Dezvoltarea creșterii animalelor în concordanță cu progresul științific și cu cerințele crescânde ale economiei naționale se sprijină, în primul rând, pe găsirea unor soluții nutriționale, precum și pe tehnologia de obținere a furajelor. În general, lipsa resurselor de hrană pentru animale a mobilizat cercetătorii din domeniul nutriției animale pentru a căuta posibilități de depășire a acestei crize nutriționale.

Astăzi, mai mult ca oricând, omenirea se confruntă cu provocări fără precedent în ceea ce privește mediul și clima, iar cumulate acestea reprezintă o amenințare la adresa bunăstării noastre. Creșterea populației globului, nevoia acerbă de a asigura proteina de origine animală accentuează competiția dintre oameni și animale privind resursele de hrană. Astfel, hrănirea animalelor constituie o componentă critică în lanțul alimentar.

Sectorul creșterii animalelor se luptă pentru a atinge durabilitatea, confruntându-se cu multiple provocări, printre care și asigurarea de noi resurse furajere pentru a oferi consumatorilor produse echilibrate și bogate în elemente nutritive benefice sănătății omului. Totodată, găsirea de soluții alternative pentru hrana animalelor monogastrice (suine și păsări) trebuie luate în considerare. Prin urmare, utilizarea unor resurse furajere neconvenționale fie ca înlocuitor, fie ca supliment în hrana animală este discutată în cadrul proiectului de cercetare ADER 8.1.7 (2023-2026), finanțat de MADR.

În acest context, în vederea valorificării eficiente a unor resurse furajere neconvenționale (NCFR) precum turte de cânepă, turte de dovleac și turte de in (rezultate în urma procesului de presare la rece), au fost atent analizate și caracterizate din punct de vedere nutrițional.

Semințele de cânepă (Cannabis sativa L. Crantz) sunt o sursă valoroasă de proteine (25-36%), acizi grași polinesaturați (75-80%), fibre alimentare (4%) și compuși fenolici. Proteina din cânepă conţine toţi cei 21 de aminoacizi cunoscuţi, inclusiv cei 8 aminoacizi esenţiali pe care organismul uman adult nu îi poate sintetiza (leucina, lizina, metionina, fenilalanina, triptofanul, valina şi treonina). Hidroliza proteinelor din semințele de cânepă de către enzime, cum ar fi pepsina, pancreatina, tripsina și proteazele, duce la eliberarea de peptide bioactive cu proprietăți antihipertensive, antioxidante, antiproliferative și antiinflamatorii. Turtele de cânepă au o valoare nutrițională, egală cu semințele de rapiță, motiv pentru care pot fi utilizate eficient ca ingredient furajer în hrana animalelor.

Dovleacul (Cucurbita spp.), una dintre cele mai importante culturi de legume, se caracterizează printr-un conținut caloric scăzut, concentrații ridicate de β-caroten (precursor al vitaminei A) și proprietăți antioxidante puternice generate de prezența compușilor bioactivi. Turtele de dovleac sunt valoroase din punct de vedere chimic și nutrițional datorită cantității mari de fibre (poate contribui la îmbunătățirea procesului de digestie), proteine brute, acizi grași, minerale, antioxidanți (rol în protejarea celulelor împotriva deteriorării oxidative) și energie.

Inul (Linum usitatissimum L.) este o sursă importantă de acizi grași polinesaturați (PUFA). În urma extracției componentei benefice (uleiul), produsul secundar denumit turte prezintă un conținut ridicat de proteine (29-36%), acizi grași n-3 sub formă de acid alfa-linolenic (ALA), pectine care prin înmuiere formează un mucilagiu cu efect calmant și protector la nivel de mucoasă gastrică, având, astfel, un rol semnificativ pentru animalele aflate în convalescență, mai ales la cele tinere, unde tulburările digestive sunt mai pronunțate (purceii în primele zile după înțărcare).

Studii anterioare au investigat posibilitățile de includere a anumitor turte din semințe de oleaginoase în hrana animală ca oportunitate majoră pentru dezvoltarea unei economii circulare, îmbunătățind sustenabilitatea economică și de mediu.

Caracterizare nutrițională

Analiza chimică brută efectuată în cadrul INCDBNA-IBNA Balotești la cele 3 surse de turte de semințe oleaginoase (Tabel) a confirmat faptul că turtele de dovleac au un conținut proteic ridicat (41,16%), urmat de turtele de cânepă (35,57%), respectiv turtele de in (29,46%). În ceea ce privește valoarea energetică calculată la suine, turtele de in și dovleac au valori apropiate ale EM (3.392,81, respectiv 3.319,18 kcal/kg), față de păsări, unde EM înregistrată a fost apropiată în cazul turtelor de in și cânepă (2.763 și 2.706,52 kcal/kg).

Ca atare, rezultatele obținute au fost realizate în cadrul proiectului ADER 817, care își propune identificarea de noi posibilități de valorificare a unor resurse furajere neconvenționale în prezența unor noi produse probiotice, utilizând tehnici moderne de obținere a acestora în vederea creșterii biodisponibilității nutrienților din furajele animalelor monogastrice (suine și păsări).

Tabel. Compoziția chimică proximală și valoarea nutritive

utilizarea furajelor tabel

Foto. Subproduse analizate (original: Conducător de proiect – IBNA Balotești)

Dr. ing. Mihaela DUMITRU,

Dr. ing. Nicoleta LEFTER

Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Fiind o plantă de climat răcoros, zonele favorabile de cultivare a inului de fibră din țara noastră sunt situate în depresiunile intra și sub montane. Zona foarte favorabilă e reprezentată de depresiunile Gheorghienilor, Ciucului și Toplița din Transilvania și depresiunile Dornelor, Rădăuților din nord-vestul Moldovei.

Favorabile sunt și zonele colinare din vecinătatea Carpaților Orientali și Meridionali. O zonă care și-a dovedit favorabilitatea este cea din jurul Mangaliei, datorită umidității relative și a temperaturii moderate determinate de vecinătatea Mării Negre.

Suprafața anuală cultivată cu in fibră de 75.000 ha, în perioada 1975-1989, a excedat zona foarte favorabilă și favorabilă. În dese cazuri suprafețele cu in fibră au fost amplasate pe terenuri mai puțin propice cultivării acestei plante. Faptul că anumite verigi tehnologice nu au fost aplicate în totalitate, producțiile de in fibră din perioada menționată, în raport cu cerințele industriei textile, au fost nesatisfăcătoare atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

Astăzi suntem în situația când destinul producției de in fibră trebuie reluat la alți parametrii de producție.

Amplasarea culturii

Pentru început, suprafețele cultivate să se facă numai în zonele de cultură foarte favorabile (județele Suceava, Neamț, Harghita).

Inul, având un sistem radicular slab dezvoltat, solicită soluri suficient de profunde, permeabile, cu o bună capacitate de reținere a apei, evitându-se terenurile cu pantă mare afectate de eroziune. Solurile să fie neutre sau slab acide, iar suprafețele destinate inului de fibră să nu revină pe același teren mai devreme de 6-7 ani. Să se evite terenurile îmburuienate cu lolium, pir, costrei și altele.

Se va ține seama de remanența și fitotoxicitatea față de in a erbicidelor aplicate plantei premergătoare. Ca plante premergătoare sunt preferate cerealele de toamnă.

Lucrările solului

Arătura de bază se recomandă a fi executată timpuriu, cât mai uniform. Adâncimea arăturii variază în funcție de profilul solului și planta premergătoare. Și ea poate fi de 20 cm pe solurile puțin profunde și de 25-30 cm pe soluri mai profunde sau pe solurile înierbate (pajiști).

Nivelarea arăturii înainte de venirea iernii constituie un avantaj pentru pregătirea patului germinativ mai timpuriu în primăvară. Pregătirea patului germinativ în cele mai bune condiții, pentru o sămânță mică, este o condiție esențială pentru o cultură reușită. Prin folosirea combinatorului, vom avea un „pat tare“ și o „plapumă moale“, favorabile germinării și răsăririi uniforme a semințelor, cu efecte favorabile în realizarea unei culturi cu densități uniforme pe unitatea de suprafață, iar pe viitor asigurând o uniformitate a lungimii tulpinilor și a maturării plantelor.

Aplicarea îngrășămintelor

Pretențiile inului față de azot sunt reduse, dar poate suferi atât de lipsa, cât și de excesul acestuia. Aplicarea îngrășămintelor cu azot trebuie făcută în doze moderate și într-un raport echilibrat față de fosfor și potasiu. Pe solurile slab acide (pH 6-6,5) și cu fertilitate mijlocie se vor aplica 40 kg de azot substanță activă/ha, fosfor 60 kg s.a./ha, potasiu 40 kg s.a./ha. Cantitățile de azot pot varia de la 30 kg s.a./ha la 70 kg s.a./ha, în funcție de fertilitatea solului, dar respectând raportul N:P:K, cât mai echilibrat.

Îngrășămintele cu azot și cele complexe (NPK) se aplică primăvara odată cu pregătirea patului germinativ. Îngrășarea unilaterală cu exces de azot conduce la atacul bolilor, la căderea plantelor și la un conținut scăzut de fibre. Respectarea unei distribuiri uniforme a îngrășămintelor este foarte importantă, deoarece inul este cea mai pretențioasă plantă la administrarea îngrășămintelor chimice. În caz contrar, vom avea o cultură cu plante neuniforme ca înălțime și ca stadiu de coacere.

Sămânța și semănatul

Se va semăna numai sămânță certificată din soiurile: Codruța, Cosmin, Elan FD, Opal, Star FD. Pentru prevenirea bolilor criptogamice (antracnoza, fuzarioza), semințele se tratează cu fungicidul Orius 2 WS în doză de 1,5 kg/t, care poate fi utilizat în amestec cu Seedoprid 600 FS, insecticid ce asigură o protecție destul de îndelungată împotriva puricilor.

Epoca de semănat este primăvara cât mai timpuriu, când solul atinge 5°C la adâncimea de 5 cm și manifestă timp d 4-5 zile tendințe de creștere. Fiind o plantă de zi lungă, prin semănatul timpuriu beneficiază de mai multe zile scurte, cu nebulozitate crescută, importantă pentru creșterea în lungime a plantelor.

Adâncimea de semănat este de 3-4 cm, iar distanța dintre rânduri de 12,5 cm, însă semănatul la 6,5-7 cm prezintă avantajul unei repartizări uniforme a plantelor. Norma de sămânță la hectar se calculează astfel încât să se realizeze la semănat o densitate de 2.200-2.400 boabe germinabile/m.p.

Lucrările de îngrijire

Dacă între semănat și răsărire s-a format crustă, vom folosi grapa cu colți reglabili sau tăvălugul ușor cu cuie, perpendicular pe direcția rândurilor. Dacă sămânța a fost tratată cu un insecticid pentru combaterea puricilor, nu mai este necesar un tratament, după ce plantele au răsărit. În cazul în care sămânța nu a fost tratată și avem un atac de purici, vom face stropiri cu Decis 0,5 l/ha sau Fastac 0,1 l/ha.

Pentru a avea o cultură curată de buruieni, vom folosi pentru combaterea lor:

La erbicidarea preemergentă: Dual Gold, pentru combaterea monocotiledonatelor (mohor, iarba bărboasă, meișor, costrei) și a dicotiledonatelor (știr, zămoșită) în doză de 2 l/ha sau Tender în doză de 1-1,5 l/ha.

La erbicidarea postemergentă – Basagram Forte, pentru combaterea dicotiledonatelor (zârna, cornuți, știr), în doză de 2 l/ha, iar pentru combaterea pirului și costreiului din rizomi, Agil 100 EC în doză de 1-1,5 l/ha.

Recoltarea

Momentul optim de recoltare a inului de fibră coincide cu faza de maturitate galbenă, când frunzele de pe tulpină sunt căzute, rămânând doar cele de pe treimea superioară, iar majoritatea capsulele sunt galbene. Această fază este numită maturitate tehică, când fibra și-a terminat structura fascicolelor, neîncepând încă procesul de lignificare.

Recoltarea manuală înseamnă un consum mare de forță de muncă și o rentabilitate scăzută.

Recoltarea mecanizată este rentabilă și se recomandă pentru revigorarea culturii inului de fibră.

Recoltarea se poate face în mai multe variante:

  • mecanizat integral (smulgere-decapsulare-legare în snopi), iar manual doar așezarea snopilor în glugi pentru uscare.
  • mecanizat parțial (smulgere și decapsulare) sau numai smulgere, decapsularea în acest caz urmând a fi făcută în întreprinderile de prelucrare a tulpinilor de in.

Inginer agronom Vladimir GONCEARU

Fiind o plantă de climat răcoros, zonele favorabile pentru cultura inului de fibră din țara noastră sunt reprezentate de depresiunile intra și submontane. Zona foarte favorabilă o reprezintă depresiunile Gheorghienilor, Ciucului și Topliței din Transilvania, depresiunile Dornelor, Rădăuților din N-V a Moldovei. Favorabile sunt zonele colinare din vecinătatea Carpaților Orientali și Meridionali.

Pentru a realiza o cultură reușită de in de fibră trebuie să acordăm o atenție deosebită uniformității  densității plantelor pe unitatea de suprafață, precum și a uniformității lungimii și maturării plantelor.

Amplasarea culturii

Datorită sistemului radicular slab dezvoltat, inul trebuie amplasat pe soluri suficient de profunde, permeabile, cu capacitate bună de reținere a apei pe cât posibil pe terenuri mai plane sau cu o pantă redusă neafectată de eroziune. Se vor evita solurile grele cu exces de umiditate. Solurile trebuie să fie neutre sau slab acide (pH 6-7). Rotația culturii pe aceeași suprafață nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani. Se va ține cont de remanența și fitotoxicitatea erbicidelor aplicate plantei premergătoare. Ca premergătoare sunt preferabile cerealele de toamnă. De asemenea, se vor evita terenurile îmburuienate cu loliun, pir și costrei.

Lucrările solului

Arătura de bază trebuie făcută cât mai timpuriu și cât mai uniform. Adâncimea arăturii variază în funcție de profilul solului și panta premergătoare și poate fi de 20 cm pe solurile puțin profunde și de 25-30 cm pe solele înierbate (pajiști). Nivelarea arăturii înainte de venirea iernii constituie un avantaj pentru pregătirea patului germinativ mai timpuriu în primăvară.

Pregătirea patului germinativ în cele mai bune condiții pentru o sămânță mică este o condiție esențială pentru reușita culturii (densitate, uniformitate). Prin folosirea combinatorului patul germinativ va avea un „pat tare“ și o „plapumă moale“, favorabile semințelor de in și pentru o răsărire uniformă.

Aplicarea îngrășămintelor

Pretențiile inului de fibră față de azot sunt reduse, dar poate suferi atât de lipsa, cât și de excesul acestuia și de aceea trebuie aplicat în doză moderată și într-un raport echilibrat față de fosfor și potasiu. Raporturile de fertilizare N:P:K sunt în funcție de însușirile solului. Astfel, pe solurile slab acide (pH 6-6,5 ) și cu fertilitate mijlocie se vor aplica 40 kg azot substanță activă /ha,fosfor 60 kg.s.a./ha și potasiu 40 kg s.a./ha. Cantitățile de azot pot varia de la 30 kg s.a./ha la 70 kg.s.a./ha, în funcție de fertilitatea solului (mai mici pe cele cu fertilitate ridicată și crescute pe solurile cu fertilitate scăzută), dar respectând un raport  N:P:K cât mai echilibrat. Îngrășarea unilaterală, cu exces de azot duce la atacul de boli ale inului, adeseori la căderea plantelor și la un conținut de fibră scăzut și de slabă calitate. Respectarea unei distribuiri uniforme a îngrășămintelor este foarte importantă deoarece inul este cea mai pretențioasă plantă la uniformitatea administrării îngrășămintelor. De aceea este foarte importantă această lucrare pentru a avea o cultură uniformă ca talie și ca maturare.

Sămânța și semănatul

Se va folosi numai sămânță certificată din soiurile Codruța, Cosmin, Elan FD, Star FD. Pentru prevenirea apariției bolilor criptogamice (antracnoza, fuzarioza) semințele se tratează cu Orius 2 WS în doză de 1,5 kg/t și care poate fi utilizat în amestec cu Seedoprid 600 FS, insecticid, ce asigură o protecție destul de îndelungată împotriva puricilor.

Epoca de semănat este primăvara cât mai timpuriu, când solul atinge 5°C la adâncimea de 5 cm și care manifestă timp de 4-5 zile tendințe de creștere. Fiind o plantă de zi lungă prin semănatul timpuriu, beneficiază de mai multe zile scurte care sunt importante pentru creșterea ei în lungime. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm, iar distanța dintre rânduri este de 12,5 cm însă semănatul la 6,5-7 cm prezintă avantajul unei repartizări mai uniforme a plantelor.

Lucrările de întreținere

Dacă între semănat și răsărire s-a format crusta vom folosi grapa cu colți reglabili sau tăvălugi ușori cu cuie, perpendicular pe direcția rândurilor. Dacă sămânța a fost tratată cu un insecticid pentru combaterea puricilor nu mai este necesar un nou tratament după ce plantele au răsărit. În cazul în care sămânța nu a fost tratată și avem atac de purici vom face stropiri cu Decis 0.5 l/ha sau Fastac 0,1 l/ha.

Recoltarea

Momentul optim de recoltare a inului de fibră coincide cu faza de maturitate galbenă, când frunzele de pe tulpină sunt căzute, rămânând doar cele de pe treimea superioară, iar capsulele sunt în majoritate galbene. Această fază este numită maturitatea tehnică, când fibra și-a terminat structura fascicolelor, neîncepând procesul de lignificare. Recoltarea manuală înseamnă un consum mare de forță de muncă și cheltuieli care determină un cost mare de producție și beneficii scăzute. Recoltarea mecanizată este rentabilă și recomandată pentru revigorarea acestei culturi. Mecanizarea se poate face în mai multe variante:

  • smulgere – decapsulare – legare snopi – așezarea manuală a snopilor în clăi pentru uscare;
  • smulgere – decapsulare și așezarea tulpinilor în pale pentru uscare, strângerea și legarea manuală în snopi;
  • aceleași operațiuni, doar strângerea și legarea în snopi se face cu mașini speciale de ridicare și legare în snopi;
  • smuls mecanizat și lăsarea tulpinilor în pale la uscat – ridicarea și legarea în snopi se face manual sau mecanizat – operațiunea de decapsulare a tulpinilor se execută în topitorii.

Pentru combaterea buruienilor vom folosi:

  • Dual Gold pentru erbicidarea preemergentă, pentru combaterea monocotiledonatelor (mohor, iarba bărboasă, meișor, costrei) și dicotiledonatelor (știr, zămoșiță) în doză de 2 l/ha.
  • Tender ca preemergent pentru combaterea monocotiledonatelor și dico- anuale în doză de 1-1,5 l/ha.
  • La erbicidarea postemergentă se folosesc Basagran Forte, pentru combaterea dicotiledonatelor (zârna, cornuți, căpriță, știr) în doză de 2 l/ha, iar pentru combaterea pirului și costreiului din rizomi, Agil 100 EC, în doză de 1-1,5 l/ha.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Inul și cânepa reprezintă zestrea poporului român din cele mai îndepărtate timpuri. Acestea se cultivau și se prelucrau în sistem gospodăresc când aproape fiecare familie țărănească își confecționa straiele necesare din in și cânepă.

Dacă avem în vedere cum au evoluat suprafețele ocupate cu inul de fibră, acestea au crescut de la 13.800 ha în anul 1938 ha la 70.000 ha în perioada 1975-1989, când valoarea plantelor textile a fost reconsiderată. Concomitent cu sporirea suprafețelor cultivate cu inul de fibră, s-au dezvoltat și capacitățile de prelucrare primară (topitoriile) care puteau produce 75.000 tone fibre/an, din care 45.000 t. fibră de in și 30.000 t fibră de cânepă.

La creșterea necesarului de fibre naturale au fost luate în considerare și cerințele tot mai mari pe piața externă pentru țesăturile din fibre naturale, România având asigurat un debușeu excelent la export în Canada, SUA și în unele țări din Europa Occidentală.

Producția menționată mai sus la inul de fibră nu a putut fi realizată anual decât în proporție de 40-60%. Pot fi enumerate mai multe cauze: producții scăzute la ha, calitatea tulpinilor de in de calitate mediocră sau submediocră, prelucrarea tulpinilor în topitorii cu utilaje uzate fizic și moral, cu randamente scăzute pentru fuioare, în schimbul creșterii cantităților de fibră scurtă (câlți)

Ce s-a întâmplat între timp?

planta de in

Fibrele de in și cânepă și-au pierdut importanța economică odată cu prăbușirea industriei textile. Cele 28 de topitorii au dispărut și ele odată cu darea utilajelor la fier vechi. Cultivatorul neavând unde să predea producția de tulpini de in, a dispărut și el. Dispariția celor 3 agenți economici a condus la situația actuală în care se găsește inul de fibră.

Prezența acestuia este cunoscută doar ca exponat de muzeu.

Care ar fi căile de relansare a producției de fibră de in?

  • Pentru cultivatori (fermieri) relansarea inului de fibră să se facă în zona de cultură a inului cea mai favorabilă (județele Suceava, Neamț, Harghita).

Acordarea de credite avantajoase pentru dotarea cu utilaje performante și cu mașini de recoltat tulpini (cu operațiunile de smuls și legat tulpini în snopi).

  • Pentru sectorul de prelucrare – renunțarea la tehnologia clasică prin excluderea topitului tulpinilor în bazine, care necesită un volum mare de forță de muncă, consum mare de apă, existența unei stații de epurare cu pericolul ca apele uzate să polueze mediul înconjurător.

Obținerea fibrelor prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Un exemplu în acest sens îl constituie firma olandeză Hemp Flax la cânepă, dar și unele încercări în țara noastră la topitoria de in Joseni – Harghita care dispunea de un asemenea utilaj.

  • În al treilea rând, producerea fibrelor de in este strâns dependentă de producția industrială și de volumul necesarului de fibre naturale care se solicită de către aceasta.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti