Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2021

Prima hartă globală care arată impactul climatic al reîmpăduririlor

„Când ultimul copac va cădea...“ (așa începe un vechi proverb indian) oamenii vor înțelege că orice țel al așa-zisei lor civilizații este inutil și că megalomania care stă în spatele tuturor distrugerilor pe care le-au provocat nu îi va salva. Ultimul copac nu a căzut încă, deci mai avem timp să reflectăm asupra faptelor noastre. Și nu doar atât, ci să și acționăm. Este drept să spunem că, într-adevăr, în ultimii ani s-au desfășurat la nivel mondial proiecte importante de reîmpădurire. În 2017, spre exemplu, India și-a doborât propriul record prin plantarea a 66 milioane de copaci în doar 12 ore. Dacă fiecare stat ar urma această „politică verde“ lupta cu schimbările climatice ar fi câștigată, cel puțin parțial, spun oamenii de știință. În urma unui studiu, o echipă de cercetători de la Laboratorul Crowther din Zurich, Elveția, a reușit să realizeze prima hartă globală care arată cât din suprafața Terrei este împădurită și care sunt regiunile unde este nevoie de reîmpăduriri pentru a avea câștig de cauză în lupta cu schimbările climatice.

Cea mai eficientă alternativă

„Inspirați de natură, conduși de știință“, este motto-ul echipei care a realizat această primă hartă a pădurilor existente și a zonelor unde se poate planta. Miza cercetărilor pe care oamenii de știință elvețieni le-au făcut a fost însă mult mai mare pentru că harta, deși reprezintă epicentrul studiului lor, este doar o parte din observațiile pe care vor să le aducă în atenția oamenilor. Natura se poate vindeca prin ea însăși. Ce înseamnă asta? Că prin reîmpăduriri strategice am aplica practic cea mai eficientă metodă de combatere a schimbărilor climatice. Pădurile au capacitatea extraordinară de a reține carbonul emis în atmosferă, de aceea oamenii de știință pledează pentru această soluție 100% naturală. Prin harta pe care au realizat-o au arătat pentru prima oară care sunt regiunile de pe Terra unde ar trebuie să se reîmpădurească și cât carbon ar putea stoca aceste păduri nou plantate.

Autorul acestui studiu, Jean-François Bastin spune că unul dintre aspectele importante de care a ținut cont echipa din care a făcut parte a fost că din acest studiu au fost excluse orașele sau regiunile agricole și că unul dintre obiectivele proiectului a fost și identificarea exactă a acelor regiuni care, dacă vor fi reîmpădurite corespunzător, vor avea un impact climatic mai mare.

Potrivit profesorului Thomas Crowther, fondatorul laboratorului de cercetare și coautorul acestui studiu „toți știm că împădurirea ar fi decisivă în combaterea schimbărilor climatice, dar nu știm totuși cât de mare ar fi impactul.

Studiile noastre demonstrează că reîmpăduririle sunt deocamdată cea mai bună alternativă pe care omenirea o are la îndemână. Dar trebuie să acționăm rapid, pentru că pădurile nou plantate au nevoie de ani întregi pentru a ajunge la maturitate și pentru a-și atinge potențialul maxim de a reține carbonul.“

Harta padurilor pe Terra

Cât ar trebui să împădurim și unde

În urma cercetărilor pe care le-au întreprins, cercetătorii elvețieni au ajuns la concluzia că, în contextul actualelor schimbări climatice, Terra ar putea fi împădurită pe o suprafață de 4,4 miliarde de hectare și asta fără să afecteze în vreun fel ritmul ecosistemelor naturale deja existente. În momentul de față, suprafața împădurită a planetei Albastre este de 2,8 miliarde de hectare. Din cele 1,6 miliarde de hectare care ar putea fi împădurite, 0.9 miliarde de hectare nu sunt folosite în niciun scop de către oameni. Practic, o suprafață de mărime Statelor Unite ale Americii este liberă de orice activitate antropică și poate fi împădurită fără rezerve vizavi de deranjul pe care l-ar produce omenirii. Odată ajunse la maturitate aceste păduri noi ar putea stoca aproximativ 205 miliarde de tone de carbon. Adică aproape două treimi din cantitate de 300 miliarde de tone de carbone emisă în atmosferă în urma activităților umane, începând cu Revoluția industrială (sfârșitul secolului al XVIII-lea). În studiu sunt identificate și regiunile care s-ar preta pentru această inițiativă de reîmpădurire globală. Potrivit echipei de la Laboratorul Crowther, acest proiect și-ar putea atinge 50% din potențialul maxim în doar șase țări. Este vorba despre Rusia unde pot fi împădurite 133 milioane hectare, SUA cu o suprafață de 103 milioane de hectare, Canada cu 78,4 milioane de hectare, Australia 58 milioane de hectare, Brazilia care ar putea împăduri 49,7 milioane de hectare și China cu 40,2 milioane de hectare (aceasta din urmă deja derulează programe ample de reîmpădurire). Pe lângă observațiile menționate, studiul mai avertizează asupra faptului că multe dintre modalitățile actuale, în urma cărora se așteaptă ca suprafața reîmpădurită să crească, nu vor avea succes. Se mizează, spre exemplu, pe creșterea suprafeței împădurite din regiunea nordică a pădurilor boreale, respectiv Siberia, dar acolo copacii acoperă în medie doar o suprafață de 30-40%.  Ca urmare, această creștere ar putea fi declasată de defrișările din pădurile tropicale care au o acoperire cu copaci de 90-100%.


  • Laboratorul Crowther a realizat primele hărți globale în care sunt consemnate cu date și imagini suprafața împădurită a Terrei și densitatea pădurilor. Aceste hărți au arătat că la nivel global există aproximativ 3 trilioane de copaci, din care aproximativ 1, 30 trilioane de copaci se regăsesc în pădurile tropicale și subtropicale, 0,74 trilioane de copaci se regăsesc în regiunea boreală, iar 0,66 trilioane în regiunile temperate. Pe bază măsurătorilor densității copacilor, s-a stabilit că peste 15 miliarde de copaci sunt tăiați în fiecare an și că aproximativ 46% din numărul global al copacilor au fost tăiați de la începutul civilizației și până acum.

  • O aplicație (momentan doar în limba germană) de pe website-ul laboratorului permite celor care o folosesc să vadă pe hartă orice regiune a Terrei, să afle câți copaci ar trebui plantați într-o anumită zonă și cât carbon ar stoca ei ulterior. Este publicată, de asemenea și o listă a organizațiilor care se ocupă de reîmpăduriri.

Laura ZMARANDA

Impactul atmosferic se poate adapta pozitiv la sol

Este arhicunoscut faptul că impactul atmosferic la sol se comportă conform cu poziţia obstacolelor în calea vântului dominant. Cunoaştem şi efectele total negative la întâlnirea solului neted şi compromiterea prin îngheţ a plantelor.

O întâmplare din noiembrie ’93 face ca 2,5 ha semănate experimental cu orz cu tasare pe rând să fie salvate de la îngheţ, iar parcela respectivă compromisă şi în total să fie compromise 1.000 ha de orz.

Reţeta naturii oferită în acest caz este deosebită; să asociem gropiţele cu plăntuţe verzi din parcela compromisă cu zona experimentală integral salvată, iar răspunsul cu întregul conţinut trebuie căutat.

Este deosebit de important faptul că a aprins flacăra marelui interes necesitatea unei cercetări ample şi de lungă durată. Au participat specialişti din producţie, cercetători din institute, staţiuni şi două mari IAS-uri. Astfel, s-au creat condiţii experimentale care încep cu un poligon la Staţiunea Valul lui Traian constituit din patru urme triple de tasare orientate pe punctele cardinale:

Sunt preluate următoarele aspecte:

  • Termometrie de lungă durată pe anotimpuri în rigole de 4,5 cm adâncime şi simultan pe terenul neted alăturat, unde în rigolă, spectaculos, sunt posibile diferenţe de temperaturi de peste plus 10 grade faţă de terenul neted alăturat. Temperatura este factor decisiv în creşterea şi dezvoltarea vegetaţiei şi iarna sunt condiţii oscilante oferite de climă, când se pot valorifica momentele optime rezonante în sporul de recoltă.
  • Evaporarea apei pe punctele cardinale. S-au brevetat trei variante de Evaporimetre Direcţionate, dintre care Evaporimetrul Combinat şi Direcţionat a fost medaliat cu Argint în 2002 la Salonul din Geneva şi Confirmat pe Platforma METEO Fundulea de către inginer R. Gărgăriţă, ca mijloc pentru stabilirea direcţiei vântului dominant, factor decisiv la orientarea direcţiei pentru captarea impactului atmosferic, interpretată grafic.
  • Stabilirea distanţei între rânduri la 17,5 cm a fost foarte atent studiată pentru condiţiile de captarea curenţilor de aer şi efectele ce decurg. La 12,5 cm este prea îngust pentru modelarea mai amplă fără a „spăla“ fundul rigolei şi următoarea treaptă nu poate fi decât 17,5 cm, care este apreciată şi în culturile cerealiere din Europa, respectiv Italia, Franţa.
  • Reglajul aceasta la 17,5 cm a fost apreciat şi sub aspectul deosebit de important al atenuării curenţilor de aer, unde evaporarea apei din sol şi modelarea temperaturii sunt aspecte cheie de maximă importanţă, inclusiv reducerea eroziunii eoliene.
  • Urma de tasare la 17,5 cm este declarată gazdă valabilă a noului impact atmosferic. Urmele fac Covorul Fermecat pentru primirea Atmosferei la colaborarea perpetuării vieţii solului şi a sporului de recoltă.
  • Experienţele comparative ale producţiei la cele două distanţe, la Staţiuni şi Ferme, au durata de 10 ani. Compararea producţiei celor două variante – la 12,5 cm şi la 17,5 cm, care permanent au dat un spor de recoltă de peste 10%, la condiţiile anilor ’90. Astăzi, cu simultanul pregătirii şi tratamentele foliare poate depăşi sporul de 15%, respectiv cca 85 t la 100 de ha.
  • S-a urmărit comportarea în producţie (în lipsa roţilor de tasare); s-au folosit Tasatori cu arc. Brevetate la OSIM; montate la o semănătoare obişnuită, treabă simplă şi uşor de adaptat la semănătoare.

La un îngheţ care s-a petrecut după 10 ani, februarie 2003, semănăturile în parcele poziţionate diferit au confirmat că modelarea solului şi determinările obţinute în cursul cercetărilor sunt corecte. Important: parcelele semănate în afara timpului optim nu au rezistat, fiind compromise.

grafic statia meteo fundulea

Coordonatorul cercetărilor, ing. Eugen Florea

  • Publicat în Mediu

Semănatul de primăvară aşteaptă un impact atmosferic mai prietenos

Orizontul primăverii este foarte mare şi complex comparativ cu cel de toamnă. Impactul atmosferic cu suprafaţa este marcat de efecte diferite faţă de cel din toamnă. Aspectele de la lapoviță la soare puternic usucă solul recent pregătit pentru semănat. Apa evaporată reduce drastic rezerva acumulată în sol, în special în zonele secetoase, cum este Dobrogea. Această stare impune o apropiere a pregătirii solului până la simultan cu semănatul. Aici se impune şi o adâncire a depunerii seminţei în sol la umiditate maximă.

Am făcut o probă de încadrare în aspectele formulate mai sus. Am început totul în 2008 printr-o consultare a proiectanţilor la Uzina Ceahlăul P.N. asupra folosirii unei microrariţe prototip, ataşată la bara semănătorii în tentativa de pregătire parţială a solului odată cu semănatul în care este o prezenţă clară adâncirea depunerii seminţei în sol. Aripioarele ataşate au şi rolul de extirpare a buruienilor, asta pentru că semănatul se face în teren nepregătit, ogor de toamnă.

În acest fel s-au semănat 4 ha, iar în timp s-a făcut o erbicidare pentru combaterea buruienilor. Pentru parcela martor, în continuare s-a semănat în condiţii clasice cu pregătirea prealabilă a solului fără adâncirea depunerii seminţei în sol. La timpul cuvenit s-a erbicidat. La recoltare s-au făcut probe riguroase pentru cunoaşterea diferenţelor cantitative şi a rezultat o diferenţă de 400 kg la hectar, favorabilă condiţiilor de semănat prezentate mai sus, apa fiind factorul decisiv.

La concluzii semnalăm că a fost un singur exerciţiu în 2008 făcut la o microfermă privată, ing. Ion Ciortan, în comuna Nistoreşti, judeţul Constanța. Regretabil, dar nu s-a putut continua.

O singură certitudine care cred că trebuie luată în seamă în privința pregătirii terenului: sămânţa să fie depusă mai adânc în sol cu 2-3 cm în zona Dobrogei.

Semănăturile de primăvară trebuie să fie însoţite de o modelare a solului care să asigure îmblânzirea impactului atmosferic deosebit de complex faţă de cel din toamnă. Sunt alternări de frig cu lapoviţă şi insolaţii de durată, unde modelarea solului cu rigole atenuează aceste alternanţe în folosul evident al plăntuţelor proaspăt răsărite.

La protejarea clară a plantelor la îngheţ, dovedită fotografic, se află diferenţe de temperatură de multe grade. Din termometria făcută în poligon diferenţa de 10 grade între zona netedă şi fundul rigolei este prezentă şi joacă un rol deosebit şi la reducerea evaporării apei din sol.

Impactul atmosferic este un dar dumnezeiesc, dar trebuie să-i deschidem poarta, covorul de urme, ceea ce nu este greu de făcut.

Ing. Eugen Florea

Efectele „îmblânzirii“ impactului atmosferic

Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea procesul de nivelare după semănat trebuia să dispară, dar a rămas.

Tasarea pe rând se face, dar se şi desface pe majoritatea agregatelor, iar dispozitivul de nivelare rămas montat spulberă particulele de sol în mare viteză. Și ce urmează?

  1. Apa din precipitații se scurge pe terenul neted producând eroziuni vizibile mai mici sau mai mari, în funcție de împrejurări. Ploile reduse cantitativ, uneori echivalentul a 20% din total, nu ajung la rădăcina plantelor, ci se evaporă fără folos. Astfel acumularea apei în sol se poate face numai prin procesul de absorbție.
  2. Vântul spulberă tot ce are în cale, eroziunea eoliană este prezentă, iar pulverizarea solului prin lucrările mecanizate, în special prin nivelare în mare viteză, devine cancerul solului, un dezastru neînțeles, neobservat.
  3. Temperatura vehiculată de vânt, pozitivă la nivelului solului, se amplifică, stimulând puternic seceta sau negativă, până la înghețarea plantelor. Atât...

Mecanizarea intensivă folosită în pregătirea solului a făcut ca mărunțirea să necesite tasarea pe rând pentru a asigura contactul seminței cu solul și astfel răsărirea integrală a semințelor.

Ce aduce nou tasarea pe rând?

  1. Multiple posibilități de acumulare a apei din precipitații...

– absorbția apei în sol este prezentă în toate împrejurările;

– acumularea de tranziție – în schița secțiunii urmei de tasare se găsesc detaliile și dimensiunile medii în centimetri;

– fertilizarea pe rând se face cu apa din precipitații care spală versanții, ducând la rădăcina plantelor îngrășământul granule aplicat mecanic și, totodată, nutrienţii naturali ai solului;

– acumularea precipitațiilor reduse cantitativ se face aproape în totalitate;

– se reduce eroziunea de apă în funcție de mărimea pantei;

– în cazul formării poleiului, zăpada formează un pod la rigolă, iar plantele rămân erecte şi ferite de asfixiere (documentată fotografic).

  1. Vântul (curenții de aer);

– urmele tasării modelează solul şi astfel vântul este obligat să le urmeze şi pierde din viteză. Astfel se obţine:

  • reducerea temperaturii pozitive şi negative strict la nivelul solului, protejând plantele la îngheţ (revenim cu detalii);
  • reducerea temperaturii ambiente creează confortul termic pentru plante în ferestrele iernii până la desprimăvărare, un ajutor consistent, nebănuit de important pentru viaţa plantelor;
  • se reduce drastic eroziunea eoliană, care prelungeşte viaţa solului.

Temperatura, când este pozitivă, reduce efectul de secetă, iar când este negativă protejează plantele la îngheţ. Iată câteva detalii, confirmate de două ori:

– în 1993 am examinat cu mare atenţie orzul calamitat. Se mai găseau foarte rar plăntuţe verzi, 1-2 fire în mici denivelări, gropiţe cu adâncimea de 2 maximum 3 cm şi care aveau un „perete bine situat“ faţă de vântul dominant al momentului. Prin direcţia de semănat se poate stabili ca urma tasării să fie cât mai aproape de perpendiculara vântului.

Prejudiciile îngheţului în câmpul experimental din 1993 ne-a lămurit ce se întâmplă în prezenţa fenomenului de îngheţ al plantelor de orz.

În 2003 s-a făcut lumină:

– suprafeţele de grâu semănate la timp cu tasare pe rând la 17,5 cm au rămas în vegetaţie;

– tot ce a fost semănat cu tasare pe rând după timpul optim a îngheţat, vinovată fiind întârzierea dezvoltării fiziologice a plănţelor (chestiune cunoscută);

– abaterile mai mari de la direcţia vântului dominant aduc pierderi importante. În cazul de faţă se apreciază a fi de cca 40%;

– s-a confirmat necesitatea ca distanţa între rânduri să fie de 17,5 cm, astfel încât colmatarea după 4 luni de la semănat nu a prejudiciat protecţia la îngheț, având un rol deosebit în atenuarea permanentă a temperaturii solului.

Însumate efectele îmblânzirii impactului atmosferic prezentate mai sus conduc la un spor de recoltă de minimum 10%, dar trebuie luate în seamă şi „excepţiile“ pe care le putem face cu succes. La IAS Castelu 1996 – 18%, a Staţiunea de Cercetări Lovrin în 1998 – 19%. Cine este vinovat ? Solul şi „atenţiile“ care s-au aplicat.

Fig. 1 – Grâu semănat în 22 octombrie.

pg12 fig 1

Unghiul faţă de vântul dominant sub 10 grade, pierderile sunt la nivel de 40%.

Fig. 2 – Grâu semănat în 14-16 octombrie

pg12 fig 2

Unghiul faţă de vântul dominant 70 de grade, sunt rânduri îngheţate care nu au fost protejate.

Fig. 3 – Grâu semănat la distanţa de 12,5 cm fără rigole, compromis de ger 100%.

pg12 fig 3

Ing. Eugen Florea

Abonează-te la acest feed RSS