Pentru a ridica la maxim cantitativ și la optim calitativ producția agricolă sunt necesare măsuri de fertilizare echilibrată cu asigurarea nutrienților în special când plantele se găsesc în faze critice și în faze de consum maxim. La stabilirea dozelor de îngrășăminte se au în vedere, pe de o parte, conținutul solului în elemente nutritive determinat prin analize agrochimice, iar pe de altă parte, consumul de elemente nutritive ale plantelor în funcție de nivelul producției planificate.

În condițiile când costul îngrășămintelor este foarte ridicat este necesar să se gestioneze cu mare grijă consumul de îngrășăminte și să se aplice corecții în funcție de condițiile pedoclimatice ale anului agricol și de situația din fiecare parcelă. Prin aceasta răspundem pozitiv și Directivei UE privind reducerea consumului de îngrășăminte chimice.

Asemenea corecții se referă la:

► În funcție de rezerva de apă existent în sol la desprimăvărare:

■ se adaugă 3 kg/ha azot pentru fiecare 10 mm apă în plus și

■ se scad 5 kg/ha azot pentru fiecare 10 mm în minus față de media zonei.

► În funcție de adâncimea la care a ajuns umiditatea în sol:

– când a ajuns la 60 cm se aplică 50% din doză;

– când a ajuns la 90 cm se aplică 75% din doză și

– când a ajuns la 120 cm se aplică doza întreagă.

► În funcție de planta premergătoare se corectează astfel:

– minus 30 kg/ha azot după leguminoase boabe;

– minus 20 kg/ha azot după borceag și trifoi;

– doza întreagă după porumb și floarea-soarelui;

– plus 20-25 kg/ha azot după sfecla de zahăr.

► În funcție de indicele de azot (IN) al parcelei respective:

■ Când se aplică îngrășăminte foliare crește coeficientul de valorificare a azotului cu 6-18% și a fosforului și potasiului cu 6-9%. În acest caz doza de îngrășăminte se reduce cu 15-25%.

■ Dacă în timpul vegetației sunt ploi abundente se adaugă 15 kg/ha azot.

■ După starea de vegetație a grâului la desprimăvărare:

– dacă este slab, neînfrățit, se majorează doza cu 15-20 kg/ha azot;

– dacă e bine dezvoltat și cu densitate corespunzătoare, se reduce cu 15-20 kg N/ha.

■ În asolamentul întocmit științific se reduce doza de azot cu 30-50% și de fosfor și potasiu cu 20-40%.

■ Când se aplică îngrășăminte starter care stimulează germinația și înrădăcinarea și o creștere viguroasă în primele faze de vegetație, se poate reduce doza de îngrășăminte cu 20-40%.

■ Coeficientul de corecție a dozelor de îngrășăminte în funcție de gradul de aprovizionare a solului este:

– la aprovizionarea scăzută este: 1,3-1,5 N; 1,3-1,5 P2O5; 1,3-1,5 K2O.

– la aprovizionarea normală se aplică doza întreagă.

– la aprovizionarea ridicată este: 0,5-0,7 N;

0,5-0,75 P2O5; 0,5-0,75 K2O.

Dozele calculate se înmulțesc cu coeficienții respectivi.

■ Eficiența îngrășămintele în funcție de pH-ul solului.

■ Pe solul cu mai puțin 6 mg P2O5/100 mg sol se majorează doza de fosfor cu 15-20 kg P2O5 pentru fiecare 1 mg sub 6 mg P2O5/100 g sol.

■ Se va avea în vedere că prin activitatea microbiologică din sol se acumulează azot astfel:

– 10-30 kg/ha prin fixare liberă;

– 70-90 kg/ha prin fixare asociativă;

– 60-300 kg/ha prin fixare simbiotică.

De aceste cantități se va ține seama la stabilirea dozelor de azot.

■ Se apreciază că din dozele de îngrășăminte aplicate se valorifică:

– 30-50% la sistemul clasic de fertilizare;

– 50-60% când se folosesc îngrășăminte cu eliberare treptată/controlată;

– 80-90% când fertilizarea de bază se asociază cu aplicarea îngrășămintelor foliare, cu biostimulatori etc.

■ În situația fermelor digitalizate care asigură o analiză agrochimică riguroasă pe baza căreia se întocmesc hărțile topografice și cartografice, iar la administrarea de îngrășăminte se folosesc mașini care aplică îngrășăminte cu rată variabilă, în acest caz doza de îngrășăminte se reduce semnificativ și parcelele sunt uniform fertilizate.

Urmărind atent evoluția vegetației culturilor în câmp se mai pot întâlni și alte situații când este necesară corectarea dozelor de îngrășăminte. Este important să nu se facă risipă cu cheltuieli inutile și cu poluarea mediului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Este obișnuit astăzi, în toate discursurile despre descreșterea economică sau despre schimbări climatice, să dai vina pe agricultură, fără a înțelege pe deplin ce înseamnă aceasta și care ar putea fi consecințele pentru societate, în ansamblu. În special, acest tip de argument neglijează relația strânsă dintre energie și agricultură și faptul că „rațional sau nu, fără energie nu va exista agricultură...“.

Datorită utilizării energiei abundente și ieftine, țările OCDE au cunoscut o transformare radicală a calității vieții, inclusiv a sănătății umane, după cel de-al Doilea Război Mondial. Combustibilii fosili – prea des subestimați sau denigrați – care au făcut posibilă această revoluție au crescut și speranța de viață. Ca urmare, populația acestor țări a crescut substanțial. Prin urmare, a fost necesar ca aprovizionarea cu alimente să țină pasul cu această creștere.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, oamenii de știință preocupați de riscul penuriei de alimente au căutat modalități de a crește randamentul producției. Geneticistul american Norman Borlaug, de exemplu, a dezvoltat noi soiuri de cereale hibride care pot crește recoltele la hectar și pot facilita recoltarea mecanică.

Pentru contribuția sa la eradicarea riscului de foamete, Borlaug a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1970. Acest progres, împreună cu utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor, a fost exportat în întreaga lume, cu excepția Africii, care rămâne încă mult în urmă, parțial din cauza guvernării și a lipsei de energie abundentă și ieftină.

Datorită metodelor științifice (de exemplu, selecția semințelor, inclusiv OMG-urile) și a utilizării inputurilor în agricultură, în anii 1960 și 1990, productivitatea agricolă a crescut atât de puternic încât foametea este acum o amintire îndepărtată.

Cu toate acestea, această revoluție verde nu ar fi fost posibilă dacă ar fi fost necesară continuarea lucrării pământului ca înainte. Fermierii se confruntă din ce în ce mai mult cu lipsa forței de muncă, cu venituri scăzute și costuri mari ale inputurilor care au adesea un impact negativ asupra profitabilității producției. Recoltarea mecanizată, în care intervenția umană este redusă la minimum, ajută la susținerea agriculturii europene și nu numai.

De îndată ce motorul cu ardere internă a devenit disponibil, agricultura a fost mecanizată, tocmai pentru a evita munca manuală grea; petrolul a stat la baza acestei revoluții. Primele tractoare industriale au fost construite în Statele Unite în 1892, dar nu erau foarte manevrabile. În 1917, Henry Ford a construit faimosul Fordson, tractorul care a dus la mecanizarea globală a agriculturii. Ford a dominat rapid piața datorită costurilor reduse de producție, care a fost succesul mașinii Ford T. Lamborghini – mașina sport de lux, dar își datorează succesul faptului că a început prin a inova motoarele diesel pentru tractoare.

Un simplu calcul va fi suficient pentru a măsura ridicolul propunerii de abandonare a tractoarelor, așa cum au cerut ecologiștii naivi. Conform celor mai recente date ale Băncii Mondiale pe care le-am găsit, în 2002 erau 24 de milioane de tractoare agricole utilizate în întreaga lume. Douăzeci de ani mai târziu, este rezonabil să se estimeze că acum există 30 de milioane. Puterea tractoarelor variază de la câțiva cai putere (CP) până la 600 CP pentru cele folosite în fermele gigantice (cum ar fi în Statele Unite). Dacă presupunem, în mare parte implicit, o putere medie de 100 CP per tractor, ajungem la peste 22 de miliarde de echivalent putere umană. Puterea tractoarelor din lume  este echivalentă cu aproape de trei ori populația totală a lumii, inclusiv bătrânii și copiii.

Eliminarea muncii grele – adică puterea musculară! – a contribuit în mare măsură la îmbunătățirea sănătății și a speranței de viață a lucrătorilor agricoli. Hotărârea unor ecologiști de a reveni la energia musculară nu poate fi explicată decât prin viziunea lor malthusiană, întrucât este evident că abandonarea energiei hidrocarburilor în agricultură nu poate duce decât la malnutriție fatală.

În ciuda acestui succes incontestabil, unii ecologiști europeni pretind că le spun fermierilor cum să-și conducă fermele. Le spun chiar africanilor să nu ne copieze. Ei se opun progreselor tehnologice în agricultură, ajungând chiar atât de departe încât să descurajeze folosirea tractoarelor în favoarea „forței musculare“ – un neologism ecologic pentru transpirație și biciuirea animalelor.

De fapt, la fel cum multinaționalele au fost denigrate în Africa, ONG-urile de mediu, bisericile, guvernele și agențiile ONU s-au opus adevăratei revoluții verde. Rezultatul, din păcate, este că „agro-ecologia“ se dezvoltă în Africa subsahariană, mai degrabă decât agricultura verde care a permis Europei să aibă suficiente produse materii prime. Așa cum se întâmplă adesea, atunci când credem că facem ceea ce trebuie, rezultatul este invers. În iulie 2020, revista Nature Food a publicat un studiu intitulat „Limits of agroecology to overcome low crop yields in Sub-Saharan Africa“, care, pe baza a 933 de observații din 16 țări, a concluzionat că „deși agroecologia poate aduce beneficii în ceea ce privește solul, aceasta nu permite micilor fermieri africani să depășească productivitatea scăzută a culturilor și insecuritatea alimentară pe termen scurt“.

Organizațiile de caritate au o mare responsabilitate. De fapt, agroecologia nu va elimina deficitele și penuria alimentară. Avem nevoie de un studiu pentru a demonstra acest lucru? De ce am abandonat agroecologia în Europa și Statele Unite? Să mulțumesc companiilor petroliere cumpărând motorină de la ei? Nu există nicio comparație între agricultura mecanizată și fertilizată și micile creșteri ale randamentului noilor tehnologii promovate de constelația ONG-urilor de mediu și presupus umanitare însă îndestulându-se cu banii contribuabililor europeni.

Din 2020, UE trăiește într-o frenezie energetică a hidrogenului. Pentru a limita emisiile de CO2, Comisia Europeană a acordat o prioritate financiară ridicată producției de hidrogen. Cu toate acestea, progresele nu ar fi fost posibile fără intervenția a peste 150 de ani de chimie în agricultură. Plantele au nevoie de trei elemente principale pentru a se dezvolta pe deplin: azot, fosfor și potasiu. Plantele obțin acești nutrienți din surse organice prezente în mod natural în sol, dar cu fiecare recoltă solul se epuizează și recoltele sunt reduse. Oamenii au trăit astfel de mii de ani. Strămoșii noștri au descoperit că gunoiul de grajd și compostul au îmbunătățit productivitatea pământului. Chimiștii de la începutul secolului al XIX-lea, precum Marcelin Berthelot, au descoperit în cele din urmă că îngrășămintele azotate (nitrat de sodiu, azotat de amoniu, sulfat de amoniu, clorură de amoniu...) „fertilizează“ solul.

Potrivit FAO, între 2002 și 2019, producția de îngrășăminte a crescut de la 87 de milioane de tone (Mt) la 123 Mt. Principalul producător este China cu 32 Mt, sau un sfert din producția mondială. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că China are 1,4 miliarde de oameni de hrănit. Potrivit unui studiu, va dura până în 2065 pentru ca populația Chinei să scadă la 1,2 miliarde. China va rămâne gigant în ceea ce privește cererea de alimente, îngrășăminte și energie. Potrivit Comisiei Europene, consumul de îngrășăminte pe bază de azot în UE este estimat la 59 kg la hectar, cu variații mari în funcție de tipul de agricultură și producție. Creșterea prețurilor la gaze, care reprezintă 90% din costurile lor de producție, este de așa natură încât în 2022, comparativ cu 2021, livrările de îngrășăminte către fermieri au scăzut cu 10% într-un an. Acest lucru are impact asupra randamentelor.

De fapt, amoniacul este necesar pentru a face îngrășământ, iar amoniacul este obținut din azot din aer și hidrogen, care, la rândul său, este făcut din hidrocarburi sau cărbune, folosind procesul Haber-Bosch. În cartea sa din 1922 despre chimia industrială – veche de un secol! – Paul Baud afirmă că în 1912 un metru cub de hidrogen produs prin electroliza apei costa între 0,55 și 0,95 franci francezi, iar din cărbune între 0,15 și 0,19 franci. Deoarece chimia nu s-a schimbat, acest lucru explică de ce hidrogenul, baza îngrășămintelor, nu este încă produs prin electroliza apei folosind energie electrică, fie din surse nucleare sau regenerabile. Această realitate chimică va rămâne pentru totdeauna.

Pe de altă parte, turbinele eoliene și panourile solare pot produce electricitate verde pentru rețea sau hidrogen verde pentru transport curat (deoarece Comisia Europeană își propune să facă sectorul transporturilor mai ecologic). Nu este posibil să le faci pe amândouă în același timp. Acesta este motivul pentru care ecologiștii cărora nu le place energia cu hidrogen au denunțat politica hidrogenului care spun ei „canibalizează“ frumoasa producție de electricitate verde.

Având în vedere că 130 de milioane de tone de hidrogen sunt produse în fiecare an pentru industria chimică și că pe o piață globalizată nu poate exista decât un singur preț, orice gram de hidrogen care este produs ipotetic prin electroliza apei cu energie regenerabilă va merge pe piața indispensabilă pentru producție și nu pe piața de lux a energiei electrice verzi. Cu excepția cazului în care acest import este subvenționat cu noi taxe justificate de EnergieWende, Germania nu va importa hidrogen din Maghreb sau Angola pentru a-l arde ca energie primară banală. Belgia va trebui să cheltuiască o mulțime de bani publici pentru a importa posibilul hidrogen produs în Namibia. Ar fi, de asemenea, ecocolonialism, deoarece această țară din sud-vestul Africii își importă toată energia electrică din țările învecinate, iar Eskom, compania de energie din Africa de Sud, este nevoită să taie electricitatea în propria țară pentru a-și îndeplini obligațiile de furnizare către Namibia. Arderea hidrogenului este ca și cum ai arde o geantă Louis Vuitton pentru a produce căldură și a pune în pericol producția agricolă.

Rusia are cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume, cu costuri de producție scăzute și este un producător major de îngrășăminte pe bază de azot atât de necesar. Potrivit FAO, între 2002 și 2019, exporturile de îngrășăminte vor crește de la 24 de milioane de tone (Mt) la 46 Mt. Rusia este principalul exportator, reprezentând 12% din comerțul mondial.

De la vârful din 2013, fermierii și-au redus utilizarea de îngrășăminte. UE trebuie să fie preocupată de producția de îngrășăminte chimice și să revină la bunul simț, evitând îngrășămintele scumpe. Acestea evident că nu pot fi produse de turbine eoliene și panouri fotovoltaice.

Datorită hidrocarburilor, generațiile anterioare au construit o lume a prosperității care a eradicat foamea, a abolit sclavia și a crescut speranța de viață. Revoluția verde – cea adevărată – a fost unul dintre instrumentele cheie. A fost posibilă doar prin petrol. Fără hidrocarburi abundente și ieftine, progresul ar fi fost rezervat bogaților și privilegiaților. Petrolul, în ciuda tuturor dezavantajelor sale, va rămâne indispensabil pentru progresul continuu în agricultură și în toate celelalte activități ale noastre. Fără hidrocarburi fosile ieftine și abundente, foamea mondială va reveni și agricultura europeană va dispărea pentru că restul lumii nu visează la tranziție energetică.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Îngrășămintele sunt foarte sensibile la factorii de mediu. Dacă respectați câteva reguli de bază, calitatea îngrășământului nu va fi afectată și depozitarea se va face în condiții de siguranță.

Factori ce pot influenta calitatea îngrășămintelor în timpul depozitării

Umezeala

Este important să protejați îngrășămintele împotriva umezelii atât în timpul transportului cât și mai târziu în timpul depozitării. Dacă îngrășămintele sunt  protejate de umezeală, capacitatea de împrăștiere a acestora este menținută. Prin urmare, este important ca mijloacele de transport să fie curate și uscate și descărcarea îngrășămintelor să se facă doar în condiții propice, fără intemperii . Locul de depozitare a îngrășămintelor  trebuie să fie de asemenea curat, uscat și protejat de intemperii.

Acoperiți îngrășămintele depozitate în vrac cu o copertină de plastic sau prelată rezistentă la foc.

Depozitați întotdeauna îngrășămintele într-un loc uscat și curat. Pentru toate locurile de depozitare ale căror pardoseli nu sunt 100% etanșe, LAT Nitogen recomandă utilizarea produsului Absodan sau Terraperl - fostă Terramol - (vândută de IMERYS Absorbent - fost Damolin) ca strat de etanșare. Aplicarea prin împrăștiere a 1 - 2 kg din acest material pe m² ajută la protejarea sacilor contra umezelii.

Temperatura și ventilația

Depozitați îngrășămintele departe de surse de căldură și la temperaturi 32 ° C. Asigurați un sistem de ventilație și un spațiu suficient între acoperiș și partea superioară a stivei de îngrășăminte pentru a evita degradarea acestuia din cauza temperaturii ridicate .

În cazul depozitării în aer liber, se recomandă să nu expuneți niciodată îngrășămintele ambalate la razele directe ale soarelui, depozitați îngrășămintele într-un loc umbrit și ventilat. Dacă nu există nici o alternativă, folosiți o copertină din plastic mat sau o prelată pentru a proteja îngrășămintele ambalate.

Compatibilitatea îngrășămintelor cu alte substanțe

Depozitați îngrășămintele pe bază de azot nitric (NAC, COMPLEX)  separat față de uree.

Îngrășămintele trebuie, de asemenea, depozitate separat față de:

materiale inflamabile, cum ar fi uleiuri, diluanți,combustibili, rumeguș, cereale, semințe, fân, paie; săruri metalice ce conțin crom, zinc, cupru, nichel și compuși cu cobalt; gaze comprimate; produse fitosanitare:

• Materiale extrem de alcaline, cum ar fi var nestins, ciment și zgura metalică.
• Substanțe precum acid clorhidric, acid sulfuric, clorură de potasiu, sulfat de amoniu și clorură de sodiu
• Surse directe de căldură, cum ar fi cuptoare, lucrări de sudară și șlefuire, lămpi, întrerupătoare, cabluri electrice, ansamble mașini supraîncălzite sau orice sursă care ar putea crea puncte fierbinți sau scântei.

Pentru mai multe informații accesați site-ul www.lat-nitrogen.com/ro/ro

Agrii România continuă lansarea de produse și servicii inovative care vin în sprijinul fermierilor pentru a optimiza consumul de îngrășăminte.

Așa cum a anunțat directorul de dezvoltare, dr. Valerian Iștoc în toamna anului trecut la lansarea sortimentului de uree protejată AgriiStart N46, dar și după lansarea produsului Agrii Start Release în primăvară, Agrii România continuă să aducă inovația în curtea fermierului. De această dată, prin lansarea serviciului Rhiza Grain, un serviciu de analiză a producției din punctul de vedere al conținutului de elemente nutritive.

Rhiza Grain, un serviciu util în orice fermă

Utilizarea unor informații precise cum ar fi analiza producției, a recoltei obținute pe parcela respectivă este fundamentală pentru a sprijini deciziile luate pentru fertilizarea culturilor din sectorul arabil. Crearea planurilor de nutriție ce folosesc rezultatele analizelor boabelor recoltate devine un instrument de management al fertilizării din ce în ce mai important. Rhiza Grain este cea mai bună metodă pentru a determina dacă cerințele nutritive ale culturii anterioare au fost asigurate la un nivel corespunzător. Această informație este foarte utilă pentru crearea planurilor de fertilizare viitoare.

De ce este important să facem analize ale producției?

Rhiza Grain vă oferă:

• Determinarea exactă a consumului de elemente nutritive ale culturii (față de ceea ce știm din literatura de specialitate);
• Oportunitatea de a identifica carențele nutritive ale culturii recoltate care pot avea impact asupra productivității (Raportul N:S, nivel critic de P);
• Identificarea unor blocaje din sol ce fac ca anumite elemente nutritive să nu poată fi absorbite de către plantele de cultură;
• Informații ce pot fi integrate în planurile de fertilizare viitoare (fortificarea cu microelemente și îmbunătățirea fertilității solului prin menținerea nivelului de P și K la un nivel optim).

Ce elemente se analizează?

Rezultatele analizelor Rhiza Grain indică nivelul a 12 elemente nutritive din bob și asigură că nicio posibilă carență nu trece neobservată.

N, P, K, Ca, Mg, S, B, Cu, Fe, Mn, Mo, Zn

Ce informații trebuie furnizate odată cu proba de grâu sau de orz?

Pentru a obține o interpretare cât mai precisă a rezultatelor recomandăm ca, odată cu transmiterea probei, să se furnizeze următoarele informații: producția medie obținută pe parcela de pe care s-a prelevat proba, cantitatea medie de îngrășăminte pe hectar și tipul îngrășămintelor folosite, cultura, soiul/hibridul cultivat, precum și conținutul de materie organică din sol (dacă se cunoaște).

Interpretarea rezultatelor vă poate confirma dacă planul de fertilizare aplicat culturii a fost corespunzător și dacă sunt necesare anumite modificări ale planului de fertilizare pentru cultura următoare.

Pentru mai multe informații, contactați echipa de suport Rhiza.

Ioana ARTENI (0743.149.022)

În ultimii doi ani îngrășămintele azotoase au înregistrat fluctuații de preț fără precedent.

Principala cauză pentru această evoluție a prețului îngrășămintelor este prețul volatil al gazelor naturale care reprezintă cel mai mare factor de cost în producția de îngrășăminte azotoase.

Dacă se compară evoluția prețului la grâu cu cea a prețului la azot, fluctuațiile extreme ale prețului pentru îngrășământ în comparație cu prețul grâului sunt evidente.

Cu toate acestea, impactul cel mai mare asupra succesului economic este reprezentat de prețul grâului. Motivul este simplu: se recoltează mai multe kilograme de grâu la hectar decât se aplică kilograme de nitrocalcar pe hectar.

Costurile îngrășămintelor reprezintă un element semnificativ al costurilor variabile în producția de cereale și ar trebui să li se acorde o atenție deosebită, mai ales din cauza fluctuațiilor de preț.

Dacă ne uităm evoluția prețului unui tip de îngrășământ azotoas (Nitrocalcar) din perioada iulie 2022 -aprilie 2023, cu cele patru momente din timp iulie, octombrie, ianuarie și aprilie, influența prețului grâului și al prețului îngrășământului asupra veniturilor din exploatare pot fi observate clar.

În exemplul de calcul s-a presupus un randament de 6 t -grâu și o fertilizare de 140 kg N/ha.

Figura: Prețurile pentru nitrocalcar FCA vrac port Giurgiu ,grâu panificație FCA Fermă  și veniturile/ha obținute scăzând costul îngrășămintelor cu azot (randament 6 t/ha și fertilizare 140 kg N s.a/ha)

Cele mai mari oportunități implică cel mai mare risc

Pentru a obține cele mai mari venituri , optimul ar fi să cumpărați toate inputurile la cel mai mic preț și să vindeți recolta la cel mai mare preț. Încercarea de a face acest lucru în perioade cu instabilitate in piață și cu prețuri fluctuante duce adesea la rezultate nedorite.

Privind retrospectiv, ar fi fost ideal să se vândă producția de grâu ce urmează a fi recoltată în 2023 încă din iulie 2022 cu un contract forward și să se cumpere îngrășământul în primăvara lui 2023, ceea ce ar fi dus la venituri de peste 1700 EUR/ha scăzând costul azotului. Cea mai neinspirată combinație este achiziționarea de îngrășăminte din toamna anului 2022 și vânzarea cerealelor în aprilie 2023, cu un venit de sub 900 €/ha.

Optimizați cumpărarea și vânzarea - minimizați riscul!

În fiecare dintre cele patru momente de timp menționate mai sus, cu contractarea simultană a îngrășământului și grâului ,veniturile obținute scăzând costul îngrășămintelor sunt mai mari decât în ​​anii precedenți. Perioadele din vara (venit-1.650 euro/ha) și toamna (venit-1.411 euro/ha)  anului 2022 au fost cele mai favorabile pentru cumpărarea îngrășămintelor și vânzarea grâului. Prețul mai mare la grâu a compensat cu mult prețul ridicat la îngrășăminte. Dar și în ianuarie (1.246 €/ha) și aprilie (1.116 €/ha), veniturile scăzând costul îngrășământului cu azot au fost mai mari cu peste 200 €/ha față de cel mai rău rezultat posibil.

Mai ales în perioadele cu fluctuații mari de preț, vă recomandăm să luați în considerare vânzarea unei părți din cereale atunci când vă gândiți să cumpărați îngrășământ și să încheiați contracte în ambele sensuri pentru a obține un rezultat fără riscuri majore în economia fermei.

Pentru mai multe informații accesați: L.A.T Nitrogen

Materia organică este baza fertilității solului. În lipsa materiei organice, aplicarea îngrășămintelor chimice nu asigură sporuri de producție, nivelul producției agricole rămânând plafonat.

Din materia organică, sub acțiunea viețuitoarelor din sol, se formează humusul, care constituie depozitul trofic și energetic al fertilității, aurul negru al pământului. Din humusul format 80% se mineralizează și asigură nutrienții pentru plante, iar 20% intră în rezerva solului.

Aplicarea tehnologiilor de cultură neadecvate a dus la diminuarea materiei organice din sol. Dacă în anul 1970 aveam 85% din suprafața agricolă cu soluri bogate în materia organică, în anul 2000 s-a ajuns ca peste 50% din soluri să aibă conținut mic și foarte mic de materie organică. Cu fiecare recoltă într-un an agricol se consumă din sol 10 t/ha materie organică. Pentru a menține și spori fertilitatea solului este necesar ca această materie organică să fie adăugată pentru a menține în echilibru raportul humificare/mineralizare.

Materia organică se poate adăuga prin îngrășăminte organice, compost, îngrășăminte verzi, culturi intermediare ș.a., dar sursa cea mai sigură și ieftină o constituie resturile vegetale. Ele nu necesită cheltuieli pentru încărcare, transport și distribuire pe teren. Sunt bine tocate și uniform repartizate pe teren de către combine. Foarte important de reținut este că resturile vegetale conțin în proporții corespunzătoare toate elementele nutritive necesare plantelor.

Prin resturile vegetale se asigură 4-5 t materie organică, iar restul, până la 10 t/ha, trebuie adăugată din alte surse.

În urma recoltării culturilor de vară (cereale păioase, rapiță, mazăre, borceag ș.a.) se efectuează lucrarea de dezmiriștit la 6-8-10 cm adâncime, în funcție de cantitatea de resturi vegetale și umiditatea solului, prin care se continuă mărunțirea miriștii și a rădăcinilor și se amestecă totul cu stratul superficial al solului, formând un mulci.

Corect ar fi ca, înainte de dezmiriștire, să se treacă cu o mașină de tocat miriștea care, uneori, rămâne de peste 20-25 cm înălțime, în special la secară și rapiță (1 cm miriște = 80 kg kg/ha materie organică).

În mulciul format intră în acțiune microfauna solului (viermi, râme, acareieni), care continuă mărunțirea resturilor vegetale.

De menționat că resturile vegetale cu cât sunt mai bine mărunțite, cu atât se descompun mai ușor, mai repede și cu mai puțină energie consumată. Ciupercile din sol atacă stratul superior al resturilor vegetale, iar actinomocetele descompun lignina și celuloza. În acest fel se creează câmp liber acțiunii bateriilor care finalizează procesul de descompunere a materiei organice.

Prin urmare, resturile vegetale constituie sursa de bază a materiei organice din sol. Ele nu trebuie să primească altă întrebuințare, pentru peleți sau, cel mai grav, să fie arse, aceasta fiind socotită o crimă împotriva naturii.

Cantitatea de resturi vegetale este, în medie, de 4-6,5 t/ha la păioase, porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahăr și rapiță, din care poate rezulta humus în cantitate de 1.600 kg/ha de la păioase, 1.800 kg/ha de la porumb, 2.000 kg/ha de la rapiță.

Analizând 1 t de resturi vegetale, acestea conțin: 5 kg azot, 5 kg P2O5, 9 kg K2O, 5,5 kg CO.

Resturile vegetale sunt constituite din 60% mono și poliglucide (celuloză, hemiceluloză și amidon) 10-30% lignine, 1-10% proteine și 1,8% lipide, taninuri, rășină.

Rata de descompunere a materiei organice din sol depinde de raportul C/N (carbon/azot). Când acest raport este mai mic de 15 are loc o descompunere foarte intensă, între 15 și 30 descompunerea este medie, iar peste 30 are loc o descompunere redusă.

Microflora din sol ar solicita un raport C/N egal cu 5. S-ar mulțumi și cu 24. Dar resturile vegetale au mai mult, și anume: cerealele păioase 80, porumbul 57, rapița 33, floarea-soarelui 60. Raportul cel mai mic îl au leguminoasele 20-30 și ele se descompun mai ușor.

Pentru cele cu raportul C/N mare este necesar să se aplice 10-15 kg de azot pentru fiecare tonă de resturi vegetale uscate. În caz contrar, bateriile consumă azotul din humus și apare „foamea de azot“.

Pentru a asigura descompunerea aerobă a materiei organice cu formarea de humus și nutrienți este necesar ca aceasta să fie încorporată în sol până la 12-15 cm adâncime.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Porumbul în primele faze de vegetație are un sistem radicular slab dezvoltat. Pentru a asigura germinarea semințelor și o răsărire rapidă este important ca lucrarea de semănat să înceapă atunci când temperatura solului a ajuns la 8-10°C și are tendință de creștere.

Pentru a asigura o cantitate suficientă de elemente nutritive pentru plantele tinere de porumb, o mare parte din cantitatea totală de îngrășăminte sau în unele cazuri chiar toată cantitatea de îngrășăminte este aplicată înainte de semănat. Elementele nutritive de bază în special fosforul și potasiul au o eficiență mai mare administrate în acest fel .

Fosforul este un element nutritiv cu o mobilitate scăzută în sol și de aceea este foarte important ca el să se regăsească în cantități suficiente în soluția solului din apropierea rădăcinilor pentru a putea fi adsorbite.

Dacă fosforul nu se găsește în cantități suficiente porumbul va prezenta simptome de deficiență în special în primele faze de vegetație(vezi poza). Aplicarea și încorporarea în sol a îngrășămintelor de tip NPK și NP înainte de semănat asigură cantitatea de fosfor necesară în apropierea rădăcinilor.

Plantele adsorb mare parte din azot, fosfor ,potasiu, calciu, sulf și oligoelemente din sol, dacă există suficientă umiditate. Capacitatea sa de a furniza elementele nutritive necesare pentru plante variază în funcție de nivelul de fertilitate. Toate elementele nutritive sunt importante dar datorită rolului său fiziologic, potasiul (K) este cel mai valoros element din punct de vedere al toleranței plantelor la stresului hidric.

Concentrația de potasiu este esențială în celule pentru a menține presiunea osmotică ,  astfel elementul are un rol extrem de important în deschiderea și închiderea stomatelor. Dacă plantele au un aport redus de potasiu (K), funcționarea stomatelor este perturbată; prin urmare pierderea de apă datorată transpirației va fi mult mai mare. Potasiul crește eficiența utilizării apei din plante, ceea ce înseamnă că plantele vor avea nevoie de mai puțină apă pentru producerea unei unități de substanță uscată.

Prin urmare, mai ales în cazul porumbului - a cărui perioadă de vegetație în mare parte este în lunile de vară cu temperaturi ridicate și precipitații puține - este esențială o fertilizare de bază cu îngrășăminte tip NPK.

Un alt subiect important - este alegerea formei corecte de azot. În condițiile unor temperaturi ridicate din primăvară contează, cât de mult din azotul aplicat va fi folosit de plante și cât de mult se va pierde sub formă de amoniac în aer. O eficiență mai bună a utilizării azotului are ca rezultat producții mai mari cu costuri mai mici.

Recomandările noastre

Fertilizarea de bază cu îngrășăminte tip NPK și menținerea nivelului bun de K în sol este o necesitate. Recomandarea noastră este să folosiți îngrășăminte tip NPK de înaltă calitate, cum ar fi COMPLEX 15/15/15 +8SO₃+Zn și COMPLEX 20/10/8 +12SO₃. Pentru solurile bine aprovizionate cu potasiu, vă recomandăm COMPLEX 20/20 +8SO₃+Zn ca îngrășământ starter. Îngrășămintele azotoase care conțin azot sub forma nitrică precum nitrocalcarul - NAC 27 N - sunt mai eficiente și mai prietenoase cu mediul în comparație cu ureea.

Pentru determinarea cantităților de îngrășăminte necesare culturilor în funcție de producția scontată și condițiile specifice locației utilizați gratuit programul de planificare a fertilizării NutriGuide® (click aici pentru detalii) de la Borealis L.A.T (click aici pentru detalii).

Dumitru Chiaburu este un mic fermier din Știubieni, județul Botoșani. De aproape 30 de ani se ocupă cu agricultura. O viață de om, am spune noi. Puțini sunt ca el în zonă. Este un fermier cu dăruire pentru rodul pământului, care zi-lumină cutreieră cele 220 hectare pe care le administrează. Nu are stare pentru că agricultura reprezintă pentru el o îndeletnicire nobilă.

Parcursul de la tractorul U650 la unul cu autoghidare

„La începutul activității aveam 150 hectare de teren de pe care am recoltat 7 tone de floarea-soarelui. Am avut atunci câteva probleme: recolta a fost afectată de grindină, mi s-a răsturnat combina, iar singura soluție la momentul respectiv a fost să stau 9 ani în sud pentru a-mi permite să plătesc datoriile la fisc. M-am îndreptat spre activitatea de prestări servicii pentru că nu era suficient teren și eram prea tânăr, aveam 26 de ani. Pot să zic că abia acum muncesc pentru mine. În prezent, cultivăm o suprafață de 210 ha, din care doar proprietate 10%, restul fiind teren luat în arendă. Cultivăm 4 culturi principale, grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiță, iar pentru înverzire soia sau mazăre. Am ales aceste culturi pentru a face o rotație cât mai profesionist. Nu reușim însă întotdeauna să facem rotația așa cum vrem noi, dar suntem învățați cu greul. Drept dovadă, de la tractorul U650 am ajuns să avem azi cinci tractoare. Cel mai performant este un Class de 92.000 de euro, dotat cu sistem de ghidare prin satelit. Practic, tractorul merge singur, prin autoghidare“, mărturisește fermierul.

Trei decenii de muncă

După trei decenii de muncă prestată pentru alții, Dumitru Chiaburu se bucură acum de producțiile muncii sale. „Să dea Dumnezeu ca anul acesta să fie la fel de bun ca anul trecut. În 2021 doar floarea-soarelui a fost puțin afectată din cauza excesului de îngrășăminte, au fost vânturi puternice și apă, iar cultura a fost afectată în proporție de 30-40% pe unele parcele. La floarea-soarelui am scos cu greu 3.000 kg/ha din cauză că au fost precipitații prea multe. În ultimii 10 ani producțiile medii la grâu au fost de 6.500 kg/ha, în 2020 a fost secetă și am obținut 2.500 kg/ha, la porumb între 9 și 10 tone/ha, la rapiță 2.000-3.500 kg/ha. Întreaga producție a ajuns la achizitorii din zonă, grâul l-am vândut cu 68 de bani/kg, floarea cu 20 de bani/kg, porumbul cu 81 bani/kg și rapița 2,40 bani/kg. Așteptăm ajutorul guvernanților cu privire la creșterea prețului la îngrășăminte Asta ne doare cel mai tare. Dacă anul trecut Nitrocalcarul l-am luat cu un 1 leu, anul acesta s-a făcut de 3,5 ori mai scump. S-a spus că scumpirile vor fi de cca. 40%, dar prețurile s-au mărit cu 300%. Grâul din recolta viitoare trebuie să fie cel puțin 1,72 lei/kg întrucât au triplat prețul de 3-4 ori.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cosmin Iancu este un tânăr fermier din județul Ilfov orientat spre performanță în agricultură. În prezent lucrează 1.100 ha, a însămânțat în toamnă 600 ha cu grâu și rapiță și este îngrijorat cu privire le creșterea prețurilor pe piața îngrășămintelor. Din acest motiv am vrut să aflăm care este strategia sa în ceea ce privește planul de fertilizare din acest an agricol.

Reporter: Cosmin, înainte de a vorbi despre acest an agricol aș vrea să te întreb ce producții ați obținut anul trecut și care a fost cultura vedetă din fermă.

Cosmin Iancu: Anul 2021 a fost ca un pansament pe o rană făcută în anul agricol 2019-2020, când știm foarte bine emoțiile prin care toți cei din sectorul agricol au trecut din pricina secetei. Putem caracteriza 2021 ca fiind un an normal, cu producții rezonabile valorificate la un preț corect. Ca producții, ferma noastră a înregistrat valori record în special la rapiță, unde am obținut o producție de 4.250 kg/ha, dar și la porumb, unde media a depășit 10 t/ha. În schimb, producțiile la floarea-soarelui au fost mult diminuate din cauza fenomenelor meteo extreme din lunile iunie și iulie. Categoric, aceste producții au rezultat ținând cont de doi factori: primul, și cel mai important, a fost reprezentat de condițiile meteo, iar cel de-al doilea, tehnologia de cultură adaptată acestor condiții.

Rep.: Cum se prezintă culturile înființate în toamnă?

C.I.: În toamnă am semănat 220 ha cu rapiță și 380 ha cu grâu. Pot spune că, în momentul de față, discutăm despre o situație delicată deoarece iarna semne bune nu are, iar precipitațiile, sub orice formă, absentează cu desăvârșire. De asemenea, în ultima perioadă am înregistrat temperaturi scăzute ce au ajuns și până la -15°C, care afectează foarte mult culturile de rapiță ce se prezintă într-un stadiu subdezvoltat de 2-4 frunze. Trebuie să amintim că acest lucru s-a întâmplat din cauza toamnei extrem de secetoase, cu temperaturi peste mediile multianuale, de unde rezultă și o cultura de rapiță răsărită eșalonat și neuniform. Din această cauză, din cele 220 ha pe care le-am semănat, am întors încă din toamnă aproximativ 20 ha. În ceea ce privește grâul, lucrurile nu arată grozav din cauza stadiului întârziat pe care această cultură îl prezintă. Din cauza lipsei de precipitații, pregătirea terenului s-a realizat defectuos, iar semănatul a fost amânat până la venirea primelor precipitații semnificative. Având în vedere acest lucru, mare parte din suprafața de grâu a fost însămânțată în afara epocii optime, ceea ce determinat ca în acest moment să existe sole cu un grad de înfrățire redus.

Rep.: Ce tratamente ați aplicat până acum și ce urmează să aplicați în primăvară?

C.I.: Programul fitosanitar joacă un rol definitoriu în realizarea unei tehnologii performante și de aceea, cum îmi place mie să spun, fermierul trebuie să-și facă temele din timp. În ceea ce privește cultura de rapiță, am acordat o atenție sporită combaterii dăunătorilor, despre care știm foarte bine că în perioadele secetoase devin mult mai agresivi și pot compromite cultura. Având în vedere faptul că planta premergătoare culturii de rapiță a fost grâul, o atenție sporită a fost acordată și combaterii samulastrei de cereale. La grâu, atenția cea mai mare a fost acordată erbicidării de toamnă. Este imperios necesar să înțelegem că avem nevoie de o cultură de grâu lipsită de concurență în primăvară, atunci când de obicei se făcea erbicidarea. Buruieni problemă precum Veronica pot produce pagube destul de mari acestei culturi. Anul acesta toată suprafața de grâu din fermă a fost erbicidată cu produsul Bizon, în doză de 1 l/ha, produs care aparține companiei Corteva și pot spune că rezultatele sunt mai mult decât satisfăcătoare. Pentru primăvară, programul fitosanitar va fi direct influențat de nivelul pluviometric. La rapiță vom erbicida cu produsul Korevetto în doză de 1 l/ha din cauza faptului că în toamnă ne s-a erbicidat și, bineînțeles, combaterea gândacului lucios se va realiza cu produsul Inazuma în doză de 0,2 kg/ha. Mai mult decât atât, nu trebuie ratat momentul cheie pentru combaterea sclerotiniei, cea mai păgubitoare boală a acestei culturi. Produsul utilizat va fi Capartis. Toate produsele menționate fac parte din portofoliul companiei Corteva. La grâu sunt planificate cel puțin două tratamente care vor avea ca scop combaterea bolilor foliare, urmând ca, în situații excepționale cu aport pluvial în luna mai, să fie făcut un tratament suplimentar pentru combaterea bolilor spicului, în special a fuzariozei.

Rep.: Care este planul de fertilizare pentru aceste culturi?

C.I.: Planul de fertilizare devine un subiect tabu anul acesta din pricina crizei pe care acest sector o străbate. Norocul meu, daca îi pot spune așa, este că planul de fertilizare nu va cunoaște schimbări semnificative față de anul trecut datorită faptului că o mare parte din necesarul de fertilizanți, cca 80%, a fost achiziționat înaintea valului de scumpiri. Din punct de vedere tehnologic acest plan de fertilizare va fi aplicat în conformitate cu nevoile plantelor de cultură și în raport cu precipitațiile pe care le avem. Anul acesta atenția pentru aplicarea fertilizanților trebuie să fie una extrem de ridicată din pricina costurilor exagerate. Menționez că dețin cca 50% din suprafață cartată agrochimic, iar acest lucru mă ajută să aplic corect atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ fertilizanții necesari.

Rep.: Este clar că scumpirile afectează toți fermierii, cum priviți această problemă la nivel național?

C.I.: O apreciez ca fiind o problemă de interes național și de securitate alimentară. Faptul că fermierii nu vor reuși sa realizeze fertilizări corecte se va răsfrânge asupra producțiilor care vor fi afectate cu cel puțin 30% în sens negativ doar din cauza lipsei nutrienților. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar însemna să avem probleme cu vremea. Din păcate, nimeni nu s-a așteptat că această criză poate evolua de la zi la zi și din rău în mai rău. Greșeala noastră a fost așteptarea. Prețurile au crescut, disponibilitatea a scăzut, fabricile s-au închis și iată că astăzi discutăm despre prețuri de 5.000 lei pentru tona de uree, 4.300 lei/t azotatul de amoniu și lista poate continua. Gândiți-vă ca 30% din costul de producție al unei culturi este reprezentat de cheltuieli cu fertilizanții, iar acest cost a crescut cu cca 300%. Concret, dacă înainte o fertilizare corespunzătoare se învârtea în jurul valorii de 1.000-1.200 lei/ha, acum se ridică la cca 3.000 lei/ha. Or acest lucru este imposibil de susținut ținând cont de prețurile cerealelor și automat acest lucru va forța fermierul să dea mai puțin și, automat, să producă și mai puțin. Vreau să trag un mare semnal de alarmă, în contextul în care, cu toate aceste cheltuieli exagerat de mari, avem parte și de condiții meteo care vor periclita culturile. Pentru guvernanții noștri trebuie evidențiat ce va însemna să investești într-un hectar cca 5.000 de lei și să nu ai nici cea mai mică siguranță că acești bani vor fi recuperați. De aceea acest lucru va pune în pericol sustenabilitatea multor afaceri din țara noastră care abia și-au revenit după rezultatele din anul 2019-2020.

Rep.: Ce măsuri aveți în vedere pentru propria fermă?

C.I.: Modificarea prețurilor la inputuri afectează substanțial costul de producție. Totul se întâmplă sub forma unui cerc vicios care, într-un final, va afecta cel mai tare consumatorul. Cu siguranță, în perioada următoare vom asista la scumpiri ale alimentelor la rafturile magazinelor. Este deosebit de important ca anul acesta, mai mult ca niciodată, să fim atenți la cheltuieli, să fim atenți la intervențiile în câmp și să încercăm pe cât posibil să limităm costurile. Cu siguranță în anii următori va fi necesară o adaptare substanțială a tehnologiilor de cultură, având în vedere și prețul carburanților. Va fi o perioadă delicată pentru că trebuie să amintim că până acum fermierii au investit major în tot ce înseamnă dotarea tehnică, iar acum se pune problema schimbării acesteia în vederea adaptării tehnologiei de lucru, or aceste utilaje au început și ele să aibă costuri fantastice. Perioada următoare va fi definită de un singur lucru: cine se adaptează trăiește, cine nu, dispare. Acest lucru se realizează atunci când ai cunoștințe și când știi ce ai de făcut, iar agricultura făcută după ureche va fi o afacere care va atrage falimentul.

Larissa DINU

Este cunoscut că însușirea de fertilitate a solului este condiționată, în primul rând, de conținutul său în humus, iar acesta rezultă din descompunerea aerobă a materiei organice încorporate în sol.

O sursă importantă de materie organică pentru sol o reprezintă îngrășămintele verzi, adică plantele însămânțate în cultura principală sau în miriște cu destinația de îngrășământ. În acest scop se pot folosi: lupinul, mazărea, bobul, măzărichea, sulfina sau secara, floarea-soarelui, rapița, muștarul, hrișca s.a. Ele se încorporează în sol când asigură maximum de materie organică:

• lupinul, mazărea – când s-au format păstăile;
• măzărichea, sulfina, muștarul, rapița, hrișca – la înflorire;
• secara la înspicat, iar floarea-soarelui la formarea calatidiilor.

Înainte de încorporarea în sol, cândva se recomanda o tăvălugire pentru culoarea plantelor și apoi arătura. Acum este mai indicat să fie tocate pentru a asigura o uniformă încorporare în sol și o mai ușoară și rapidă descompunere.

Mai economică este înființarea culturilor pentru îngrășăminte verzi în miriștea de rapiță, orz, grâu care în verile bogate în precipitații asigură cantități importante de materie organică.

Pe soluri ușoare, nisipoase, se recomandă lupin, floarea-soarelui, iar pe solurile mijlocii și grele, bob, măzăriche, singure sau cu floarea-soarelui.

Conținutul în elemente nutritive al plantelor folosite ca îngrășământ verde este, de exemplu, la măzăriche de 50-150 kg/ha N, 10-25 kg/ha la P2O5, 50-70 kg/ha, iar la rapiță 50-100 kg/ha N, 25-40 kg/ha P2O5, 80-180 kg/ha K2O.

Principalele avantaje ale îngrășămintelor verzi constau în:

• Asigură îmbogățirea solului în materie organică proaspătă care stimulează activitatea microbiologică din sol și efectul ei este echivalent cu al gunoiului de grajd;
• Crește conținutul în humus și deci fertilitatea solului, rădăcinile acestor plante având și capacitatea de a solubiliza substanțele greu solubile din sol;
• Protejează și ameliorează structura solului. Picăturile de ploaie nu lovesc agregatele structurale pe care le pot sparge și transforma în praf care astupă porii solului, formând crustă. Având rădăcini pivotante adânci, din descompunerea acestora se formează humus pe un orizont mai mare;
• Valorifică îngrășămintele rămase de la cultura precedentă și evită levigarea nitraților și poluarea apei freatice;
• Reduc gradul de îmburuienare prin sufocarea acestora sau prin alelopatie;
• Folosesc energia solară pe toată perioada de vegetație și asigură menținerea terenului permanent verde;
• Crește capacitatea de înmagazinare și conservare a apei în sol;
• Covorul verde și infiltrarea apei evită eroziunea;
• Diversele culturi folosite ca îngrășământ verde, altele decât cele din cultura principală, asigură menținerea biodiversității;
• Prin îngrășământul verde se pot reduce sau renunța la îngrășămintele chimice și deci se diminuează cheltuielile și sursa de poluare;
• În condiții deosebite plantele respective pot fi folosite în furajarea animalelor;
• Sporurile de producție obținute cu îngrășămintele verzi la cultura cartofului la Stațiunea Suceava au fost de 16% după mazăre și de 27% după măzăriche.

Credem că sunt suficiente motive pentru a folosi pe suprafețe cât mai mari îngrășămintele verzi.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Eficiența economică a unei exploatații agricole este determinată, pe de o parte, de nivelul producțiilor agricole realizate, iar pe de altă parte, de cheltuielile realizate pentru obținerea acestor producții.

Experiențe de lungă durată din cercetarea științifică și din unitățile agricole performante demonstrează că se pot obține producții agricole superioare fără cheltuieli suplimentare, dacă se aplică tehnologiile de cultură recomandate de știința agricolă, astfel:

1. Zonarea corectă a culturilor agricole în teritoriu ținând seama, pe de o parte, de analizele pedoclimatice, de cartarea agrochimică a solului și de punctele de bonitare ale fiecărei zone, iar pe de altă parte, de cerințele fiziologice ale plantelor respective.

Numai această așezare corectă în teritoriu poate asigura sporuri de producție de 15%.

2. Folosirea solei amelioratoare de lucernă (trifoi) chiar în rotațiile simple de tipul porumb-grâu poate asigura sporuri substanțiale de producție. De menționat că aceste sporuri pot acoperi cu prisosință pierderile de teren ocupat de lucernă. După 3 ani de lucernă rămân în sol cca 80 t/ha materie organică echivalentă cu 40-55 t/ha gunoi de grajd, iar cantitatea de azot biologic rămas după lucernă este de 200-300 kg/ha, fiind folosit 51% în anul I, 27% în anul II și 22% în anul III după desțelenire. În experiențele noastre producția de grâu în rotația porumb-grâu a fost 100 %, iar după lucernă 220%.

3. Încadrarea culturilor într-un asolament bine întocmit, cu alegerea celor mai bune premergătoare și cu respectarea rotației pot asigura sporuri de producție de 12-15% fără alte cheltuieli.

4. Efectuarea lucrărilor agricole în perioada optimă constituie un factor important pentru nivelul și calitatea recoltelor. Orice lucrare trebuie urmărită să se efectueze cât mai bine, mai ușor și mai ieftin.

a) Epoca de efectuare a arăturii pentru grâul de toamnă este foarte importantă atât pentru creșterea producției cât și pentru îmbunătățirea calității recoltei. Arătura efectuată în vară, cu cât mai de vreme, cu atât mai bine, asigură acumularea apei în sol, distrugerea buruienilor și o activitate microbiologică intensă. Față de arătura din octombrie, arătura din august aduce un spor de producție de 21%, iar arătura din iunie un spor de 44%.

Conținutul în nitrați la arătura din vară crește de 2-5 ori iar de fosfor mobil, de 3-5 ori.

La porumb, față de arătura de primăvară, sporul de producție a fost de 800-1.500 kg/ha când s-a arat în ferestrele iernii, de 1.500-2.500 kg/ha când s-a arat în toamnă și de 2.500-3.500 kg/ha în arătura de vară.

b) Epoca de administrat îngrășăminte poate asigura sporuri de producție, fără cheltuieli suplimentare, astfel:

• dacă dozele aplicate se calculează în funcție de cartarea agrochimică și de nivelul producției prognozate;
• dacă îngrășămintele cu azot se aplică fracționat, în funcție de cerințele de consum ale plantelor;
• dacă îngrășămintele fosfatice sunt încorporate la nivelul sistemului radicular deoarece ele nu se pot deplasa decât 3-5 cm.

În prezent, prin folosirea îngrășămintelor cu eliberare controlată și a celor cu eliberare treptată, se asigură o mai bună valorificare, fără pierderi.

c) Epoca de semănat la grâul de toamnă este foarte importantă pentru a sigura o bună iernare și reluarea vegetației în primăvară. Ea se corelează cu evoluția prognozelor meteo astfel ca până la intrarea în iarnă să acumuleze 450-500 grade termice pozitive. Din experiențe rezultă că însămânțarea mai devreme cu 1-2-3 săptămâni a adus minusuri de producție de 13%, 25% și chiar de 41%, iar la întârzierea semănatului cu aceeași perioadă a înregistrat minusuri de 14%, 25% și 38%.

d) Epoca de recoltat pentru fiecare cultură are o durată scurtă.

Depășirea acestei perioade se soldează cu mari pierderi prin scuturare.

Am determinat pierderile în asemenea condiții și am găsit peste 700 kg/ha grâu. Dar pierderi au loc și prin îmburuienarea culturii și îngreunarea recoltatului, prin încolțirea boabelor în spic, prin atacul de păsări, prin căderea grindinei etc.

Aceasta se întâmplă nu numai când în perioada de recoltat apar multe ploi ci și din cauza numărului redus de combine de recoltat.

Prin urmare, există multiple posibilități de sporire a producției agricole, fără cheltuieli suplimentare, dar cu o bună dotare cu utilaje agricole și o perfectă organizare a muncii.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Anul agricol 2020 ne-a demonstrat încă o dată că agricultura ne provoacă în fiecare an. Este necesară o schimbare de abordare pentru a găsi varianta de fertilizare potrivită pentru ferma dumneavoastră. Nutriția plantelor, ca știință, ne arată că multe lucruri s-au schimbat și acele X kilograme de azot necesare pentru obținerea a 1.000 kg de producție nu sunt corecte, fiind ușor de argumentat cu dovezi.

Noua generație de fertilizanți / îngrășăminte a arătat că agricultura curată, prietenoasă cu mediul înconjurător este în sinergie cu agricultura profitabilă.

Microgranulatele încă sunt considerate un lux, dar acestea au devenit o necesitate în actualele condiții pedoclimatice deoarece startul unei culturi este extrem de important pentru manifestarea unui potențial ridicat de producție.

Microgranulatele – o soluție pentru a pregăti plantele să producă mai mult în 2021

Aplicarea localizată, odată cu semănatul, a unui îngrășământ de sol starter contribuie semnificativ la o absorbție mai bună a substanțelor nutritive de către plante în primele faze de vegetație. Acest lucru este benefic pentru plantele tinere, care încă au rădăcinile mici și, implicit, o suprafață mai mică de absorbție.

Îngrășămintele starter sunt utilizate pentru a accelera creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Avantajele utilizării îngrășămintelor starter

Principalul avantaj al îngrășămintelor starter îl reprezintă faptul că plantele pot fi ajutate să răsară mai repede și în mod uniform, ceea ce reprezintă primul pas spre o cultură reușită.

Dezvoltarea mai bună a aparatului radicular permite realizarea unor sporuri mai mari de producție. Cele mai importante funcții pe care le are rădăcina sunt: fixarea plantei de sol și absorbția elementelor nutritive și a apei din sol. Cu cât rădăcinile sunt mai bine dezvoltate, cu atât plantele depășesc mai ușor perioadele de secetă.

Compania Naturevo vă pune la dispoziție două produse microgranulate care au confirmat că utilizarea lor influențează pozitiv producția/randamentul la culturi: Best Starter Maximum C+ și Easy Start.

Best Starter Maximum C+

Este un îngrășământ starter cu o formulare inovatoare, microgranulată. Conține ingrediente de cea mai bună calitate, iar datorită compoziției sale garantează absorbția substanțelor nutritive în timpul perioadei de germinație și de răsărire a plantelor. Acest îngrășământ poate fi utilizat pentru toate tipurile de culturi. Datorită prezenței unei matrici organice, pe bază de humofolați, dezvoltarea sistemului radicular este accelerată, iar absorbția nutrienților din sol se face mai bine. Asigură raționalizarea dozelor de îngrășăminte folosite la culturi, reducând până la minimum pierderile de azot prin levigare și retrogradarea fosforului. Nivelul de utilizare a fosforului se apropie de 100% atunci când îngrășământul este aplicat localizat, în imediata apropiere a plantelor. Microelementele prezente în Best Starter Maximum C+, precum borul, manganul și zincul, favorizează dezvoltarea culturilor și absorbția nutrienților chiar și în condiții climatice critice.

Humofolații, în calitate de compuși aflați în componența fertilizantului, fac din produsul BEST STARTER MAXIMUM C+ un produs premium cu numeroase efecte pozitive asupra plantelor, astfel:

• Stimulează activitatea metabolică, mărind procentul de germinare a semințelor.
• Mărește capacitatea de absorbție a rădăcinilor, ceea ce duce la creșteri semnificative de producție.
• Îmbunătățește absorbția nutrienților pe parcursul dezvoltării plantei.
• Îmbunătățește culoarea, gustul, uniformitatea, rezistența la transport și durata de păstrare a legumelor și fructelor.
• Îmbunătățește rezistența la secetă și boli a plantelor.

Easy Start

Este un îngrășământ starter cu o formulare microgranulată. Conține ingrediente de cea mai bună calitate, iar datorită compoziției sale garantează absorbția substanțelor nutritive în timpul perioadei de germinație și de răsărire a plantelor. Acest îngrășământ poate fi utilizat pentru diferite tipuri de culturi.

Easy Start asigură raționalizarea dozelor de îngrășăminte folosite la culturi, reducând până la minimum pierderile de azot prin levigare și retrogradarea fosforului. Nivelul de utilizare a fosforului se apropie de 100% atunci când îngrășământul este aplicat localizat, în imediata apropiere a plantelor. Microelementele prezente în Easy Start precum borul, manganul și zincul favorizează dezvoltarea culturilor și absorbția nutrienților chiar și în condiții climatice critice.

Cum se aplică îngrășămintele Best Starter Maximum C+ și Easy Start

În cazul culturilor de cereale, îngrășămintele se pot aplică cu aplicatorul pentru microgranulate, pe rânduri dese. Pentru culturile de porumb, floarea-soarelui, sfeclă, rapiță și legume se folosește aplicatorul pentru microgranulate pe rânduri rare, însă dozajul diferă în funcție de cultură. Ținând cont de toate avantajele pe care le oferă aceste îngrășăminte, Naturevo recomandă utilizarea produselor Best Starter Maximum C+ și Easy Start pentru culturile de grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, soia, leguminoase, rapită și legume (câmp, seră, solarii).

Microgranulatele pot fi utilizate pe orice tip de sol, sunt ușor de transportat și depozitat și oferă rezultate vizibile încă din primele stadii de vegetație ale plantelor.

De asemenea, îngrășămintele starter dau rezultate excepționale la înființarea plantațiilor perene (vie-pomi) dacă sunt aplicate la plantare.

Dobre Puținelu din comuna Izbiceni a devenit cunoscut după ce a inventat un îngrăşământ natural care creşte recolta şi cu 30%. Cei peste 20 de ani dedicați cercetării l-au plasat pe domnul Puţinelu în galeria inventatorilor de top din lume, cu recunoaştere internaţională, fiind premiat la Salonul de Inventică de la Geneva. Folarex 2, un îngrăşământ natural lichid şi concentrat, obţinut din dejecţii animale, este căutat de agricultorii din toată ţară, iar vânzările se ridică anual la aproximativ 100 de tone.

Dobre Puținelu a lucrat o viață la catedră, dar și în grădină. Dorința de a avea legume sănătoase, mari și frumoase l-a făcut să acorde mai multă atenție tratamentelor pentru plante. Pentru că banii erau puțini și îngrășămintele scumpe a ales să se folosească de îngrășământul de grajd din gospodărie. Așa a experimentat diverse combinații, ajungând la un îngrășământ lichid pe care l-a brevetat.

În ciuda faptului că acest produs a fost privit cu neîncredere chiar și de cei din familia inventatorului, în anul 2011 Dobre Puținelu a început să creeze produsul şi, timp de 3 ani, a căutat cele mai bune metode pentru a-l inventa. A început investind suma de 10.000 de lei pentru a-şi vedea visul cu ochii. Cultiva legume în propria gospodărie de la Izbiceni şi, pentru a obţine o recoltă sănătoasă, i-a venit ideea îngrăşământului natural. A început să se documenteze şi să facă experimente pentru a ajunge la un produs optim care să-i dea posibilitatea creşterii unor legume sănătoase şi să reducă investiţia în îngrăşăminte chimice.

Îngrășământul produs şi testat în solarul său de la Izbiceni a fost brevetat în anul 2014. Românul a participat, în anul 2013, cu produsul său la primul târg din Bucureşti. De atunci, diplomele pentru produsul conceput de el au curs, fiind obţinute la Iaşi, Timişoara şi Alexandria. Cele mai valoroase sunt însă diplomele obţinute la Salonul Internaţional de la Generva şi de la Bruxelles, din anul 2015, unde Dobre Puținelu a primit medalia de argint.

Protejează solul

Acest îngrășământ este o sinteză a tuturor dejecțiilor animale, de la taurine la porumbei. Este obținut prin fermentare naturală. Poate că mulți se întreabă dacă este bun pentru ardei, vinete, porumb etc. Răspunsul este unul scurt și elocvent: „Este bun pentru tot ce are rădăcini sub pământ“.

Îngrășământul domnului Puținelu se utilizează și înainte de însămânțare sau de plantare, dar și în timpul vegetației. Românul produce două sortimente de îngrășământ: unul care este special pentru întrebuințarea până la înflorire, îmbobocire, și un altul pentru utilizarea de după această primă fază. Primul sortiment conține o cantitate mai mare de azot, iar al doilea are în compoziția sa mai mult fosfor și potasiu. Îngrășământul „minune“ ajută foarte mult la dezvoltarea coroanei florale și a fructului și la grăbirea maturizării fructelor.

Dând rezultate vizibile, îngrășământul a început să fie tot mai comandat și folosit de tot mai mulți oameni din comună și din împrejurimi. Agricultorii au confirmat faptul că acest îngrășământ mai are un foarte mare avantaj, acela de a proteja plantele împotriva manei. Acest îngrășământ natural protejează solul, deci nu-l erbicidează sau nu-i mărește aciditatea. Așadar, menține PH-ul pământului în limitele normale.

Legumicultorii care au utilizat deja acest îngrășământ spun că au redus cheltuielile cu aproximativ 50%. Ei au renunțat la vechiul obicei de folosire a îngrășămintelor chimice, a tratamentelor, pentru că plantele sunt procesate.

Administrat cu grijă

Pentru a putea da randament maxim, îngrășământul trebuie să fie administrat conform rețetei, instrucțiuni care se regăsesc și pe etichetă. Prof. Puținelu spune că un legumicultor din Cluj, crezând că acest îngrășământ este o farsă, a pus cantitatea dublă recomandată și astfel frunzele plantelor au fost afectate. Ca orice medicament, dacă îl administrezi într-o cantitate mică nu are efect imediat, dacă îl dai optim, are efect, iar dacă iei prea mult, devine otravă.

Pentru legume, pomi și viță-de-vie modul de utilizare este următorul: se pun 200 ml la 15 l de apă, tratamentul repetându-se la 7 zile. Se poate stropi de la 4 frunze și este compatibil cu fungicide și insecticide. Temperatura de păstrare: 5-20°C. Termen de valabilitate: 2 ani de la data îmbutelierii.

Pentru cereale și plante tehnice administrarea se face astfel: se pun 3-5 l la hectar în mașina de erbicidat și se fac 3-4 tratamente pe recoltă, fiind de asemenea compatibil cu fungicide și insecticide. Temperatura de păstrare: 5-20°C. Termen de valabilitate: 2 ani de la data îmbutelierii.

Dobre Puţinelu a primit un atestat în baza căruia poate vinde Folarex, îngrăşământ natural creat şi testat la Izbiceni, atât în Europa, cât şi în America. Inventatorul se află în discuţii avansate cu un american interesat să cumpere formula îngrăşământului bio. Investitorul din California este aşteptat în gospodăria de la Izbiceni pentru a se discuta termenii afacerii.

Anca LĂPUȘNEANU

Însușirea de bază a solului este fertilitatea, care este asigurată de conținutul în humus, iar humusul provine din materia organică transformată în sol de către microorganisme.

Rezultă că pentru a avea soluri fertile trebuie să le asigurăm cu cantităţi corespunzătoare de materie organică.

Materia organică provine din plante verzi în urma procesului de fotosinteză. Prin urmare, pentru a avea cât mai multă materie organică trebuie să fie valorificată la maximum energia solară prin plante.

Se apreciază că limita rodniciei pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi în fenomenul de fotosinteză.

Energia solară furnizată în principalele zone agricole ajunge la 3.800-4.100°C, din care plantele valorifică, în cultura principală, 2.500-3.000°C. Rămân peste 1.000°C din vară până cade bruma nevalorificate. Din acest motiv solul trebuie să fie permanent verde. Asigurarea cu materie vegetală se poate realiza prin:

• cultura de plante leguminoase folosite ca îngrăşământ verde fie în cultura principală, fie cultură în mirişte;
• din resturile vegetale rămase după recoltarea culturilor;
• din masa de buruieni rezultată în urma dezmiriştirii;
• din acţiunea de „înverzire“ devenită obligatorie în ţările UE, pe anumite suprafeţe.

În perimetrele irigate terenul se poate menţine permanent verde prin cultivarea de soiuri (hibrizi) extratimpurii de porumb, floarea-soarelui, soia, fasole, în miriştea de orz, grâu, rapiţă. Acestea pot ajunge la maturitate până cade bruma folosind foarte eficient energia solară, prin producţiile obţinute sub formă de boabe sau pentru siloz. După recoltarea acestora resturile vegetale se adaugă la cele din cultura principală, îmbogăţind solul în materia organică. În zonele neirigate, după culturile recoltate în vară, este obligatorie lucrarea de dezmiriştit care prezintă multiple avantaje, printre care şi acela că forţează germinarea seminţelor de buruieni care acoperă terenul pe perioada de vară-toamnă folosind energia solară, iar după tocarea masei de buruieni se asigură cantităţi importante de materie organică pentru sol.

În mod asemănător se procedează la acţiunea de înverzire care se realizează după recoltarea culturilor principale. Se folosesc seminţe de diferite plante precum: ovăz, muştar, facelia, rapiţă, latir, măzăriche, mazăre, secară, triticale, lupin, trifoi, bob, camelină, care se însămânţează două câte două, în funcţie de condiţiile climatice din zonă.

Se foloseşte utilajul tip APV care asigură pregătirea solului şi însămânţarea. Culturile verzi se înfiinţează în vară sau toamna, până la 1 octombrie, şi rămân pe teren peste iarnă.

În primăvară, culturile respective se desfiinţează până la 31 martie fie putrezind singure în sol, fie prin erbicidare.

Principalele avantaje ale menţinerii terenului permanent verde sunt:

• reţine şi conservă apa din precipitaţii, evitând eroziunea solului;
• se valorifică îngrăşămintele neconsumate de cultura principală;
• este evitată levigarea nitraţilor care se întorc în sol cu masa vegetală;
• se reduce rezerva de seminţe de buruieni şi agenţi fitogeni, dăunători;
• se valorifică energia solară, cresc biodiversitatea şi agenţii polenizatori;
• protejează agregatele structurale ale solului de lovirea picăturilor de ploaie;
• prezenţa covorului vegetal fereşte solul de arşiţă, menţinând o temperatură mai mică cu 4-6°C, favorabilă microorganismelor din sol;
• rădăcinile acestor plante afânează straturile compactate ale solului, solubilizează substanţele greu solubile din sol şi contribuie la îmbunătăţirea structurii solului.

Considerăm că sunt suficiente motive pentru a milita pentru menţinerea terenului permanent verde.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Dacă analizăm compoziția plantelor constatăm că cca. 90% o reprezintă C, O, H care sunt preluate din aceeași apă și doar 4% celelalte elemente, din care 3,4% o reprezintă N, P, K, Ca și Mg și numai 0,6% celelalte microelemente.

Îngrășămintele foliare sunt substanțe fertilizatoare aplicate pe frunze sub formă lichidă. Ele sunt soluții concentrate care folosesc elemente de înaltă puritate tehnică printre care N, P, K și elemente, precum și acizii humici, aditivii, hormonii, vitaminele etc. care sunt combinate într-un echilibru dorit, ușor accesibil plantelor. Acestea nu înlocuiesc fertilizarea de bază și cea aplicată în perioada de vegetație care se administrează pe sol, dar sporesc eficiența acestora.

Îngrășămintele solide aplicate pe sol trebuie să fie dizolvate, să ajungă în soluția solului pentru a fi absorbite de sistemul radicular al plantelor. La aplicarea îngrășămintelor foliare, prin frunze se asimilează 3-5% din totalul nutrienților, dar aduc sporuri de producție de 20-35% și mai mult deoarece sporesc capacitatea de asimilație radiculară prin efectul ionilor și al moleculelor asimilate prin frunze.

Se aplică în doze reduse, de 2-3 litri/ha dizolvate în cantități corespunzătoare de apă. Fiecare produs are rețeta sa recomandată de producător pe baza testelor efectuate și care trebuie respectate de fermieri. Îngrășămintele foliare sporesc coeficientul de valorificare a azotului cu 6-18% și a fosforului cu 6-9%.

Rezumând rolul îngrășămintelor foliare constatăm că:

• au un grad înalt de asimilare;
• au efect rapid care se simte imediat după aplicare;
• influențează pozitiv capacitatea de absorbție a rădăcinilor;
• pot reduce necesarul de îngrășăminte cu 15-25%;
• reprezintă o soluție rapidă de corectare a carențelor;
• contribuie la îmbunătățirea calității recoltelor.

Piața românească cunoaște o gamă foarte variată de îngrășăminte foliare, atât produse în țară, cât și din import.

Vom prezenta câteva dintre ele:

• TERRA-SORB conține aminoacizi care stimulează creșterea rădăcinilor, concentrația sucului celular, sporesc rezistența la iernare;
• LITHOVIT, obținut din dolomită măcinată, accelerează metabolismul, fotosinteza și încetinește respirația prin închiderea stomatelor. Aplicat la porumb, reduce necesarul de apă cu 50%.
• SUN GUARA contribuie la reducerea evapotranspirației cu 35% și deci a consumului de apă.
• AZO SPEE conține sulf și magneziu, componenți ai clorofilei. Aplicat la grâu, îmbunătățește indicii de panificație prin creșterea conținutului în proteină, gluten și a masei hectolitrice.
• CROPMAX este un biostimulator, regulator de creștere și sporește nivelul producției cu cca 15-25%, precum și calitatea.
• ROMAGROBIOFERTIL, produs de Romvac, este un amestec de bacterii care fixează azotul și fosforul din sol. Conține bacteriile:

– Azospirillum Lipoferum care metabolizează celuloza, lignina;

– Azobacter Chroococum care fixează azotul atmosferic și materializează fosfații;

– Bacillus Megaterium care transformă fosfații insolubili în solubili. Se aplică pe sol și se încorporează în sol.

• ECOFOL conține inhibitoare care reduc volatilizarea NH3 și denitrificarea;
• ASFAC BCO-4, produs la Filipești-Bacău, este un biostimulator pe bază de auxine. Asigură imunitate crescută la boli, secetă și sporește producția cu 1.900 kg/ha de grâu și 970 kg/ha la porumb;
• POLIRIZ S, produs la Sirezeni Târgu-Mureș, conține simbionți BRADYRHIZOBIUM, fiind aplicat la soia;
• FOLIAR 1 AGROBOR (11% Bor) și Tiofill, de la Năvodari, care crește rezistența la iernare a rapiței;
• FOLIAR 2 ERGONFILL pentru porumb, de la Năvodari. Conține 3,4% N + 10 carbon organic + 2 MgO + Fe + Mo și aminoacizi 24.
• LEBOSOL-NUTRIFOS (450 g/l P2O5, 105 g/l Zn);
• Din Polonia, dr. ing. Muscă a aplicat foliarul Dr. GREN la rapiță și a obținut o bună înrădăcinare. Față de martorul cu rădăcini de 20 cm, prin tratament a obținut plante cu rădăcina de 35 cm, bogată în perișori absorbanți;
• Din Anglia s-a folosit OMEX KINGFOL Zn cu 70% Zn care a adus un spor de 350 kg la floarea-soarelui și de 650 kg/ha la porumb;
• SC KEM CRISTAL SRL Fundulea produce o gamă largă de îngrășăminte foliare care în urma testarii au adus sporuri de 33-45% la grâu și de 30-42% la floarea-soarelui.

Am enumerat o parte din îngrășămintele foliare existente, unele cu aplicare la toate culturile, altele specializate pentru anumite culturi, important este ca agricultorii să știe că există o gamă variată, cu efecte pozitive privind nivelul și calitatea recoltelor.

Prof. ing. Vasile POPESCU

Cu prilejul aniversării a 30 de ani de activitate a companiei, Ecofol a lansat pe piața din România o gamă complet nouă de îngrășăminte granulare. Ecofol este o companie de familie, fondată în 1989 în Bulgaria, iar în prezent este liderul în producția și vânzarea de îngrășăminte foliare în Bulgaria și Balcani. Compania are experiență în întregul ciclu de activități, de la producție până la comercializare.

Ecofol în cifre:

Producem peste 5 mil. de litri anual, fertilizăm peste 850 mii de ha (din totalul de 2,5 mil. ha în Bulgaria), deținem peste 250 de produse specifice, 80% dintre clienții Ecofol sunt clienți fideli și avem o echipă formată din peste 100 de angajați.

Cinci categorii de produse

Produsele Ecofol se încadrează în 5 categorii, și anume îngrășăminte foliare EC – pe bază de EDTA și sulfați, cu sau fără macroelemente, îngrășăminte foliare biominerale – tehnologia brevetată pe bază de acid lactic, biostimulatori și adjuvanți, îngrășămintele granulare de specialitate – tratate cu inhibitori și, nu în ultimul rând, gama de hobby cu îngrășăminte lichide sau solide destinate utilizării pentru plantele din grădină sau balcon. Patronul companiei, Radoslav Mihaylov, ne-a declarat cu prilejul sărbătoririi celor 30 de ani de business că are încredere în piața românească: „Pentru noi, această aniversare reprezintă 30 de ani de muncă susținută, 30 de ani de inovație... Nu în ultimul rând reprezintă 30 de ani de parteneriate cu fermierii din Bulgaria, dar și din alte țări unde ne comercializăm produsele. Putem vorbi deja de o poveste de succes a companiei Ecofol, succes datorat în mare parte noilor tehnologii pe care le-a promovat în agricultură. Credem că și afacerea din România  va fi una de succes, având în vedere apropierea țărilor noastre – Bulgaria și România – și a fermierilor de aici. Tocmai de aceea cred că avem interese comune, cel puțin în agricultură, și mai cred că progresele pe care le-am înregistrat în Bulgaria le vom putea regăsi și în România.“

Ecofol se adaptează schimbărilor climatice

Ecofol a depășit în ultimii ani granițele Bulgariei exportând produse în Ungaria, România, Lituania, Ucraina, Japonia, Vietnam, Grecia și Maroc. În România are o rețea de distribuție în tot Sudul României, peste 200 de clienți finali, iar produsele companiei au fertilizat deja peste 40.000 ha.

Stelian Folică, fondatorul Agro Excel Balkans, în calitate de reprezentant comercial al Ecofol în România din anul 2017, a adus în discuție un subiect fierbinte cu care ne confruntăm din ce în ce mai mult: schimbările climatice și efectele lor asupra agriculturii. „Oamenii de știință previzionează că încălzirea globală va duce la scăderi ale productivității în agricultură. Pe de altă parte, FAO a calculat că nu mai e mult teren disponibil pentru agricultură. Asta înseamnă că în viitor va trebui să recoltăm mai mult, mult mai mult pe hectar, pentru a compensa lipsa pământului, schimbarea climei și nevoia crescută de hrană. Deci ce avem de făcut este să ne adaptăm la schimbările climatice și la noile realități. Agricultura contribuie cu 10% din toate emisiile de gaze cu efect de seră. Amoniacul, metanul și oxidul de azot sunt cele mai nocive. Una dintre soluții este dată de biostimulatori complecși, iar cealaltă este o categorie de substanțe chimice numite inhibitori, care pot reduce volatilizarea amoniacului și denitrificarea îngrășămintelor, crescând în acest fel randamentul și fiind sigure pentru mediu“, spune Stelian Folică.

Soluții tehnologice

Ecofol a lansat și în România trei soluții tehnologice, prezentate de către directorul regional Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Laurențiu Trentea, după cum urmează:

FTehnologia NPro® – Gamă specială de îngrășăminte granulate pentru protecția azotului și limitarea pierderilor cauzate de levigare și denitrificare. Tehnologia NPro® urmărește protecția formei de azot amoniacal. NPro® folosește cel mai eficient inhibitor al nitrificării (DMPP), care încetinește activitatea bacteriilor Nitrosomonas și asigură mult mai mult azot disponibil pentru culturi. Tehnologia prelungește disponibilitatea azotului pentru plantă până la 70 de zile. Rezultatul este creșterea randamentului cu emisii mai mici de oxid de azot, ceea ce face ca această tehnologie să fie mult mai potrivită pentru viitor.

Din gama de produse NPro fac parte:

• DURASOL ASN + Mg, NPro® (24-0-0 + 10S + 6MgO + DMPP)
• DURASOL NP 20-20, NPro® (20-20-0 + 13S + DMPP)
• DURASOL NPK 10-20-10, NPro®  (10-20-10 + 6S + DMPP)
• DURASOL NPK 15-15-15, NPro® (15-15-15 + 12S + DMPP)         

- Tehnologia NCode® – Uree pentru protecția azotului împotriva volatilizării, tratată cu ultima generație de inhibitori de urează NBPT. Ureea tratată cu NBPT este economică și ușor de utilizat ca înlocuitor pentru ureea standard, dar este și benefică mediului prin reducerea emisiilor de azot amoniacal. Inhibitorul de urează NBPT a fost descoperit de peste 30 de ani și este folosit cu foarte mult succes în practicile agricole din multe țări. Acesta este motivul pentru care face parte din inhibitorii aleși de UE și incluși în Regulamentul 2003/2003 pentru utilizare oficială. De remarcat că inhibitorul NBPT este biodegradabil, foarte sigur pentru mediu și nu afectează viața bacteriilor din sol.

- GrowFactor Evolution – Gamă specială de produse cu efect de bistimulare pentru dezvoltarea plantelor și creșterea rezistenței la factorii de stres. Asigură creșterea randamentului cu o rezistență mai mare la schimbările climatice.

Bogdan PANȚURU

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU

Realizarea de recolte bogate, de calitate superioară și cu eficiență maximă presupune aplicarea rațională a îngrășămintelor, în doze optime și bine echilibrate.

La stabilirea dozelor se ține seama, pe de o parte, de plantele cultivate, cu cerințele acestora în funcție de producția prognozată, iar pe de altă parte, de sol, cu proprietățile sale privind starea de fertilitate.

În situația când se cultivă porumb, de exemplu, și se prognozează o producție de 10 t/ha se are în vedere că pentru 1 t porumbul consumă, în medie, 25 kg N, 10 kg P2O5 și 20 kg K2O, ceea ce înseamnă un necesar de 250 kg N, 100 kg P2O5 și 200 kg K2O pentru realizarea celor 10 t/hectar.

Pe de altă parte, avem buletinul cu analiza agro­chimică a solului care ne indică un sol fertil având indicele de azot (IN) 3, cu 12 mg P2O5/100 g sol și 22 mg K2O/100 g sol. Se știe că 1 mg P2O5/100 g sol echivalează cu 7 kg/ha P2O5 și 1 mg K2O/100 g sol echivalează cu 13 kg K2O/hectar.

Asta înseamnă că solul poate furniza: IN3 este echivalent cu 50 kg N/ha, 12 mg P2O5 x 7 = 84 kg/ha și 22 mg K2O x 13 = 282 kg/hectar.

Prin urmare, sunt necesare:

• 250 kg N/ha – solul oferă 50 kg/ha;
• 100 kg P2O5/ha – solul oferă 84 kg/ha;
• 200 kg K2O/ha – solul oferă 282 kg/ha.

Rezultă că ar mai trebui aplicate 200 kg N/ha și 16 kg P2O5/hectar.

Aceasta ar fi o apreciere simplistă privind stabilirea dozelor de îngrășăminte deoarece, dacă ne referim la buletinul de analiză agrochimică a solului, datele înscrise în acest buletin reprezintă situația existentă în sol în momentul ridicării probelor. La scurt timp, situația se schimbă deoarece solul este un organism viu, cu activitate dinamică și o parte din elementele nutritive sunt consumate de buruieni, sunt levigate, se volatilizează sau intră în diferite combinații insolubile. În același timp, prin activitatea microbiologică și biochimică din sol se produc noi cantități de elemente nutritive.

De aceea, calculele de mai sus sunt cu totul orientative.

Trebuie să se țină seama de dinamica modificărilor din sol care se referă la:

• În anul de aplicare a îngrășămintelor chimice se consumă 40% din N, 18% din P2O5 și 40% din K2O. Dacă se aplică și gunoi de grajd în anul I se consumă 0,35% N, 0,45% P2O5 și 0,654 K2O.
• În funcție de pH-ul solului:
  • la pH 4,5 se valorifică 30% din N, 23% din P2O5 și 33% din K2O;
  • la pH 5,5 se valorifică 77% din N, 48% din P2O5 și 77% din K2O;
  • la pH 6,5 se valorifică 100% din N, 100% din P2O5 și 100% din K2O;
• În funcție de cantitatea de precipitații acumulate în perioada de toamnă-iarnă:
  • se adaugă 3 kg/ha N pentru fiecare 10 mm acumulați în plus;
  • se scad 5 kg/ha N pentru fiecare 10 mm acumulați în minus.
• Doza de azot se corectează și în funcție de adâncimea la care a ajuns umiditatea în sol:
  • până la 60 cm se aplică 50% din doza calculată;
  • la 90 cm – 75%;
  • la 120 cm – 100%:
  • la 150 cm – 125-150%.
• Dacă se cultivă într-un asolament cu graminee și leguminoase perene:
  • se reduce cu 30-50% doza de azot;
  • se reduce cu 20-40% doza de fosfor și potasiu.
• Prin activitatea microbiologică din sol se realizează cantități importante de azot de care se va ține seama:
  • 10-30 kg/ha prin fixare liberă;
  • 70-90 kg/ha prin fixare asociativă și
  • 60-300 kg/ha prin fixare simbiotică.
• Prin valorificarea resturilor vegetale tratate cu Bacto-Fil 10 se reduce doza N cu 30-50%.
• Fertilizarea foliară crește coeficientul de valorificare a N cu 6-18% și a fosforului cu 6-9%.
• Se apreciază că în sistemul clasic de fertilizare se valorifică 30-50% din îngrășăminte, când se aplică îngrășăminte cu eliberare controlată – 50-60%, iar când se asociază cu fertilizarea foliară și biostimulatori se valorifică 80-90% din îngrășăminte.
• La aplicarea îngrășămintelor microgranulate cu efect de starter asupra germinației, răsăririi și creșterii plantelor, se poate reduce doza de îngrășăminte cu 20-40%.
• Folosirea inhibitorului N. LOCK de descompunere a azotului face ca atunci când se administrează uree, la pregătirea patului germinativ, aceasta este transformată în azot amoniacal care rămâne 3 luni la dispoziția plantelor.
• Prin folosirea îngrășămintelor de la Năvodari:
  • când se aplică tehnologia NG aceasta cuprinde îngrășăminte pe bază de N și S pelicularizate cu inhibitor N Guard care are la bază uleiuri vegetale care împiedică levigarea și asigură azot 70-90 zile la dispoziția plantelor.
  • când se aplică tehnologia Amesal pentru îngrășămintele cu fosfor. Acesta este un polimer de sinteză cu capacitate de schimb cationic mare care blochează ionii de Fe, Al și Ca și împiedică formarea de fosfați insolubili.
• La stabilirea dozelor de îngrășăminte se mai ține seama de speciile cultivate care au consum specific diferit. De exemplu, necesarul de K la grâu și porumb este de 16 kg/t, iar la floarea-soarelui de 50 kg/t.
• În cadrul speciilor se ține seama de capacitatea de valorificare a soiurilor (hibrizilor) care este diferită.
• Se au în vedere plantele premergătoare și cum acestea au fost fertilizate.
• În egală măsură se ține seama de factorii care reduc din eficiența îngrășămintelor:
• soiuri (hibrizi) greșit raionate;
• întârzierea semănatului și densitatea culturii neadecvată;
  • atacul de boli, dăunători și buruieni;
  • administrarea neuniformă și neechilibrată a îngrășămintelor.

Starea de fertilitate a solului se poate determina, în timpul vegetației, cu Ferti Drona prevăzută cu senzori care determină necesarul de azot din plante pe baza conținutului de clorofilă. Transmite la calculator și indică doza necesară de aplicat.

De asemenea, cu dispozitivul N. Pilot care are un senzor optic ce măsoară reflectanța luminoasă a culturilor și afișează nivelul de azot.

Prin urmare, acțiunea de fertilizare a culturilor agricole este o activitate de înalt profesionalism și la realizarea ei trebuie să se țină seama de multitudinea factorilor care acționează în sens pozitiv sau negativ asupra valorificării îngrășămintelor de către plante.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

De ce să alegem îngrășăminte cu eliberare controlată

Un uriaș laborator de știință. Asta se află în spatele agriculturii moderne. Aproape cu ritm de cadență, cercetarea trebuie să aducă pe scenă rase noi de animale, noi soiuri de plante și produse care să sporească rodnicia pământului. Subiectul articolului de față este fertilizarea solului cu îngrășăminte cu eliberare controlată. Vă supunem atenției un interviu cu Alexandru Dumitru, reprezentant al companiei ICL Specialty Fertilizer.

Întâi legumicultură și acum cultură mare

– Vă ocupați de perfecționarea tehnologiilor cu eliberare controlată de jumătate de secol. Ce noutăți aveți în acest sens?

– Pentru a ajunge la o creștere a performanței producției obținute din culturi, programul de fertilizare trebuie să fie unul eficient, astfel încât să fie generată constant o afacere profitabilă și sigură. Din acest motiv, compania noastră a creat un produs care înregistrează performanțe superioare, însă este în același timp ușor de utilizat. Îngrășămintele trebuie să acționeze la un nivel optim în fiecare zi din sezon, iar Agromaster combină tehnologia avansată a ICL cu granulele convenționale, special selectate. Această combinație puternică oferă un control al azotului și o performanță de înaltă calitate, într-un singur produs omogen. Practic, Agromaster este un derivat al primului produs cu eliberare controlată din lume, folosit în floricultură. Astfel, beneficiind de experiența acumulată în segmentul floricultură, am creat și pentru cultura mare, legumicultură și pomicultură, un produs bazat pe aceleași tehnologii. Produsul a fost introdus în piață acum câțiva ani în segmentul legumicultură, iar acum încercăm să ne facem simțiți și în cultura mare.

Modalitatea de acțiune

– Ce caracteristici are această tehnologie?

– Îngrășămintele cu eliberare controlată sunt granule de fertilizare acoperite cu o peliculă semipermeabilă (un fel de membrană). După aplicare, apa pătrunde prin pelicula semipermeabilă și începe să dizolve nutrienții prezenți în granulă. Eliberarea nutrienților începe de îndată ce aceștia au fost dizolvați parțial. O acționare tip pompă este inițiată, ca urmare a diferențelor de presiune osmotică. Planta este capabilă să asimileze nutrienții eliberați.

CRF (controlled release fertilizer) are un rol important în îmbunătățirea recoltei, reducând pierderile nutrienților și simplificând procesul de aplicare a îngrășământului. Aceste produse sprijină reglarea nivelelor nutrienților în timpul întregului ciclu de dezvoltare a plantei. Plantele mai tinere nu sunt afectate sau stresate de nivelele de sare în exces, în timp ce plantele mature au parte de nutriție suficientă pentru a rezista până la finalul ciclului de creștere. Tehnologia E-Max de eliberare a nutrienților, cea mai recentă invenție, constă într-un polimer reacționat de peliculare, care îmbunătățește eficacitatea utilizării nutrienților. Eliberarea nutrienților se face în funcție de umiditate și temperatură, oferind longevitate previzibilă. Influențată de temperatură, pelicularea semipermeabilă reglează eliberarea zilnică a nutrienților. La temperaturi mai ridicate, eliberarea nutrienților va fi mai rapidă. La temperaturi mai scăzute, eliberarea nutrienților va fi mai înceată, în conformitate cu nevoile de nutriție ale plantei.

Avantaje

– Fermierii ar trebui să aleagă îngrășăminte cu eliberare controlată pentru că...

– ... pentru că se obțin producţii mai mari sau cel puţin egale, cu aport redus de nutrienţi, sunt uşor de utilizat, necesită mai puţină forţă de muncă, iar gradul de tasare a solului este redus datorită numărului scă­zut de aplicări. În plus, se reduce pierderea nutrienţilor prin levigare, se imprimă uniformitate culturii prin nutriţie controlată și conţine nutrienţi disponibili imediat plantelor, ideal pentru un start rapid. Produsele noastre au fost concepute pentru a fi aplicate în câmp pe spații largi, pe rânduri, local sau pe straturi. Pentru a obține cea mai bună performanță trebuie introduse în primii 5 cm din sol, cu recomandarea ca, ulterior aplicării, să se irige bine. Dacă există o linie pentru picurare, produsele noastre pot fi aplicate aproape de picurători. Dozele sunt următoarele: culturi agricole – 300-500 kg/ha, legume în câmp – 400-600 kg/ha, legume în spaţii protejate – 500-800 kg/ha.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 28-29

De câțiva ani s-a elaborat, fără să se știe exact de către cine, un Cod de bune practici agricole care, în loc să reglementeze elementele tehnologice în raport cu cerințele plantelor și relațiile acestora cu condițiile specifice pedoclimatice pentru fiecare specie cultivată și an de cultivare, impune restricții tehnologice legate de anumite intervale de timp pentru aplicarea unor importante verigi tehnologice.

De exemplu, undeva în cod scrie că „floarea-soarelui nu se cultivă după ea însăși mai mult de un an de zile“. Asta în condițiile în care, prin tehnologie, trebuie ținut seama de sensibilitatea plantelor de floarea-soarelui la atacul unor boli (mana) din cauza cărora ea nu revine pe aceeași solă decât după un interval de minimum 4 ani. Acesta nu este decât un aspect.

Mai zilele trecute, de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a trimis la ASAS o altă adresă, pentru o exprimare de poziție față de o altă năstrușnicie a așa-zisului Cod de bune practici agricole: intervalele de timp în care se interzice aplicarea fertilizanților cu azot. Iată răspunsul pe care l-am trimis domnului ministru:

„Având în vedere situația excepțională de la începutul anului agricol și condițiile din iarna 2016-2017, precum și starea de vegetație a culturilor de cereale și rapiță, se impune ca intervalele de restricție pentru aplicarea îngrășămintelor chimice și organice legiferate prin măsurile de agromediu pentru anul agricol 2016-2017 să fie modificate, astfel încât fertilizarea minerală pentru cereale, rapiță și alte culturi semănate în toamnă să se poată aplica pe toată perioada de iarnă, cu următoarele excepții:

• Teren acoperit cu zăpadă;
• Apă stagnantă, mai ales atunci când aceasta provine din apa freatică ajunsă la suprafață;
• Dozele mari de elemente fertilizante (cu azot, complexe) aplicate o singură dată. Se impune, pentru a elimina potențialul lor de poluare, aplicarea fracționată (2-3 faze), prima doză fiind la sfârșitul iernii la reluarea vegetației de către plante;
• Îngrășămintele chimice, în dozele stabilite pentru fiecare cultură, trebuie aplicate cu respectarea condițiilor de mai sus.

Fertilizarea organică – extrem de importantă pentru creșterea nivelului de producție a culturilor, dar și pentru refacerea și îmbunătățirea însușirilor de fertilitate ale solurilor – se aplică ținând seama de următoarele aspecte:

- La culturile agricole, atât partea solidă, cât și cea lichidă din îngrășămintele organice se aplică pe toată durata anului, inclusiv în perioada de iarnă, numai dacă ele se pot încorpora imediat în sol;

- Nu se aplică pe zăpadă;

- Îngrășămintele organice administrate toamna, nici împrăștiate, nici în grămezi, nu se lasă pe sol, sub zăpadă, atât în cazul pajiștilor, fânețelor, dar și în cazul culturilor de câmp.

Important de știut. Stabilirea momentului de aplicare a fertilizanților chimici la cerealele de toamnă (grâu, orz și orzoaică de toamnă), plante furajere și rapiță nu trebuie restricționată de perioada calendaristică. Procedeul, așa cum este folosit acum, constituie o mare eroare tehnologică.

Fertilizarea fazială obligatorie în care se utilizează (în majoritatea cazurilor) fertilizanți cu azot trebuie făcută obligatoriu în funcție de:

- Starea de vegetație a culturilor (a se vedea că atât toamna, cât și condițiile climatice din timpul iernii au fost defavorabile evoluției normale a culturilor enumerate mai sus). În acest moment, o mare parte din culturile cu grâu sunt în curs de răsărire sau chiar nerăsărite, nemaipunând în discuție gradul redus de înfrățire și tipul de înfrățire;

- Necesarul de elemente fertilizante al speciilor cultivate (grâu, orz și orzoaică, ovăz de toamnă, rapiță, altele), în anumite faze de vegetație extrem de importante pentru refacerea plantelor și formarea elementelor de productivitate;

- Evoluția vremii în perioada de iarnă, în special în lunile ianuarie și februarie, când în „ferestre“ se pot aplica îngrășăminte (măcar dozele care să ajute plantele la reluarea vegetației și nu numai). Să nu uităm că fertilizările timpurii (chiar și cele din „ferestrele iernii“), la desprimăvărare (care nu întotdeauna corespunde cu data de 1 martie) și în primăvară contribuie nu numai la relan­sarea vegetației, ci și la formarea și dezvoltarea principalelor elemente de productivitate și de calitate a producției;

- Atragem atenția că obligarea fermierilor de a respecta cu strictețe (cu sancțiuni financiare mari) intervalele de timp cu restricții de aplicare a fertilizării (minerale și organice) impuse prin măsuri de agro­mediu ar putea duce la compromiterea totală a unor culturi (rapiță rărită de condițiile de iernare), la reducerea capacității de producție la grâu, orz și orzoaică, ovăz de toamnă și la pierderi financiare semnificative.

- Pentru o valorificare corespunzătoare a fertilizanților aplicați fazial (azotul, ureea etc.), solul trebuie să aibă un conținut de apă bun. Prin întârzierea aplicării fertilizanților după 1 martie s-ar putea diminua conținutul de apă al solului în multe regiuni, iar efectul fertilizanților aplicați cu întârziere să nu fie cel așteptat.

II. În legătură cu obligativitatea de a nu se depăși doza de 170 kg/ha azot s.a., trebuie avut în vedere că dozele de îngrășăminte la culturile agricole, mai ales pentru condițiile pedoclimatice ale României, se stabilesc în funcție de mai mulți factori:

• Consumul specific de elemente nutritive și producția estimată a se obține;
• Fertilitatea naturală a solului (humus, indici de azot, fosfor mobil, potasiu mobil etc.);
• Soiul sau hibridul cultivat;
• Reacția solului (pH-ul);
• Sistemul de fertilizare practicat în asolament (mai ales la planta premergătoare);
• Sistemul de cultură: neirigat sau irigat;
• Sistemul de fertilizare aplicat: mineral, organic, organic-mineral etc.;
• Cantitatea de precipitații înregistrate în anul anterior culturii și în perioada toamnă – iarnă;
• Situația culturilor (starea de vegetație) în anumite momente (rapița rară, grâu nerăsărit, în curs de răsărire și neînfrățit etc.);
• Tipul de sol (ca textură: nisipoasă, nisipolutoasă, argiloasă etc.).

Pentru a evita efectele negative ale utilizării unor doze mari de azot asupra mediului ambiant și pentru a evita poluări mai ales ale apelor freatice și a solurilor sunt importante nu dozele, ci momentul când se aplică, cantitatea care se aplică în acel moment și modul cum se aplică elementul fertilizant:

• distribuire la suprafața solului;
• aplicarea și încorporarea în sol;
• aplicarea foliară (uree, alte tipuri de fertilizanți foliari).

Toate acestea, în funcție de necesitățile plantelor în anumite faze de vegetație, dar și cumulat pe întreaga vegetație.

Fac precizarea că la toate cele afirmate mai sus pot aduce numeroase argumente că așa trebuie făcut și că actualul sistem de restricționare impus din laborator și nu din realitatea câmpului este păgubitor pentru producătorii agricoli și riscant pentru multe dintre culturile agricole semănate în toamna anului 2016.

Având în vedere condițiile climatice din toamna și iarna anului 2016/2017 și riscul real pentru culturile agricole semănate în toamnă, cred că acel Cod de bune practici agricole trebuie modificat și adus în concordanță cu realitățile din teren.

Prof. univ. emerit dr. Valeriu TABĂRĂ

Vicepreședinte al ASAS