reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Ce soiuri de legume recomandă micii producători

La începutul lunii martie am mers în comuna Balta Doamnei, din județul Prahova, pentru a vizita solariile familiei Lente. Bogdan Lente, interlocutorul nostru, ne-a vorbit despre implicațiile pe care le presupune legumicultura, despre efectul pe care l-a avut programul de susținere a producătorilor de tomate și despre alegerile pe care le-a făcut în materie de soiuri și hibrizi.

„Ne aflăm în solarul unde producem răsadurile. În această răsadniță semănăm odată cu începutul lunii ianuarie. Aici producem răsaduri pentru solariile cultivate de noi cu roșii și ardei, dar și răsaduri pe care le vom scoate ulterior la comercializare. Clienții noștrii sunt, în general, legumicultori care cultivă suprafețe mai mici, 100-200 mp de solar, pentru a obține produse pentru consum propriu. Oamenii vin an de an și cumpără răsaduri de la noi. Spre deosebire de solarii, unde condițiile sunt mai puțin exigente, în răsadniță pe timp de iarnă, când afară sunt -25°C, în interiorul răsadniței, când începe semănatul, trebuie să fie 27°C constant. Nu ne putem asuma riscuri pentru că semințele de aici ne-au costat zeci de mii de lei.“

Pentru a asigura eficiența activității sale în calitate de legumicultor, Bogdan Lente spune că fiecare hibrid sau soi pe care îl are în cultură a fost inițial testat.

„Pentru a avea certitudinea că hibrizii cultivați sunt rezistenți și productivi am dezvoltat un fel de sistem de testare. Majoritatea legumicultorilor fac acest lucru înainte de a introduce efectiv un hibrid în cultură. Avem un solar în care facem această testare, iar în anul următor, dacă rezultatele sunt favorabile, vom cultiva acești hibrizi. Urmărim să vedem care sunt productivitatea, rezistența la boli și la dăunători. Hibrizii pe care îi avem în testare sunt codați, asta pentru că nici importatorul nu ne dezvăluie numele lor. Asta se întâmplă abia după ce avem rezultatele testării. Acum în cultură avem soiul de ardei Barbie, care este foarte rezistent, mai ales la boala TSWV. Ca soiuri de roșii avem Runer și Vitara.“

„În comuna Balta Doamnei există și legumicultori care cultivă salată, spanac sau ceapă verde. Fratele meu, spre exemplu, are o suprafață de 3.800 mp, pe care cultivă și salată. Salata verde este o cultură pretențioasă în sensul că nu agreează intervențiile fitosanitare. Primul semn că au fost aplicate tratamente este faptul că își schimbă culoarea. Salata are nevoie doar de căldură și apă. Spre deosebire de alte culturi, când vorbim despre salată trebuie să menționăm faptul că poți produce trei sau patru serii pe an“, spune Bogdan Lente.

  • Barbie F1 este un hibrid de ardei gras galben timpuriu, de tip blocky, cu fructul de formă pătrată, cu 3-4 lobi. Hibridul poate fi cultivat atât în câmp deschis, cât și în solar. Fructele sale sunt mari, cu o greutate de 220 g, puțin alungite, cu pulpă groasă, lucioase, cu aspect cerat, de forma blocky. Fructele sunt galbene, iar la maturitatea fiziologică prezintă culoarea roșie. Printre caracteristicile hibridului se numără rezistența la condiții de stres și capacitatea de a leaga continuu. Astfel asigură o producție constantă pe toată perioada de vegetație. Suportă bine temperaturile ridicate din vară și prezintă rezistență ridicată la virusul mozaicului.
  • Vitara F1 este un hibrid nou de tomate timpurii cu creștere nedeterminată și cu rezistență intermediară la TSWV. Plantele sunt viguroase, cu internodii scurte. Leagă foarte bine la temperaturi scăzute. Fructele au dimensiuni mari, cu o greutate de 220-250 g, sunt de culoare roșu închis, fără umeri verzi, cu rezistență foarte bună la transport și depozitare.
  • RUNNER F1 este un hibrid timpuriu de tomate cu creștere nedeterminată. Prezintă gena LSL. Planta este viguroasă, cu internodii scurte și leagă foarte bine în condiții diferite de cultură. Produce o medie de 5-7 fructe pe inflorescență, de aceea producția este foarte ridicată. Fructele sunt mari, de aproximativ 200-220 g și au culoarea roșu aprins. Fructele sunt foarte ferme și au o calitate internă foarte bună. Producția este foarte uniformă.

Laura ZMARANDA

România, țara micilor producători

Agricultura românească, mai cu seamă sectorul de producere a legumelor și fructelor, este scindată între două puteri. Micii producători, care au majoritatea, și fermierii mari care asigură cea mai mare parte a producției agricole. Cum poate fi integrat micul producător într-un sistem unitar am aflat dintr-o discuție cu președintele Organizației Interprofesionale Prodcom Legume Fructe, Aurel Tănase.

Ce vor magazinele? Continuitate și spontaneitate în livrare

– Dle președinte, care este menirea acestei structuri și câți membri are?

– Organizația are 700 de membri din toată țara și prin intermediul ei ne-am propus să aranjăm cumva piața de legume-fructe, cartofi, ciuperci și avem foarte multe de făcut în acest sens. Dar trebuie să schimbăm în principal mentalitatea micului producător pentru că cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este imposibilitatea realizării unei oferte concentrate. Prin această organizație am susținut în Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaților Legea nr. 321 cu privire la lanțul scurt. Am reușit să pătrundem pe rafturile magazinelor într-un procent de minimum 51%. Problema este că și lanțurile de magazine ne cer asigurări privind continuitatea unei producții de calitate constantă și spontaneitate în livrare. Pentru a realiza acest lucru, am pornit de anul acesta o construcție pe un istoric al consumurilor pe care îl culegem de la lanțurile de magazine. Astfel știm de ce producție este nevoie pentru a acoperi consumul într-o perioadă cât mai mare de timp în an. Important este că în ultima vreme se extinde gama de produse și există un interes din partea magazinelor de a colabora cu noi. În felul acesta încercăm împreună să identificăm producători, să stabilim sisteme de lucru, să implementăm un control la producător, pentru a nu exista remanențe la produs. Ceea ce propunem pieței trebuie vândut sub un singur brand. Vă pot da ca exemplu fabrica de la Rîureni care s-a dez­voltat pe toate componentele – producție, depozitare, procesare, precum și desfacere cu amănuntul. La ora actuală au 73 de magazine care le permit să aibă în fiecare zi chash-ul necesar și anul trecut au avut un record al cifrei de afaceri. În plus, au intrat și în rețeaua Mega Image din București și exportă pe patru continente. Sunt lucruri pe care sperăm să le rezolvăm într-un an sau doi.

Trebuie să uniformizăm producția

– Ați adus în discuție micii producători. Ce pondere ocupă aceștia în agricultura românească?

– Practic, 80% dintre agricultori sunt mici producători, dar aceștia produc doar 20% din ceea ce se consumă. Cea mai mare parte din producție provine de la fermierii mari, organizați, dar care reprezintă doar 20%. Trebuie să ne organizăm altfel. În sectorul de legume-fructe există 27 de organizații și grupuri de producători. Vă dau un exemplu, producătorii din Galați specializați pe ceapă și rădăcinoase asigură 70% din cererea României. Trebuie să replicăm acest model. Producătorii au făcut pași extraordinari în ceea ce privește însușirea tehnologiei, hibrizi semințe, tratamente și au posibilitatea să obțină între 200-300 de tone de produse la hectar. Am modificat Legea cooperației în așa fel încât să ne asociem în cooperative. Trebuie să uniformizăm producția și ăsta este un mod de a o face. În urmă cu câteva luni am participat în Spania la un eveniment al unei organizații similare celei pe care o conduc, o structură care avea 8.600 de membri și 60.000 de hectare de solarii, iar organizația avea 8.600 de membri. La întoarcere i-am vorbit ministrului Agriculturii despre acest tip de organizare, cu suportul MADR-ului am invitat reprezentanții acestei organizații spaniole în țara noastră pentru a vedea în ce măsură poate fi implementat sistemul lor și aici. Acesta presupune un contract ferm între cel care preia producția și cel care produce, un preț de comercializare care să nu fie mai mic decât prețul de cost și o creditare cu o descoperire de cont în limita a 10.000 de euro. Astfel, producătorul are bani de când a cumpărat sămânța și până îi intră primii bani din vânzări. Am schițat acest proiect, am inițiat discuții cu băncile dispuse să acorde facilități, mai ales în ceea ce privește dobânda.

Sume mari pentru legumicultură

– Financiar vorbind, cum este sprijinită legumicultura?

– Prin sprijinul cuplat care a fost promovat pentru producția de legume în spații protejate (solarii-sere) fermele eligibile au primit anul trecut 10.600 de euro la hectarul de solarii și 11.600 de euro la hectarul de sere. Este o sumă la care producătorii nu se așteptau. Din nefericire, a fost și o greșeală pentru că producătorii nu s-au pus de acord cu pretențiile APIA. Au existat niște interpretări de text din cauza cărora unele ferme nu au fost eligibile. Practic, din cele 3.500 de hectare solarii pentru care am avut alocați 1.300 de euro pe hectar, au fost eligibile doar 30 de hectare. Și atunci cei eligibili au beneficiat de 10.600 de euro la hectar. Tot prin sprijinul cuplat am vrut să facem în așa fel încât fermierii să nu părăsească unele culturi care presupun investiții mari și riscuri, stocuri sau forță de muncă. Pentru materiile prime – la mazăre, de exemplu – anul acesta au fost alocați bani pentru 1.000 de hectare, cu o prevedere de 180 de euro pe hectar. Pentru că s-au înregistrat mai mult de 1.200 de hectare, suma s-a diminuat ulterior la cca 146 de euro pe hectar. La tomatele pentru industrializare am avut bani pentru 2.000 de hectare cu 1.400 de euro la hectar. Au fost eligibile doar 210 hectare care acum beneficiază de 10.800 de euro. Aceeași situația a fost și la castraveții din câmp și la o serie de fructe cum ar fi merele, perele, cireșele, vișinele, prunele, caisele. Sprijinul cuplat este o pârghie benefică, dar trebuie să lucrăm la condițiile de eligibilitate.

„O parte dintre legumele și fructele cu probleme nu mai intră în România. Înainte fie nu se plăteau taxe vamale, fie se făceau artificii care favorizau importul în defavoarea producătorului român, dar acum a scăzut foarte mult piața neagră. Lucrurile s-au schimbat și intrăm pe o altfel de nișă. Consumatorul român vrea produse românești și atunci trebuie să îi oferim ce vrea. Mai cu seamă că putem acoperi cererea cu producție internă. Anul acesta, spre exemplu, a fost unul cu o iarnă mai blândă, motiv pentru care legumele, verdețurile au fost la discreție și la prețuri accesibile.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 18-20

Abonează-te la acest feed RSS