reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Oct 2019

Obiceiuri care îți distrug plantele

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

gradina ARCADE Vases Pots 35

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU

Factorii de care se ține seama la stabilirea dozelor de îngrășăminte

Realizarea de recolte bogate, de calitate superioară și cu eficiență maximă presupune aplicarea rațională a îngrășămintelor, în doze optime și bine echilibrate.

La stabilirea dozelor se ține seama, pe de o parte, de plantele cultivate, cu cerințele acestora în funcție de producția prognozată, iar pe de altă parte, de sol, cu proprietățile sale privind starea de fertilitate.

În situația când se cultivă porumb, de exemplu, și se prognozează o producție de 10 t/ha se are în vedere că pentru 1 t porumbul consumă, în medie, 25 kg N, 10 kg P2O5 și 20 kg K2O, ceea ce înseamnă un necesar de 250 kg N, 100 kg P2O5 și 200 kg K2O pentru realizarea celor 10 t/hectar.

Pe de altă parte, avem buletinul cu analiza agro­chimică a solului care ne indică un sol fertil având indicele de azot (IN) 3, cu 12 mg P2O5/100 g sol și 22 mg K2O/100 g sol. Se știe că 1 mg P2O5/100 g sol echivalează cu 7 kg/ha P2O5 și 1 mg K2O/100 g sol echivalează cu 13 kg K2O/hectar.

Asta înseamnă că solul poate furniza: IN3 este echivalent cu 50 kg N/ha, 12 mg P2O5 x 7 = 84 kg/ha și 22 mg K2O x 13 = 282 kg/hectar.

Prin urmare, sunt necesare:

  • 250 kg N/ha – solul oferă 50 kg/ha;
  • 100 kg P2O5/ha – solul oferă 84 kg/ha;
  • 200 kg K2O/ha – solul oferă 282 kg/ha.

Rezultă că ar mai trebui aplicate 200 kg N/ha și 16 kg P2O5/hectar.

Aceasta ar fi o apreciere simplistă privind stabilirea dozelor de îngrășăminte deoarece, dacă ne referim la buletinul de analiză agrochimică a solului, datele înscrise în acest buletin reprezintă situația existentă în sol în momentul ridicării probelor. La scurt timp, situația se schimbă deoarece solul este un organism viu, cu activitate dinamică și o parte din elementele nutritive sunt consumate de buruieni, sunt levigate, se volatilizează sau intră în diferite combinații insolubile. În același timp, prin activitatea microbiologică și biochimică din sol se produc noi cantități de elemente nutritive.

De aceea, calculele de mai sus sunt cu totul orientative.

Trebuie să se țină seama de dinamica modificărilor din sol care se referă la:

  • În anul de aplicare a îngrășămintelor chimice se consumă 40% din N, 18% din P2O5 și 40% din K2O. Dacă se aplică și gunoi de grajd în anul I se consumă 0,35% N, 0,45% P2O5 și 0,654 K2O.
  • În funcție de pH-ul solului:
    • la pH 4,5 se valorifică 30% din N, 23% din P2O5 și 33% din K2O;
    • la pH 5,5 se valorifică 77% din N, 48% din P2O5 și 77% din K2O;
    • la pH 6,5 se valorifică 100% din N, 100% din P2O5 și 100% din K2O;
  • În funcție de cantitatea de precipitații acumulate în perioada de toamnă-iarnă:
    • se adaugă 3 kg/ha N pentru fiecare 10 mm acumulați în plus;
    • se scad 5 kg/ha N pentru fiecare 10 mm acumulați în minus.
  • Doza de azot se corectează și în funcție de adâncimea la care a ajuns umiditatea în sol:
    • până la 60 cm se aplică 50% din doza calculată;
    • la 90 cm – 75%;
    • la 120 cm – 100%:
    • la 150 cm – 125-150%.
  • Dacă se cultivă într-un asolament cu graminee și leguminoase perene:
    • se reduce cu 30-50% doza de azot;
    • se reduce cu 20-40% doza de fosfor și potasiu.
  • Prin activitatea microbiologică din sol se realizează cantități importante de azot de care se va ține seama:
    • 10-30 kg/ha prin fixare liberă;
    • 70-90 kg/ha prin fixare asociativă și
    • 60-300 kg/ha prin fixare simbiotică.
  • Prin valorificarea resturilor vegetale tratate cu Bacto-Fil 10 se reduce doza N cu 30-50%.
  • Fertilizarea foliară crește coeficientul de valorificare a N cu 6-18% și a fosforului cu 6-9%.
  • Se apreciază că în sistemul clasic de fertilizare se valorifică 30-50% din îngrășăminte, când se aplică îngrășăminte cu eliberare controlată – 50-60%, iar când se asociază cu fertilizarea foliară și biostimulatori se valorifică 80-90% din îngrășăminte.
  • La aplicarea îngrășămintelor microgranulate cu efect de starter asupra germinației, răsăririi și creșterii plantelor, se poate reduce doza de îngrășăminte cu 20-40%.
  • Folosirea inhibitorului N. LOCK de descompunere a azotului face ca atunci când se administrează uree, la pregătirea patului germinativ, aceasta este transformată în azot amoniacal care rămâne 3 luni la dispoziția plantelor.
  • Prin folosirea îngrășămintelor de la Năvodari:
    • când se aplică tehnologia NG aceasta cuprinde îngrășăminte pe bază de N și S pelicularizate cu inhibitor N Guard care are la bază uleiuri vegetale care împiedică levigarea și asigură azot 70-90 zile la dispoziția plantelor.
    • când se aplică tehnologia Amesal pentru îngrășămintele cu fosfor. Acesta este un polimer de sinteză cu capacitate de schimb cationic mare care blochează ionii de Fe, Al și Ca și împiedică formarea de fosfați insolubili.
  • La stabilirea dozelor de îngrășăminte se mai ține seama de speciile cultivate care au consum specific diferit. De exemplu, necesarul de K la grâu și porumb este de 16 kg/t, iar la floarea-soarelui de 50 kg/t.
  • În cadrul speciilor se ține seama de capacitatea de valorificare a soiurilor (hibrizilor) care este diferită.
  • Se au în vedere plantele premergătoare și cum acestea au fost fertilizate.
  • În egală măsură se ține seama de factorii care reduc din eficiența îngrășămintelor:
  • soiuri (hibrizi) greșit raionate;
  • întârzierea semănatului și densitatea culturii neadecvată;
    • atacul de boli, dăunători și buruieni;
    • administrarea neuniformă și neechilibrată a îngrășămintelor.

Starea de fertilitate a solului se poate determina, în timpul vegetației, cu Ferti Drona prevăzută cu senzori care determină necesarul de azot din plante pe baza conținutului de clorofilă. Transmite la calculator și indică doza necesară de aplicat.

De asemenea, cu dispozitivul N. Pilot care are un senzor optic ce măsoară reflectanța luminoasă a culturilor și afișează nivelul de azot.

Prin urmare, acțiunea de fertilizare a culturilor agricole este o activitate de înalt profesionalism și la realizarea ei trebuie să se țină seama de multitudinea factorilor care acționează în sens pozitiv sau negativ asupra valorificării îngrășămintelor de către plante.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

De ce să alegem îngrășăminte cu eliberare controlată

De ce să alegem îngrășăminte cu eliberare controlată

Un uriaș laborator de știință. Asta se află în spatele agriculturii moderne. Aproape cu ritm de cadență, cercetarea trebuie să aducă pe scenă rase noi de animale, noi soiuri de plante și produse care să sporească rodnicia pământului. Subiectul articolului de față este fertilizarea solului cu îngrășăminte cu eliberare controlată. Vă supunem atenției un interviu cu Alexandru Dumitru, reprezentant al companiei ICL Specialty Fertilizer.

Întâi legumicultură și acum cultură mare

– Vă ocupați de perfecționarea tehnologiilor cu eliberare controlată de jumătate de secol. Ce noutăți aveți în acest sens?

– Pentru a ajunge la o creștere a performanței producției obținute din culturi, programul de fertilizare trebuie să fie unul eficient, astfel încât să fie generată constant o afacere profitabilă și sigură. Din acest motiv, compania noastră a creat un produs care înregistrează performanțe superioare, însă este în același timp ușor de utilizat. Îngrășămintele trebuie să acționeze la un nivel optim în fiecare zi din sezon, iar Agromaster combină tehnologia avansată a ICL cu granulele convenționale, special selectate. Această combinație puternică oferă un control al azotului și o performanță de înaltă calitate, într-un singur produs omogen. Practic, Agromaster este un derivat al primului produs cu eliberare controlată din lume, folosit în floricultură. Astfel, beneficiind de experiența acumulată în segmentul floricultură, am creat și pentru cultura mare, legumicultură și pomicultură, un produs bazat pe aceleași tehnologii. Produsul a fost introdus în piață acum câțiva ani în segmentul legumicultură, iar acum încercăm să ne facem simțiți și în cultura mare.

Modalitatea de acțiune

– Ce caracteristici are această tehnologie?

– Îngrășămintele cu eliberare controlată sunt granule de fertilizare acoperite cu o peliculă semipermeabilă (un fel de membrană). După aplicare, apa pătrunde prin pelicula semipermeabilă și începe să dizolve nutrienții prezenți în granulă. Eliberarea nutrienților începe de îndată ce aceștia au fost dizolvați parțial. O acționare tip pompă este inițiată, ca urmare a diferențelor de presiune osmotică. Planta este capabilă să asimileze nutrienții eliberați.

CRF (controlled release fertilizer) are un rol important în îmbunătățirea recoltei, reducând pierderile nutrienților și simplificând procesul de aplicare a îngrășământului. Aceste produse sprijină reglarea nivelelor nutrienților în timpul întregului ciclu de dezvoltare a plantei. Plantele mai tinere nu sunt afectate sau stresate de nivelele de sare în exces, în timp ce plantele mature au parte de nutriție suficientă pentru a rezista până la finalul ciclului de creștere. Tehnologia E-Max de eliberare a nutrienților, cea mai recentă invenție, constă într-un polimer reacționat de peliculare, care îmbunătățește eficacitatea utilizării nutrienților. Eliberarea nutrienților se face în funcție de umiditate și temperatură, oferind longevitate previzibilă. Influențată de temperatură, pelicularea semipermeabilă reglează eliberarea zilnică a nutrienților. La temperaturi mai ridicate, eliberarea nutrienților va fi mai rapidă. La temperaturi mai scăzute, eliberarea nutrienților va fi mai înceată, în conformitate cu nevoile de nutriție ale plantei.

Avantaje

– Fermierii ar trebui să aleagă îngrășăminte cu eliberare controlată pentru că...

– ... pentru că se obțin producţii mai mari sau cel puţin egale, cu aport redus de nutrienţi, sunt uşor de utilizat, necesită mai puţină forţă de muncă, iar gradul de tasare a solului este redus datorită numărului scă­zut de aplicări. În plus, se reduce pierderea nutrienţilor prin levigare, se imprimă uniformitate culturii prin nutriţie controlată și conţine nutrienţi disponibili imediat plantelor, ideal pentru un start rapid. Produsele noastre au fost concepute pentru a fi aplicate în câmp pe spații largi, pe rânduri, local sau pe straturi. Pentru a obține cea mai bună performanță trebuie introduse în primii 5 cm din sol, cu recomandarea ca, ulterior aplicării, să se irige bine. Dacă există o linie pentru picurare, produsele noastre pot fi aplicate aproape de picurători. Dozele sunt următoarele: culturi agricole – 300-500 kg/ha, legume în câmp – 400-600 kg/ha, legume în spaţii protejate – 500-800 kg/ha.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 28-29

Administrarea fazială a îngrășămintelor chimice și minerale în culturi de câmp și pajiști

De câțiva ani s-a elaborat, fără să se știe exact de către cine, un Cod de bune practici agricole care, în loc să reglementeze elementele tehnologice în raport cu cerințele plantelor și relațiile acestora cu condițiile specifice pedoclimatice pentru fiecare specie cultivată și an de cultivare, impune restricții tehnologice legate de anumite intervale de timp pentru aplicarea unor importante verigi tehnologice.

De exemplu, undeva în cod scrie că „floarea-soarelui nu se cultivă după ea însăși mai mult de un an de zile“. Asta în condițiile în care, prin tehnologie, trebuie ținut seama de sensibilitatea plantelor de floarea-soarelui la atacul unor boli (mana) din cauza cărora ea nu revine pe aceeași solă decât după un interval de minimum 4 ani. Acesta nu este decât un aspect.

Mai zilele trecute, de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a trimis la ASAS o altă adresă, pentru o exprimare de poziție față de o altă năstrușnicie a așa-zisului Cod de bune practici agricole: intervalele de timp în care se interzice aplicarea fertilizanților cu azot. Iată răspunsul pe care l-am trimis domnului ministru:

„Având în vedere situația excepțională de la începutul anului agricol și condițiile din iarna 2016-2017, precum și starea de vegetație a culturilor de cereale și rapiță, se impune ca intervalele de restricție pentru aplicarea îngrășămintelor chimice și organice legiferate prin măsurile de agromediu pentru anul agricol 2016-2017 să fie modificate, astfel încât fertilizarea minerală pentru cereale, rapiță și alte culturi semănate în toamnă să se poată aplica pe toată perioada de iarnă, cu următoarele excepții:

  • Teren acoperit cu zăpadă;
  • Apă stagnantă, mai ales atunci când aceasta provine din apa freatică ajunsă la suprafață;
  • Dozele mari de elemente fertilizante (cu azot, complexe) aplicate o singură dată. Se impune, pentru a elimina potențialul lor de poluare, aplicarea fracționată (2-3 faze), prima doză fiind la sfârșitul iernii la reluarea vegetației de către plante;
  • Îngrășămintele chimice, în dozele stabilite pentru fiecare cultură, trebuie aplicate cu respectarea condițiilor de mai sus.

Fertilizarea organică – extrem de importantă pentru creșterea nivelului de producție a culturilor, dar și pentru refacerea și îmbunătățirea însușirilor de fertilitate ale solurilor – se aplică ținând seama de următoarele aspecte:

- La culturile agricole, atât partea solidă, cât și cea lichidă din îngrășămintele organice se aplică pe toată durata anului, inclusiv în perioada de iarnă, numai dacă ele se pot încorpora imediat în sol;

- Nu se aplică pe zăpadă;

- Îngrășămintele organice administrate toamna, nici împrăștiate, nici în grămezi, nu se lasă pe sol, sub zăpadă, atât în cazul pajiștilor, fânețelor, dar și în cazul culturilor de câmp.

Important de știut. Stabilirea momentului de aplicare a fertilizanților chimici la cerealele de toamnă (grâu, orz și orzoaică de toamnă), plante furajere și rapiță nu trebuie restricționată de perioada calendaristică. Procedeul, așa cum este folosit acum, constituie o mare eroare tehnologică.

Fertilizarea fazială obligatorie în care se utilizează (în majoritatea cazurilor) fertilizanți cu azot trebuie făcută obligatoriu în funcție de:

- Starea de vegetație a culturilor (a se vedea că atât toamna, cât și condițiile climatice din timpul iernii au fost defavorabile evoluției normale a culturilor enumerate mai sus). În acest moment, o mare parte din culturile cu grâu sunt în curs de răsărire sau chiar nerăsărite, nemaipunând în discuție gradul redus de înfrățire și tipul de înfrățire;

- Necesarul de elemente fertilizante al speciilor cultivate (grâu, orz și orzoaică, ovăz de toamnă, rapiță, altele), în anumite faze de vegetație extrem de importante pentru refacerea plantelor și formarea elementelor de productivitate;

- Evoluția vremii în perioada de iarnă, în special în lunile ianuarie și februarie, când în „ferestre“ se pot aplica îngrășăminte (măcar dozele care să ajute plantele la reluarea vegetației și nu numai). Să nu uităm că fertilizările timpurii (chiar și cele din „ferestrele iernii“), la desprimăvărare (care nu întotdeauna corespunde cu data de 1 martie) și în primăvară contribuie nu numai la relan­sarea vegetației, ci și la formarea și dezvoltarea principalelor elemente de productivitate și de calitate a producției;

- Atragem atenția că obligarea fermierilor de a respecta cu strictețe (cu sancțiuni financiare mari) intervalele de timp cu restricții de aplicare a fertilizării (minerale și organice) impuse prin măsuri de agro­mediu ar putea duce la compromiterea totală a unor culturi (rapiță rărită de condițiile de iernare), la reducerea capacității de producție la grâu, orz și orzoaică, ovăz de toamnă și la pierderi financiare semnificative.

- Pentru o valorificare corespunzătoare a fertilizanților aplicați fazial (azotul, ureea etc.), solul trebuie să aibă un conținut de apă bun. Prin întârzierea aplicării fertilizanților după 1 martie s-ar putea diminua conținutul de apă al solului în multe regiuni, iar efectul fertilizanților aplicați cu întârziere să nu fie cel așteptat.

II. În legătură cu obligativitatea de a nu se depăși doza de 170 kg/ha azot s.a., trebuie avut în vedere că dozele de îngrășăminte la culturile agricole, mai ales pentru condițiile pedoclimatice ale României, se stabilesc în funcție de mai mulți factori:

  • Consumul specific de elemente nutritive și producția estimată a se obține;
  • Fertilitatea naturală a solului (humus, indici de azot, fosfor mobil, potasiu mobil etc.);
  • Soiul sau hibridul cultivat;
  • Reacția solului (pH-ul);
  • Sistemul de fertilizare practicat în asolament (mai ales la planta premergătoare);
  • Sistemul de cultură: neirigat sau irigat;
  • Sistemul de fertilizare aplicat: mineral, organic, organic-mineral etc.;
  • Cantitatea de precipitații înregistrate în anul anterior culturii și în perioada toamnă – iarnă;
  • Situația culturilor (starea de vegetație) în anumite momente (rapița rară, grâu nerăsărit, în curs de răsărire și neînfrățit etc.);
  • Tipul de sol (ca textură: nisipoasă, nisipolutoasă, argiloasă etc.).

Pentru a evita efectele negative ale utilizării unor doze mari de azot asupra mediului ambiant și pentru a evita poluări mai ales ale apelor freatice și a solurilor sunt importante nu dozele, ci momentul când se aplică, cantitatea care se aplică în acel moment și modul cum se aplică elementul fertilizant:

  • distribuire la suprafața solului;
  • aplicarea și încorporarea în sol;
  • aplicarea foliară (uree, alte tipuri de fertilizanți foliari).

Toate acestea, în funcție de necesitățile plantelor în anumite faze de vegetație, dar și cumulat pe întreaga vegetație.

Fac precizarea că la toate cele afirmate mai sus pot aduce numeroase argumente că așa trebuie făcut și că actualul sistem de restricționare impus din laborator și nu din realitatea câmpului este păgubitor pentru producătorii agricoli și riscant pentru multe dintre culturile agricole semănate în toamna anului 2016.

Având în vedere condițiile climatice din toamna și iarna anului 2016/2017 și riscul real pentru culturile agricole semănate în toamnă, cred că acel Cod de bune practici agricole trebuie modificat și adus în concordanță cu realitățile din teren.

Prof. univ. emerit dr. Valeriu TABĂRĂ

Vicepreședinte al ASAS

Factorii care pot diminua eficiența îngrășămintelor

O fertilizare corectă presupune asigurarea plantelor cu elemente nutritive necesare, în sortimentele solicitate și la momentul potrivit. Experienţele demonstrează că o fertilizare corespunzătoare asigură 40-60% din sporul de recoltă.

Ce înseamnă asigurarea cantităților necesare de elemente nutritive și în sortimentele solicitate?

Înseamnă asigurarea macroelementelor de ordin primar (NPK), a celor de ordin secundar (S, Ca, Mg) și a microelementelor pe tot parcursul perioadei de vegetație a plantelor.

Diferitele grupe de plante au nevoie de proporții diferite de macroelemente (NPK). De exemplu, cerealele solicită macroelementele în raport de 1:0,5:1; cartoful 1:0,5:1,5; floarea-soarelui în raport de 1:0,6:5,5 etc.

Consumul specific de îngrășăminte exprimat în kg substanță activă pe tona de recoltă este: (vezi tabel în revistă).

Când se consideră momentul optim de asigurare a elementelor nutritive?

În primul rând, plantele trec printr-o perioadă critică situată, de regulă, la începutul vegetației. Dacă ne referim la cerealele de toamnă, ele au perioada critică la 10-12 zile după răsărire, când au sistemul radicular slab dezvoltat, situat în stratul superficial al solului, unde elementele nutritive au fost levigate. La fel, primăvara timpuriu, când precipitațiile din perioada de toamnă-iarnă au spălat elementele nutritive din stratul superficial al solului iar activitatea microbiologică este redusă, duc lipsă în special de azot. De aceea se recomandă fertilizarea cu azot imediat ce își reiau vegetația în primăvară.

Experiența a demonstrat că fiecare 100 mm de precipitații deplasează nitrații cu 25-35 cm în adâncime.

Perioada critică la porumb este atunci când planta are 4-6 frunze, la sfecla-de-zahăr când are 2-3 perechi de frunze, la soia când are 3-4 frunze etc. Totodată, plantele au o perioadă de consum maxim, care la cerealele păioase este situată în faza de înfrățire-înspicare, la porumb este situată înainte de apariția paniculului, la sfecla-de-zahăr este la începutul îngroșării rădăcinii, la soia este situată după formarea nodozităților etc.

În practică, însă, nu întotdeauna se reușește realizarea acestor condiții, motiv pentru care aplicarea îngrășămintelor nu realizează maximum de eficiență.

l Printr-un asolament corect întocmit și prin respectarea rotației culturilor se pot obține aceleași niveluri de producție chiar la un nivel cu 30-50% mai mic al necesarului de azot și cu 20-40% al necesarului de fosfor și potasiu.

La aplicarea îngrășămintelor cu azot producția de grâu crește cu 93% când urmează după porumb, cu 68% când urmează după floarea-soarelui și cu 28% după fasole.

Sporul cel mai mare se înregistrează după porumb care, având perioada de vegetație lungă și producție ridicată, secătuiește solul în elemente nutritive, iar după fasole sporul de producție este mai mic deoarece după fasole solul rămâne bogat în azot biologic.

l Eficiența îngrășămintelor poate scădea cu 20-40% atunci când se cultivă soiuri sau hibrizi care nu sunt raionaţi pe zona respectivă sau/și când semănatul depășește epoca optimă.

l Densitatea redusă a plantelor scade efectul fertilizării cu 10-25% deoarece plantele nu valorifică întregul spațiu de nutriție din teren, nu se valorifică în întregime energia solară prin fotosinteză, nu se menține o atmosferă umedă în interiorul lanului pentru a reduce transpirația plantelor, iar în spațiile libere (goluri) cresc buruienile care dijmuiesc recolta.

l Atacurile de boală, dăunători și buruieni reduc din eficiența îngrășămintelor cu 20-80% sau chiar pot compromite culturile.

l Eficiența I.C. se reduce cu 20-67% când se aplică o fertilizare neechilibrată și neuniformă.

La calculul dozelor de îngrășăminte trebuie evitată greșeala de a considera că întreaga cantitate aplicată este folosită în anul aplicării.

De asemenea, în cadrul tehnologiilor de cultură, trebuie să se țină seama, pe de o parte, de rezerva de elemente nutritive existente în sol, conform buletinelor de analiză agrochimică, iar pe de altă parte, de cantitățile de elemente nutritive disponibile plantelor din îngrășămintele aplicate, în primul an de folosință.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Îngrăşăminte cu eliberare lentă, produse la CICh Năvodari

N-Guard (NG) este un inhibitor de nitrificare, cu extract de Neem, care constituie o tehnologie a viitorului, în sensul că determină obţinerea unor producţii mai mari cu un consum mai mic de îngrăşământ chimic. Produsele acoperite cu noua substanţă inovatoare, care asigură o eliberare lentă a azotului, sunt uree NG, amosulf (amestec de uree cu sulfat de amoniu) NG şi sulfat de amoniu NG. Acestea sunt obţinute la Combinatul de Îngrăşăminte Chimice (CICh) Năvodari, unicul producător de superfosfat din România, a declarat Lambrughi.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Ce schemă de fertilizare aplică specialiştii în noul an agricol?

Indiferent de condiţiile în care se desfăşoară un an agricol, fermierii ştiu că verigile tehnologice, începând cu pregătirea solului, trebuie respectate întocmai, pentru a crea premisele unei producţii bune. Din categoria lucrărilor cu impact maxim asupra recoltei face parte şi administrarea îngrăşămintelor chimice de bază. În această toamnă, poate mai mult decât în alţi ani, ştiinţa fermierului de a interveni la momentul potrivit cu cantitatea corectă de îngrăşăminte este decisivă pentru o producţie viitoare profitabilă. La fel de importantă se va dovedi şi cartarea agrochimică, acolo unde ea a fost executată, care arată nevoile exacte ale solului în NPK şi alte macro sau microelemente.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria BOGDAN
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS