Prășitul mecanic, uneori neglijat în ultimii ani și deseori înlocuit cu erbicidarea, începe să-și reia locul în tehnologii. Pe măsură ce se înăspresc restricțiile legate de folosirea erbicidelor și de protecția mediului și crește prețul pesticidelor, prășitul mecanic revine ca o soluție alternativă în tehnologiile de întreținere a culturilor de plante prășitoare și câștigă teren și la păioase, dacă se folosesc sisteme de ghidare performante. De asemenea, este o soluție eficientă în cazul agriculturii ecologice.

Avantajele prășitului mecanic

Pentru cultură:

• Eliminarea buruienilor, permițând culturii să se dezvolte mai bine.
• Stimularea dezvoltării în solul afânat a rădăcinilor plantelor cultivate.
• Ușurarea infiltrării și înmagazinării apei din ploi sau irigații în sol.
• Conservarea apei prin spargerea crustei și a capilarelor de la suprafața solului, care reduc evaporarea, asigurând mai multă apă pentru cultură.
• Evitarea stresului plantelor și a distrugerii frunzelor prin evitarea folosirii erbicidelor.
• Asigurarea hranei plantelor prin încorporarea localizată a îngrășămintelor faziale.
• Posibilitatea încorporării localizate a îngrășămintelor cu ocazia prașilei.
• Pentru sol:
• Aerarea solului și spargerea crustei după ploi intense, păstrarea umidității solului.
• Mobilizarea nutrienților și stimularea mineralizării, favorizând o activitate mai mare a microorganismelor.
• Îmbunătățirea cantității de humus prin încorporarea în stratul de la suprafața solului a materiei organice și descompunerea buruienilor, care asigură protecția împotriva evaporării apei și a eroziunii eoliene și hidrice.
• Îmbunătățirea calității solului prin încorporarea îngrășămintelor organice și minerale (gunoi, dejecții și îngrășăminte chimice).
• Eliberarea nutrienților: Se spune că două prașile = o fertilizare.
• Reducerea consumului de apă prin eliminarea buruienilor, care sunt mari consumatoare de apă.
• Pentru mediu:
• Evitarea sau reducerea cantității de pesticide aplicate pe sol.
• Distrugerea fără pesticide a buruienilor rezistente.
• Îmbunătățirea fertilității și sănătății solului, mărirea capacității de recuperare a solurilor.
• Conservarea apei.
• Păstrarea biodiversității.

PRĂȘITUL cu cultivatoare clasice, cu ghidare manuală, este limitat de distanța între rânduri și de dexteritatea operatorului. În general, se poate face prașila cu cultivator clasic cu ghidare manuală la plante prășitoare cu distanța între rânduri mai mare de 45 cm, deși pe măsură ce obosește, atenția și viteza de reacție a operatorului scade, riscând distrugerea culturii. Dacă semănarea s-a făcut cu un tractor dotat cu sistem de ghidare prin satelit cu precizie de câțiva cm, situație în care este necesar un semnal de corecție pe bază de abonament, folosind același tractor cu autoghidare se poate face în condiții de siguranță, în special dacă terenul se află într-o zonă cu semnal bun, fără clădiri, copaci, văi, bruiaje etc., care pot obstrucționa semnalul. Se poate folosi de asemenea un sistem de ghidare independent de tractor care folosește una sau două camere de luat vederi montate pe cultivator și ghidează cultivatorul foarte precis în spațiul dintre rânduri.

Einboeck este unul dintre constructorii europeni renumiți în producerea de cultivatoare pentru pregătirea patului germinativ și pentru întreținerea culturilor, inclusiv a celor ecologice.

Construcția cultivatoarelor Einboeck

Cadru robust rigid sau pliabil

Cultivatoarele de prășit Einboeck, rigide sau pliabile hidraulic, au un cadru robust, pe care se montează secțiile de prășit cu paralelogram. Acestea se pot regla rapid la diferite distanțe între rânduri. Numărul, forma și dimensiunile organelor de lucru diferă în funcție de distanța între rânduri. Pentru reglarea precisă a adâncimii de lucru fiecare secție de prășit are câte o roată de nivel din cauciuc de presiune zero montată în fața organelor de lucru. Pentru protecția culturii se folosesc plăci sau discuri de protecție de o parte și de alta a rândului. Acestea au o importanță foarte mare în special când plantele sunt mici, pentru a nu risca să fie acoperite cu solul mobilizat de cuțitele cultivatorului.

Sistemul de ghidare cu cameră de luat vederi, „Row Guard“

Acest sistem se compune dintr-un cadru special de ghidare laterală, cu cilindru hidraulic comandat de o valvă hidraulică proporțională, care se conectează la cultivator și una sau două camere care urmăresc rândurile de plante și ghidează cultivatorul cu o precizie foarte mare de-a lungul culturii. Acesta garantează lucrul precis chiar la viteze mari fără efort din partea operatorului, chiar și când nu este lumină suficientă sau în condiții cu mult praf.

Chiar la plante foarte mici de 1-2 cm și cu diferite culori sau la teren puternic îmburuienat sistemul de ghidare Row-guard asigură o precizie mare atât la culturi ecologice, cât și convenționale. Sistemul de ghidare automată cu camera poate fi reglat din tractor cu ajutorul unui terminal. Cu diferiți parametri reglați în funcție de cultură (distanța între rânduri, numărul de rânduri în câmpul vizual al camerei, lățimea și înălțimea plantelor) cultivatorul este centrat exact de-a lungul rândului cu ajutorul cadrului special de ghidare laterală. Aceasta asigură o prașilă cu spațiu de protecție foarte redus, asigurând un control maxim al buruienilor.

Pentru cultivatoare cu lățimea cadrului până la 7 m se folosește sistemul Row-guard 500 cu sistem de cuplare categoria II, iar pentru cadru până la 12,2 m Row-guard 500 SR sau unul mai robust, Row-guard 500 SRHD, cu sistem de cuplare categoria III.

Cadrul de ghidare laterală permite o deplasare laterală de 500 mm. Este prevăzut cu cuple rapide pentru schimbarea rapidă a cultivatorului deoarece un singur cadru de ghidare poate fi utilizat cu mai multe tipuri de cultivatoare de prășit.

Cadrul de ghidare este foarte scurt și aduce centrul de greutate al mașinii aproape de tractor, pentru o bună stabilitate a agregatului, cu avantaje în ceea ce privește reducerea încărcării pe puntea spate a tractorului, reducerea compactării solului.

Centrul de greutate al agregatului este mutat datorită cadrului de ghidare doar cu 20 cm spre spate față de cultivatorul clasic, prezentând un mare avantaj în special pe terenuri în pantă sau cu configurație neregulată. Cadrul se sprijină pe roți de stabilizare, care pot fi metalice sau de cauciuc.

Camera are lentile speciale de înaltă definiție pentru funcționare îmbunătățită în condiții de schimbare a luminii și poate fi montată în diferite poziții pe verticală.

Cadrul de ghidare laterală are două roți de sprijin și senzor pe tirantul central pentru determinarea poziției ridicătorului hidraulic. În cabină se află un computer de comandă cu ecran tactil și cu monitor integrat. Opțional, se poate monta o a doua cameră pentru lucrul cu controlul secțiunilor.

Sistemul de ghidare Row-Guard asigură urmărirea perfectă a rândului de plante datorită unei valve hidraulice proporționale, care comandă deplasarea rapidă și precisă a cadrului cultivatorului. Sistemul poate fi folosit în diferite culturi de la 12,5 cm până la 1,5 m între rânduri și la plante cu înălțimea mai mare de 1 cm. Poate să ghideze după unul până la 5 rânduri.

Softul recunoaște rândurile de plante singulare sau a celor multiple chiar în câmpuri infestate cu buruieni și cu culturi cu înălțime mică. Reglajele se pot face ușor în funcție de condițiile specifice. Sunt mai multe moduri de lucru: 3D, când sistemul recunoaște rândul de plante datorită diferenței de înălțime între plante și buruieni; 2D, când recunoaște după culoare. Camera se poate regla să urmărească înălțimea sau culoarea culturii. Se poate alege între verde/galben (de exemplu: pentru porumb), verde/albastru (soia, legume) sau roșu (legume, sfeclă) în modul 2D. Modul 3D se poate folosi la porumb, soia, floarea-soarelui etc., dacă se observă un avans de dezvoltare a culturilor comparativ cu buruienile (aproximativ 10 cm deasupra buruienilor). Reglarea corectă în funcție de starea culturii crește acuratețea ghidării pe rând.

În special la culturile foarte mici, o cameră suplimentară care să urmărească un rând diferit de plante asigură un rezultat mult îmbunătățit, rămânând ca cel puțin o cameră să urmărească rândul chiar la cap de parcelă pe o latură înclinată.

Sistemul se poate folosi și cu palpator mecanic pentru culturi cu distanță între rânduri mai mare de 35 cm și când plantele sunt mai dezvoltate. Pentru lucrul pe timp de noapte sau când este praf există opțiunea cu lumini LED.

Cultivatorul Chopstar 1-30 poate fi montat în față sau în spatele tractorului. Poate lucra 12 până la 32 de rânduri într-o singură trecere. Varianta pe 12 rânduri are cadru rigid, celelalte având cadru rabatabil.

Secțiile de prășit au un singur organ de lucru și pot fi folosite pentru distanțe între rânduri de 20-30 cm, de exemplu la cereale, fasole, rapiță, lupin etc.

În anumite condiții, în spatele organului de lucru se poate monta un pieptăne care să adune buruienile tăiate.

În special pentru culturile la peste 25 cm între rânduri, în primele stadii de vegetație pot fi folosite plăci de protecție pe paralelogram, iar de la 30 cm, discuri de protecție.

Un mare număr de opțiuni privind forma, tipul și dimensiunile organelor de lucru fac din Chopstar un cultivator care poate fi adaptat oricăror condiții, culturi sau tip de sol.

Cultivatorul Chopstar 3-60 are până la 3 organe de lucru și poate lucra pentru distanțe între rânduri până la 60 cm (sfeclă, soia, fasole etc.). Pentru lățimi mici se folosește cadru rigid, iar pentru mai mult de 8 rânduri, cadru rabatabil și poate lucra până la 24 de rânduri. Cultivatoarele până la 12 rânduri pot fi montate și în fața tractorului.

Cultivatorul Chopstar 5-90, cu 5 organe de lucru, pentru distanțe între rânduri până la 90 cm (de exemplu pentru porumb, floarea-soarelui etc.), prevăzut cu cadrul rigid până la 4 rânduri și rabatabil până la 16 rânduri.

Ca și la celelalte modele, este disponibilă o largă varietate de organe de lucru opționale pentru prelucrat și adunat buruienile. Sistemul de ghidare Row-Guard, ca și la celelalte, îmbunătățește precizia de lucru, crește productivitatea și reduce riscul tăierii plantelor.

Cultivatorul Chopstar 10-150, cu 10 organe de lucru și discuri de protecție, până la distanțe de 1,5 m între rânduri (de exemplu pentru dovleci), este disponibil cu cadru rigid pentru 2 rânduri și rabatabil pentru 3 rânduri și poate fi cuplat atât în față, cât și în spatele tractorului.

Cultivatorul Chopstar Hybrid, cu secții cu discuri orizontale, este soluția perfectă în special pentru culturi semănate în mulci și în câmpuri cu multă materie organică la suprafața solului. Discurile orizontale montate pe fiecare secție de prășit se pot roti liber, tăind rădăcinile buruienilor chiar de la o adâncime mică sub stratul de mulci. Acest cultivator este o opțiune bună și pentru anumite culturi de legume în câmpuri cu o masă vegetală bogată, fără să înfunde mașina cu buruieni, lucrând sub stratul de mulci, fără să deterioreze cultura. În funcție de configurație, numărul de rânduri și diametrul discurilor orizontale, se pot prăși culturi cu distanța între rânduri de 25 -50 cm (diametrul discurilor 180 până la 450 mm). Și aici sunt disponibile roți de nivel și plăci sau discuri de protecție.

Cultivatorul Chopstar Twin, pentru prășirea unui mare număr de culturi: porumb, sfeclă, soia, fasole, legume etc. Secțiile de prășit nu sunt montate între rânduri, ci deasupra rândului de plante. Ele pot lucra foarte aproape de plante, făcând posibilă întreținerea culturilor la începutul vegetației. Secția de prășit este realizată din două discuri cu unghi de atac reglabil, în combinație cu două cuțite înclinate, două roți cu anvelopă de presiune zero care rulează de o parte și de alta a rândului de plante și asigură adâncimea exactă de lucru a secțiilor de prășit.  Se poate prăși chiar la culturile mici, aproape de plante și cu viteză mai mare decât la cultivatoarele convenționale, fără riscul de a îngropa plantele. Chopstar Twin poate fi configurat de la 30 la 75 cm între rânduri.

Pentru controlul secțiunilor la cap de parcelă unde rândurile drepte se intersectează cu rânduri înclinate sau pe teren cu formă neregulată (clin, drum etc.) paralelogramul se poate ridica hidraulic la o înălțime până la 35 cm, fiind comandat prin GPS.

Pentru scoaterea buruienilor tăiate de cultivator, opțional se pot adăuga niște roți înclinate cu degete sau elemente rotative cu degete elastice, care lucrează aproape de rândul de plante și „piaptănă“ buruienile, scoțându-le în afara rândului. Se folosesc pe câmpuri semănate în mulci sau cu o cantitate mare de resturi vegetale, pentru a nu înfunda organele de lucru.

Tot opțional se pot monta în spatele organelor de lucru rărite sau discuri sferice înclinate, care dirijează solul spre plante în etapele târzii de vegetație, pentru a întări plantele și rădăcinile lor și a îngropa buruienile pe rând.

Cultivatoarele Einboeck se pot echipa cu buncăr pentru însămânțare sau fertilizare în aceeași trecere cu prășitul. Astfel, simultan cu prășitul se pot administra localizat îngrășăminte minerale sau se poate sub-însămânța, operație care fixează nutrienții, îmbunătățește structura solului, mărește cantitatea de humus, protejează împotriva eroziunii, suprimă buruienile și crește biodiversitatea în sol și deasupra nivelului solului. În acest scop, Einboeck oferă un buncăr special cu sistem de distribuție mecanică cu acționare electrică și transport pneumatic al semințelor sau îngrășămintelor, care este utilizat și pe combinatoare sau grape cu discuri pentru însămânțarea culturilor intermediare de acoperire.

24/7 sprijin pentru utilizatori: Row-Guard Hotline

În timpul sezonului de prășit, Einboeck asigură o linie telefonică specială în 3 limbi pentru consultații și recomandări privind reglarea corectă a mașinii.

Cu o experiență de peste 85 de ani în construcția de echipamente pentru pregătirea patului germinativ și prășit și cu mulți ani de experiență în agricultura ecologică, Einboeck oferă o gamă largă de opțiuni pentru lucrările de întreținere mecanică a culturilor, iar sistemul de ghidare cu cameră permite creșterea preciziei, eficienței, calității și productivității acestor lucrări. Avantajele pe care le oferă prășitul mecanic readuc în atenția fermierilor cultivatoarele de prășit.

În România, importatorul oficial Einboeck este de 20 de ani NHR Agropartners.SRL. (www.nhr.ro).

Dr. ing. Florin NEACȘU

În această perioadă probabil că cei mai mulți dintre fermierii care se ocupă de cultura mare sunt cu ochii pe semănăturile de primăvară. Deja porumbul ar trebui să fi răsărit, mai ales după ce am avut norocul de a avea parte și de ploile de la jumătatea lunii aprilie. Destul de curând vor urma erbicidarea și, eventual, fertilizarea fazială. Pentru a veni în sprijinul cititorilor noștri, publicăm o scurtă sinteză a experiențelor unor membri AIDER din anul trecut.

Densitățile mari s-au dovedit eficiente

Așa cum am mai spus, AIDER înseamnă „agricultură integrată durabilă economic rentabilă“. Obiectivul membrilor acestei organizații este să practice o agricultură cu un impact minim asupra mediului, dar cu rezultate economice cât mai bune. Mulți dintre ei practică o agricultură ecologică. Începând de anul trecut au început să își împărtășească între ei experiențele. Dintre ele am preluat și noi câteva povești.

Unul dintre fermierii din județul Iași a ales să folosească hibridul de porumb Turda 201. Semănatul s-a făcut în a treia decadă a lui aprilie, cu o densitate de 69.000 plante/ha. Pentru fertilizare s-a folosit un îngrășământ pe bază de fosfor la pregătirea patului germinativ și NPK 20:20:0 la semănat. Cu ocazia prășitului s-a mai aplicat și o fertilizare cu uree. Ca erbicide și insecticide s-au folosit isoxaflutol, tiencarbazon metil, ciprosulfamide și acetamiprid, aplicate postemergent timpuriu. În condițiile unor precipitații însumând 200 litri/m², căzute în doar zece zile, la sfârșitul lunii iulie, s-a realizat o producție medie de 7,5 t/ha.

În județul Ilfov producția a fost semnificativ mai mare, respectiv 9,85 t/ha. Materialul genetic utilizat a fost P 9911, cu o densitate de 70.000 plante/ha, semănat tot în a treia decadă a lunii aprilie. Pentru fertilizare s-au utilizat NPK și uree. Erbicidarea a fost făcută cu nicosulfuron, rimsulfuron și mezotrione. Împotriva insectelor s-a utilizat lambda-cihalotrin. Este de remarcat că pe unele sole producția a urcat până la 12,3 t/ha. Costul total al culturii a fost de 1.990 lei/ha.

În Călărași, apa a făcut diferența

Nu departe, în Călărași, costul producției a fost doar cu 69 de lei mai mic, respectiv 1.931 lei/ha. Fermierul a ales hibridul DKC 4590, pe care l-a semănat cu o densitate de 65.000 plante/ha. În prealabil, în toamnă, înființase și un covor vegetal, alcătuit din măzăriche și secară. Erbicidarea terenului a fost făcută cu glifosat, înainte de semănat, în a treia decadă a lunii aprilie. A urmat o fertilizare cu MAP, la semănat. În a doua decadă a lunii mai s-a mai făcut o erbicidare cu un amestec de acid 2,4D și dicamba. După aceea, în a treia decadă a lui mai, s-a făcut încă o fertilizare cu uree. Apoi, pentru că situația a cerut-o, a urmat încă o erbicidare, cu tembotrione și isoxadifen-etil. Cu aceeași ocazie s-a aplicat și un supliment de fertilizare cu zinc. În ciuda tehnologiei complexe, producția medie a fost de numai 4,61 t/ha, cu zone de maximum 6,32 t/ha. Probabil că unul dintre motive a fost și lipsa precipitațiilor, care abia au ajuns să însumeze 216 mm. Că nu a fost o greșeală a fermierului o confirmă și bilanțul asemănător al unei alte exploatații din același județ. Acolo s-a preferat hibridul Herculi, semănat cu o densitate de 70.000 plante/ha în a doua decadă a lunii aprilie. Pentru fertilizare s-au folosit azotat de amoniu microgranulat și NPK 20:20:0.

S-au făcut două erbicidări. Prima dintre ele cu glifosat, preemergent, și o a doua în stadiul de 4-6 frunze, cu bromoxynil și terbutilazină, în combinație cu nicosulfuron. Costul total al culturii a fost de 2.096 lei/ha, dar producția medie a fost de numai 4 t/ha, cu unele sole unde a ajuns la 6 t/ha. Dar precipitațiile nu au depășit 216 mm, în condițiile în care de la topirea zăpezii și până pe 10 iulie nu a plouat deloc. Apoi, precipitațiile din iulie au favorizat o dezvoltare aproape imposibil de controlat a buruienilor.

Că apa face diferența a demonstrat un alt fermier din Călărași, care a beneficiat de irigații. Folosind hibridul PO 937, semănat foarte dens – 80.000 plante/ha, a reușit să obțină o medie de producție de 12 t/ha. Pentru fertilizare a folosit gunoi de pasăre, aplicat la arat, NPK la trecerea cu combinatorul și, ca biostimulator, azotat de amoniu microgranulat, în fenofaza de 6-8 frunze. Pentru erbicidare a folosit un amestec de florasulam cu 2,4 D EHE și nicosulfuron. Dar soluția magică s-a dovedit a fi apa. S-a irigat prin picurare, de la stadiul de 10 frunze până la înflorire. Cantitatea de apă a fost de 50 l/m². Acesteia i s-au adăugat cei 277 litri proveniți de la ploile care au început la momentul înfloririi. Costul total al culturii a fost de 2.895 lei/ha, dar este evident că plusul de producție a acoperit cu vârf și îndesat cheltuiala!

Și totuși, se poate și cu apă puțină!

Un fermier din județul vecin, Ialomița, a avut de-a face cu o situație și mai dramatică decât colegii săi din Călărași. În tot sezonul precipitațiile abia au ajuns să însumeze 97 l/m². La semănat a folosit hibridul Cobalt, semănat cu o densitate de 85.000 plante/ha (!), în prima decadă a lunii aprilie. În toamnă, fermierul a fertilizat cu azotat de amoniu, înainte de discuire. La semănat a adăugat DAP 18:46. După semănat a erbicidat cu un amestec de isoxaflutol, tiencarbazon-etil și ciprosulfamide. Până la faza de patru frunze a aplicat și două tratamente cu insecticide pe bază de cipermetrin. Când s-a ajuns la patru frunze a urmat a doua erbicidare, cu micosulfuron. Apoi a mai urmat o fertilizare cu un îngrășământ foliar. Cu toate aceste tratamente, costul investiției nu a depășit 1.593 lei/ha! Iar producția a fost aproape nesperată, având în vedere condițiile: 9,31 t/ha!

În același județ, Ialomița, un fermier care beneficiază și de posibilitatea de a iriga, a semănat în a treia decadă a lunii aprilie un amestec de Arioza, P 9903 și P 0023. Densitatea a fost de 78.000 plante/ha. În prealabil, în toamnă, pe teren fusese înființat și un covor vegetal alcătuit din ovăz, bob și secară. Înainte de semănat s-a erbicidat cu glifosat. Odată cu sămânța s-au aplicat fertilizanți MAP12:52:0 și APP 6-21 pe rând, sub sămânță. În a treia decadă a lunii aprilie și a doua a lunii mai s-au mai făcut două erbicidări, iar în prima decadă a lui iunie s-a aplicat o fertilizare foliară cu zinc. Prin fertirigare s-a administrat și UAN 32 și tiosulfat. În total, cultura a beneficiat de 260 l/m² din irigație și de alți 290 l/m² din precipitații. Adică un total frumos, de 540 mm. Costul de producția a urcat la 2.745 lei/ha, iar producția la 13,29 t/ha.

Desigur că experiența fermierilor din AIDER este cu mult mai vastă. În acest articol am dorit doar să prezentăm câteva exemple situate la extreme, astfel încât fiecare fermier ce îl va citi să poată cântări mai bine opțiunile pe care le are în continuare.

Alexandru GRIGORIEV

Este necesară lucrarea de prăşit? Se întâlnesc voci care afirmă că unicul scop al lucrării de prăşit este distrugerea buruienilor şi că, în acest caz, folosirea erbicidelor ar face inutilă această lucrare care presupune utilaje, consum de carburanţi etc. Total eronat.

Dar este posibilă erbicidarea peste tot?

În primul rând, în condiţiile existenţei zecilor de milioane de parceluţe ale micilor producători, nu se poate aplica erbicidarea fiindcă suprafeţele sunt reduse şi în jurul lor se găsesc culturi sensibile la fitotoxicitatea cu erbicide.

În al doilea rând, erbicidele sunt destul de scumpe, greu accesibile micului producător care asigură întreţinerea culturilor prin praşile cu membrii familiei. Şi nu trebuie uitat că în perspectivă se va avea în vedere că, prin măsuri globale, se urmăreşte reducerea folosirii chimicalelor pentru a evita poluarea.

În concluzie, prin folosirea metodelor integrate de combatere a buruienilor, în cadrul acestora, substanţele chimice se vor folosi numai după ce au fost epuizate toate celelalte metode, iar dintre produsele chimice se aleg acelea care au cel mai mic impact în poluarea mediului.

În starea actuală de îmburuienare a terenurilor din ţara noastră ar fi indicată erbicidarea numai pe rândul de plante, când se consumă doar 1/3 din doza de erbicide, iar pe intervalul dintre rânduri să se efectueze praşila.

Lucrarea de prăşit prezintă multiple avantaje:

• Se controlează gradul de îmburuienare urmărind menţinerea acestuia sub pragul economic de dăunare (PED);

• se asigură afânarea stratului superficial al solului prin care se favorizează o mai uşoară încălzire a solului, accesul oxigenului şi eliminarea CO₂, activitatea nestingherită a microorganismelor din sol şi în primul rând a celor nitrificatoare şi o dezvoltare normală a sistemului radicular;

• în solul afânat se asigură acumularea apei din precipitaţii şi se împiedică pierderea ei prin evaporare;

• prin praşile se creează un strat izolator, uscat, afânat, cu pori mari care împiedică ridicarea capilară a apei, iar în stratul respectiv se menţine o atmosferă saturată în vapori precum în stratul de mulci;

• praşilele asigură astuparea crăpăturilor din sol, care constituie adevărate ferestre larg deschise prin care se pierde apa din adâncimea solului;

• prin întreţinerea culturilor prin praşile se evită orice sursă de poluare.

Experienţele demonstrează că pe un sol greu, argilos praşila aduce sporuri de producţie, chiar dacă nu sunt buruieni deoarece aceste soluri se tasează mai uşor şi se reduce porozitatea de aeraţie. Acad. Gh. Ionescu-Şişeşti aprecia că două praşile fac cât o udare. Determinări efectuate în luna mai la cultura porumbului au stabilit că pierderile de apă prin evaporare au fost de 1,8 mm/zi la porumbul prăşit şi de 4,9 mm/zi la cel neprăşit.

O cultură de porumb erbicidată, fără buruieni, a realizat 6.580 kg/ha fără praşilă şi 7.840 kg/ha atunci când s-a prăşit. Deci, 1.260 kg/ha spor datorită praşilei.

O cultură de soia, fără buruieni, a realizat un spor de producţie de 8-24% când s-a prăşit. Prin reducerea porozităţii de aeraţie la porumbul neprăşit sistemul radicular s-a redus cu 41%, suprafaţa foliară s-a redus de la 5.504 cm²/plantă la 2.804 cm²/plantă, înălţimea plantelor s-a redus de la 171 cm la 140 cm, iar producţia a scăzut cu 540-1.560 kg/ha faţă de parcela prăşită.

Când şi cum se efectuează praşila?

Praşila se execută pe terenul zvântat, când buruienele sunt mici, nu au înţelenit solul, cât mai superficial, până la adâncimea minimă care asigură distrugerea buruienilor pe care le taie pe dedesubt şi rămân la suprafaţa solului ca un mulci. Se urmăreşte să nu fie tăiate rădăcinile plantelor (prin zona de protecţie), să nu le afecteze sau să le acopere cu pământ. Dacă este necesar, la prima praşilă cultivatorul este prevăzut cu discuri de protecţie.

Praşila I la porumb se execută când are 3-5 frunze, se asigură o zonă de protecţie de 8-10 cm şi agregatul se deplasează cu 3-4 km/oră.

Praşila a II-a se execută când are 7-8 frunze, cu o zonă de protecţie de 14-15 cm şi se deplasează cu 7-8 km/oră. Dacă este necesar, se execută şi a treia praşilă. Între prima şi a doua praşilă mecanică se poate executa praşila manuală.

Pregătirea şi reglarea cultivatorului

Cultivatorul trebuie să aibă aceeaşi lăţime de lucru cu a maşinii folosite la semănat.

Sunt indicate cuţitele cu lama plată, bine ascuţite, care taie buruienile pe dedesubt şi nu răscolesc solul, nu scot brazde umede.

Principalele reglaje se referă la:

• orizontalitatea şi simetria montării secţiilor de lucru pe cadru;
• înălţimea cadrului faţă de sol în funcţie de înălţimea plantelor;
• distanţa dintre secţiile de lucru asigurând zonele de protecţie;
• orizontalitatea secţiilor de lucru;
• adâncimea de lucru aceeaşi pentru toate secţiile şi pentru toate cuţitele;
• apăsarea uniformă a organelor active pe sol pentru a realiza aceeaşi adâncime de lucru.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU