reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Aug 2022

Rolul stratului de mulci la îmbunătățirea fertilității solului

Stratul de mulci reprezintă operațiunea de împrăștiere la suprafața terenului a unor materiale de natură organică precum paie, vreji, pleavă, turbă, gunoi de grajd, tulpini tocate de porumb, sorg, floarea-soarelui etc.

În majoritatea cazurilor această operațiune se realizează concomitent cu lucrarea de recoltare deoarece combinele sunt prevăzute cu aparate de tocat și cu ventilatoare care împrăștie uniform tocătura pe suprafața recoltată.

O acțiune asemănătoare se realizează și prin lucrarea de dezmiriștit când rădăcinile, miriștea și paiele tocate se amestecă cu stratul superficial al solului. Un rol de mulci pot avea și culturile verzi care protejează solul, asigură o bună acumulare și conservare a apei în sol, iar în final îmbogățesc solul în materie organică.

Principalele avantaje ale stratului de mulci constau în:

  • Acumulează și conservă mai bine apa din precipitații, chiar din ploile torențiale care altfel s-ar scurge cu repeziciune la suprafața solului și ar provoca fenomenul de eroziune. Totodată, stratul de mulci împiedică pierderea apei prin evaporare, acest fenomen fiind diminuat de 3 ori.
  • Protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie, stratul de mulci fiind un tampon care amortizează forța de cădere a acestora.
  • Are rol de reglare a temperaturii solului atât în perioada de vară, cât și iarna. Vara s-a constatat că în timpul arșiței, când temperatura în aer era de 48°C, la 1 cm sub stratul de mulci se înregistrau 27°C, favorizând creșterea nestigherită a rădăcinilor și o intensă activitate microbiologică. În timpul iernii, stratul de mulci protejează culturile de îngheț. Prezența stratului de mulci asigură o reducere a amplitudinii temperaturii între zi și noapte cu peste 6°C.
  • Reduce gradul de îmburuienare a culturilor deoarece buruienile abia răsărite sunt înăbușite de stratul de mulci și mor înainte de a începe procesul de fotosinteză.
  • Contribuie la formarea și menținerea structurii solului.

Materia organică din stratul de mulci prin descompunere formează humus care, împreună cu argila din sol, formează liantul (cimentul) de unire a particulelor elementare de sol în agregate structurale. În solul structurat regimul aerohidric se găsește în condiții optime cu 2/3 apă și 1/3 aer. Stratul de mulci reduce procesul de tasare-compactare, menținând solul structurat.

  • Asigură o corectă permeabilitate a solului prin afânarea corespunzătoare. Afânarea nu trebuie să fie exagerată deoarece circulă aerul prin sol și antrenează apa pe care o evaporă.

Totodată, excesul de aerisire intensifică mineralizarea humusului cu formarea de elemente nutritive peste capacitatea de consum a plantelor și surplusul este levigat. Afânarea nu trebuie să depășească nivelul de dezvoltare a sistemului radicular (200 cm) pentru că, în acest caz, apa se pierde în pânza freatică.

Existența materiei organice în stratul de mulci este sursa de formare a humusului. Dacă există humus, există agregate structural stabile care asigură o bună porozitate a solului și, deci, o corectă permiabilitate care realizează înmagazinarea și păstrarea apei în sol.

Experiențele au demonstrat că, din precipitațiile căzute, în sol cu structură corespunzătoare, solul ușor permiabil se infiltrează 85%, iar în solul fără structură, sol greu permiabil, se înfiltrează 30-40% din precipitații.

  • Stratul de mulci, până la urmă, constituie un valoros îngrășământ. Din analize a rezultat că 1 t paie de grâu furnizează solului 5 kg de azot, 2,1 kg de P2O5 și 9,5 kg de K2O. După cerealele păioase se asigură solului 1.500 kg/ha humus, iar de la tulpinile de porumb 2.000 kg/ha humus. Din humusul format, 2/3 se mineralizează și furnizează elementele nutritive, iar 1/3 intră în rezerva solului.
  • Prin urmare, stratul de mulci asigură și nutriția plantelor, reducându-se necesarul de îngrășăminte.
  • În stratul de mulci se menține un raport echilibrat de humificare/mineralizare. Materia organică, în condiții optime de umiditate și temperatură, se descompune și rezultă humus care, la rândul său, se mineralizează și rezultă elemente nutritive pentru plante.

Cele două procese, humificare / mineralizare, în prezența stratului de mulci se mențin în echilibru.

În stratul de mulci acționează și ciupercile, producând o anumită acidificare a solului.

Multiplele avantaje oferite de stratul de mulci trebuie să determine cât mai mulți fermieri să facă toate eforturile pentru realizarea lui.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Grădinăritul fără sapă, un concurent real al sistemelor clasice

Într-unul dintre numerele trecute ale revistei v-am prezentat o modalitate inedită de a vă înființa grădina de legume printr-un sistem specific permaculturii, dar care este la fel de eficient precum cele convenționale. Pentru că grădinăritul fără sapă poate fi realizat prin mai multe metode, revenim cu câteva informații utile pe această temă.

• O metodă de realizare a grădinii fără sapă presupune pregătirea solului un timp mai îndelungat prin aducerea de materie organică vegetală, îngrășăminte naturale sau compost, tocătură de lemn, fân, paie etc. într-un sistem de tip „lasagna garden“. Astfel, încă de la început se renunță la săpat. Sistemul de grădinărit fără sapă se poate iniția și prin săparea și afânarea solului, care este astfel pregătit pentru prima mulcire. În funcție de nevoile legate de productivitate, se poate opta pentru o fertilizare cu compost organic pentru a activa microorganismele și vietățile din sol să lucreze și să se înmulțească. Pentru această etapă se pot folosi diverse utilaje, tractor, excavator sau se poate face manual. Depinde de sistemul care se dorește a fi implementat. Se poate opta, de asemenea, pentru realizarea unor straturi supraînălțate de tip „raised bed“ sau „swale“, ca după aceea, în unele cazuri, să se renunțe definitiv la arat. Câteodată se fac reafânări ale solului, deja mult mai fertil, cu utilaje de dimensiuni mai mici, speciale pentru aceste tehnici.

• În grădinăritul fără sapă, tehnicile de plantare diferă destul de mult în funcție de climat, regiune, situație și mai ales de celelalte aspecte legate de tehnicile folosite în designul acestor sisteme etc. În cazul însămânțării, se folosește mai puțin mulci (un strat subțire). Este o metodă folosită în special pentru a obține răsaduri. Semințele se împrăștie pe solul afânat, se marchează locul, apoi se poate pune un strat foarte subțire de mulci ca să protejeze zona de arșiță. În acest caz zona respectivă trebuie udată ca semințele să germineze. Dar în orice caz se udă mai puțin datorită acestui strat de mulci. Această metodă se poate folosi foarte bine și pentru un mix de semințe de policultură. După ce cresc mai mari, plăntuțele trebuie să fie ori transplantate ori rărite, apoi se adaugă mulci suplimentar în jurul celor rămase după rărit. Sunt însă și alte metode de însămânțare, precum arderea unui strat superficial de mulci, bile de semințe, prin mulcire și descoperire etc.

• O altă metodă de însămânțare presupune realizarea unui compost din materii organice fără semințe de buruieni (de exemplu iarbă fără sămânță sau frunze, paie, tocătură de lemn etc.). Dacă se pune și materie organică cu semințe de buruieni atunci se face un compost termofil (compost rapid) de 3 săptămâni care distruge semințele de buruieni astfel încât să nu mai creeze probleme pentru legume atunci când vor germina.

Ulterior, se poate mulci pe măsură ce plantele se dezvoltă și au nevoie de protecție. Dacă se folosește compostul doar pentru fertilizare, atunci se poate face și un vermicompost cu migrare pe orizontală, având în vedere că se utilizează sub stratul de mulci. În acest caz se poate folosi de asemenea și materia organică în stare brută pe post de mulci sau fertilizator. Dacă se respectă anumite reguli de bază, pe termen lung solul se îmbunătățește considerabil, la fel producția și calitatea acestor policulturi.

• Dacă este mulcit corespunzător se pot face „cuiburi“. Acestea sunt practic o deschizătură mai mică în mulci (5-10 cm diametru), care rămâne deschisă dacă se însămânțează. În cazul în care se transplantează, atunci se lasă deschisă sau nu în funcție de mărimea răsadului.

Dacă este aplicat corect, prin mulci nu trece soarele deloc, iar asta permite vietăților din sol să descompună materia organică într-un mod mult mai rapid și să îmbunătățească atât calitatea solului, cât și producția. În plus, dacă mulcirea este corespunzătoare ca grosime, dar și ca timpi de mulcire 90% din buruieni, chiar și cele mai „temute“ dintre ele nu reușesc să mai supraviețuiască.

• În sistemul de swale-uri conceput de Andrei Lupșe prezentat anterior nu este nevoie să se irige sau să se umple șanțurile cu apă (se umplu singure de la ploaie) și nu se mulcesc cărările, fiind o zonă mai mlăștinoasă. Astfel nu se face nămol. Dar, în cazul în care este o zonă mai aridă, se pot pune lemne (putrede sau uscate) sub care se menține umezeala, sau se pot mulci cărările pentru sistemul de swale-uri. În legumicultura pe sistemul de swale-uri, odată deprinse tehnicile complementare de întreținere, nu mai este nevoie de erbicid, fertilizatori chimici, tractor/arat, plivit, irigat/secetă, insecticide.

Andrei Lupșe:

„În permacultură și agroecologie încercăm să găsim soluții practice și ecologice gândind sistemele într-un mod holistic, deci ținând cont nu doar de o singură cultură și de productivitatea ei per hectar, cum se obișnuiește în agricultura convențională cu chimicale și hibrizi. În agroecologie încercăm să avem în considerare sănătatea consumatorului, a oamenilor care lucrează în aceste sisteme, a mediului înconjurător, a plantelor și animalelor implicate în acest proces.“

„Raportul financiar este strâns legat de cantitatea de energie reală folosită pentru a aduce un anumit beneficiu. Astfel, producția per hectar ca beneficiu net, după ce scădem toata investiția, pe termen lung este mult mai mare. Prin grădinăritul fără sapă scăpăm de «abonamentul» la săpat, tractor, insecticide, erbicide, irigare, fertilizatori chimici și o bună parte din efectele devastatoare ale grindinei sunt evitate astfel. Există și alte beneficii legate de îmbunătățirea permanentă a calității solului, de transport în ceea ce privește lanțurile scurte între producător și consumator și chiar de păstrarea biodiversității și a fondului genetic străvechi în unele cazuri.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 50-52