de euro pe hectar. La tomatele pentru industrializare am avut bani pentru 2.000 de hectare cu 1.400 de euro la hectar. Au fost eligibile doar 210 hectare care acum beneficiază de 10.800 de euro. Aceeași situația a fost și la castraveții din câmp și la o serie de fructe cum ar fi merele, perele, cireșele, vișinele, prunele, caisele. Sprijinul cuplat este o pârghie benefică, dar trebuie să lucrăm la condițiile de eligibilitate.

„O parte dintre legumele și fructele cu probleme nu mai intră în România. Înainte fie nu se plăteau taxe vamale, fie se făceau artificii care favorizau importul în defavoarea producătorului român, dar acum a scăzut foarte mult piața neagră. Lucrurile s-au schimbat și intrăm pe o altfel de nișă. Consumatorul român vrea produse românești și atunci trebuie să îi oferim ce vrea. Mai cu seamă că putem acoperi cererea cu producție internă. Anul acesta, spre exemplu, a fost unul cu o iarnă mai blândă, motiv pentru care legumele, verdețurile au fost la discreție și la prețuri accesibile.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 18-20

Producătorii solicită extinderea cotei obligatorii la raft

Organizațiile membre în Federația Națională PRO AGRO împreună cu alte asociații partenere atrag atenția asupra necesității extinderii gamei de produse provenite din lanțul alimentar scurt pentru care să se aplice această măsură, enumerând: laptele și produsele lactate, produse de morărit și panificație, miere și produse apicole destinate consumului uman, produse de larg consum procesate industrial (ulei, zahăr).

Acest demers vine în urma proiectului legislativ supus atenției publice de Senatul României, conform căreia se iau în calcul derogări de la prevederile generale, pentru lunile în care sectorul agroalimentar românesc nu are posibilitatea de a furniza cantitățile necesare acoperirii procentului de 51%.

Atestatele de producător, o măsură cu două tăişuri

Intrarea în vigoare a Legii nr. 145/2014 care reglementează modul de comercializare al produselor agricole în pieţe a născut frustrare atât în rândul micilor producători cât şi al cumpărătorilor. Cei mai mulţi dintre cei care până acum dădeau culoare pieţelor prin produsele lor au preferat să-şi ţină marfa acasă de teama amenzilor aplicate de autorităţi, care nu acceptă nici o derogare de la noile măsuri impuse.

„Am rămas cu producţia în grădină, încă nu avem atestatul de producător. Fac ce fac politicienii noştri şi ne desfiinţează cu toată birocraţia şi taxele pe care ni le impun. Din fiecare bănuţ obţinut pe un fir de ceapă sau pătrunjel muncit de un amărât de ţăran vrea şi statul să încaseze ceva. Să recupereze mai bine banii furaţi de la hoţii care ne-au distrus ţara în ultimii 20 de ani“, ţipă cu năduf un producător din piaţa bucureşteană Râmnicu-Sărat.

Autorităţile, în schimb, argumentează noile decizii de introducere a carnetelor de comercializare şi a atestatelor de producător ţinând partea consumatorilor şi susţinând că aceştia „vor cunoaşte mult mai multe lucruri despre produsele pe care le cumpără din piaţă, despre calitatea acelor produse şi a locului de provenienţă a acestora“, după cum a afirmat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Tot acesta susţine că, prin noua lege, producătorii agricoli nu vor fi impozitaţi de două ori pentru munca lor.

„Nu va exista o dublă impozitare prin această lege. Nu ne interesează cantitatea vândută de un producător, se plăteşte impozit pe norma de venit. De exemplu, ne interesează foarte clar ca un cioban care are 20 de oi să vândă marfa de la 20 de oi, iar un cioban cu cinci oi să nu poată vinde marfa ca şi cum ar avea 200 de oi, el fiind de fapt un comerciant intermediar“, a conchis Constantin.

Până la eliberarea documentelor şi convingerea producătorilor agricoli că noile măsuri nu le vor micşora substanţial veniturile, consumatorii rămân să se uite lung spre pieţele goale şi să ia, vrând-nevrând, drumul supermarketurilor. „Piaţa e cam goală şi, din păcate, eu doar de aici cumpăram legume proaspete, pentru că am certitudinea că sunt mai sănătoase decât cele de import. Or vrea să desfiinţeze pieţele? Uite aşa ne forţează să cumpărăm marfă din import“, comentează Floarea Iliuţă, venită la cumpărături.

Ajutoare de stat de peste 520 de milioane de lei pentru producătorii agricoli în 2014

Ajutoarele de stat alocate producătorilor agricoli se ridică la 520,4 milioane de lei, în 2014, peste 90% din această sumă reprezentând alocările pentru motorina utilizată în agricultură, potrivit un proiect de Hotărâre de Guvern publicat pe site-ul Ministerului Agriculturii.

Ajutorul de stat alocat pentru motorina utilizată în agricultură, sub formă de rambursare, va fi în sumă de 473,03 milioane de lei, cel din sectorul creşterii animalelor, dar pentru acoperirea costurilor legate de întocmirea şi menţinerea registrului genealogic şi determinarea calităţii genetice a raselor de animale, de 15 milioane de lei, iar pentru acoperirea costurilor legate de mutarea cadavrelor de animale, aferente anului 2013, de 1,45 milioane de lei.

De asemenea, proiectul de act normativ mai prevede o sumă de 31 de milioane de lei pentru plata primelor de asigurare, pe anul 2013, dar şi pentru încurajarea producătorilor agricoli să-şi asigure culturile agricole, animalele, păsările şi familiile de albine.
Proiectul reglementează şi durata de aplicare a schemelor de ajutor de stat, care se va prelungi până la 30 iunie 2014.
Potrivit ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, una dintre noutăţile incluse în bugetul MADR pe 2014 se referă la menţinerea schemei de subvenţionare pentru motorina utilizată în agricultură, suma de 473 milioane de lei fiind alocată pentru primele trei trimestre.

"Elementele de noutate în 2014 sunt legate de faptul că menţinem schema de subvenţionare pentru motorina utilizată în agricultură. Avem o sumă 473 de milioane de lei alocată pentru primele trei trimestre din 2014, iar la rectificare vor primi şi banii pentru ultimul trimestru. (...)", a precizat vineri ministrul Agriculturii, la prezentarea bugetului pe 2014 în Comisiile reunite la subliniat şeful MADR.

Proiectul bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2014 are prevăzută o sumă totală de 19,41 miliarde lei, în creştere cu 7,8% faţă de 2013, respectiv 2,94% din PIB. Circa 5,887 miliarde de lei provin de la bugetul de stat, iar 7,2 miliarde de lei din contribuţia nerambursabilă a UE.

Ajutoarele totale acordate producătorilor agricoli din fonduri naţionale sunt în sumă de 2,36 miliarde de lei, din care pentru subvenţii sunt alocate 1,52 miliarde lei, plăţile pe vegetal 663 milioane lei, renta viagera agricolă - 69 milioane lei.
Cheltuielile destinate cofinanţării fondurilor externe nerambursabile depăşesc 2,6 miliarde de lei în bugetul pe 2014. AGERPRES

Legea de reglementare a sectorului laptelui va încuraja producătorii se să asocieze

Vicepreședintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților, Attila Kelemen, a declarat vineri, la Târgu Mureș, că prevederile noii legi de reglementare a sectorului laptelui, pe lângă impunerea unor norme de calitate a laptelui, va încuraja producătorii să se asocieze.

Deputatul UDMR a făcut referire la 'Legea privind stabilirea relațiilor contractuale din sectorul laptelui și a produselor lactate, precum și recunoașterea organizațiilor de producători din sectorul laptelui și a produselor lactate', adoptată recent de Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională.

Kelemen a spus că în baza prevederilor legii, care conferă o putere mult mai mare asociațiilor de producători în relația cu procesatorii, fermierii români vor simți nevoia să se asocieze, însă nu vor fi forțați în această direcție, tocmai pentru a nu se repeta ceea ce s-a întâmplat în cazul camerelor agricole, care nu s-au făcut pentru că fermierii nu le-ar fi văzut rostul.

'În același timp dă o putere mult mai mare acelor asociații de producători — în străinătate deja este un lucru uzual ca producătorii să se unească în diferite asociații și să încerce să își reprezinte interesele în relația cu procesatorii. La noi acest lucru deocamdată nu a existat și am asistat la fenomene nedorite, când sate sau comune întregi au fost anunțate că nu se mai ia lapte de la producători (...)Prevederile legii, fără doar și poate, arată în această direcție. Da, o să simtă nevoia de asociere, o asociere neforțată. Când vrem să facem de sus, ceva gen camere agricole, pe care le-am prelungit a 5-a oară, nu se va face, pentru că oamenii nu văd rostul acestor camere', a spus deputatul.

Parlamentarul Uniunii a afirmat că, prin această lege, proprietarii vor fi conștientizați că au o putere mai mare și, eventual, pot obține prețuri mai bune în urma negocierilor cu procesatorii.

'Pe de altă parte, acest contract — acum legea prevede că trebuie să existe un contract ferm între producători și procesatori — îi obligă și pe procesatori la o respectare mult mai riguroasă a obligațiilor față de producători. Sper că din această lege toată lumea o să aibă beneficii, în afară de o categorie, cea care vinde lapte la colțul străzii în flacoane de plastic, fără niciun control', a mai subliniat deputatul.

El a spus că această lege aduce și o serie de noutăți, în sensul aplicării Hotărârii 1234 din 2007 a Comisiei Europene, care este implementată în aproape în toate țările din UE, referitoare la calitatea laptelui.

Parlamentarul UDMR a precizat că România are un număr însemnat de fermieri mici, în jur de 4 milioane, iar acest cadru 'destul de rigid' vine să reglementeze situația unui aliment de bază și foarte ușor perisabil, dar 'reglementările riguroase sunt necesare'

Sursa:Agerpres

Spaţii de vânzare rezervate producătorilor agricoli, în toate pieţele agroalimentare din România (proiect)

Toate cele 500 de pieţe agroalimentare existente la nivel naţional vor avea obligaţia să organizeze spaţii de vânzare distincte rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli, care deţin un carnet de comercializare a produselor agricole, potrivit proiectului Ordonanţei de Urgenţă referitoare la stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol.

"În cadrul structurilor de vânzare cu amănuntul organizate în zonele publice, indiferent de forma de administrare, publică sau privată, este obligatorie organizarea de spaţii de vânzare distincte care sunt rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli persoane fizice deţinătoare ale unui carnet de comercializare. Procentul de alocare a spaţiilor de vânzare este de minimum 20% din totalul spaţiilor de vânzare existente. Comercializarea cu amănuntul a produselor din sectorul agricol obţinute pe gospodăria/ferma proprie de către producătorii agricoli persoane fizice se face pe baza documentului de identitate şi a carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol", se arată în document.
Proiectul prevede şi procedura de obţinere a atestatului de producător, respectiv a documentului care confirmă capacitatea deţinătorului de a desfăşura o activitate economică în sectorul agricol şi regimul de utilizare a carnetului de comercializare a produselor din sector.
În prezentul proiect de act normativ nu au mai fost prevăzute date despre cardul de acces în pieţe pentru producători.

Potrivit proiectului, atestatul de producător cuprinde informaţii şi date privind temeiul legal al eliberării atestatului, numele şi prenumele producătorului agricol, denumirea produselor şi suprafaţa de teren exploatată, respectiv efectivele de animale, care sunt înregistrate în Registrul Agricol deţinut de unitatea/subdiviziunea administrativ teritorială pe a cărei rază se află ferma/gospodăria, producţiile estimate a fi obţinute, producţiile estimate a fi destinate comercializării.

Valabilitatea atestatului de producător este de un an calendaristic de la data emiterii.

"Atestatul de producător se eliberează la cerere producătorilor agricoli persoane fizice, care optează pentru desfăşurarea unei activităţi economice în sectorul agricol. Atestarea profesională a solicitanţilor se realizează de către structuri asociative profesionale/patronale/sindicale din agricultură, constituite conform legii şi organizate la nivel judeţean/regional/naţional, care se înregistrează în acest scop la primăriile unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale. Pentru unităţile/subdiviziunile administrativ teritoriale la care nu s-au înregistrat structuri asociative, atestarea profesională a solicitanţilor se asigură de către entităţi teritoriale din subordine, sau în coordonare, care sunt mandatate în acest scop de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale", se menţionează în document.

De asemenea, proiectul mai prevede şi regimul de întocmire şi utilizare a carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol, respectiv a documentului utilizat de persoana fizică care deţine atestat de producător, pentru exercitarea actului de comerţ cu ridicata sau cu amănuntul, a produselor agricole obţinute în ferma/gospodăria proprie.

Tipărirea carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol revine în sarcina consiliilor judeţene/consiliul general al municipiului Bucureşti, care le distribuie unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale la solicitarea acestora. Costurile generate de tipărirea carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol se suportă de consiliile judeţene/consiliul general al municipiului Bucureşti, iar sumele cheltuite de acestea se reconstituie prin grija unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale din preţul achitat de solicitanţi pentru eliberarea acestora.

Carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol se eliberează la cerere solicitanţilor, de către primarii unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale pe a căror rază se află ferma/gospodăria în care se obţin produsele estimate a fi destinate comercializării. Primăriile unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale ţin evidenţa carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol printr-un registru special deschis în acest sens.

"Prima filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, care conţine datele privind identitatea producătorului agricol, informaţii privind suprafeţele cultivate şi/sau animalele deţinute care să reflecte grupele de produse vegetale/grupele de animale stabilite din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi producţiile estimate a fi destinate comercializării, este semnată de primarul localităţii şi rămâne nedetaşabilă la carnet", arată documentul.

Potrivit regimului de utilizare a filelor din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, primul exemplar se înmânează cumpărătorului, al doilea exemplar se păstrează de vânzător, iar al treilea exemplar se păstrează la carnet. Carnetele utilizate, conţinând al treilea exemplar al filelor, se depun la primăria unităţii/subdiviziunii administrativ teritoriale care a emis carnetul. Aceste prevederi se aplică obligatoriu pentru orice fel de livrare de produse agricole, în orice cantitate şi structură sortimentală, indiferent de calitatea cumpărătorului, respectiv persoana fizică sau persoană juridică.

Filele din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol deţinute de cumpărătorul persoană juridică se păstrează şi se arhivează timp de 10 ani, acestea reprezentând documente justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a achiziţiilor.

De asemenea, pe parcursul transportului produselor achiziţionate de la producători agricoli pe baza carnetului de comercializare, în scop comercial sau pentru autoconsum, cumpărătorul trebuie să deţină fila din carnet care justifică provenienţa mărfii.

În cazul transportului de produse agricole efectuat de producătorii agricoli persoane fizice, de la locul de deţinere la locul de comercializare în regim cu ridicata sau cu amănuntul, aceştia completează o filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, corespunzător cantităţilor şi structurii sortimentale transportate.

Carnetele utilizate constituie documentul justificativ pe timpul transportului, a desfacerii mărfii şi a eventualelor retururi ale produselor necomercializate.

Unităţile administrativ teritoriale/subdiviziunile municipiului Bucureşti au obligaţia de a comunica trimestrial organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţii cu privire la beneficiarii carnetelor de comercializare emise, precum şi datele cuprinse în acestea.

Sancţiunile prevăzute în proiect pentru persone fizice şi juridice arată că nerespectarea prevederilor din acest act normativ se sancţionează cu amenzi cuprinse între 1.000 şi 5.000 de lei, dar şi cu confiscarea cantităţilor de produse din sectorul agricol transportate. De asemenea, pentru administratorii pieţelor se prevede o amendă de la 10.000 de lei la 15.000 de lei.

Filiera de comercializare a acestor produse agricole în regim de vânzare cu amănuntul şi cu ridicata la nivel naţional cuprinde peste 500 de pieţe agroalimentare permanente din care circa 400 sunt pieţe urbane aflate în marea majoritate în proprietate şi administrare privată sau în proprietate publică şi administrare privată, precum şi existenţa a peste 700 de structuri de vânzare temporare organizate în mediul rural.

Certificatele de producător emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 661/2001 pot fi utilizate până la expirarea perioadei de valabilitate a vizei aplicate pe acestea, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2013.

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2014.

Sursa AGERPRES

Producătorii agricoli, la un pas de faliment din cauza achiziţiilor speculative ale angrosiştilor

Producătorii agricoli din România se află, la ora actuală, la un pas de faliment din cauza preţurilor speculative practicate de angrosişti la achiziţionarea diferitelor tipuri de cereale, a declarat marţi, pentru AGERPRES, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România /LAPAR/, Laurenţiu Baciu.

'Dacă în anul 2011, când a fost cel mai bun an agricol al României din ultima perioadă, preţul de achiziţie la angrosişti pentru un kilogram de floarea-soarelui era de 1,7 - 1,8 lei, iar în 2012 a variat între 2,0-2,2 lei, în acest an kilogramul se vinde doar cu 1,0-1,1 lei. O situaţie la fel de dramatică se înregistrează şi la grâu, unde în anul 2011 preţul de achiziţie era de 0,65-0,75 lei/kg, iar în 2013 este de numai 0,55-0,65, în condiţiile în care toate input-urile (motorină, energie electrică) s-au scumpit cu un procent cuprins între 25-35%', a afirmat Laurenţiu Baciu.

Potrivit acestuia, este exclus ca în acest an să se obţină producţiile agricole de la nivelul anului 2011. 

'E adevărat că în acest an vom avea o producţie mult mai bună ca în 2012, însă cu siguranţă nu va depăşi nivelul producţiei din 2011. Nenorocirea este însă că, în urma zvonurilor că vom avea supra-producţie, angrosiştii practică preţuri speculative, care nu fac altceva decât să îndrepte producătorii agricoli spre faliment. În aceste condiţii, le recomand fermierilor să amenajeze în cel mai scurt timp spaţii de depozitare pentru recoltele obţinute, pentru a nu mai depinde de angrosişti pentru valorificarea producţiei', a mai spus preşedintele LAPAR.

Acesta consideră, totodată, că statul ar trebui să intervină în piaţă şi să achiziţioneze o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul de faţă.

'Deşi autorităţile române vor motiva, probabil, că nu doresc să intervină pe piaţa liberă, există totuşi state în comunitatea europeană în care statul ia măsuri şi achiziţionează o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul actual', a subliniat Baciu.

AGERPRES

Concluzia tristă a unui legumicultor: „Mai bine şmecher de piaţă decât producător“

După aproape douăzeci de ani de muncă în legumicultură, soţii Dan şi Mariana Manea au ajuns aproape la capătul răbdării, dându-şi seama că la noi, din muncă cinstită, e aproape imposibil să răzbeşti. Această familie din Tomşani, judeţul Prahova, ca multe altele din localitate, judeţ şi ţară ar trebui să constituie motorul dezvoltării rurale, o dezvoltare care nu înseamnă doar infrastructură rutieră, educaţională, de sănătate şi de servicii, ci mai ales bunăstarea, plus valoarea adusă în fiecare gospodărie din comunitate.

Tânărul Manea şi-a luat soarta în mâini de când avea 19 ani. „La noi, în Tomşani, n-a fost mare tradiţie legumicolă. Dar trebuia să facem ceva cu viaţa noastră, noi, cei de la ţară. N-am stat cu mâna întinsă la stat, n-am aşteptat programe naţionale întocmite de alţii, ne-am luat soarta în mâini şi ne-am apucat de treabă. Eu, de exemplu, am 10 clase şi am terminat o şcoală profesională, soţia este laborant chimist. Când au început să dărâme fabricile, în 1993, – ca şi alţi consăteni – mi-am construit 200 mp de solarii şi am început să produc răsaduri de legume. Ideea mi-a venit după ce am văzut afacerea actualului primar. Făceam un fel de pionierat agrar în capitalism. Am fost printre primii care au ieşit pe piaţă cu o asemenea ofertă. Următorul an m-am extins la 600 mp. A fost o perioadă foarte bună, financiar şi ca desfacere, care a durat până când piaţa a fost invadată de răsaduri. Şi atunci m-am reorientat, fiindcă e bine să fii mereu cu un pas înaintea altora şi am început să produc legume (ardei, tomate, vinete, castraveţi), activitate din nou excelentă pe piaţa noastră zonală (Mizil), asta până când au apărut intermediarii, cu legume luate de aiurea, care ne-au sufocat şi, cu vremea, aproape că ne-au eliminat pe noi, producătorii direcţi.“

Muncă multă şi revoltă pe măsură

În prezent, familia Manea a ajuns la 3.200 mp de solarii. În afară de legume, experimentează şi afacerea cu flori, pe 200 până la 600 mp spaţii protejate. Iarna, când prinde „o fereastră“, lucrează la instalaţii sanitare, prin Bucureşti. Tinerii legumicultori nu se vaită de muncă. Au forţa de a face sau reface lucruri care pe mulţi i-ar doborî: „În zona noastră, apa freatică este la suprafaţă. Cum plouă, cum bălteşte apa. Am cărat zeci de camioane de pământ şi, de aici, cu roaba, în solar, să salt terenul cu 30 cm, să nu mai am probleme. Am avut inundaţii câţiva ani la rând. Dar ne-am ambiţionat şi am luat de fiecare dată totul de la capăt. În afară de 2012, când am primit despăgubiri de la stat, pentru povestea cu gerul şi zăpada, niciodată nu ne recuperăm pierderile, fiindcă, ştiţi bine, asiguratorii n-au clauze pentru secetă, îngheţ şi inundaţii şi nici pentru solarii.“

Ca un exemplu, anul 2012 a fost cel mai critic din câţi îşi aminteşte: îngheţ şi zăpadă în februarie, inundaţii în luna mai şi, apoi, cineva le-a furat sistemul de irigaţii. După zeci de ani de muncă, inventarul de familie şi legumicol nu este unul bogat: „Am cumpărat o maşină «de corvoadă» în rate, am motocultor, irigaţii, atomizor pentru stropit, centrală pe rumeguş pentru încălzirea unui solar şi vreo 400 de milioane de lei vechi datorii la bancă.“ În 2012 soţii Manea au depus un proiect pentru bani europeni, Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. Dan refuză să-şi amintească experienţa birocratică prin care a trecut. Cert este că proiectul a fost declarat eligibil, dar fără finanţare. Adică este în aşteptare, la poziţia 958. Dar această din urmă încercare a fost picătura care a umplut paharul: „Dacă nu pot să obţin aceşti bani mă las de agricultură. Dărâm solariile şi mă fac «şmecher» de piaţă, fiindcă aşa vrem noi, în România, să nu respectăm truda agricultorului, munca, în general, ci să-i admirăm pe descurcăreţi.“

Dan vorbeşte foarte serios. A devenit un om aspru, aproape intolerant. Este un bărbat înalt, uscat, rupt de muncă. Iar soţia a rămas o mână de om. De trei ani n-au plecat nici măcar o zi în concediu, fiindcă au avut ba zăpadă care a rupt folia, ba inundaţii, ba le-a fost furat sistemul de irigaţii, ba au venit oficialii să constate pagubele produse de apă după o lună şi i-au luat în râs. „Ne-au întrebat unde este apa, de parcă inundaţia stătea să-i aştepte pe ei. Sau parcă eu îmi permiteam să ţin locul pârloagă, ca să vină ei să constate pierderile la 30 de zile!“

Cum vede un fermier o piaţă legală de legume

Familia Manea trăieşte din plin revolta pentru că, dincolo de „coptura din solar“, inundaţii, furturi mai au probleme şi la desfacerea producţiei. Au încercat toate variantele: „Am mers şi eu într-o zonă mai cu vad, să vând mai bine. Au pus intermediarii derbedeii pe mine, să mă omoare, nu alta. M-am trezit cu ei şi acasă, peste noi şi copii. M-am lecuit definitiv.“ În pieţele de legume-fructe producătorii nu prind locuri la tarabe. Ele sunt luate pe nişte criterii foarte bine cunoscute, tolerate tacit, de reţelele locale de intermediari, în marea majoritate neplătitori de impozite. Legumicultorii sunt astfel nevoiţi să livreze marfa „angrosiştilor“(n.m. – piaţa en-gros de la Puchenii Mari este viespar de evaziune) la jumătate de preţ faţă de cât se vinde în pieţe.

La ora la care scriem, roşia, ardeiul gras şi vinetele se vindeau în piaţă cu 6 lei, dar legumicultorii primeau pe kilogram 3-3,5 lei. Care să fie soluţia pentru a termina odată pentru totdeauna cu această speculă, în care intermediarul câştigă fără prea multe eforturi egal sau mai mult decât producătorul? „Simplu de tot. Dai o lege prin care autorizezi persoana fizică şi toată lumea să vândă pe factură. Pentru producător pui impozitul acela de 16%, iar pe intermediar îl bagi la rând cu oricare alt agent economic. S-ar termina şi cu cei care se dau ţărani şi vând legume turceşti, ar lua şi statul bani, pieţele s-ar transforma real într-un loc unde ar vinde doar pro­ducătorul. Pe urmă, s-ar rezolva şi cu enervarea aceasta generală, că legumicultorul nu plăteşte taxe la stat. Între noi fie vorba, în afară de impozitul pe clădiri şi teren, pe certificatul de producător, plătim suficient TVA care merge la stat, pe energie, folie, sămânţă, îngrăşăminte, pesticide, plante, îmbrăcăminte şi mâncare. Dacă într-un an consum un miliard de lei vechi pe toate acestea, 24% se întorc la stat, sub formă de TVA. Şi ar mai fi ceva, dar asta depinde de noi, să ne organizăm în cooperative, să fim mai puternici. Dar n-ai cu cine, atâta vreme cât omul nu este împins să facă asta printr-o lege.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Producătorii de conserve din legume şi fructe se revoltă împotriva retailerilor

Exasperaţi de tot felul de taxe impuse de retaileri, dar şi de politica agresivă a acestora, producătorii de conserve solicită sprijinul Ministerului Agriculturii. Vor ca acesta să îi aducă la masa dialogului alături de retaileri, cu care să ajungă la un „compromis“.

Taxe tot mai mari impuse de lanţurile de magazine

Producătorii de conserve din legume şi fructe se plâng că taxele impuse de retaileri îi aduc în stare de faliment. În fiecare an, acestea cresc cu 2-3%, iar neacceptarea lor conduce la delistare şi închiderea comenzii, urmate de neplată pe o perioadă nedeterminată, invocându-se diferite motive, se plânge Aurel Tănase, preşedintele Romconserv. Numărul acestor taxe este destul de mare, mergând de la cea pentru listare, deschidere de magazine noi – pentru cele închise nu se returnează banii –, servicii de marketing şi promovare sau promoții care de multe ori nu sunt justificate. În final, acestea reprezintă mai mult de 50% din preţul produsului, iar veniturile obținute de jucătorii din piață – evaluată la circa 700 milioane de euro – se reduc semnificativ.

„Din 1.000 de lei primeşti înapoi 600 de lei. În plus, în ultima vreme apar tot felul de promoţii, care reduc veniturile producătorilor cu 20% la nivelul unui an“, a mai spus Tănase.

Acesta spune că, deşi contractele anuale sunt semnate în prima parte a anului, apar tot felul de alte cereri prin care se solicită sume de bani nebugetate iniţial. Dacă nu sunt plătite, au loc blocarea la comandă a furnizorului, reducerea cantităţilor solicitate, dar şi alte forme de constrângeri.

Mărcile proprii, marea problemă

Teoretic, mărcile proprii ale lanţurilor de magazine ar trebui să aibă aceeaşi calitate comparativ cu brandurile cunoscute ale producătorilor, mai ales că se fac sub aceeaşi reţetă. În practică însă nu se întâmplă întotdeauna acest lucru. Deoarece producătorul trebuie să se încadreze în toate aceste cheltuieli, există cazuri în care produsele sunt mai slabe calitativ, recunoaşte Tănase. El spune că fabricile care aleg să producă mărci proprii, alături de brandurile din portofoliul unităţii, îşi fac singure rău. Este o concurenţă neloială, pentru că marca proprie va fi cumpărată întotdeauna, pe când cealaltă dispare de pe piaţă, la fel ca şi producătorul, spune Tănase. El adaugă că „diferența de preț între produsele realizate sub brand național și cele sub marcă proprie a magazinului este de 20-30%“.

„Noi suntem vinovaţi. Trecem printr-o perioadă foarte grea. Crezând că rezolvă pe moment o problemă de cash, producătorul acceptă să facă produse de calitate inferioară. Când vin cu preţuri foarte jos, te obligă tot mai mult să ajungi la o calitate slabă“, susţine Bibiana Stanciulov, patroana Sonimpex Topoloveni, firma care produce magiunul de Topoloveni.

În cazul ei, de exemplu, produsul se vinde la raft cu 22-23 lei, din care doar 9 lei intră în contul ei, restul este partea retailerului.

Importurile domină piaţa

Producătorii locali de conserve din legume şi fructe lucrează aproape la jumătate din capacitate – producţia locală de conserve din legume şi fructe se ridică la 166.000 tone, faţă de o capacitate de peste 300.000 tone –, pe fondul concurenței importurilor, dar și a mărcilor proprii. Nu mai vorbim de lipsa de materii prime. În ultimii ani, foarte mulți jucători au fost scoși de pe piață, după ce au fost nevoiți să producă, la presiunea marilor retaileri, mărci proprii.

Aurel Tănase spune că, în ultima vreme, importurile concurează tot mai mult producția locală de conserve. De multe ori, acestea ajung vrac în România, fiind ambalate în țară. Nu mai miră pe nimeni că s-a ajuns să se importe vrac castraveți murați din Vietnam şi India sau pastă de tomate din China. La pasta de tomate stăm şi mai prost. Producția locală acoperă doar 100 tone dintr-un consum total de 50.000 tone de pastă de tomate. Declinul a avut loc în contextul în care statul nu a mai susținut tomatele pentru industrializare în 2012, motiv pentru care suprafețele cu tomate s-au redus la 400 ha, comparativ cu peste 1.000 ha în anii anteriori.

Abuzuri din partea comercianţilor

Lista nemulţumirilor producătorilor de conserve în ceea ce priveşte relaţia cu retailerii este destul de mare. Producătorii se plâng de faptul că plata facturilor a fost extinsă de la 35 de zile la peste 60-90 de zile, în timp ce ei sunt nevoiţi să achite la termen, cu TVA-ul aferent. Practic, dacă ţinem cont că produsele se vând în 15 zile de la livrare, în general, producătorul creditează nejustificat magazinul o bună perioadă de timp. De asemenea, producătorii sunt obligaţi, conform contractelor semnate, să asigure marfă pe toată perioada anului, deşi în contract nu se specifică volume, motiv pentru care sunt nevoiţi să facă stocuri.

Masa dialogului

Patronatul solicită Ministerului Agriculturii să intervină în relația dintre producători și retaileri, pentru a se depăși situația. Nu de alta, dar Codul de bune practici, despre care s-a tot vorbit în urmă cu câțiva ani, nu este aplicat. Romconserv solicită Ministerului Agriculturii să fie ajutat să poarte un dialog cu retailerii, care să facă posibilă reducerea taxelor impuse de magazine sau chiar anularea în cazul produselor tradiționale, cum se întâmplă în alte țări. În Ungaria, de exemplu, taxele de marketing variază între 5 și 15%.

„Problema este modul în care este gândit sistemul de retaileri, dezavantajos din start pentru producători. Ministerul Agriculturii trebuie să îşi asume acest rol. Dorim să ne aşezăm la aceeaşi masă, să avem un dialog corect şi să ajungem la un compromis“, spune Alex Jurconi, preşedintele ProAgro, asociaţie din care face parte şi Romconserv.

Producătorii de conserve au anunţat că vor să protesteze faţă de politicile duse de marile lanţuri de magazine prin spargerea mai multor cantităţi de conserve, spune Aurel Tănase. „Mai mulţi membri ai noştri au propus o serie de acţiuni destul de dure, mergând până acolo încât să identificăm un spaţiu unde să obţinem un aviz şi să venim cu camioane de conserve pe care să le spargem pentru a atrage atenţia asupra cadrului în care aceste acţiuni se desfăşoară“, susţine Tănase.

La cât de greu se mişcă lucrurile, probabil va trece destulă vreme până când cele două părţi vor ajunge la un compromis. Cu sau fără implicarea Ministerului Agriculturii.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Micii producători încep să se adune, şi-au făcut confederaţie

Interesele micilor fermieri în faţa autorităţilor vor fi susţinute de acum înainte de Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România (CATAR), organizaţie la care au aderat deja 10 organizaţii reprezentând micii fermieri şi gospodăriile ţărăneşti din întreaga ţară. CATAR va reprezenta peste trei milioane de oameni în faţa autorităţilor, după cum susţine conducerea acesteia.

Confederaţia a fost înfiinţată în decembrie 2012. Ideea a fost crearea unui for reprezentativ pentru gospodăriile ţărăneşti şi fermele mici  în cadrul Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală (RNDR), mai ales că „de cele mai multe ori, deşi erau membre LAPAR şi FNPAR, interesele acestor asociaţii n-au coincis cu cele ale marilor fermieri“, spune Csaba Sebestyen, preşedintele Asociaţiei Agricultorilor Maghiari din România.

Dacă acum confederaţia are 10 asociaţii membre, pentru perioada următoare scopul este extinderea reţelei la nivelul întregii ţări, astfel încât să existe reprezentanţi în fiecare judeţ, dar şi în Camerele Agricole locale. 

Printre acţiunile imediate anunţate de CATAR se numără elaborarea unui set concret de propuneri care să fie înaintate autorităţilor, printre care se numără includerea de măsuri speci­fice de finanţare în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 – 2020, pentru tinerii fermieri şi agricultura din zona de munte.

Micii fermieri resping impozitarea pe norma de venit

„Dacă nu ne adunăm, nu avem nicio şansă“, spune Tiberiu Ştef, reprezentantul asociaţiei Agrom Ro din Sângeorgiu de Mureş, care îşi manifestă dezaprobarea faţă de intenţia Ministerului Agriculturii de a impozita agricultorii persoane fizice care au mai mult de două vaci.

Nici Ioan Moraru, reprezentantul Federaţiei Agricultorilor de Munte „Dorna“, nu este de acord cu impozitul, mai ales că nu era momentul să fie introdusă această taxă în plus. El consideră că măsura va avea un impact negativ asupra activităţii fermierilor din zona de munte.

„Dacă mica gospodărie de munte cu 3-5 animale se desfiinţează, impactul va fi catastrofal asupra economiei de munte şi a bugetului de stat. Mica gospodărie contribuie la păstrarea biodiversităţii, la menţinerea tradiţiilor“, susţine Moraru.

Şi Csaba Sebestyen este revoltat de acest impozit, despre care spune că ar trebui nu să fie redus, ci desfiinţat şi stabilit un impozit în funcţie de cât vinde fiecare.

„Trebuie impozitaţi sămsăraşii, de aici trebuie să înceapă impozitul în agricultură, şi nu de la ţărani“, susţine Csaba. Tot el declară că fermele mici ar putea să dezvolte proiecte pe energie verde, cu condiţia să aibă susţinerea din partea statului.

Ceea ce lipseşte fermierului român este încrederea în forţele proprii, în resursele pe care le are la dispoziţie, este de părere Aurelian Cozma, membru al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Valea Someşului din judeţul Sălaj.

„Se duce un adevărat război împotriva ţăranilor pe mai multe fronturi: industrializarea, procesatorii care nu lasă loc pe piaţă micilor fermieri. În plus, în strategia Ministerului Agriculturii de astăzi nu există tânărul fermier“, susţine Cozma.

Membrii CATAR s-au mai plâns de lipsa proiectelor şi a granturilor pentru mica gospodărie, dar şi a unui subprogram prin PNDR pentru zona de munte.

Problemele micilor gospodării rurale

Departe de a copia modelele occidentale moderne care consideră că mica gospodărie ţărănească trebuie să dispară, CATAR susţine că fermele mici au un deosebit potenţial de dezvoltare agricolă, turistică, socială, culturală şi economică.

„Suntem ferm convinşi că civilizaţia rurală vie a României este o resursă naturală strategică a statului şi ar trebui recunoscută ca atare în cadrul Acordului de Parteneriat între Comisia Europeană şi Guvernul României“, spune Bogdan Buzescu, preşedintele CATAR. România este unică în Europa prin faptul că deţine cea mai mare civilizaţie rurală vie din Uniunea Europeană. Aceasta este reprezentată de sutele de mii de gospodării ţărăneşti şi ferme mici, care practică o agricultură mai prietenoasă cu mediul, păstrează tradiţii şi meşteşuguri, contribuind şi la ocuparea unui număr important de români. Din păcate, produsele gospodăriilor ţărăneşti – apreciate ca mult mai gustoase şi mai sănătoase – nu ajung pe piaţă, pentru că acestea realizează cantităţi prea mici şi nu sunt unite în asociaţii care să le permită o mai bună valorificare a producţiei, susţin membrii CATAR. Însă acest lucru s-ar putea schimba, dacă autorităţile vor sprijini în anii care urmează finanţarea lanţurilor scurte alimentare, posibilitate prevăzută în noua Politică Agricolă Comună, întreprinsă de comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Cine sunt membrii

Cele zece organizaţii fondatoare ale CATAR sunt Federaţia Agricultorilor de Munte „Dorna“, Asociaţia AGROM-RO, Asociaţia Producătorilor Agricoli Galaţi, Asociaţia Agricultorilor Maghiari din România, Fundaţia ADEPT Transilvania, Asociaţia Fermierilor din România, Asociaţia Tinerilor Fermieri din Olt, Fundaţia AGAPIS, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ADI Valea Someşului, Federaţia Agricultorilor „Fermierul“.

Ioana Guţe
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013

Ouăle: mai ieftine cu 50% la producători, mai scumpe de trei ori în magazine

Preţul ouălor a scăzut, în medie, cu 50%, la poarta fermelor, de la 0,33 lei, fără TVA, pe bucată, în ianuarie, la 0,18 lei în prezent, însă aceste reduceri nu se regăsesc şi la raft, unde ouăle se vând cu preţuri de peste trei ori mai mari, a declarat, vineri, pentru AGERPRES preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), Ilie Van.

"Ouăle se vând la poarta fermei cu 0,18 lei, fără TVA, dar ele ajung pe rafturile magazinelor cu 0,4 lei şi chiar 0,7 lei pe bucată. Producătorii pierd practic de două ori, odată că vând mult sub preţul de cost, iar a doua oară pentru că nu au rulaj şi există stocuri imense de ouă. Facem eforturi imense să rezistăm", a precizat Ilie Van.
(1 euro=4,3557 lei)

Acesta a spus că singura soluţie pentru a recupera din pierderi este creşterea exporturilor de ouă, care în această perioadă au ajuns la 10-15 milioane de bucăţi lunar.

"Exportăm în ţările arabe şi africane şi mai puţin în ţările UE, în jur de 10-15 milioane de ouă lunar, o cantitate insuficientă pentru a ne redresa. Situaţia este foarte grea în sector şi de aceea cerem sprijin autorităţilor să nu mai taxeze doar producătorii pe toate părţile, iar pe comercianţi doar o dată. Practic, producătorii nu se pot lupta cu marile reţele de magazine", a spus şeful UCPR, subliniind că situaţia este similară şi pe piaţa cărnii de pasăre.

Consumul de ouă creşte cu 50% în perioada Sărbătorilor Pascale, până la 160 de milioane de ouă, faţă de un consum de circa 100-110 milioane de ouă într-o perioadă obişnuită.

"Pe lângă oferta industrială de ouă, în această perioadă apare şi cea din gospodăriile ţărăneşti, care ia în jur de 30% din piaţă. Estimările noastre arată că în gospodăriile ţărăneşti se produc încă 400-450 de milioane de ouă lunar", a mai adăugat Ilie Van.
În România sunt circa 150 de producători de ouă, din care 35 de producători mari, care realizează 85% din producţia industrială românească, care se ridică anual la circa 1,36 de miliarde bucăţi.

UCPR are 100 de membri, societăţi avicole mari care realizează 75% din carnea de pasăre şi 80% din ouăle produse în sistem industrial în România.

Sursa AGERPRES

Producătorii de conserve vor să distrugă mai multe conserve în semn de protest faţă de lanţurile de magazine

Producătorii de conserve vor să protesteze faţă de politicile duse de marile lanţuri de magazine prin spargerea mai multor cantităţi de conserve, a declarat, miercuri, Aurel Tănase, preşedintele patronatului Romconserv, într-o conferinţă de presă.
'O serie dintre membrii noştri au propus o serie de acţiuni destul de dure mergând până acolo încât să identificăm un spaţiu unde să obţinem un aviz şi să venim cu camioane de conserve pe care să le spargem pentru a atrage atenţia asupra cadrului în care aceste acţiuni se desfăşoară', a spus Aurel Tănase.

Producătorii de conserve sunt nemulţumiţi de politicile duse de marile lanţuri de magazine care în ultima perioadă au majorat taxele pe care aceştia le solicită pentru a pătrunde la rafturi şi că în fiecare an taxele cresc cu 2-3%, iar neacceptarea lor din diferite motive atrage delistarea, închiderea comenzii, neplata pe o perioadă nedeterminată. 

Mai mult, din schimbul de informaţii cu omologii lor din ţările UE au aflat că în România avem de departe cel mai mare procent de taxe de marketing, care ajunge până la 50% sau chiar 60%, acesta fiind compus din deschidere magazine, remodelare magazine, revistă specială de prezentare, procente importante de gestiune sortimente, publicitate sau promoţii. Promoţiile se realizează tot mai des, acestea creează un lanţ cauzal, slăbesc frecventa de cumpărare, scade cifra de afacere pe furnizor cu circa 20%, aspect ce duce la decapitalizare, pierderi şi frână pentru dezvoltare.

Reprezentanţii patronatului susţin că în contractele cu marile lanţuri de magazine se stipulează că modificarea de pręţ se face prin notificare în termen de 30 zile, dar că sunt dese cazurile când modificarea nu este acceptată, iar produsul este delistat în mod unilateral.
În ceea ce priveşte taxa logistică, aceasta este suportată la cifra de afaceri, deşi costul logistic nu are legatură cu aceasta ci cu greutatea transportată. Producătorii de conserve se mai plâng de faptul că sunt obligaţi să plătească taxe de mercantizare, deşi constată că sunt "out of stoc" la raft. Deşi sesizează şi probează acest lucru, ei se plâng că nu pot penaliza în nici un fel lipsa de performanţă a unui serviciu plătit şi executat prost.

O altă problemă o constituie faptul că deşi au plătit sume de bani importante pentru deschideri de magazine noi, dacă unul din aceste magazine se închide, banii nu se returnează, mai mult de atât, dacă un magazin se închide şi altul se deschide, în cadrul aceleiaşi reţele, pentru magazinul vechi nu se returnează banii, iar pentru cel nou se percepe taxa de deschidere.

Reprezentanţii Romconserv au atras atenţia că plata facturilor a fost extinsa de la 35 zile la peste 60-90 zile, furnizorii fiind obligaţi să achite la termen cu TVA-ul aferent, ducând astfel la pierdere şi decapitalizare. Producătorii de conserve mai spun că sunt obligaţi în urma contractelor să susţină aprovizionarea pe întregul an, deşi nu se stipulează volume şi trebuie să suporte costurile mari ale stocurilor. 

Preşedintele patronatului Romconserv a declarat că o soluţie la problemele lor ar putea veni de la Ministerul Agriculturii pentru că va solicita autorităţilor să se implice.
'Ieri (n.r. marţi) am luat legătura cu interprofesionala din Ungraia, cu colegii noştri şi i-am întrebat cum e la ei. Mi-au povestit că şi la ei ajunsese într-o fază ca şi la noi, dar că statul a intervenit şi prin nişte pârghii a adus marja de adaos acesta între 5 şi 15%, cheltuială de marketing. Deci se poate. Noi aceasta vrem', a spus Aurel Tănase.

Acesta a mai spus că vineri se întâlneşte cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi că în cadrul discuţiilor va aborda şi problema politicilor marilor lanţuri de magazine.AGERPRES

Dacian Cioloş: Producătorii români trebuie să-şi creeze un brand pe care să-l protejeze

Producătorii agricoli români trebuie să-şi creeze un brand pe care să-l protejeze, decât să lupte împotriva altor produse care intră pe piaţa locală din altă parte, a declarat, luni seară, pentru AGERPRES, Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură, la evenimentul de lansare al expoziţiei 'Dunărea - Fluviu European'.

"Ceea ce a reieşit din această situaţie (scandalului laptelui contaminat cu aflatoxină, n.r.) este că, pe de o parte, cei care pierd cel mai mult din punct de vedere economic sunt producătorii, iar pe de altă parte consumatorii, care-şi pierd încrederea şi pe urmă au probleme de aprovizionare (...) Din această perspectivă, pornind şi de la experienţa altor state membre din Uniunea Europeană în astfel de situaţii, ideea pe care eu am lansat-o a fost ca producătorii să se gândească într-un viitor, dar nu foarte îndepărtat, ca pe scheletul unor federaţii sau organizaţii care reprezintă anumite sectoare sensibile, cum e creşterea animalelor, de exemplu, să se gândească să-şi construiască un brand comun cu care să garanteze nu numai siguranţa alimentară, ci şi calitatea şi originea producţiei pe care o pun pe piaţă", a afirmat Dacian Cioloş.

Oficialul european a adăugat că un astfel de brand ar rezolva anumite probleme, iar pe de altă parte producătorii şi-ar putea consuma energia în promovarea valorii propriilor produse.

"Un astfel de brand ar putea rezolva două lucruri: pe de o parte ar da încredere consumatorilor în amonte, deci fără să aştepte controale de la Autoritatea Sanitară Veterinară sau Protecţia Consumatorului (...) Pe de altă parte, un astfel de brand rezolvă şi o problemă importantă pentru producători, respectiv cea legată de originea materiei prime. E o modalitate pentru producători de a-şi asuma producţia pe care ei o comercializează. Decât să protesteze vizavi de alte producţii care vin din altă parte pe piaţa locală, decât să lupţi împotriva altora, mai bine îţi foloseşti energia respectivă să pui în valoare ce ai tu şi îl laşi pe consumator să aleagă în cunoştinţă de cauză. În momentul de faţă, de foarte multe ori, consumatorul nu e în măsură să identifice astfel de lucruri şi producătorii agricoli au toată legitimitatea să facă lucrul ăsta. Se întâmplă şi în altă parte, dar este mult mai important şi mai eficient să facă lucrul ăsta producătorii decât să vină statul să facă asta pentru ei pentru că e brandul lor. Nu este brandul unui ministru, al unui Guvern sau al unei autorităţi. Este brandul lor", a subliniat Dacian Cioloş.

Sursa: AGERPRES

Producătorii care vând cotele de lapte nu vor mai beneficia de cote din rezerva naţională

Producătorul de lapte nu va beneficia de cotă din rezerva naţională dacă a vândut sau a cedat cu titlu gratuit orice cantitate de cotă în anul de cotă precedent anului în care are loc distribuirea din rezerva naţională sau
în anul curent distribuirii din rezerva naţională, se arată într-un comunicat al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Cererea de acordare a unei cantităţi de cotă din rezerva naţională nu va mai fi însoţită de actul de recepţie a lucrărilor privind investiţiile din exploataţia pentru care s-a solicitat cota din rezerva naţională. Fermierul va depune cererea însoţită de următoarele documente: act de identitate (BI/CI); cod unic de înregistrare, după caz; cardul de identificare a exploataţiei la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor; paşapoartele vacilor de lapte care fac obiectul extinderii exploataţiei sau al investiţiei noi, pentru care a fost solicitată cota din rezerva naţională, după caz; documentele prin care demonstrează cantitatea de lapte obţinută şi comercializată din exploataţia pentru care a solicitat cota din rezerva naţională; declaraţie pe propria răspundere privind surplusul cantităţii de lapte vândute direct faţă de cota deţinută, în cazul solicitării de cotă din rezerva naţională pentru vânzări directe.

Ordinul nr. 62/07.03.2013 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 83/2009 privind stabilirea condiţiilor de acordare a cotei individuale de lapte din rezerva naţională a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 128 din data de 11 martie 2013.

Pe de altă parte, operatorul economic care solicită aprobarea şi înscrierea în Registrul Cumpărătorilor de lapte va depune la dosar aprobarea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor numai în cazul în care desfăşoară activitatea de colectare, ambalare, depozitare, răcire, transformare şi / sau transport.

În negocierile cu Uniunea Europeană, România a primit dreptul să realizeze trei milioane de tone de lapte pe an, din care două milioane de tone au fost alocate pentru vânzare directă, iar un milion de tone pentru livrări către fabricile de procesare. Depăşirea acestei cantităţi atrage penalizări de 278,3 euro pentru fiecare tonă de lapte realizată peste cotă, iar în cazul în care cantitatea de lapte produsă este mică, României i se va diminua cota pentru următorii ani.

Estimarea privind realizarea sau depăşirea cotei de lapte alocată României se face în baza acestor declaraţii anuale. Pe baza declaraţiilor anuale, APIA stabileşte dacă România depăşeşte cota naţională de lapte

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS