Problema esențială a agriculturii în perioada de secetă este apa.

Principalul rol al prașilei este să se asigure o bună acumulare și conservare a apei în sol și să reducă la maximum pierderile de apă.

Prin lucrarea de prășit se asigură afânarea stratului superficial al solului, făcându-l apt să acumuleze fiecare picătură de apă din precipitații și, totodată, prin distrugerea crustei și a capilarelor formează un strat de mulci care împiedică pierderea apei prin evaporare la suprafața solului. În același timp, prin lucrarea de prășit se asigură reducerea gradului de îmburuienare, iarba consumând de peste patru ori mai multă apă decât plantele de cultură.

Dar lucrarea de prășit realizează multe alte beneficii pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, și anume:

■ Cultivatorul (unealtă de prășit) bine pregătit și corect reglat, cu cuțitele plate bine ascuțite, taie buruienile pe dedesubt, la mică adâncime, pe intervalul dintre rânduri; acestea rămân la suprafața solului, se usucă și au rol de protecție a solului. Cuțitele plate ale cultivatorului asigură menținerea zonelor de protecție, nu vatămă rădăcinele plantelor și nu răscolesc solul cu pierderi de apă. În situația unui grad ridicat de îmburuienare se mai aplică erbicid numai pe zona rândurilor folosind 1/3 din doză. În acest fel se asigură reducerea cheltuielilor cu erbicidele, se evită poluarea mediului și se păstrează biodiversitatea.

■ Prin lucrarea de prășit se astupă crăpăturile din sol care favorizează pierderea apei din adâncime, pierderi care sunt cu peste 20% mai mari.

■ Prașila asigură o aerare optimă a solului, favorizând accesul aerului și eliminarea CO2 care, la concentrații mărite, poate devein toxic pentru microorganismele din sol și pentru rădăcinile plantelor.

O bună oxigenare creează energia necesară creșterii rădăcinilor și favorizează procesul de absorbție a apei și substanțelor nutritive, precum și mineralizarea humusului cu eliberarea de nutrienți.

■ Concomitent cu lucrarea de prășit se pot administra și îngrășăminte, cât mai aproape de zona rândului, în apropierea rădăcinilor, pentru o valorificare optimă a acestora. Folosind îngrășăminte cu eliberare treptată/controlată se poate reduce doza la 1/3 și chiar la 1/2, reducând cheltuielile și poluarea.

■ Suprafețele prășite, cu solul afânat în stratul superficial, favorizează pătrunderea ușoară a apei în sol, evitând în acest fel fenomenul de eroziune.

■ Pe solurile argiloase, grele, reci, prașila este cu atât mai necesară deoarece permite pătrunderea aerului și căldurii, crescând cu

5-6°C temperatura în sol, favorabilă creșterii plantelor și activității biologice din sol.

■ Pe suprafețele cu culturi de plante leguminoase, prașila asigură o bună aerare a solului, favorabilă procesului de simbioză, de acumulare a azotului în nodozități. S-a demonstrat că, de exemplu, cultura de soia a realizat un spor de producție de 24% în urma prașilei, deși era neîmburuienată.

Uneori, în mod eronat, se consideră că prin aplicarea erbicidelor se reduce gradul de îmburuienare și nu mai este necesară prașila. Din cele de mai sus rezultă că lucrarea de prășit îndeplinește multe alte roluri pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Uneori se consideră de către anumiți cultivatori că, dacă folosim erbicidele pentru reducerea gradului de îmburuienare, nu mai este necesară lucrarea de prășit. Dar trebuie avut în vedere că prașila contribuie cu multe alte îmbunătățiri pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

Prin prașilă se menține terenul fără crustă, se asigură afânarea și aerisirea solului, se îmbunătățește activitatea microbiologică din sol, se gestionează mai bine apa și elementele nutritive etc.

Din aceste motive, marele agronom, acad. Gh. Ionescu Sișești spunea că două prașile fac cât o udare.

Agronomii din Bărăgan arătau că factorul minim în stepă nu este apa, ci modul cum se aplică tehnologia de cultură, demonstrând că cu 1 mm precipitații la Stațiunea Mărculești s-au obținut 4,6 kg de grâu și 7,07 kg de porumb, pe când în terenurile vecine s-au obținut 2,24 kg de grâu și 4,54 kg de porumb.

Prezentăm principalele avantaje ale lucrării de prășit:

  • Asigură controlul gradului de îmburuienare pe intervalul dintre rânduri, cultivatorul bine reglat și cu cuțite ascuțite lucrând la mica adâncime pentru a nu vătăma rădăcinile plantelor, taie toate buruienile din această zonă, fără a răscoli pământul și buruienile se usucă la suprafața solului, cu rol de protecție.
  • Menține solul afânat, asigurând o bună acumulare și conservare a apei în sol. Experimental s-a dovedit că în parcela cu porumb prășită s-au pierdut prin evaporare 1,8 mm/zi, pe când în cea neprășită,
  • 4,9 mm/zi. La floarea-soarelui prășită producția a fost 100%, la cea erbicidată 85%, iar la cea îmburuienată, 48%.
  • Prin lucrarea de prășit se astupă crăpăturile din sol care favorizează pierderea apei din adâncime, pierderi care sunt cu 20% mai mari.
  • Prașila asigură o aerare optimă a solului, favorizând accesul aerului și eliminarea CO2. Oxigenul creează energia necesară creșterii rădăcinilor și favorizează o intensă activitate microbiologică. S-a constatat că sistemul radicular la porumb, în terenul neprășit, s-a redus cu 45%.
  • Prin prașilă se realizează o mai completă valorificare a îngrășămintelor. Prin aplicarea de îngrășăminte starter la semănat și concomitant cu prașila se asigură plasarea îngrășămintelor în apropierea sistemului radicular și nu în spațiul unde cresc buruienile. Folosind îngrășăminte cu eliberarea treptatã și controlatã se poate reduce doza la 1/3 sau chiar la ½.
  • Prașila executată la timp și de calitate poate realiza reducerea sau renunțarea la erbicide. Gradul ridicat de îmburuienare a solurilor din țara noastră necesită aplicarea de măsuri integrate de reducere a gradului de îmburuienare, iar erbicidele se vor folosi numai după ce au fost epuizate celelalte metode și aplicate numai pe rândul de plante folosind 1/3 din doză.
  • Terenul prășit are un grad de afânare favorabil infiltrării apei în sol și prin aceasta este evitat fenomenul de eroziune a solului.
  • Pe solurile argiloase, grele, reci, prașila este cu atât mai necesară deoarece primăvara permite pătrunderea aerului și căldurii, crescând cu 5-6°C temperatura favorabilă creșterii plantelor și activității microbiologice.
  • Pe suprafețele cu culturi leguminoase prașila asigură o bună aerare a solului, favorabilă procesului de simbioză.

S-a demonstrate că, de exemplu, producția realizată de cultura de soia a fost cu 24% mai mare când s-a efectuat prașila, deși terenul era neîmburuienat, ca urmare a intensificării procesului de simbioză.

Așadar, prin prașile se pot reduce dozele de îngrășăminte, se pot reduce sau suprima erbicidele, se reduc cheltuielile și sursele de poluare.


  • Cultivatorul trebuie să aibă lățimea de lucru egală cu mașina de semănat și tractorul să se deplaseze pe aceleași urme.
  • Să se respecte zona de producție și să fie evitată pătrunderea adâncă a cuțitelor pentru a nu vătăma rădăcinile.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Reducerea gradului de îmburuienare din culturile agricole, înainte de apariția erbicidelor (jumătatea secolului al XX-lea) s-a realizat în principal prin lucrări de prășit (mecanice și manuale).

În prezent, în cadrul micilor producători agricoli, care ocupă o bună parte din suprafața agricolă, buruienile sunt distruse tot prin prașile. La dimensiunile milioanelor de parceluțe și la mozaicul de culturi ale acestora nici nu s-ar putea aplica erbicide fără pericolul de fitotoxicitate. Totodată, trebuie avut în vedere că măsurile restrictive pe plan internațional, în special în UE, privind folosirea pesticidelor sunt tot mai drastice, fiind obligați la folosirea altor mijloace pentru reducerea gradului de îmburuienare.

Dar lucrarea de prășit nu are numai rolul de combatere a buruienilor, cum eronat se afirmă uneori.

Prin prașile corect executate se realizează:

  • afânarea stratului superficial al solului, furnizând o mai ușoară încălzire, accesul oxigenului și eliminarea CO2, condiții optime pentru activitatea microbiologică din sol, în primul rând de nitrificare (realizează 40-50 kg/ha azot), precum și pentru creșterea nestingherită a sistemului radicular. Prin experiențe s-a constatat că în parcelele neprășite temperatura este cu 6 grade Celsius mai scăzută și de 4-7 ori mai puține microorganisme, iar producția de porumb cu 1.000 kg/ha mai mică;
  • solul afânat prin prașile asigură o bună acumulare a apei din precipitații și împiedică pierderea ei prin evaporare deoarece se creează la suprafața solului un strat izolator, uscat, cu pori mari, care împiedică ridicarea capilară a apei și în stratul respectiv se menține o atmosferă saturată în vapori, asemănătoare cu stratul de mulci și întârzie efectele secetei;
  • prin prașile se astupă crăpăturile din sol care sunt adevărate ferestre deschise pentru pierderea apei din adâncime. Din analize a rezultat că pierderile de apă prin crăpături cresc cu 18-20%;
  • se evită orice sursă de poluare a solului și a mediului;
  • prin prașile se menține gradul de îmburuienare sub PED (pragul economic de dăunare).

Experiențe riguroase de lungă durată demonstrează că pe solurile grele, argiloase, reci, prașila aduce sporuri semnificative de producție, chiar dacă nu sunt buruieni deoarece asemenea soluri se tasează mai repede, porozitatea scade și se înrăutățește regimul aerohidric și termic din sol.

O cultură de soia, fără buruieni, a realizat un spor de producție de 24% prin prașile deoarece s-a intensificat activitatea bacteriilor simbiotice.

În urma unor determinări efectuate în cultura porumbului, în luna mai s-au înregistrat pierderi de apă prin evaporare de 1,8 mm/zi în parcela prășită și de 4,9 mm/zi în cea neprășită.

Prașila trebuie efectuată când terenul este zvântat, când buruienile nu au înțelenit  solul, cât mai superficial, până la adâncimea minimă care asigură distrugerea buruienilor pe care le taie pe dedesubt, ele rămânând la suprafața solului, constituind un fel de mulci.

Atenție la stabilirea zonei de protecție și adâncimea de lucru pentru a nu fi tăiate rădăcinile plantelor.

La porumb prașila I se execută când plantele sunt mici, au 3-5 frunze și cultivatorul trebuie să aibă discuri de protecție. Zona de protecție se stabilește de 8-10 cm și viteza de lucru la 3-5 km/oră.

La prașilele II și III care se execută la 2-3 săptămâni, zona de protecție crește la 14-15 cm, iar viteza de lucru la 8-9 km/oră.

Calitatea lucrărilor este asigurată de pregătirea și reglarea corectă a cultivatorului care trebuie să aibă aceeași lățime de lucru cu a mașinii folosite la semănat, iar tractorul se deplasează pe aceleași urme ca la semănat. Cuțitele cultivatorului, cele mai bune, sunt cele plate care nu răscolesc solul și trebuie să fie bine ascuțite. Cu ani în urmă, Institutul de la Fundulea și Institutul de Mecanizare au realizat unele anexe la cultivator în scopul reducerii gradului de îmburuienare și pe zona de protecție. Pe cuțitele laterale ale fiecărei secții de prășit s-au montat organe active de sapă rotativă, la prima prașilă, care distrugeau buruienile mici, în curs de răsărire, iar la următoarele prașile, un fel de cormănițe care aruncau pământ peste buruieni și le îngălbeneau.

Totodată, au alcătuit agregate complexe care, concomitent cu lucrarea de prășit, executau și erbicidarea pe zona de protecție. Pe cadrul cultivatorului s-au montat duze de stropit pentru suprafața zonei de protecție care reprezintă 1/3 din suprafață și se consumă doar 1/3 din cantitatea de erbicid. La gradul puternic de îmburuienare a terenurilor noastre pentru prima etapă este necesar să se aplice aceste măsuri combinate pentru ca ulterior să se renunțe la erbicide.

Principalele reglaje ale cultivatorului

  • reglarea simetriei agregatului prin montarea secțiilor de lucru pe bara-cadru, la distanță egală, pornind de la centru spre margini;
  • orizontalitatea cadrului, pentru a fi paralel cu suprafața solului, se realizează cu ajutorul tiranților tractorului;
  • distanța între secțiile de prășit se realizează prin deplasarea acestora pe bara-cadru, în funcție de schema de semănat, astfel încât centrul fiecărei secții să corespundă cu centrul intervalului dintre rânduri;
  • orizontalitatea secțiilor de lucru urmărește ca toate organele active să atingă solul, pe toată lungimea tăișului. Se realizează de la paralelogramul articulat, precum și prin deplasarea cuțitelor în plan vertical;
  • montarea corectă a cuțitelor pe fiecare secție de lucru se reglează în funcție de distanța dintre rânduri, de mărimea zonei de protecție, înălțimea plantelor și de adâncimea de lucru;
  • adâncimea de lucru se realizează de la roțile de copiere ale secțiilor de lucru care se ridică față de nivelul tăișului cuțitelor, cu o distanță egală cu adâncimea de prășit, mai puțin 1-2 cm, cât se afundă aceste roți în sol;
  • apăsarea pe sol a secțiilor de lucru se realizează prin poziționarea corespunzătoare a arcului de apăsare, în mânerul de reglaj și prin montarea numărului corespunzător de arcuri (1-3) pe secție.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti