Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 May 2021

Măsuri şi recomandări pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale în perioada cu temperaturi scăzute

Ninsorile şi temperaturile scăzute din perioada de iarnă pot afecta starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor de animale care sunt crescute în exploatațiile comerciale sau în gospodăriile populaţiei în situația în care nu sunt respectate normele de protecţie şi bunăstare, prin care să se asigure toate condițiile impuse în această perioadă şi care se referă la biosecuritate, adăpostire, hrănire, îngrijire, exploatare, transportul la alte locații.

Proprietarii de animale trebuie să cunoască un element esenţial, şi anume că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă.

Acest deziderat înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea factorilor de microclimat, a ventilaţiei, a consumului de furaje şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi implicit obținerea de produse animaliere corespunzătoare se recomandă proprietarilor de animale ca pentru perioada anotimpului rece să asigure:

  • Adăpostirea animalelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure temperatura, densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, prin:
    • remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, pardoseli, jgheaburi);
    • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
    • asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor la specia bovină, porcină şi în special pentru ovine;
    • verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (utilajele și aparatura de muls, de furajare, de evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);
    • asigurarea apei calde necesare pentru igienizarea ugerului, a ustensilelor şi vaselor de muls.
  • Verificarea şi protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente, asigurarea condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.
  • Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.
  • Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la o unitate specializată.
  • Transportul animalelor să se efectueze numai dacă situaţia o impune şi dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător care să le protejeze de intemperii.
  • Animalelor de companie (câini, pisici, iepuri etc.), care sunt ţinute afară, să li se asigure o sursă de apă potabilă, precum şi un adăpost corespunzător care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi a zăpezii.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoatere a animalelor în/din exploataţie şi alte mişcări interne de animale.
  • Să anunțe urgent medicul veterinar arondat despre apariția unor modificări în starea de sănătate a animalelor și păsărilor din exploatație.
  • Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator, acțiuni programate pentru această perioadă.

Pentru perioada cu temperaturi scăzute, medicii veterinari verifică, evaluează şi colaborează cu proprietarii de animale pentru respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare pentru animalele crescute în exploataţii, precum şi pentru respectarea legislaţiei privind mişcarea acestora în judeţ pe teritorul naţional, în spațiul intracomunitar și la export în țări terțe, după caz.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsuri de stocare a utilajelor agricole pe timpul iernii

Stocarea tractoarelor și mașinilor agricole reprezintă complexul de măsuri tehnico-organizatorice care urmăresc prevenirea deteriorării diferitelor organe și subansambluri în perioada de inactivitate.

Factorii care pot provoca asemenea deteriorări sunt: razele solare, umiditatea atmosferică, variațiile bruște de temperatură, precipitațiile, praful, rozătoarele etc.

De dorit ar fi ca stocarea să se facă în spații închise (remize, hale, șoproane, barăci), iar în lipsa acestora rămân sub cerul liber, dar locurile alese trebuie să fie adăpostite, pe suprafețe mai înalte unde nu băltește apa, de dorit betonate sau, cel puțin, pavate cu pietriș și în acest caz, pe cât posibil, să fie acoperite cu prelate.

În spațiile respective nu trebuie să fie depozitate cereale, fiind pericol de rozătoare, și nici îngrășăminte chimice sau alte produse care pot provoca coroziunea utilajelor.

Pentru a preveni producerea de rosături la instalația electrică se iau măsuri de montare a capcanelor sau punere de momeli pentru rozătoare.

Înainte de stocare utilajele sunt bine curățate de pământ și de resturi vegetale folosind jet de apă sau aer sub presiune.

Măsuri specifice la motoarele de tractor și mașini autopropulsate

  • se insistă pe curățirea radiatorului care este înfundat și în instalația de răcire se asigură antigel;
  • se schimbă uleiul și filtrele;
  • se strâng șuruburile la toate îmbinările;
  • se gresează la toate punctele prevăzute cu gresor;
  • se umple rezervorul cu motorină pentru a preveni condensul și coroziunea;
  • cu o jumătate de oră înainte de oprirea motorului se adaugă ulei în motorină pentru a asigura peliculă de ulei pe tot traseul;
  • toate curelele se slăbesc;
  • bateriile se scot, se curăță bornele și se păstrează în magazii, având grijă să fie reîncărcate lunar;
  • se scot injectoarele și se montează dopuri din lemn.

Măsurile necesare la restul utilajelor

  • după curățire se revizuiesc și se schimbă piesele uzate;
  • se strâng bine șuruburile la toate îmbinările;
  • se revizuiește vopseaua și se retușează unde este deteriorată;
  • părțile nevopsite se ung cu ulei sau vaselină;
  • se gresează toate articulațiile;
  • curelele se scot, se protejează cu lapte de var și se agață pe perete;
  • lanțurile se scot, se degresează și se păstrează în vase cu motorină sau ulei;
  • anvelopele se protejează cu lapte de var pentru a preveni îmbătrânirea cauciucului;
  • totul se suspendă pe capre și se reduce presiunea în pneuri;
  • cilindrii și instalațiile hidraulice nu trebuie să fie sub presiune;
  • geamurile se ung cu vaselină și se lipesc cu ziare.

La combine se demontează hederul pentru a se putea curăța cât mai bine toate componentele, mai ales aparatul de treier, casa sitelor, elevatoarele etc.

Dacă s-a spălat cu apă, se pornește combina și se lasă să funcționeze 15 minute pentru a fi îndepărtată apa.

La mașinile de stropit și de administrat îngrășăminte chimice se spală bine toate componentele pentru a se îndepărta chimicalele, inclusiv pompele în care se introduce apoi antigel.

Prin măsurile corecte de stocare se asigură prelungirea duratei de funcționare a utilajelor agricole fără cheltuieli suplimentare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Hrănirea găinilor ouătoare din sistemul free-range în sezonul rece

Pentru perioada de iarnă, fermierii care cresc găini în sistemul free-range trebuie să aibă în vedere faptul că cerinţele în energie cresc cu 20-30% faţă de condiţiile optime de temperatură.

Temperatura optimă pentru ouat este de 18-13 grade Celsius. Scăderea acesteia sub pragul de 10-8 grade reduce producția de ouă până la încetarea acesteia.

În hrana găinilor ouătoare, foarte important este raportul energo-proteic; proteina este cea care asigură producţia de ouă, pe când energia întreţine funcţiile vitale ale organismului şi asigură prelucrarea proteinei din nutrețuri în proteina din ouă.

Cea mai mare parte a valorii energetice a unui nutreț complet pentru găinile ouătoare este asigurată de cereale, dintre care porumbul ocupă ponderea cea mai mare (70-50%), urmat de grâu, secară, triticale, sorg sau orz; acesta din urmă este limitat de valoarea energetică mai redusă, dar şi de nivelul mai mare de celuloză (coji) pe care îl conţine.

Întrucât în sezonul de iarnă nutreţurile verzi dispar din alimentaţie, este necesară introducerea de suplimente proteino-vitamino-minerale (CPVM) cu scopul de a asigura atât necesarul de hrană pentru întreţinere, cât şi pentru producţia de ouă.

CPVM-urile sunt produse de fabricație care includ în masa lor ingrediente proteice (șroturi de soia, floarea- soarelui, rapiță, gluten de porumb, tărâțe de orez sau grâu etc.), substanțe minerale și vitamine. CPVM-urile se folosesc la prepararea nutrețurilor combinate complete, prin încorporarea lor în cereale în proporție de 40-10%.

INCDBNA (IBNA) Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate complete și de CPVM-uri pentru păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe, gâște). Produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau în saci de 30 kg și toate sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată. Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați telefonic (021.351.20.83) sau prin intermediul paginii noastre: http://www.ibna.ro/produse

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Acţiuni privind asigurarea statusului de sănătate, a normelor de protecție și bunăstare la animale în perioada de iarnă

Apropierea anotimpului de iarnă şi, totodată, trecerea treptată a unor specii de animale (bovine, ovine, caprine şi cabaline) la sistemul de creştere şi exploatare în stabulaţie permanentă impune crescătorilor de animale şi păsări să întreprindă şi să realizeze din timp o serie de acţiuni și lucrări prin care să se protejeze starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor care sunt crescute în exploataţiile comerciale sau în exploataţiile nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

În acest context trebuie cunoscut că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, elemente care reprezintă starea animalului la un moment dat în raport cu factorii tehnologici de exploatare, respectiv de asigurarea unui confort biologic, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă în decursul anului, factori oferiţi de către proprietarii de animale, prin:

  • asigurarea spaţiului vital indispensabil;
  • supravegherea zilnică a animalelor;
  • respectarea normelor tehnologice de exploatare, a parametrilor de microclimat, a ventilaţiei și a normelor de zooigienă;
  • asigurarea consumului necesar de furaje şi de apă;
  • aplicarea programelor de profilaxie a bolilor transmisibile sau a tehnopatiilor;
  • asigurarea conceptului de securitate alimentară şi trasabilitate.

Deși majoritatea fermierilor își cunosc acțiunile și responsabilitățiile privind pregatirea pentru iernare a animalelor de rentă, consider necesare unele recomandări plecând de la premisa că, pentru a obține producții superioare și de calitate, este nevoie de animale sănătoase.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor se recomandă ca pentru perioada de iarnă proprietarii de animale şi păsări să asigure:

Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să respecte densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, realizată prin:

  • remedierea, după caz, la adăposturi a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, a coeficientului de luminozitate, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală;
  • suprafaţa totală de adăpostire şi dimensiunea grupului pentru animale se determină în funcţie de specie, vârstă şi de alte caracteristici biologice;
  • la specia bovină, la viţei – 1,5 m, la tineret 1,8 la vacă în sistem legat patul cu L – 1,8 m, l – 0,8 m şi front de furajare 50 cm;
  • la ovine, densitatea în saivan trebuie să asigure 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţă minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel. În perioada fătărilor adăpostul se compartimentează în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei);
  • igienizarrea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii, deratizare, dezinsecţii şi zugrăvit, efectuate cu unități specializate.
  • Asigurarea apei la nivelul necesarului, verificarea şi protejarea surselor de apă, remedierea anumitor defecţiuni pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente şi indici de calitate, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Asigurarea condiţiilor optime de depozitare, păstrare şi administrare a stocurilor de furaje prin:
  • evitarea pășunatului pe suprafețele acoperite de brumă sau administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate, în perioada cu temperaturi scăzute, sau furaje depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni digestive grave;
  • menţinerea în stare de funcționare și igienă a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor şi a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea şi transportul furajelor şi evitarea oricărei surse de contaminare a acestora,
  • verificarea calităţii furajelor prin afuirea de probe la laboratorul de referinţă, respectarea recomandărilor menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi.

Respectarea normelor de biosecuritate în ferme prin:

  • funcționarea filtrului sanitar pentru personal și rutier la intrarea în fermă;
  • asigurarea condiţiilor de evacuare şi depozitare a dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare, astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor;
  • amenajarea unor spaţii pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la unitatea specializată.
  • Să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor (bovine, ovine, caprine şi porcine) existente în exploataţie.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în/din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale.
  • Să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi păsărilor din exploataţie.
  • Să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, tratamente antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

Precizăm că în această perioadă a anului sunt programate acţiuni de supraveghere prin măsuri specifice a unor boli transmisibile, respectiv TBC Blutonguie, ESB Scrapia la ovine, Gripa aviară, Salmonelele la păsări, vaccinarea antirabică a carnasierelor domestice, tratamente antiparazitare de necesitate etc.

Medicii veterinari, pe lângă verificările şi evaluările privind respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare în exploataţiile cu animale şi păsări, caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin informări reciproce cu problematica existentă, pentru a soluţiona operativ doleanţele şi solicitările acestora şi pentru aplicarea unor măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Sfaturi de la un apicultor ieşean pasionat. Pregătirea albinelor pentru iarnă

Anul apicol 2020 a fost pentru apicultura ieşeană un an foarte dificil, unde au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase; drept rezultat, producţia de miere pe familii de albine a fost redusă sau chiar a lipsit, cum este şi cazul tânărului Sergiu Diaconu, din comuna Cozmeşti. Cu toate acestea, ieşeanul nu s-a lăsat deloc demoralizat şi ne va vorbi despre cum a pregătit el familiile de albine pentru iernare, dar şi cum s-a apucat de această ramură a agriculturii.

Ajutorul de minimis a salvat familiile de albine de la moarte

„De apicultură m-am apucat în anul 2010, când pasiunea mi-au stârnit-o doi colegi de serviciu. M-a fascinat acest domeniu interesant și am început cu două familii de albine; în următorii ani le-am înmulțit și am ajuns la 154 de familii“, îşi reaminteşte Sergiu.

Anul apicol 2020 a fost pentru apiculturii din judeţul Iaşi un an foarte dificil deoarece au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase, ne spune ieşeanul. „Au fost ploi ce au durat trei săptămâni, a plouat în fiecare zi, timp în care albinele nu au putut aduna mai nimic, chiar mureau de foame în stup, de aceea a fost nevoie să intervenim chiar și în timpul sezonului activ cu hrană artificială pentru a salva familiile de albine de la moarte. În acest sens, Guvernul ne-a ajutat cu o sumă mică, dar a fost bine-venită. Este vorba de ajutorul de minimis care ne-a adus 25 lei/familia de albine, ceea ce înseamnă 10 kilograme de zahăr și în felul acesta am putut pregăti, cât de cât, și salva familiile de albine pentru sezonul următor apicol deoarece de la 1 august 2020 începe următorul sezon apicol.“


„Anul acesta mă pot «lăuda» cu o producție de miere negativă de zero kilograme de miere pe familia de albine; aici la noi în zonă albinele nu au avut ce culege. În schimb pot spune că, în decursul celorlalți nouă ani, am obținut producții medii la familiile de  albine de 10, 15 până la 20 de kilograme. Am obținut această producție de miere pe staționar, nu în pastoral. Nu am mutat familiile de albine într-un loc în altul. Doar aici pe vatră, ce ne oferă zona, două culesuri mari și câteodată unul mai mic, un al treilea cules“, a mai spus Sergiu.


Despre cum se realizează pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă

apicultor

Pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă începe de la 15 august, cel târziu sfârşitul lunii august, şi se termină în octombrie. Constă în completarea rezervelor de hrană şi reorganizarea cuibului, scoaterea ramelor goale din stup, mai adaugă tânărul. „Familii de albine se pregătesc începând cu 1 august sau chiar de la 20 iulie pentru anul apicol următor. Se începe cu hrănirile de stimulare, de completare, aplicarea tratamentelor anti-varroa pentru a intra în iarnă cu familii sănătoase, deparazitate, familii puternice însemnând o populație generoasă de albine, cu cât sunt mai multe cu atât este mai bine peste iarnă și cu familii sănătoase. Odată cu scăderea populației de albine, cu cât sunt mai puțini indivizi în colonie cu atât trebuie redus și numărul de rame, nu trebuie să intrăm pe iarnă cu multe rame și puțină albină, ci cu puține rame și multă albină. Albinele funcționează ca o colonie, nu este important un individ, cât important este rolul său în colonie. Ele lucrează, se încălzesc în ghem și fiecare albinuță are rolul ei în acel ghem pentru a putea face față intemperiilor, pe care inevitabil le produce sezonul rece. Iarna în stup nu este indicat să se intervină; eu nu intervin iarna în familiile de albine, doar urmăresc iernatul în exteriorul stupului. Izolarea se face începând cu luna septembrie, când deja nopțile se lungesc și devin mai reci. Eu folosesc polistirenul care se utilizează în construcții; este un izolant foarte bun, numai că apicultorii mai tineri trebuie să știe că, dacă folosesc un astfel de material, trebuie să fie atenți la umiditatea pe care o produce acest material lângă familiile de albine, de aceea trebuie o ventilație foarte bună în stup pe timpul sezonului rece. Deocamdată voi rămâne la acest stadiu pentru că am și serviciu și, dacă aș mări numărul de stupi, mi-ar trebui și timp mai mult. Vreau să rămân cu acest număr, dar să am familii mai puternice“, încheie Sergiu Diaconu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Rețete culinare de la mănăstirile grecești și cretane. Ghiveci de legume pentru iarnă

Continuăm seria de rețete inspirate din preparatele culinare realizate în mănăstirile grecești și cretane, începute cu două numere în urmă, cu o rețetă pentru iarnă – ghiveci de legume.

Un astfel de preparat poate fi consumat oricând și se poate pregăti din legume de sezon, dar toamna este ideal a se pregăti deoarece se pot folosi toate legumele. Iar mixul de legume și arome înseamnă, deci, și un gust mai bun. Se poate consuma atât rece, cât și cald și poate fi garnitură la un preparat pe bază de carne, paste sau orez. De asemenea, se poate pune în borcane pentru a fi consumat pe timpul iernii, atunci când nu găsim legume proaspete.


Ingrediente pentru ghiveci de legume la conservă (dacă se prepară pentru a fi consumat pe loc, se reduc cantitățile):

  • 1 kg de ceapă
  • 1 kg de morcovi
  • 1 kg de vinete
  • 1 kg de ardei gras
  • 1 kg de dovlecei
  • 1 kg de praz
  • 1 kg de fasole verde sau galbenă
  • 1 kg de mazăre
  • 1 kg de roșii
  • 2-3 căpățâni de usturoi
  • 200 ml ulei
  • 20 foi de dafin
  • 3 lingurițe de busuioc
  • 3 lingurițe de cimbru
  • 2-3 lingurițe de piper boabe
  • (alb, roșu, negru)
  • 1 linguriță ienibahar
  • 3 lingurițe coriandru uscat
  • Sare, piper – după gust

Mod de preparare:

Legumele se pregătesc și se adaugă în funcție de timpul de preparare termică; astfel, cele care fierb mai repede se pun la final, iar după ce fierb toate se adaugă și roșiile tăiate cubulețe (fără coajă).

Ceapa și prazul se toacă mărunt și se pun într-un vas cu uleiul, cu puțină apă caldă, cu plantele aromatice (busuioc, cimbru, foi de dafin etc.), sarea și piperul. Se lasă pe foc domol și se acoperă cu un capac. Când ceapa și prazul sunt aproape gata, se adaugă morcovii tăiați rondele, se mai adaugă puțină apă (călduță, de preferat) și se pune capacul. După câteva minute, se adaugă fasolea curățată și tăiată în bucățele de 1 cm și, dacă este cazul, se mai adaugă puțină apă călduță. În paralel, se coc vinetele, se curăță și se lasă la scurs pe un tocător de lemn. Se pune mazărea și după puțin timp se pot adăuga și dovleceii tăiați cubulețe. Când toate legumele sunt fierte, se pun roșiile decojite și tăiate cubulețe și se amestecă pentru a nu se prinde de vasul în care fierb. Când și roșiile sunt aproape gata, se adaugă vinetele ușor tocate cu un satâr din lemn (nu este recomandat a se folosi cuțit din inox pentru că oxidează).

Când este totul gata, se ia de pe foc și se adaugă usturoiul. Ghiveciul de legume se pune în borcane închise ermetic, care se vor fierbe într-un vas cu apă aproximativ o oră. Pentru ca borcanele să nu se spargă se acoperă vasul cu un prosop de bucătărie. După ce au fiert o oră la foc mic, se scot din vas și se pun pe un blat de lemn cu capacul în jos. Se lasă la răcit și apoi se depozitează într-un loc uscat și răcoros pentru iarnă.

În funcție de preferințele fiecăruia, legumele din rețetă pot fi înlocuite. Trebuie doar să se țină cont de timpul necesar preparării termice pentru fiecare tip de legumă în parte.

Simona Nicole David

Unde puteți schia în această iarnă

Spre bucuria practicanților sporturilor de iarnă, meteorologii au anunțat o iarnă bogată în zăpadă. Dacă va fi așa sau nu vom vedea. Până una alta vă reamintim, dacă mai era nevoie, în ce locuri din România puteți ajunge pentru a vă bucura de schi ori săniuș. În afară de celebrele Poiana Brașov, Valea Prahovei, Straja, Rânca și altele, vă indicăm astăzi, fără a intra și în alte amănunte, toate cele 45 de localități care au de la 1 la 10 pârtii de schi, distribuite în 16 județe.

Cluj: Băișoara, cu Pârtia Mare și Slalom; Feleacu, având o singură pârtie cu același nume; Dângău Mic, cu pârtiile Dângău Mare și Dângău Mic; Mărișel-Copcea, cu pârtiile Albastru, Roșu, Negru și Codrii Vlășinului.

Bihor: Stâna de Vale, cu pârtia cu același nume.

Alba: Arieșeni, cu patru pârtii de schi, Vârtop 1 și 2, Piatra Grăitoare 1 și 2 (capacitate de cazare asigurată); Șureanu, cu pârtiile A 1, A2, A3, C1,C2,C3, C4, S1 și S2; Vidra-Voineasa, cu 7 pârtii numerotate de la 1 la 7.

Brașov: Poiana Brașov, cu pârtiile Bradul, Drumul Roșu, Kanzel, Lupului, Ruia, Slalom, Stadion, Subteleferic și Sulinar; Predeal, cu pârtiile Cioplea, Clăbucet Plecare, Clăbucet Sosire, Clăbucet Variantă, Clăbucet Școală, Cocoșul, Gârbova, Subteleferic și Trei Brazi;  Bran, cu pârtiile Bran 1 și Bran 2; Vulcan, cu pârtie Vulcan.

Prahova: Sinaia, cu pârtiile Carp, Drumul de Vară, Drumul Vechi, Pârtia Turistică, Valea Dorului, Valea Dorului Variantă, Valea Soarelui și Vânturiș; Bușteni, cu pârtiile Babele-Peștera, Boncu, Gura Diham, Cabana Babele, Cabana Omu, Coștila-Caraiman, Kalinderu, Piatra Arsă, Silva și Valea Gaură; Azuga, cu pârtiile Cazacu, Cazacu Bretea, Cazacu Variantă, La Stâna, Sorica și Sorica Sud.

Sibiu: Păltiniș, cu pârtiile Dăneasa, Dealul Poplacii, Găujoară-Păltiniș, Oncești, Oncești 2, Oncești-Păltiniș, Santa și Arena Platoș; Bâlea, cu pârtiile Bâlea Cascadă și Bâlea Cascadă Pilonul 2.

Harghita: Piricske, cu pârtia Piricske; Mădăraș, cu pârtiile Sugó Baby, Sugó, Kicsi Mihály, Nagy Mihály, Csillagösvény, Hadak útja și Csutakos Extrém; Harghita Băi, cu pârtiile Csipike,  Kossuth, Kossuth2, Kossuth 3, Miklós, Ózon și Tófalvi; Borsec, cu pârtiile Prichindel, Speranța și Verofény; Toplița, cu pârtiile Bradul și Măgheruș; Băile Homorod, cu pârtia Lobogó; Băile Tușnad, cu pârtia purtând același nume; Ciumani, cu pârtia Veresvirág; Șumuleu Ciuc, cu pârtia Kissomlyó; Ghimeș, cu pârtiile Roșu, Albastru și Începător.

Covasna: Șugaș Băi, cu pârtiile Roșu și Albastru.

Mureș: Sovata, cu pârtiile Aluniș și Aluniș 2; Bucin, cu pârtiile Bogdan și Bújdosó.

Hunedoara: Petroșani, cu pârtiile Parâng, Poiana Mare, Spre Saivane, Sub Telescaun I și Sub Telescaun 2; Straja, cu pârtiile Canal, Lupului, Mutu, Platoul Constantinescu, Platoul Soarelui, Sf. Gheorghe și Telescaun.

Caraș-Severin: Muntele Mic cu pârtiile Căldare, Pârtia Nordică, Sub Teleschi și Valea Soarelui; Văliug, cu pârtiile Crucea de Brazi, Goznuța, Semenic, Slalom și Slalom Uriaș.

Gorj: Rânca stațiune, cu pârtiile Rânca Medie și Rânca Ușoară.

Maramureș: Borșa, cu pârtiile Brădeț, Pârtia Olimpică, Poiana Știol, Puzdrele, Sub Telescaun și Vârf Știol; Baia Sprie, cu pârtiile Șuior 1, Șuior 2 și Șuior 3; Cavnic, cu pârtiile Brazi, Cora, Izvoare 1, Izvoare 2, Poiana Soarelui și Mogoșa.

Suceava: Cârlibaba, cu pârtia Măgura și Măgura 1; Vatra Dornei, cu pârtiile Dealu Negru, Parc, Parc 2 și Veverița.

Bistrița Năsăud: Piatra Fântânele, cu pârtiile Tihuța 1, Tihuța 2 și Tihuța 3.

Neamț: Durău, cu pârtia Durău; Piatra Neamț, cu pârtia Cozia.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Ce mijloace să folosim pentru acumularea apei în sol în sezonul rece

În perioada de toamnă-iarnă cad cantități importante de precipitații. Solul trebuie să fie pregătit pentru a le acumula și conserva în cantitate cât mai mare. Pentru aceasta solul trebuie să aibă un grad de afânare care să asigure o bună permeabilitate pe adâncimea creșterii și a sistemului radicular.

Nu este indicată nicio afânare prea mare și nici mai adâncă deoarece apa se infiltrează peste nivelul de creștere a rădăcinilor și antrenează substanțele minerale ușor solubile din sol pe care le deplasează în pânza freatică, producând poluarea apei. Solul cu structură glomerulară stabilă răspunde cel mai bine acestor cerințe.

Straturile impermeabile aflate la diferite adâncimi în sol trebuie distruse pentru a nu împiedica infiltrarea apei și creșterea rădăcinilor.

Arătura efectuată an de an la aceeași adâncime creează un strat impermeabil numit talpa plugului (hardpan) care poate fi distrus prin executarea arăturii cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul la 10-15 cm sub fundul brazdei.

Dacă un asemenea strat se găsește la 35-40 cm adâncime, el poate fi distrus prin lucrarea cu cizelul. Straturile situate la 50-60 cm pot fi distruse prin executarea lucrării de scarificare.

În același timp, trebuie evitate lucrările solului când este prea uscat deoarece rezultă bolovani mari, greu de sfărâmat, dar nici când este umed pentru că rezultă brazde sub formă de „curele“ care prin uscare se întăresc „beton“. În ambele cazuri pentru mărunțire se folosesc utilaje agresive, prin treceri respectate, care distrug structura solului, îl prăfuiește. Praful rezultat astupă porii solului și împiedică circulația normală a apei și aerului în sol. Apa nu se mai poate infiltra, se scurge la suprafața solului sau băltește, se evaporă, se pierde. După o ploaie, din praful respectiv se formează la suprafața solului o crustă groasă, la fel de greu permeabilă.

Cum se face...

Solul trebuie lucrat numai în intervalul de umiditate optimă care este de 8-30% pe solul nisipos, 15-25% pe solul lutos și un interval foarte scăzut, 18-20%, pe solul argilos. Capacitatea maximă pentru apă a unui sol cultivat este de 59% pe terenul afânat, 46% pe terenul așezat și 38% pe terenul tasat-compactat.

Când pe stratul de până la 90 cm adâncime solul a înmagazinat 100-150 mm apă poate rezista 1-2 luni la secetă. Solul se consideră că are o permeabilitate corespunzătoare atunci când după o ploaie, în 24 ore, umiditatea ajunge la 100 cm adâncime.

Pentru a asigura acumularea în sol a unor cantități cât mai mari de apă este necesar ca în perioada de iarnă să fie luate următoarele măsuri:

  • Executarea valurilor de zăpadă cu pluguri speciale care se deplasează perpendicular pe direcția vântului principal și distanțate la 12-15 m.
  • Realizarea unor ziduri din baloți de paie sau calupuri de zăpadă așezați la 1 m distanță unul față de celălalt și la 12-15 m între ziduri.
  • Realizarea de perdele din câte 2-4 rânduri de tulpini netăiate de porumb, sorg, floarea-soarelui, cânepă etc. distanțate la 20-25 m și cât mai perpendiculare pe direcția vântului principal.
  • Montarea de parazăpezi asemănătoare celor de la drumuri, căi ferate. Acestea, după ce s-a depus stratul de zăpadă pe 2/3 din înălțimea lor, se mută pe altă poziție la 20-25 m.
  • Executarea de arături cu coame, arături în spinări, de-a lungul curbelor de nivel care au rolul de reținere a zăpezii și de a împiedica eroziunea solului.
  • Pe terenurile în pantă se tăvălugește zăpada paralel cu curbele de nivel și la distanțe de câte 20 m. Pe zonele tăvălugite zăpada se topește mai greu și stopează scurgerea apei la vale.
  • Pe stratul de zăpadă se împrăștie materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care întârzie cu o săptămână topirea zăpezii, facilitând infiltrarea apei în sol. Prin această măsură a crescut rezerva de apă din sol cu 36 mm.
  • În ultimul timp se folosesc culturile verzi care pot acumula 97% din precipitații și se evită spulberarea zăpezii.
  • Cele mai indicate sunt perdelele forestiere de protecție care reduc viteza vântului și asigură strat uniform de zăpadă. În Câmpia Bărăganului, în spațiul dintre perdele s-a măsurat un strat de zăpadă de 50-60 cm, pe când în câmp deschis de 15 cm. De menționat că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă și că 1 mm de apă acumulată în sezonul rece este echivalent cu 2-3 mm din perioada de vegetație.

Starea de aprovizionare a solului cu apă se poate urmări în tabelul de mai jos.

acumularea apei sol tabel

Solul poate înmagazina în perioada octombrie-martie 160-240 mm de apă, din care ușor accesibilă plantelor este 100-120 mm.

Materia organică din sol are capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptămâni efectele secetei.

Prin urmare, există o multitudine de posibilități la îndemâna agricultorilor pentru a asigura rezerve mari de apă în sol în sezonul rece.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pregătiți trandafirii pentru iarnă

Fără îndoială, trandafirii sunt cele mai spectaculoase flori din grădina dumneavoastră. Datorită aspectului, grației și parfumului plăcut emanat, aceștia pot transforma orice spațiu într-un adevărat colț de rai. Pentru a vă bucura de rezultatele acestui peisaj mirific și anul viitor, trebuie să acordați un pic de atenție îngrijirii trandafirilor. Una dintre cerințe ar fi pregătirea lor pentru sezonul rece. În acest sens, specialiștii în domeniu ne explică, pas cu pas, în ce constă lucrarea de întreținere a trandafirilor pe timp de iarnă.

Pasul 1 – tunderea  tufelor

În această perioadă, după căderea frunzelor, este recomandată o tăiere de ușurare și curățare a tufei. Curenții puternici și reci ai iernii sunt adesea duri și pot deteriora nu numai partea aeriană a trandafirilor, ci vor „zgudui“ tufișul și din rădăcini, provocând pagube. Așadar, tundeți trandafirii care au crescut mai înalți pentru a preveni deteriorarea plantei. Tăiați ramurile lungi la jumătate, chiar dacă sunt sănătoase, iar pe cele mai scurte la o treime. De asemenea, eliminați ramurile moarte și bolnave, cele slab dezvoltate și ramurile care cresc spre interiorul tufei. Atenție, dezinfectați de fiecare dată foarfeca cu care tundeți trandafirii. În acest fel evitați transmiterea de boli dăunătoare de la o plantă la alta.

Pasul 2 – protecție împotriva înghețului

O altă lucrare importantă pentru protejarea trandafirilor este mușuroirea. Acoperiți tulpina trandafirului, la o înălțime de 20-30 cm, cu compost, pământ sau îngrășământ matur. În regiunile cu climă aspră protejați lăstarii cu ramuri de brad, pânză de sac sau rogojini. În cazul soiurilor agățătoare cu flori roșii, precum Sympathie, protejați corona trandafirilor cu trunchi înalt prin acoperire cu sac de iută.

Pasul 3 – îndepărtați frunzele uscate

Acordați o atenție deosebită curățeniei din jurul tufei de trandafir. Îndepărtați frunzișul din zona rădăcinilor pentru a împiedica răspândirea bolilor și a dăunătorilor, care pot afecta planta. Frunzele și ramurile uscate sunt un loc foarte bun pentru adăpostirea insectelor și supraviețuirea ciupercilor pe timpul iernii.

Pasul 4 – Țineți bolile la distanță

Printre cele mai frecvente boli ale trandafirilor se numără făinarea (Sphaerotheca pannosa var. rosae), rugina (Phragmidium mucronatum) și cancerul bacterian al rădăcinilor (Crobacterium radiobacter pv. tumefacias). De îndată ce observați pe frunze un strat albicios, făinos, stropiți cu o soluție de fungicide. Îndepărtați neapărat frunzele afectate deoarece ciuperca este rezistentă la îngheț. Tăiați trandafirii bolnavi până la partea sănătoasă. Făinarea veritabilă este cauzată de fertilizarea excesivă. Dacă boala periclitează existența plantei, atunci stropiți cu soluții contra făinării. Reduceți neapărat doza îngrășământului cu azot. De asemenea, nu ignorați bobocii uscați, maronii. Aceștia sunt semnul prezenței de afide, (Macrosiphum rosae). Asadar, tăiați părțile afectate ale plantei, adunați-le și ardeți toate aceste resturi. Pentru rezistența sporită pe durata iernii, tratați trandafirii cu piatră vânătă sau alte funcigide pe bază de cupru. Acestea previn bolile, împiedică infectarea rănilor și ajută la cicatrizarea trandafirilor. Piatra vânătă este acceptată și în agricultura bio și se aplică pe frunze în luna septembrie.

Pasul 5 – atenție la fertilizare și irigare

În toată această perioadă trandafirii nu mai au nevoie de fertilizare. Indicat este ca ultima acțiune de acest gen să fie realizată la sfârșitul lunii august. De asemenea, acordați  atenție și irigației. Udați planta în mod regulat în sezonul cald și răriți din ce în ce mai mult udatul până când temperatura începe să ajungă la 0°C. Atunci solul devine rigid și înghețat.


STIAȚI CĂ? Trandafirii sunt flori cu încărcătură emoțională, capabili să transmită sentimente ce nu pot fi descrise prin intermediul cuvintelor? Până acum două sute de ani oamenii considerau trandafirii un adevărat panaceu. Motiv pentru care Napoleon le-a dat soldaților săi petale de trandafiri ca să le fiarbă în vin alb pentru a spăla plumbul din rănile făcute de gloanțe. Și astăzi se folosesc nenumărate preparate din aceste flori în industria cosmeticelor și cea farmaceutică.

Ruxandra HĂBEANU

Recomandări pentru stocarea mașinilor de stropit pentru perioada de iarnă

Pregătirea pentru iarnă a mașinilor de stropit este o operație foarte importantă și strict necesară, mai ales dacă depozitarea lor se face la temperaturi negative. Dacă mașina nu este stocată corect, se pot distruge o serie de componente din cauza înghețului. Pot apărea crăpături ale carcasei și capacului pompei, ale corpului duzelor sau filtrelor, conductelor, robineților, deteriorarea manometrului etc.

Prima operație este curățarea cât mai bună a mașinii. Apoi se introduce în rezervorul de lichid, de apă pentru spălarea instalației și în rezervorul de pregătire a soluției (dacă mașina este prevăzută cu astfel de rezervoare) o cantitate de minimum 1% din volumul rezervorului cu soluție de antigel cu apă cu o concentrație corelată cu tipul antigelului și cu temperatura exterioară estimată. Pentru a stabili concentrația necesară, citiți instrucțiunile de pe bidonul cu antigel. De regulă, se amestecă o parte antigel cu două părți apă.

Când mașina de stropit este goală, se toarnă în rezervoarele de mai sus soluția de antigel cu apă. La o mașină de 4-5.000 litri se folosește o cantitate de 40-50 litri de soluție. Se cuplează cardanul și se acționează mașina până când la duze curge antigel.

Dacă pe rampă sunt filtre în linie, se scot filtrele și se păstrează separat. La fel se scot dopurile de la țevile de lichid de pe fiecare secțiune a rampei.

Manometrul de control al presiunii trebuie demontat și stocat în poziție verticală într-un spațiu uscat și sigur.

Apoi se gresează toate punctele de gresare conform schemei din manualul de operare și se ung cu ulei sau cu vaselină părțile exterioare ale tijelor cilindrilor hidraulici.

Conexiunile hidraulice și electrice trebuie protejate cu capace sau se introduc într-o pungă de plastic care se leagă cu o bandă de plastic sau cu sfoară.

Calculatoarele trebuie stocate la loc uscat și călduț.

Dacă vopseaua la anumite părți metalice s-a deteriorat, este bine să se retușeze, pentru a le proteja de rugina care poate apărea pe perioada rece și umedă.

Dacă vorbim de mașini autopropulsate, pe lângă cele de mai sus se recomandă curățarea motorului și verificarea agentului de răcire, care trebuie să aibă concentrația necesară pentru a rezista la îngheț. Se recomandă umplerea rezervorului de motorină pentru a evita condensarea apei și pătrunderea ei în motorină și demontarea bateriilor de acumulatori și păstrarea lor într-un spațiu uscat și călduț. Dacă mașina va fi stocată la temperaturi sub -10°C și dacă are motor care folosește AdBlue pentru reducerea noxelor este bine să se golească rezervorul de AdBlue pentru că, după cum se știe, acesta îngheață la -11oC.

O dată pe lună se recomandă pornirea motorului timp de 30-60 minute pentru încărcarea bateriilor și pornirea instalației de aer condiționat.

Dacă urmăriți aceste câteva recomandări puteți fi siguri că mașina dumneavoastră pentru tratamente fitosanitare va fi stocată în siguranță, fără riscul unor accidente pe timpul iernii și va fi mai ieftin și mai simplu ca în primăvară să o pregătiți pentru noul sezon.


Pregătirea pentru iarnă a mașinilor de stropit este o operație foarte importantă și strict necesară, mai ales dacă depozitarea lor se face la temperaturi negative. Dacă mașina nu este stocată corect, se pot distruge o serie de componente din cauza înghețului. Pot apărea crăpături ale carcasei și capacului pompei, ale corpului duzelor sau filtrelor, conductelor, robineților, deteriorarea manometrului etc.

Florin NEACȘU, NHR Agropartners

Pregătirea pentru iernare a utilajelor agricole

Stocarea tractoarelor și a mașinilor agricole pe o perioadă mai lungă de 30 zile reprezintă complexul de măsuri tehnico-organizatorice care urmăresc prevenirea deteriorării diferitelor organe și subansambluri în perioada de inactivitate.

Stocarea se poate face în diferite hale, sub copertine sau sub cerul liber, dar pe suprafețe mai ridicate, unde nu băltește apa și, de dorit în acest caz, să fie acoperite cu prelate.

În spațiile respective nu trebuie să fie depozitate cereale, fiind pericol de șoareci, șobolani, și nici îngrășăminte chimice sau alte produse care pot provoca coroziunea utilajelor.

Pentru a preveni producerea de rosături la instalația electrică se iau măsuri de montare a capcanelor și momeli pentru rozătoare.

Prima măsură înainte de stocare este curățirea perfectă a tuturor componentelor acestor utilaje de pământ și resturi vegetale și, mai ales, de reziduuri chimice (la mașinile de stropit și de administrat îngrășăminte chimice). Curățirea se face cu jet de apă sau cu aer sub presiune pentru a îndepărta aceste impurități din cele mai ascunse colțuri. Când se folosește apa se are în vedere să nu ajungă la instalația electrică.

Măsuri specifice la motoarele de tractor și mașini autopropulsate:

  • se insistă pe curățirea radiatorului care este înfundat;
  • se schimbă uleiul și filtrele;
  • se strâng șuruburile la toate îmbinările;
  • se gresează la toate punctele prevăzute cu gresor;
  • se umple rezervorul cu motorină pentru a preveni condensul și coroziunea;
  • toate curelele se slăbesc;
  • bateriile se scot, se curăță bornele și se păstrează în magazii, având grijă să fie reîncărcate lunar.

Măsuri la restul utilajelor

  • după curățire se revizuiesc și se schimbă piesele uzate;
  • se strâng bine șuruburile la toate îmbinările;
  • se revizuiește vopseaua și se retușează unde este deteriorată;
  • părțile nevopsite se ung cu ulei ars sau vaselină;
  • se gresează toate articulațiile;
  • curelele se scot, se protejează cu lapte de var și se păstrează agățate de perete în magazie;
  • lanțurile se scot, se degresează și se păstrează în vase cu motorină sau ulei;
  • anvelopele se protejează cu lapte de var pentru a preveni îmbătrânirea cauciucului;
  • se suspendă pe capre (nimic nu trebuie să rămână direct pe sol) și se reduce presiunea în pneuri;
  • cilindrii și instalațiile hidraulice să nu fie sub presiune;
  • geamurile se ung cu vaselină și se lipesc cu ziare.

La combine se demontează hederul pentru a se putea curăța cât mai bine toate componentele, mai ales aparatul de treier, la casa sitelor, elevatoare etc. După spălarea cu apă se pornește combina și se lasă să funcționeze 15 minute pentru a fi îndepărtată apa.

La mașinile de stropit se spală foarte bine toate componentele pentru a se îndepărta chimicalele (atenție la locul ales pentru spălare), inclusiv pompele în care se introduce apoi antigel.

Duzele se demontează și se păstrează în magazie.

Măsurile de pregătire a utilajelor pentru stocare necesită ceva timp și preocupare, dar în acest fel se asigură prelungirea duratei de funcționare a acestora fără cheltuieli suplimentare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Comuna Cârlibaba, și pe harta turismului de iarnă

Comuna suceveană Cârlibaba a fost până nu de mult un loc preferat pentru turismul montan în sezonul primăvară – vară – toamnă, iar de la sfârşitul anului 2017 este tot mai căutată şi în timpul iernii. Amplasată într-un loc superb, cu multă zăpadă, între crestele munţilor împăduriţi cu brazi falnici, pârtia Măgura aşteaptă să fie descoperită de pasionaţii de sport.

Comuna Cârlibaba, situată pe drumul dintre Maramureş şi Bucovina, se întinde pe 27.400 ha, fiind cea mai mare unitate administrativ-teritorială din judeţul Suceava. Este încadrată de o serie de culmi ce depăşesc 1.600 m: Ţapul Mare, Muntele Măgurii, Muntele Căturii şi Stânişoara, fiind locul preferat pentru drumeţii, turism ecvestru sau ciclism montan. Este una dintre localităţile de pornire în drumeţie spre Parcul Naţional Munţii Rodnei, Rezervaţia geologică „Piatra Ţibăului“ şi Lacul glaciar „Lala“. Localitatea a devenit unicat în Bucovina pentru că are cel mai lung sezon de schi.

În anul 2004 aici s-a făcut o pârtie de schi, al treilea domeniu schiabil din judeţul Suceava, după Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, satul aşezat de-a lungul  văii Bistriţei Aurii fiind foarte căutat pentru că doar aici şi la Vatra Dornei existau instalaţii de transport pe cablu. A urmat construcţia unei piste de sanie de nivel mondial, pe care, în anul 2012, s-a desfăşurat a treia ediţie a Naţionalelor de sanie pe piste naturale, dar care a avut o viaţă scurtă, la fel ca pârtia de schi.

Cârlibaba, una dintre alegerile împătimiţilor sporturilor de iarnă

partie carlibaba

După aproape 10 ani în care a lipsit din lista specifică sporturilor de iarnă, pârtia din Cârlibaba a reintrat, la sfârşitul anului 2017, în atenţia iubitorilor de schi. Gabriel Bujor, un împătimit al sporturilor de iarnă din Cârlibaba, a cumpărat pârtia din satul natul de la fostul proprietar şi a început să investească, astfel încât în sezonul 2017-2018 pârtia Măgura, cu o lungime de 1.100 metri şi o diferenţă de nivel de 207 m, a devenit funcţională. Teleschiul, cu o capacitate de 410 persoane pe oră, parcarea generoasă, de peste 400 de locuri, şi o pârtie pregătită zilnic cu ajutorul unui ratrack modern au fost punctele forte care au readus împătimiţii schiului aici. După un an de muncă şi investiţii, din această iarnă turiştii au la dispoziţie o pârtie impecabilă, cu zăpadă artificială realizată cu ajutorul tunurilor pentru zăpadă.

„Nu este greu să administrezi o asemenea investiţie dacă există un pic de pasiune, de plăcere pentru sportul acesta. În momentul de faţă pot spune că încercăm să facem un lucru cât se poate de bun şi când spun asta mă bazez pe feedback-ul din partea celor care vin aici – turişti, schiori, iubitori de munte. Semnalele sunt bune, dovadă că pârtia este plină.

Există un centru de închiriere echipament, vorbim de schiuri, clăpari, beţe. În momentul de faţă nu avem plăci de snowboard, dar în viitor sperăm să ne organizăm şi din acest punct de vedere. Vrem să ne dezvoltăm, planuri sunt foarte multe, dorim să montăm în zonă un telescaun pentru că spaţiul ne permite şi am spori un pic confortul schiorilor. În afară de asta sunt foarte multe de făcut“, ne-a spus Gabriel Bujor, administratorul pârtiei din Cârlibaba. Intenţia administratorului este să realizeze şi o instalaţie de nocturnă pe pârtie. Dacă va reuşi până la sfârşitul anului, în viitorul sezon se va putea schia până seara târziu.

Dragostea de schi a determinat o familie să amenajeze o pârtie

Gabriel Bujor a făcut schi de performanţă, clasându-se pe locul V la nivel naţional, iar soţia sa, Simona, a fost vicecampioană naţională la sanie pe pistă artificială. Împreună au urmat un liceu sportiv, apoi un club sportiv şi de aici a pornit dragostea pentru sporturile de iarnă, care a fost transmisă şi fiicei lor, Raluca.

„Fiind iubitori de schi, întotdeauna am avut sentimente ciudate când ştiam că trebuie să mergem în străinătate ca să schiem. Dragostea pentru acea pârtie care era în Cârlibaba ne-a determinat să luăm legătura cu proprietarul şi să ne implicăm. Cel mai puternic impuls l-am avut din partea fetei care a fost îndrăgostită de mic copil de această pârtie. Aici a învăţat să schieze şi de fiecare dată când auzea discuţii despre aceasta spunea că trebuie să facem ceva cu pârtia, trebuie să găsim pe cineva să facă ceva cu ea. Până la urmă am hotărât să fim noi cei care să investim aici. Fiica noastră, Raluca, a devenit omul de bază, se implică în educaţia schiorilor, în organizarea pârtiei şi în tot ceea ce ţine de pârtie. Asta înseamnă că această pârtie se va bucura de o viaţă lungă, având în vedere că urmaşii iubesc sporturile de iarnă şi se implică în modernizare“, ne-a asigurat Gabriel Bujor.

G carturile, primele pe o pârtie din România

La baza pârtiei a fost amenajat un mic „apress-ski“ bar, unde se pot bea vin fiert, ceai fierbinte sau o afinată bucovineană ori se pot servi gustări calde, toate pregătite de Simona. Tot acolo este şi un spaţiu de unde se pot închiria echipamente de schi.

„Am amenajat o cabană a schiorilor; este primul lucru la care ne-am gândit. Am vrut ca schiorii să poată servi o gustare sau băutură caldă, să aibă toalete curate, cu apă curentă. Când avem vreme frumoasă stăm la terasă, la soare, şi ne bucurăm de frumuseţile muntelui. Când ninge și este frig schiorii trebuie să se adăpostească aici. Pe viitor sperăm să ne dezvoltăm şi cu aceste servicii de alimentaţie publică“, ne-a spus Gabriel Bujor. Ca element de noutate, pentru prima oară pe o pârtie din România, la Cârlibaba găsim de la începutul lunii februarie noua generaţie de G carturi Wodl Downhill Cart. Sunt carturi pe schiuri, acţionate gravitaţional, fără propulsie, fără motoare, foarte comode şi plăcute şi care produc multă adrenalină la coborâre.

„Se urcă cu linia de teleschi şi, chiar dacă nu sunt schiori, cei care sunt pe G cart pot să se bucure de zăpadă prin alunecare fără schiuri. Această activitate în Austria şi Elveţia este o afacere foarte mare, ajungând la 20 de milioane de euro anual, dar în România este ceva nou. Încercăm să vedem care este impactul în ţara noastră şi, dacă au căutare, ne vom extinde şi pe acest segment“, ne-a spus Gabriel Bujor.

Familia este echipa care administrează pârtia

Raluca Bujor, monitor de schi atestat, este absolventă a Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, specializarea Studii de Securitate, în prezent continuând calificarea profesională prin studii juridice la Facultatea de Drept din cadrul aceleiaşi universităţi. Schiază de la vârsta de 5 ani, iar pârtia din Cârlibaba s-a născut şi din dorinţa ei de a practica sporturi de iarnă, iar în week-end şi în timpul vacanţelor este cel mai căutat monitor de schi. Raluca este pe pârtie de la ora 10,00 până la 17,00, dar de cele mai multe ori ajunge mai repede şi pleacă când îşi termină treaba. Este foarte îndrăgită de cei mici, care de la o vârstă fragedă vor să schieze.

„Îmi place foarte mult să schiez şi sunt foarte implicată în ceea ce fac. Sunt încântată să văd că toţi cei care lucrează cu mine schiază foarte bine. Sofia, un copil de 2 ani şi 8 luni, a fost o provocare pentru mine să o învăţ să schieze şi am reuşit după multe ore de muncă. A fost o satisfacţie enormă când am văzut că schiază singură. Îmi doresc mult să rămân acasă, să dezvoltăm această afacere, să fim sănătoşi şi să prosperăm aici. Atât timp cât suntem în familie, facem o muncă foarte bună împreună şi muncim toţi vor ieşi lucruri bune“, ne-a spus Raluca Bujor.

O pârtie de schi într-un sat înseamnă dezvoltarea localităţii

La Cârlibaba lucrurile s-au schimbat din 2017, după ce un investitor privat a decis să amenajeze o pârtie de schi. „O pârtie în mediul rural înseamnă dezvoltarea zonei. În primul rând când ai un asemenea obiectiv în localitate nu poate fi decât benefic pentru că atragi un număr mare de turişti, promovezi zona, localitatea, aduci venituri atât pentru localnici, care dezvoltă mici activităţi pe lângă pârtie, cât şi pentru buget, înseamnă investiţii pentru confortul turiştilor.

Pe viitor, odată cu dezvoltarea pârtiei, sper să apară trei – patru pensiuni sau poate chiar un hotel. Nu vreau să fiu modest, dar pârtia din Cârlibaba este una dintre cele mai frumoase pârtii din judeţul Suceava, este la cea mai mare altitudine, sosirea fiind la peste 1.100 metri. Cu sprijinul Ministerului Turismului vrem să realizăm o instalaţie de telescaun, iar în momentul în care tele­scaunul va fi funcţional vom avea una dintre cele mai lungi pârtii din Moldova, de 3.170 metri“, este de părere Gabriel  Danciu, primarul comunei Cârlibaba.

Silviu Buculei

  • Publicat în Turism

Cum trebuie adăpostite păsările pe timpul iernii

Umiditatea și temperatura

Având în vedere că temperatura corporală a păsărilor este de 41-42°C și ținând cont de faptul că acestea nu dispun de mecanisme de termoreglare la fel de eficiente precum acelea ale mamiferelor, păsările se adaptează mai greu la factorii de temperatură și umiditate din timpul iernii. De aceea trebuie să le asigurăm un anumit confort de adăpostire.

Desigur, se face referire la situația din gospodăriile populației unde nu există posibilități de realizare a unor fluxuri sau programe tehnologice așa cum sunt în fermele industriale, specializate pentru creșterea păsărilor. În perioada de iarnă, reducându-se durata de lumină, asociată cu scăderea temperaturii și creșterea umidității, se ajunge la scăderea ouatului chiar până la dispariție și, inclusiv, la năpârlirea păsărilor.

Năpârlirea este un fenomen fiziologic normal, de refacere a organismului, și se manifestă prin căderea penelor și încetarea ouatului. Apariția acestor fenomene pe timpul iernii au drept cauză anumiți factori: lumina, temperatura, umiditatea și furajarea necorespunzătoare. Păsările revin în limitele fiziologice odată cu restabilirea lor. În gospodăriile populației, din cauza faptului că nu se respectă acești parametri tehnologici, păsările nu mai intră la ouat după faza de năpârlire.

De ce trebuie respectați acești parametri

Astfel, dacă ne referim la temperatură în sezonul de iarnă, este bine de știut că păsările nu au voie să fie lăsate libere prin curte, ci trebuie să stea în adăposturi bine izolate termic. De asemenea, nu trebuie să fie multe păsări în adăpost, ci în jur de 5-6 găini/m2. În general, datorită căldurii biologice degajate de păsări, se poate menține o anumită temperatură acceptabilă în adăposturi, dar dacă zilele sunt prea geroase, așa cum au fost în ultima perioadă, se recomandă, pe cât posibil, instalarea unor surse de încălzire.

Dacă ne referim la umiditatea din adăposturi, trebuie spus că o umiditate mare (80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăposturi și, implicit, la apariția unor boli afrigore sau sunt factori favorizanți pentru apariția unor boli infecțioase ca micoplasmoza, bronșita infecțioasă, LTI etc. De aceea, în adăposturile de păsări este recomandat să punem așternut uscat de paie care trebuie împrospătat.

De asemenea, foarte importantă este alimentația pe timp de iarnă, sezon în care lipsesc furajele verzi, iar substanțele nutritive din alimentație se reduc semnificativ. Drept urmare, pentru întreținerea păsărilor și pentru menținerea ouatului este necesară introducerea în alimentația acestora a suplimentelor proteino-vitamino-minerale: Complex Polivitaminic Buvabil, Ovoplus (special creat pentru găinile outoare), Romstarter 9 + 1 A, Vita B Complex și Romzeofort.

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în științe medicale, CSI

ovo plus Romvac

Controlul microbiologic al cerealelor și nutrețurilor pe timp de iarnă

Se apropie vremea rece și umedă și este timpul să acordăm o atenție deosebită controlului periodic al materiilor prime (cereale) și al produselor finite (nutrețurile combinate) administrate pe timpul iernii animalelor.

Cu toate eforturile depuse pentru crearea unor condiții cât mai bune de depozitare a acestor produse, contaminarea cerealelor și nutrețurilor este inevitabilă. Umezeala crescută favorizează, în aceasta perioadă, dezvoltarea așa-numitelor mucegaiuri „de stocaj“ sau „de depozit“, printre speciile cunoscute numărându-se, în primul rând, speciile de Aspergillus care, pe lângă faptul că degradează cerealele și nutrețurile scăzând valoarea lor nutritivă, produc o serie de substanțe toxice, foarte puternice, cunoscute sub numele de micotoxine (cea mai cunoscută, aflatoxina B1).

Aceste substanțe toxice afectează sănătatea animalelor, producând intoxicații mai mult au mai puțin grave în funcție de cantitatea lor prezentă în hrană. Aceste micotoxine distrug în principal ficatul și rinichii și sistemul nervos, conducând la moartea animalelor.

Din aceste motive, controlul periodic al cerealelor și nutrețurilor depozitate este deosebit de important pentru a evita îmbolnăvirea animalelor. Producătorii de cereale și de nutrețuri trebuie să efectueze periodic o analiză a produselor lor pentru a cunoaște care este gradul de contaminare cu mucegaiuri și micotoxine.

Crescătorii de animale trebuie să ceară producătorului de nutrețuri buletine de analiză privind calitatea nutrețurilor pe care urmează să le dea animalelor.

Pentru securitatea alimentelor și pentru apărarea sănătății animalelor au fost emise o serie de legi prin care sunt stabilite cantitățile maxim admise din aceste micotoxine și numărul de colonii de mucegaiuri pentru ca sănătatea animalelor să nu fie afectata; aceste limite calculate pentru fiecare specie și categorie de animale ar trebui cunoscute atât de furnizorii de cereale și nutrețuri cât și de crescătorii de animale.

În cadrul Institutului de Biologie și Nutriție Animală Balotești există de peste 15 ani un compartiment specializat în astfel de analize care poate oferi informații utile atât producătorilor de nutrețuri și cât și crescătorilor de animale cu privire la efectele pe care mucegaiurile și substanțele toxice produse de ele le au asupra animalelor.

Dr. biol. Cristina TABUC

Asigurarea stării de sănătate a albinelor în perioada iernii

Importanța economică a albinelor este determinată de producția de miere și subproduse ale stupului (polen, ceară, propolis etc.), dar și de rolul lor în polenizarea culturilor agricole (rapiță, floarea-soarelui etc.) și a livezilor de pomi fructiferi. Creșterea numărului de stupi, cu familii de albine mari și puternice, contribuie la obținerea de cantități crescute de produse ale stupului, dar și de legume, fructe, plante tehnice etc.. Aceasta se poate realiza numai prin menținerea unei stări de sănătate optime a familiilor de albine.

Obținerea de familii puternice și sănătoase în perioada de toamnă (după încheierea culesului) se realizează prin respectarea lucrărilor tehnologice din această perioadă, prin hrăniri suplimentare (energetice, proteice etc.) și aplicarea de tratamente care să reducă numărul de microorganisme potențial patogene (paraziți, bacterii, virusuri, fungi). Albinele trebuie să aibă o vitalitate crescută care să le permită trecerea peste sezonul rece și obținerea în primavară, a unei noi generații de albine.

Susținerea mecanismelor naturale de apărare a albinelor împotriva factorilor de stres (paraziți, virusuri, miceți, bacterii) reprezintă o metodă eficientă de menținere a populațiilor de albine. Se reduc, astfel, și cheltuelile cu tratamentele (antiparazitare, antifungice, antibacteriene), urmate de creșterea veniturilor din apicultură.

În acest scop, Compania Romvac a realizat produsul Apivirol Forte.

Aprivrol forte Romvac

În stupinele în care se efectuează sistematic tratamentul biostimulator cu Apivirol Forte, chiar și în anii cu condiții mai puțin prielnice pentru apicultură, se obțin producții de miere mai mari cu circa 35-40%, față de stupinele netratate.

Administrarea produsului se face la toate familiile de albine din stupină, inclusiv la cele aparent sănătoase.

La familiile la care s-a făcut tratamentul biostimulator de toamnă (august, septembrie), se constată o mortalitate redusă în perioada de iernat și stimularea ouatului timpuriu, la mătci. La controlul stupinei după primul zbor de curățire, se găsesc în medie 3-4 rame cu puiet compact pe toată suprafața ramelor.

După încheierea sezonului de cules, în vederea pregătirii familiilor pentru iernat, se efectuează tratamentul biostimulator de toamnă administrând în zilele călduroase, 150-250 ml de Apivirol Forte, prin aspersare pe corpul albinelor și al puietului.

Apivirol Forte se administrează prin aspersare (pulverizare) pe suprafața ramelor cu albine și puiet cu ajutorul unor pompe manuale. Aspersarea este cea mai sigură și eficientă modalitate de administrare a acestui biostimulator, întrucât produsul este consumat imediat de albine la care declanșează puternic reflexul de autocurățire.

Pentru perioada de iernat, siropul, turtele de zahăr sau șerbet, se prepară cu un adaos de circa 150-250 ml Apivirol Forte pentru o familie de albine.

Administrarea de Apivirol Forte ca biostimulator se aplică imediat în stupinele în care se observă un declin al stării generale a familiilor de albine sau când se suspectează anumite semne de boală apărute în sezonul de cules activ sau în perioadele în care culesul este slab.

Apivirol Forte trebuie administrat fără întârziere, ori de câte ori starea generală de sănătate a stupinei nu este cea mai bună, când se constată apariția de malformații ale aripilor la albinele tinere, când apar semne nervoase la albinele culegătoare, paralizia aripilor și instalarea fenomenului de depopulare a familiilor de albine, fără prezența vizibilă a simptomelor specifice vreunei boli, dar și ori de câte ori sursele de hrană sunt reduse.

Apivirol Forte nu are nici un fel de contraindicații sau efecte secundare negative asupra albinelor, mătcilor și puietului și nu produce reziduuri în miere, polen, păstură și propolis, permițând obținerea de produse apicole de cea mai înaltă calitate.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Perioada de toamnă-iarnă, favorabilă acumulării apei în sol

Condițiile climatice din țara noastră îi obligă pe agricultori să ia toate măsurile ca în perioada de toamnă-iarnă să acumuleze maximum de apă în sol pentru a trece cu bine perioada de primăvară care, deseori este secetoasă în majoritatea zonelor agricole.

În sezonul rece cad, de regulă, cantități importante de precipitații și noi trebuie să avem solul pregătit pentru a înmagazina și conserva maximum de apă. În acest scop, solul trebuie să fie ca un burete care înmagazinează și păstrează apa rezultată din precipitații.

Solul nu trebuie să fie nici prea afânat, pentru că prin el circulă aerul care provoacă evaporarea apei și, mai ales, intensifică mineralizarea humusului cu eliberarea de săruri nutritive care sunt levigate. Nu trebuie să fie nici afânat pe adâncime mai mare decât nivelul de creștere a rădăcinilor, pentru că apa se pierde prin infiltrare în adâncime. Cel mai corect este ca solul să aibă o structură glomerulară care permite infiltrarea și păstrarea apei în sol în stratul necesar plantelor.

Solul nu trebuie lucrat decât la umiditatea optimă pentru a nu rezulta bolovani sau „curele“ care, după uscare, se întăresc precum betonul. Acestea, pentru mărunțire, necesită intervenții multiple care sfarmă și prăfuiesc solul, praf care astupă porii solului și nu mai permit infiltrarea apei. Același lucru se întâmplă când se lucrează cu utilaje agresive precum freza și mai ales grapa rotativă care macină solul. În acest caz, apa provenită din precipitații se scurge la suprafața solului, băltește și se evaporă, deci se pierde.

Solul nu trebuie să conțină straturi impermeabile care nu permit infiltrarea apei și stânjenesc creșterea rădăcinilor. Când un astfel de strat se găsește în orizontul arabil (0-30 cm) se poate sfărâma prin executarea arăturii cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul, sub fundul brazdei, pe 10-15 cm. Când se găsește la 35-40 cm se lucrează cu cizelul, iar când este mai adânc stratul impermeabil (60-70 cm) se lucrează cu scarificatorul.

Din aceste lucrări solul capătă porozitatea și permeabilitatea corespunzătoare înmagazinării și conservării apei.

Capacitatea maximă pentru apă a unui sol cultivat este de 59% pe teren afânat, 46% pe teren așezat și 38% pe terenul compactat. Când pe adâncimea 0-90 cm solul a înmagazinat 100-150 mm apă poate rezista la 1-2 luni de secetă. Când după o ploaie umiditatea ajunge la 1 m adâncime în 24 ore înseamnă că solul respectiv are permeabilitate corespunzătoare.

De menționat că materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu 2 săptămâni efectele secetei.

Când pe stratul 0-100 cm s-au acumulat sub 600 t/ha apă utilă este insuficientă, la 1.000-1.400 t/ha cantitatea este mică, la 1.400-1.700 t/ha este mijlocie, iar la peste 1.700 t/ha este mare.

În aprecierea cantității de apă înmagazinată în sol nu trebuie să ne ghidăm după cantitatea de precipitații căzute, ci trebuie să se analizeze în laborator, după care se calculează cu relația:

U = Ug x Da x H

Ug este procentul de apă din sol rezultat la analiză

Da – densitatea aparentă

H – adâncimea analizată

Ex.: U = 18% x 1,4 g/cm3 x 100 cm = 2.520 m3 (t)/ha

Pentru a asigura acumularea în sol a unor cantități mai mari de apă este necesar ca în perioada de iarnă să se ia următoarele măsuri:

– executarea unor valuri de zăpadă cu plug special la 10-15 m perpendicular pe vântul principal din zonă;

– realizarea unor ziduri din baloți de paie sau calupuri din zăpadă distanțate la 12-15 m;

– pe teren în pantă tăvălugit zăpada la 20 m distanță – paralel cu curbele de nivel. Pe zona tăvălugită se topește mai greu zăpada.

– realizarea unor perdele din câte 2-3 rânduri de tulpini porumb/sorg, cânepă etc. la distanță de 20-25 m între ele.

– montarea unor parazăpezi ca cele de la căile ferate, drumuri; când sunt îngropate 2/3 se mută pe altă poziție la 20-25 m;

– executarea unor arături cu coame, de-a lungul curbelor de nivel, pentru reținerea zăpezii și pentru a împiedica eroziunea solului;

– pe stratul de zăpadă se împrăștie materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care întârzie cu o săptămână topirea zăpezii, facilitând infiltrarea apei în sol;

– în ultimul timp se folosesc „culturile verzi“ care pot acumula peste 97% din precipitații și evită spulberarea zăpezii;

– cele mai indicate ar fi perdelele forestiere de protecție care asigură strat uniform de zăpadă și reduc viteza vântului.

De menționat că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă și 1 mm apă acumulată în sezonul rece echivalează cu 2-3 mm din perioada de vegetație. Prin urmare, sunt la îndemâna agricultorilor posibilități multiple pentru acumularea și conservarea apei în sol.

Seceta din primăvara 2018 ne-a demonstrat că cei care au luat asemenea măsuri au trecut cu bine perioada de secetă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Recomandări de la Ferma „V. Adamachi“ Iași: tăierile la pomii fructiferi în ferestrele iernii

Tăierile de întreținere se execută anual, primăvara foarte devreme sau chiar în ferestrele iernii (ianuarie-februarie) și au ca scop întreținerea coroanelor și normarea încărcăturii de fructe. Ne aflăm la Universitatea Agronomică din Iași, baza de practică pentru studenți a Facultății de Horticultură, respectiv Ferma „V. Adamachi“. Aceasta este structurată pe mai multe discipline: Pomicultură, Viticultură cu Vinificație, Legumicultură, Arhitectură peisageră și Floricultură. Importanța acestei structuri este datorată în primul rând obiectivului universității, de instruire practică a studenților. În cadrul disciplinei Pomicultură sunt o multitudine de specii, iar în cadrul speciilor, o diver­sitate a soiurilor.

„Recolta se află în vârful foarfecului“

Prin tăieri se urmăreşte rărirea coroanei, limitarea creşterilor excesive, realizarea unui raport optim între procesele de creştere şi fructificare, iar în cele din urmă obţinerea unei recolte de calitate.

În pomicultură lucrările horticole nu se opresc nici iarna, lunile cu vreme rece fiind rezervate anumitor intervenții care să asigure o producție bună în anul următor. Inginerul Petru Popa, de la Staţiunea Didactică Ferma „Vasile Adamachi“ Iași, ne oferă detalii utile pasionaților de pomicultură cu privire la tăierile aplicate unor pomi fructiferi în timpul sezonului rece: „Dacă este să facem referire la ceea ce parcurgem în această perioadă a anului, și anume perioada de repaus vegetativ, în acest moment executăm tăieri de fructificare la specia măr, plantație care are o vârstă de aproximativ 17 ani. Sigur, tăierile diferă de la soi la soi, nu cu mari diferențe, însă importanța tăierilor este covârșitoare, este decisivă pentru că trebuie să păstrăm o vorbă din popor: «recolta se află în vârful foarfecului și a tratamentelor fitosanitare»“.

lucrari taieri pomi

Tăierile de formare la pomii tineri trebuie să se facă treptat, pentru a dirija corect coroana: „În această perioadă executăm aceste tăieri de fructificre și imediat când se desprimăvărează începem tăierile de formare la plantațiile tinere. Avem o plantație tânără de prun, de cca 3 ha, în care trebuie impusă tăierea de formare. De asemenea, avem o plantație de păr cu gutui, iar această tăiere va avea loc la fel, spre sfârșitul perioadei de formare a coroanelor. Acest lucru se va întâmpla și la plantația de cireș, care deja este în anul 6-7 de la plantare. Se va avea în vedere ca aceste tăieri specifice fiecărei specii și fiecărui soi în parte să fie executate cu mare atenție pentru că forma de coroană pe care ne-o dorim să o proiec­tăm se concretizează din acest moment (ianuarie-februarie). La specia măr facem precizarea că forma de coroană este palmetă, densitatea este de 850 de pomi la hectar, formă semiînaltă, iar vigoarea pomilor este mijlocie.“

Staţiune didactică pentru instruire practică

„Mai avem în cadrul plantațiilor pomicole și alte specii, precum piersic și cais. În total, ferma deține în jur de 14 ha de plantații pomicole, cu o diversitate completă a speciilor și o multitudine de soiuri în cadrul speciilor.

Totodată, Staţiunea Didactică Ferma «Vasile Adamachi» Iași nu are ca obiectiv numai instruirea practică a studenților, ci și a masteranzilor, doctoranzilor. De asemenea, facilitează susținerea lucrărilor practice în cadrul fermei și elaborarea lucrărilor științifice, precum și colaborarea cu alte instituții, dar și cu alte unități similare.

În altă ordine de idei, în cadrul disciplinei Pomicultură avem o colecție bogată de soiuri și când spunem colecții ne gândim întotdeauna la modul în care se comportă un anumit soi și venim în sprijinul tuturor celor interesați de înființarea unei plantații și ne cer sfaturi în acest sens“, a încheiat Petru Popa.

Beatrice Alexandra MODIGA

Sfaturi utile pentru furajarea vacilor iarna

Ferma de creștere și exploatare a bovinelor Rediu, din județul Iași, a fost construită cu fonduri europene accesate prin Programul de Cooperare Transfrontalieră „România-Ucraina-Republica Moldova“. Are o capacitate de 50 de capete, vaci lapte și tineretul aferent, rasa exploatată în cadrul fermei fiind Fleckvieh, cu specializare mixtă lapte-carne. În furajarea vacilor, cei de la Stațiunea Didactică Rediu folosesc același sistem de furajare bazat pe porumb însilozat, fân de lucenă și nutrețuri concentrate, pe tot parcursul anului, din lipsa suprafețelor de pășunat și a utilajelor aferente.

Tehnica hrănirii vacilor pe timp de iarnă

Cu privire la tehnica hrănirii vacilor pe timp de iarnă, inginerul zootehnist Mihai Andrici, de la Stațiunea Didactică Rediu Iași, ne vorbește despre importanța furajelor utilizate în perioada de iarnă în alimentația vacilor pentru lapte: „O caracteristică principală a hrănirii în perioada de iarnă este utilizarea de nutrețuri conservate. Acest tip de hrănire este impus de succesiunea anotimpurilor, respectiv de imposibilitatea de a se mai utiliza nutrețul verde. Pentru ca producția de lapte să nu se diminueze în această perioadă, este necesar ca nutrețurile de volum folosite să fie de cea mai bună calitate și cu consumabilitate mare. Astfel, fânurile, în special cele de leguminoase (lucernă, trifoi roșu sau amestec de graminee și leguminoase) sunt indispensabile hrănirii normale a vacilor de lapte. Ele acoperă cea mai mare parte a proteinei necesare, a sărurilor minerale și a vitaminelor. Totodată, stimulează dezvol­tarea microflorei și microfaunei ruminale, îndreptând-o spre producerea precursorilor laptelui. Cantitatea de fân administrată vacilor în lactație este de cel puțin 1 kg pentru fiecare 100 kg masă corporală vie. Fânul, pentru a avea consumabilitate mare, trebuie să fie de calitate, respectiv să aibă un conținut scăzut de fibră brută (sub 25%) și să nu fie mucegăit.

furajarea vacilor 4

Pe de altă parte, porumbul însilozat este cel mai răspândit furaj cu valoare energetică pentru hrănirea vacilor pentru lapte prin faptul că dă producții mari la hectar și producerea lui se poate mecaniza aproape complet. Consumabilitatea porumbului însilozat este în funcție de aciditatea acestuia care, la rândul său, este condiționată de S.U. pe care a avut-o plantele la însilozare. Conținutul de S.U. cel mai adecvat este de 30-35%, care de obicei determină un pH de 4,2-4,5, format pe baza acidului lactic. Pentru aceasta, porumbul trebuie recoltat în faza de ceară, către bob sticlos. Totodată, boabele trebuie să reprezinte 30% din masa însilozată și să asigure circa 50% din valoarea energetică a acesteia. Cantitatea recomandată este de circa 3 kg/zi (sau 1 kg S.U.) pentru 100 kg de masă corporală vie.

În alcătuirea rațiilor trebuie să se țină seama ca furajele de volum să fie utilizate în cantități maxime și, pentru aceasta, ele trebuie să fie de cea mai bună calitate. Cu cât se acoperă prin nutrețurile de volum o cantitate mai mare de substanțe nutritive necesare, cu atât rația este mai economică și este nevoie de o cantitate mai mică de nutrețuri concentrate.

Totodată, este esențial ca aceste concentrate să fie formate dintr-un amestec complex prin care să se completeze ceea ce nu s-a putut realiza prin nutrețurile de volum. Cantitatea de nutrețuri concentrate este condiționată de calitatea furajelor de volum și de producția de lapte a vacilor, putând ajunge, în unele cazuri, până la 10-12 kg/zi, ce reprezintă până la 60% din valoarea nutritivă a rației. Dacă este nevoie, să fie administrate în mai multe tainuri. Se recomandă ca un tain de concentrate să nu depășească 2,5 kg.

furajarea vacilor 2

Nu trebuie omis faptul că administrarea furajelor la vaci se face într-o anumită ordine legată de o bună digestie și de imprimarea unui anumit sens activității microsimbioților ruminali. Astfel, primul furaj administrat vacilor, dimineața, trebuie să fie fânul, după care urmează primul tain de nutrețuri concentrate, apoi suculente, respectiv sfeclă, porumbul însilozat și semifânul. Pentru vacile care primesc concentratele în mai multe tainuri, acestea se intercalează între nutrețurile de volum la intervale de timp aproximativ egale.“

Aceeași rație pe tot parcursul anului

„În acest moment, în primul rând, noi ne confruntăm cu o lipsă a pășunilor din jurul fermei și, în al doilea rând, cu lipsa unei baze materiale necesare pentru furajarea cu masă verde deoarece este nevoie de niște mașini și instalații care să poată prepara hrana. Totodată, amintesc că trebuie să beneficiezi permanent de suprafețele respective cu pajiști pentru că, după cum este cazul lucernei, într-o săptămână sau două «îi trece timpul» și trebuie să o faci fân. Pe de altă parte, trebuie făcut un conveier în care trebuie să ai pentru fiecare decadă, din 10 în 10 zile, o altă solă; aici nu dispunem de acest sistem, iar singura soluție pentru acest moment este porumbul siloz. Astfel, pentru o rație folosim 1.000 de tone porumb siloz în stoc, plus fân și concentrate.

La Stațiunea Didactică Rediu a USAMV Iași, rația unei vaci/zi constă în: porumbul siloz (20 kg/cap/zi), fân de lucernă (8 kg/cap/zi), concentrate, din care: porumb boabe (4 kg/cap/zi), șrot de floarea-soarelui (3 kg/cap/zi) și premixuri vitamino-minerale (700 g/cap/zi).

Ca sfaturi utile aș recomanda să păstrăm proporția, la 3 kg de concentrat de porumb siloz să administrăm 1 kg de fân și cantitatea de concentrate pe litrul de lapte; la vacile cu o producție de peste 10 litri să le dăm 300 g concentrat pe litru de lapte, dar și bolovani de sare la discreție, iar premixurile vitamino-minerale trebuie administrate obligatoriu pe toată perioada vieții productive a animalului“, a precizat Mihai Andrici, inginerul zootehnist de la Stațiunea Didactică Rediu a USAMV Iași.

Hrănirea stoc

furajarea vacilor 1

Cu privire la acest aspect, specialistul Mihai Andrici ne spune că hrănirea stoc „se bazează pe alimentația cu nutrețuri conservate în tot timpul anului. Deși prin conservare se produc pierderi de nutrienți, în cazul în care unele plante furajere dau producții foarte mari la hectar, aceste pierderi sunt compensate prin plusurile de producție. Dintre culturile furajere care justifică prin producțiile obținute organizarea hrănirii din stoc sunt în special porumbul siloz, pentru asigurarea energiei, și lucerna, pentru asigurarea proteinei. Avantajele în cazul hrănirii din stoc sunt: realizarea unei constante a rației, o bună organizare și posibilități de mecanizare aproape completă a furajării. Sistemul este criticat deoarece are tendințe de hrănire unilaterală, cu consecințe asupra producției și sănătății vacilor“.

La Stațiunea Didactică Rediu a USAMV Iași producția medie de lapte este de 20 l/zi. Fătările sunt eșalonate pe toată perioada anului, iar sistemul de întreținere a bovinelor este cel liber.

Beatrice Alexandra MODIGA

Păstrarea legumelor pe timp de iarnă

Legumele sunt clasificate în trei categorii, în funcție de rezistența lor la păstrare: puțin rezistente (verdețurile, ridichile de lună și castraveții), cu durată de păstrare de câteva zile; mijlociu rezistente (tomate, vinete, fasole păstăi), care se păstrează 15-20 de zile; rezistente (cartofi, rădăcinoase, ceapă, usturoi, sfeclă), care pot fi depozitate și păstrate peste iarnă cu lejeritate.

Capacitatea de păstrare este influențată însă de o serie de factori, cum ar fi conținutul în apă și substanța uscată. De exemplu, irigarea ori precipitațiile abundente, precum și fertilizarea excesivă cu azot determină formarea unor țesuturi afânate, cu conținut ridicat de apă, cu efect negativ la păstrare. Gradul de maturare influențează, de asemenea, timpul de păstrare; o legumă care nu a ajuns, la recoltare, la maturitatea deplină (ardei) rezistă doar trei zile, în timp ce, culeasă la maturare completă, poate fi păstrată până la 12 zile. Pentru rădăcinoase este important ca ele să nu prezinte traumatisme sau urme ale atacurilor de boli și dăunători. Vorbind despre condițiile de depozitare, cei mai importanți factori de păstrare sunt  temperatura, umiditatea relativă a aerului și compoziția atmosferică. Iată și câteva exemple: ardeiul gras se păstrează 1-14 zile la 7-10°C și 85-90% umiditate; castraveții, 10-14 zile, la 8-10°C și 85-90% umiditate; cartofii, 4-9 luni, la 4-5°C și 80-85% umiditate; ceapă, 5-8 luni, la 0°C și 70-75% umiditate; ciuperci, 3-7 zile, la 0-1°C și 85-90% umiditate; fasole păstăi, 7-10 zile, la 7-10°C și 85-90% umiditate; morcov, 4-6 luni, la -1...1°C, la 90-95% umiditate; usturoi, 6-7 luni,  la 0°C și 60-75% umiditate; vinete, 7-0 zile, la 8-10°C și 85-90% umiditate etc.

Maria BOGDAN

Lucrările solului în ferestrele iernii

Reușita culturilor de primăvară este condiționată, în primul rând, de modul cum a fost pregătit terenul. Primăverile, cel puțin în sudul țării sunt, de regulă, secetoase și cu vânturi uscate care evaporă foarte repede apa din stratul arabil al solului, cu atât mai mult dacă se lucrează cu utilaje care răscolesc acest strat (de exemplu, grapa cu discuri).

Din aceste motive este indicat ca la desprimăvărare terenul să se găsească mărunțit și nivelat, operațiuni efectuate încă din toamnă sau cel târziu, în ferestrele iernii. Cel puțin culturile din urgența I trebuie socotite drept culturi de toamnă din punctul de vedere al pregătirii terenului.

Terenul astfel pregătit se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, fiind esențial pentru însămânțarea culturilor din urgența I în epoca optimă.

Culturile din urgența I sunt: mazărea, lucerna, ovăzul, inul pentru fibră, muștarul care germinează la 1-2°C, sfecla de zahăr și inul de ulei care germinează la 4-5°C. Aceste culturi pentru germinare au nevoie de multă apă și mai puțină căldură, de aceea trebuie semănate cât mai timpuriu, în mustul zăpezii.

În situația când terenul se prezintă nivelat, mărun­țit, nebătătorit și fără crustă și buruieni, semănatul se poate executa direct, fără nicio pregătire prealabilă a patului germinativ deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor la 1-2 cm, cât necesită semințele mici. Dacă s-a format crustă sau au început să apară buruieni anuale, se va executa o lucrare cu grapa cu colți reglabilă, după care se intră la semănat. Pentru mazăre și sfecla de zahăr patul germinativ se va pregăti cu combinatorul printr-o singură trecere.

Calitatea patului germinativ asigură calitatea semănatului, germinarea și răsărirea uniformă a semințelor, asigurarea densității, o bună creștere și dezvoltare a plantelor finalizate cu recolte bogate.

Patul germinativ necorespunzător, denivelat, provoacă mari pierderi de apă, sămânța ajunge la diferite adâncimi, germinarea și răsărirea eșalonată, densitatea necorespunzătoare, cu goluri, cu plante debilitate ușor atacate de boli și dăunători și învinse în lupta cu buruienile, iar recolta este slabă.

Umiditatea în stratul lucrat cu combinatorul a fost 26%, iar la grape cu discuri 6-12%.

Arătura nivelată la desprimăvărare avea în stratul de 0-10 cm 23% umiditate, iar arătura denivelată avea 17% umiditate, iar pe coamele brazdelor 7,74% umiditate.

Sfecla de zahăr este o cultură foarte pretențioasă la pregătirea terenului și semănat în epoca optimă. Întârzierile aduc scăderi importante de producție, astfel:

Pregătirea patului       Semănat în epoca      Cu 7 zile   Cu 14 zile

     germinativ optimă mai târziu        mai târziu

Cu combinatorul         producție 100%         94%            82%

Cu grapa cu discuri     83%                       73%              51%

La intrarea în iarna 2017/2018 situația terenurilor era următoarea:

  1. Suprafețe arate corect, la umiditate optimă, mărunțite și nivelate. Acestea sunt recomandate pentru culturile din urgența I.
  2. Suprafețe arate când solul era uscat, bolovănoase și denivelate.
  3. Suprafețe arate când solul era umed, cu brazde „curele“.
  4. Suprafețe care nu au fost lucrate.

Suprafețele de la punctele b, c și d nu trebuie lăsate așa până la desprimăvărare, ci lucrate în ferestrele iernii. Trebuie urmărit momentul când apar aceste ferestre, când nu mai este zăpadă, iar solul, în urma mai multor reprize de îngheț-dezgheț, se poate sfărâma ușor.

Când s-a zvântat la suprafață se trece cu grapa cu discuri prevăzută cu tăvălugi care mărunțește și nivelează atât bolovanii, cât și brazdele „curele“.

Ulterior vor mai cădea precipitații care vor completa apa pierdută la nivelare și vor mai fi reprize de îngheț-dezgheț care vor afâna stratul superficial prelucrat.

O problemă mai grea este cu suprafețele nelucrate, fie că se intenționează arătura sau lucrarea cu cizelul sau cu grapa cu discuri, acestea trebuie executate tot în ferestrele iernii. Arătura de primăvară este, așa cum apreciază unii specialiști, o crimă agrotehnică.

O arătură cât de puțin corespunzătoare efectuată în ferestrele iernii este totuși mai bună decât arătura de primăvară care duce la diminuări de producție de peste 50%. Terenul arat în ferestrele iernii a acumulat 21,9% din precipitațiile care au mai căzut până în primăvară pe când cel nelucrat, doar 10,2%.

Experiențe de la INCDA Fundulea arată că producția de porumb a fost de 100% când s-a arat în toamnă, 55% când s-a discuit în primăvară, și de 24% când s-a arat în primăvară.

O altă experiență cu porumb arată că sporurile de producție realizate au fost de 2.500-3.500 kg/ha în arătura de vară, 1.500-2.500 kg/ha în arătura de toamnă, 800-1.500 kg/ha în arătura din ferestrele iernii față de arătura de primăvară.

Intenția de a lăsa totul pentru primăvară este neindicată deoarece duce la mari întârzieri până se poate intra pe teren la pregătit patul germinativ și semănat, cu mari repercusiuni în scăderea producției.

Astfel: la mazăre, întârzierea cu 10 zile scade producție cu 30%, cu 30 de zile, cu 50%; la sfecla de zahăr, întârzierea cu 20 zile scade producție cu 35%, cu 30 de zile, cu 60%.

Nu este recomandată folosirea grapei cu discuri în primăvară deoarece răscolește solul cu mari pierderi de apă și pentru semințele mici care se însămânțează la 2-3 cm cu adâncime, este total necorespunzătoare. Stratul pe care se încorporează sămânța să fie așezat, cu Da 1,3 g/cm³ pentru a favoriza ascensiunea capilară a apei, iar stratul de deasupra seminței să fie afânat, cu Da 1,1 g/cm³ pentru a ușura pătrunderea aerului și căldurii necesare germinării seminței.

S-a demonstrat că un singur discuit duce la pierderi de apă de 15 l/m². O singură trecere cu grapa cu discuri în primăvară pe terenul destinat însămânțării sfeclei de zahăr duce la pierderi de apă de până la 28% și scade densitatea culturii cu 30%.

Credem că sunt suficiente argumente pentru a ne strădui să încheiem finisarea lucrărilor solului în ferestrele iernii.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS