Semănatul este lucrarea prin care se pun bazele nivelului și calității recoltelor. Se poate spune despre un semănat că este de bună calitate atunci când sămânța a fost corect repartizată pe orizontală, la aceeași adâncime, pe un substrat de sol așezat, cu aport capilar al apei la nivelul seminței, unde germinarea semințelor și răsărirea plantelor au loc în timp scurt, exploziv, uniform, cu plante viguroase și s-a realizat densitatea stabilită cu acoperirea rapidă a terenului și înăbușirea buruienilor.

Pentru realizarea acestor condiții este necesar:

a) Să se folosească numai sămânță de calitate, procurată de la comercianți autorizați, însoțită de buletin de analiză și tratată contra bolilor și dăunătorilor.

b) Să se respecte epoca optimă de semănat specifică fiecărei culturi și ținând seama de evoluția schimbărilor climatice.

c) Să se folosească semănători bine pregătite, corect reglate și să se efectueze proba cu semințe pentru a realiza toți parametrii în condiții optime.

d) Semănatul să se efectueze într-un pat germinativ corespunzător cerințelor fiecărei culturi.

e) Deplasarea agregatului de semănat să se facă perpendicular sau oblic față de deplasarea agregatului de pregătire a patului germinativ și să se realizeze rânduri drepte, paralele și echidistante.

f) Viteza de deplasare în lucru să fie cât mai uniformă.

g) La capetele parcelei se va asigura o zonă de întoarcere egală cu 1-2 lățimi de lucru a semănătorii care se vor însămânța la încheierea lucrării.

h) În cadrul AC se vor folosi semănători speciale care să asigure un contact intim al seminței cu solul, fără resturi vegetale.

i) În cadrul agriculturii de precizie, semănătorile digitalizate, pe baza hărților realizate în urma analizelor agrochimice, vor distribui cantități variabile de sămânță, în funcție de fertilitatea terenului.

Trecând în mod corect la semănatul grâului care ocupă cea mai mare suprafață la însămânțările din toamnă, precizăm următoarele:

Epoca de semănat este foarte importantă deoarece de alegerea corectă a datei semănatului depinde pregătirea tinerelor plante pentru iernare. De regulă, semănatul începe când se înregistrează temperaturi de 13-15°C și trebuie să se încheie la 8-9°C, adică în 10-15 zile.

Este necesar ca, până la sosirea înghețului, suma gradelor termice utile accumulate să fie de 500°C. În condiții normale, aceasta se realizează între 1 octombrie și 1 decembrie. De aceea, epoca optimă de semănat era între 1-10 octombrie. Cu frecventele schimbări climatice acum este mai greu de stabilit aceste date. Trebuie urmărită și prognoza METEO pe timp mediu și mai lung și ar fi de dorit ca ANM să comunice aceste prognoze pe zone agricole, după care să se orienteze fermierii. Oricum, semănatul s-a prelungit până în 20-25 octombrie, în funcție de evoluția vremii.

Nu este indicat semănatul mai timpuriu deoarece apar atacurile de afide, de făinare și rugini, plantele cresc mult vegetativ, devenind sensibile la iernare, terenul se îmburuienează din toamnă și plantele sunt predispuse la cădere.

Și întârzierea semănatului este nedorită deoarece plantele nu sunt suficient călite pentru iernare, au rezistență scăzută la secetă, nu valorifică eficient elementele nutritive și întârzie vegetația.

Important este ca, la intrarea în iarnă, plantele să aibă 2-3 frați, să fie bine dezvoltat sistemul radicular embrionar și să acumuleze în nodul de înfrățire și în frunze cantități mari de zaharuri.

La stabilirea densității culturii se ține seama de calitatea terenului, de însușirile solului și se urmărește realizarea a 600-700 spice/m2 la recoltare.

Există păreri diferite în această privință. Unii fermieri doresc ca toate spicele să provină numai de la plantele principale și folosesc cantități mai mari de sămânță la semănat (600-700 boabe germinabile/m2), iar alții reduc cantitatea de sămânță (300-400 boabe germinabile/m2) și obțin același număr de spice și de la frați (soiuri cu capacitate de înfrățire mare).

Fiecare fermier, pe baza propriei experiențe, folosește la semănat cantitatea de sămânță care îi asigură cele mai mari producții.

Adâncimea de semănat este, de regulă, 4-5 cm, depinzând de teren și starea de umiditate a solului, dar și de lungimea coleoptilului la soiul folosit.

În toamnele secetoase este foarte greu de apreciat adâncimea de semănat. Dacă solul are puțină umiditate la adâncimea de 5-6 cm, există tendința de a semăna mai adânc pentru a beneficia de această umiditate. Dar umiditatea respectivă nu este suficientă pentru a asigura procesul de germinare, în schimb este suficientă pentru înmulțirea ciupercilor care provoacă mucegăirea și putrezirea semințelor.

În acest caz este mai indicat să se însămânțeze la adâncime mai mică, într-un strat de sol uscat, unde sămânța stă ca în sac și la prima ploaie germinează și răsare.

Există un risc și în acest caz dacă prima ploaie are o cantitate de apă redusă. Ea poate provoca germinarea seminței, însă dedesubt solul, fiind uscat, germenul se usucă, având loc ceea ce se numește mințirea colțului.

Însă, de regulă, toamna ploile aduc suficientă apă pentru a asigura germinarea și răsărirea plantelor. Important este ca solul să aibă un grad de afânare care să asigure înmagazinarea și conservarea întregii cantități de apă din precipitațiile din perioada de toamnă-iarnă, iar în primăvară grâul să își reia vegetația într-un sol cu suficiente rezerve de apă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În majoritatea zonelor agricole din țara noastră primăverile au devenit tot mai secetoase, cu vânturi uscate care scot apa din stratul superficial al solului. De aceea este necesar ca pentru culturile de primăvară și în special pentru cele din urgența I terenul să fie pregătit din toamnă. La intrarea în iarnă, solul trebuie să fie afânat, mărunțit și nivelat, situație în care în primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, putând însămânța culturi din urgența I în mustul zăpezii.

La desprimăvărare, solul trebuie să fie lucrat cât mai puțin sau deloc pentru a asigura conservarea apei.

În solul afânat brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor la 2-4 cm, adâncime la care se însămânțează majoritatea semințelor din urgența I (cereale de primăvară, lucernă, trifoi, sfeclă, linte, năut, muștar, rapiță, in etc.). Pentru cele însămânțate mai adânc este necesară o singură lucrare cu combinatorul, până la adâncimea de semănat, efectuată în aceeași zi.

Însămânțarea timpurie asigură răsărirea explozivă și uniformă a plantelor, creșterea viguroasă și ocuparea terenului pe care-l protejează și înăbușă buruienile, iar fenomenele de polenizare și fecundare au loc înainte de apariția secetei și arșiței.

Plantele premergătoare pentru culturile de primăvară se recoltează în perioada de vară sau de toamnă. După recoltarea culturilor de vară se efectuează imediat o lucrare de dezmiriștit cu grapa cu discuri care mărunțește și amestecă resturile vegetale cu stratul superficial al solului formând un fel de mulci. În acest mulci sunt create condiții pentru răsărirea buruienilor și a samulastrei, asigurând un covor verde care protejează solul, evită levigarea nitraților, reduce gradul de îmburuienare și asigură cantități importante de masă vegetală pentru fertilizarea solului. Când se realizează umiditatea necesară, se execută arătura care încorporează masa vegetală de 12-15 cm, adâncime pentru descompunerea aerobă cu formarea de humus și substanțe nutritive.

În situația când în sol se găsesc straturi impermeabile acestea trebuie distruse pentru a asigura o bună permeabilitate a apei. Când stratul impermeabil se găsește în orizontul arabil (hardpan) poate fi distrus cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează 10 cm sub fundul brazdei. Dacă se găsește la 35-45 cm se lucrează cu cizelul, iar dacă se găsește la 60-70 cm se distruge cu scarificatorul.

Lucrat în acest fel, solul înmagazinează în plus 700-800 mc/ha apă, peste 100 kg/ha azot și de 3-5 ori mai mult fosfor.

După recoltarea culturilor de toamnă (porumb, floarea-soarelui, soia ș.a.) se execută o lucrare cu grapa cu discuri pentru mărunțirea tulpinilor, după care se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată până la adâncimea la care se scot bolovanii. Dacă plugul nu are dispozitiv pentru grapa stelată, cel târziu a doua zi, când solul este încă reavăn, se grăpează.

În situația când în mod greșit s-a lucrat când solul este uscat și rezultă bolovani sau umed și rezultă brazde „curele“ acestea nu trebuie mărunțite folosind utilaje precum grapa rotativă care transformă agregatele structurale în praf. Se așteaptă mai multe etape de umezire-uscare, de îngheț-dezgheț care favorizează mărunțirea naturală a solului, fără a distruge agregatele structurale. În acest caz se execută grăparea terenului în ferestrele iernii și la desprimăvărare solul este corect afânat, mărunțit și nivelat, favorabil însămânțării în condiții optime.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Culturile recoltate în vară constituie, în mare parte, plantele premergătoare pentru culturile ce se vor înființa în toamnă. De aceea, modul cum se pregătește terenul, pe suprafețele eliberate, este hotărâtor pentru calitatea însămânțărilor din toamnă.

Fermierii mai exigenți cu respectarea regulilor agrotehnice au executat o lucrare de afânare imediat după recoltare. De regulă, solurile la adâncimea de peste 20 cm posedă o afânare naturală încât nu sunt necesare lucrări mai adânci de 18-20 cm. O arătură mai adâncă înseamnă diluarea materiei organice și a substanțelor minerale și, cu fiecare un cm în plus, mai adânc, se răstoarnă 130 t/ha sol, cu uzura utilajelor și consum de motorină inutil.

Pe solurile grele, argiloase, compactate se aplică lucrări de afânare cu cizelul până la 35-40 cm sau cu scarificatorul până la 60-70 cm, o dată la 3-5 ani.

În condiții normale, imediat după recoltare se efectuează o lucrare de dezmiriștit sau, dacă terenul este tasat pe stratul arabil, se lucrează mai întâi cu cizelul până la 18-20 cm și apoi se dezmiriștește. Unii fermieri execută direct arătura la 18-20 cm adâncime.

Cea mai indicată este lucrarea de dezmiriștit deoarece se amestecă resturile vegetale tocate cu stratul superficial al solului formând un fel de mulci. În acest mulci se realizează condiții pentru graminarea și răsărirea buruienilor și a samulastrei. Stratul res­pectiv permite pătrunderea apei din precipitații, asi­gură conservarea ei în sol și se inten­sifică procesele biologice. Determinările de umiditate efectuate în toamnă arată că în parcelele dezmiriștite se găsea 19,5% umiditate, iar în cele nelucrate 11%. Din precipitațiile căzute se pierde 13,7% în solul afânat și 80,6% în cel neafânat.

Atât după arătură cât și după dezmiriștire pe suprafețele respective s-a format un covor vegetal care protejează solul de acțiunea mecanică a precipitațiilor, de arșiță și evită eroziunea și levigarea nitraților care sunt consumați de covorul vegetal și se întorc în sol odată cu acesta.

În prezent, pe suprafețele eliberate în vară, indiferent ce lucrări s-au efectuat, ca urmare a precipitațiilor frecvente, terenul s-a îmburuienat.

Este necesar ca acest covor vegetal să fie tocat înainte de a forma semințe care să îmburuieneze mai mult solul și să fie încorporat sub brazdă până la 12-15 cm adâncime pentru a fi descompus de bacteriile aerobe cu formarea de elemente nutritive și humus. Din humusul nou format, 80% se mineralizează cu formarea de elemente nutritive, iar restul intră în rezerva solului, crescând fertilitatea.

Unii fermieri lasă stratul vegetal la suprafața solului, ca o litieră, în situația când dispun de semănători speciale pentru asemenea condiții.

Dacă se intenționează efectuarea arăturii, aceasta trebuie să fie executată după o ploaie, când solul are umiditatea optimă pentru arat, adică pe solul argilos un interval scurt – 18-21%, pe solul nisipos un interval mai lung – 7-21%, chiar 28%, iar pe solurile lutoase o umiditate intermediară, între acestea.

În situația când plugul nu lucrează în agregat cu grapa stelată pentru a asigura o bună mărunțire, nivelare și așezare a solului, cu posibilități de conservare a apei, este necesar ca după executarea arăturii, cel târziu a doua zi, să se treacă cu o grapă care să realizeze aceste cerințe.

În acest fel, în preajma semănatului terenul este pregătit ca după o singură trecere cu combinatorul, până la adâncimea de semănat, să fie realizate toate condițiile pentru semănatul în epoca optimă și de calitate superioară.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Reușita culturii grâului este condiționată, în primul rând, de calitatea semănatului. Avem în vedere epoca optimă de semănat, distribuirea cât mai uniformă în spațiu a semințelor și asigurarea aceleiași adâncimi de încorporare a seminței în sol. La acestea se adaugă, în mod hotărâtor, necesarul de apă pentru germinarea și răsărirea explozivă și uniformă a plantelor.

Preocuparea permanentă a cultivatorilor este să asigure înmagazinarea în sol a fiecărei picături de apă și să limiteze, prin toate mijloacele, pierderea apei din sol. Socotind ca plante premergătoare pentru grâu culturile recoltate în vară (mazărea, rapița, borceagul, muștarul, cartofii timpurii ș.a.) acestea, la eliberarea terenului, mai lasă în sol anumite cantități de apă care, pentru a fi conservate, este necesar ca imediat să se efectueze lucrarea de dezmiriștit.

S-au efectuat analize și pe stratul 0-30 cm solul mai conținea, imediat după recoltare, 11,4% umiditate, după 4 zile a scăzut la 8,4%, iar după 10 zile mai avea 6,16% umiditate.

Analizând umiditatea solului într-un teren dezmiriștit comparativ cu cel nedezmiriștit, s-au constatat următoarele:

– în teren dezmiriștit umiditatea în iulie era 15%, în august 14,3% și în septembrie 13,1%;

– în teren nedezmiriștit, umiditatea în iulie era 12%, în august 9,5% și în septembrie 5,4%.

La determinările efectuate în toamnă, înainte de semănat, s-a constatat că atunci când s-a arat în iulie la 15 cm solul conținea pe stratul 0-20 cm 357 t/ha apă, când s-a discuit în iulie și s-a arat în august avea 375 t/ha apă, iar în terenul nelucrat 255 t/ha apă, cu 120 t/ha mai puțină.

Rezultă că o lucrare cu grapa cu discuri la 8-10-12 cm adâncime efectuată imediat după recoltarea culturilor premergătoare și o arătură la 15-18 cm adâncime, efectuată după 2-3-4 săptămâni, când tractoarele devin disponibile și umiditatea solului permite o arătură de bună calitate, realizată cu plugul în agregat cu grapa stelată, asigură cele mai bune condiții pentru semănatul de calitate.

Într-un asemenea teren pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul în preziua sau în ziua semănatului care lucrează numai stratul superficial, cât adâncimea de încorporare a seminței în sol.

În urma acestei lucrări rezultă un pat germinativ cu condiții optime pentru germinarea și răsărirea grâului, fiind format din agregate cu diametrul sub 1 mm 35%, de 1-10 mm 30% și de peste 10 mm 35%.

Acestea ar fi condițiile ideale pentru însămânțarea grâului.

Dar sunt și cazuri când unii cultivatori se gândesc la însămânțările de toamnă mai târziu, când solul este foarte uscat și execută arături adânci din care rezultă bolovani tari precum betonul. Printre aceștia se creează canale prin care circulă aerul uscat, eliminând și puțina apă existentă sub stratul arat. Pentru sfărâmarea bolovanilor se trece în mod repetat cu grapa cu discuri, cu tăvălugi și uneori chiar cu grape rotative care, la turația de 500-1.000 rot./minut, distrug structura solului, îl macină și îl prăfuiesc.

Prin aceste lucrări repetate se creează un strat mărunțit (prăfuit) la suprafață, însă dedesubt bolovanii rămân intacți, printre care circulă aerul.

Cel mai indicat ar fi ca asemenea suprafețe să fie destinate culturilor de primăvară pentru ca în perioada de iarnă, prin procesele de umezire-uscare, îngheț-dezgheț să aibă loc o așezare a solului.

Dacă se însămânțează în acest strat mărunțit de la suprafață fără a avea un substrat umezit, sămânța stă ca „în sac“ până apar primele precipitații. Acestea determină germinarea semiței dar, dacă ulterior apare o perioadă de uscăciune, neavând un substrat prin care are loc ascensiunea capilară a apei, grâul încolțit se usucă, apărând așa-numita „mințire a colțului‟.

Pentru clarificarea situației privind comportarea seminței de grâu încolțit după întreruperea umidității, un anumit timp am organizat o experiență cu următoarele variante:

• Asigurat umiditate continuă (varianta martor);
• Întrerupt umiditatea 24 de ore, după care s-a reumezit;
• Întrerupt umiditatea 48 de ore, după care s-a reumezit;
• Întrerupt umiditatea 72 de ore, după care s-a reumezit.

După 7 zile am constatat următoarele:

– la varianta 1 se formaseră câte 5 rădăcini embrionare care măsurau, în medie, 11,1 cm, iar tulpinița avea 8,5 cm;

– la varianta 2 se formaseră 3 rădăcini embrionare cu lungimea de 4,7 cm, iar tulpinița avea 4,2 cm;

– la varianta 3 apăruseră rădăcini embrionare foarte scurte, iar tulpinița avea 1,5 cm;

– la varianta 4 am constatat doar tendințe de reluare a activității, dar majoritatea germenilor erau uscați.

Prin urmare, sunt suficiente 3 zile de uscăciune după germinarea seminței de grâu ca să apară uscarea germenilor (mințirea colțului).

Cultivatorii cu experiență și care nu renunță la arătură urmăresc că execute această lucrare când solul permite și numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani. Altfel, când solul este uscat, cel mai indicat este să se lucreze cu grapa cu discuri grea sau să se însămânțeze în teren nelucrat, dacă se dispune de semănători adecvate.

În asemenea condiții este indicat să se întârzie epoca de semănat ca sămânța să germineze când timpul devine răcoros și după o ploaie nu mai apar perioade de uscăciune care pot provoca mințirea colțului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU