Adama 04 mai 2020
update 3 Jul 2020

Verificarea compatibilității produselor de combatere a bolilor și dăunătorilor la pomii fructiferi

În pomicultură, tratamentele mixte au o mare importanță deoarece se reduce numărul de tratamente și se mărește efectul lor în combaterea bolilor și dăunătorilor.

Necunoscând compatibilitatea produselor de combatere putem pricinui daune importante manifestate prin fitotoxicitate (arsuri pe frunze și pe formațiunile de rod).

Ce este bine să știm atunci când dorim să folosim simultan 2 sau 3 produse de combatere

  • Să ne asigurăm că produsele provin de la un agent economic autorizat, că respectivele produse sunt omologate și că sunt destinate scopului urmărit.
  • Să examinăm cu atenție eticheta produsului pe care se specifica doza de aplicare și dacă este compatibil cu alte produse de combatere.
  • Dacă ne este la îndemână să consultăm Tabelul de compatibilitate a produselor fitosanitare. De cele mai multe ori acest tabel este de negăsit, iar când este găsit este neactualizat.

În lipsa acestor informații, vom decurge la realizarea unei probe test.

Varianta 1. Într-un vas de capacitate mai mică se toarnă unul câte unul din produsele pe care dorim să le folosim, având ca regulă de bază: de la produsele solide (granule, pulberi) la cele lichide și de la cele slab solubile la cele ușor solubile.

După fiecare turnare se agită soluția pentru o bună omogenizare a amestecului.

Varianta 2. În cantități mici, se prepară soluția fiecărui produs, respectând doza recomandată. Din soluțiile respective se iau cantități egale care se amestecă (omogenizează) într-un vas mai mare.

Cu ocazia probelor test se va urmări:

  • dacă nu apar depuneri pe fundul vasului;
  • dacă apar unele reacții chimice – barbotaj puternic, creșterea temperaturii soluției se deduce că amestecul respectiv este incompatibil;
  • dacă amestecul se realizează într-o formă liniștită înseamnă că amestecul este compatibil. Soluția poate fi încercată prin aplicare, pentru confirmare că amestecul este compatibil.

Folosind amestecurile de produse, trebuie să avem în vedere următoarele:

  • să nu se aplice aceste tratamente când temperatura aerului este mai mare de 24°C;
  • folosirea amestecului în aceeași zi;
  • în perioadele cu umiditate se folosesc mai mult amestecurile care conțin produse sistemice;
  • în perioade uscate și însorite se vor folosi amestecuri cu produse de contact;
  • pentru eficacitatea tratamentelor se pot adăuga diferiți adjuvanți: de umectare, de contact etc.

Și, nu în ultimul rând, se va evita amestecul cu produsele cuprice (Zeamă bordeleză, Funguran, Champion etc.) dacă completarea mai poate fi făcută.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

FMC România implementează programul de monitorizare a dăunătorilor EVALIO® AgroSystems în întreaga țară

Ce este Evalio® AgroSystems?

EVALIO® AgroSystems este un serviciu digital gratuit oferit de FMC care a fost implementat anul trecut în România ca și program Pilot, monitorizând dăunătorul Ostrinia nubilalis din cultura de porumb din jumătatea de Sud a României, de la Calafat până în Insula Mare a Brăilei și până la Constanta. Aplicația se bazează pe o rețea de capcane atât convenționale cât și automate, cu feromoni și atractanți alimentari și care sunt monitorizate cu anumită frecvență. Valorile rezultate din citirea capcanelor sunt introduse în aplicație prin intermediul unor fotografii și apoi sunt validate de către specialiștii companiei FMC în colaborare cu cercetătorii în entomologie de la renumite institute de Cercetare şi Dezvoltare în Agricultură. Aceste date sunt transformate în grafice care reprezintă curbele de zbor ale dăunătorilor. Cu ajutorul acestor grafice putem estima momentul apariției în masă al dăunătorilor, mai exact când acesta poate produce pagube însemnate culturilor, iar aplicația alertează fermierul, pentru ca acesta să reacționeze rapid și să aplice tratamentul cu insecticid. Obiectivul principal al acestui program este optimizarea aplicării corecte a insecticidelor FMC.

Pentru anul 2020, compania FMC implementează programul Evalio® AgroSystems la nivelul întregii țări, extinzând monitorizarea dăunătorilor periculoși pentru cultura de porumb, și anume Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului) și Helicoverpa armigera (Omida fructificațiilor). „Ne dorim ca programul Evalio® AgroSystems să stea la baza deciziei fermierilor din întreaga țară de a aplica corect și la timp produsele de protecția plantelor, extinzând programul de la faza de Pilot din 2019, la faza de primul Program Digital de Prognoză și Avertizare dedicat cultivatorilor de porumb, program furnizat gratuit de către o companie multinațională. Evalio® AgroSystems este un instrument de încredere care ne ajută atunci când vrem să facem un tratament, deoarece știm că este momentul optim. Făcând un tratament la momentul optim, înseamnă că avem o combatere eficientă, care se traduce printr-un spor de producție atât calitativ cât și cantitativ, deci per total o profitabilitate mai bună în fermă. Totodată, acest program ajută la utilizarea durabilă a produselor FMC și bineînțeles pentru un mai bun management al fermei în ceea ce privește utilizarea produselor de protecție a plantelor. Acest program este într-o aliniere foarte bună cu programul de management integrat al dăunătorilor (IPM) din culturile noastre și se potrivește excelent cu principiile durabilității“ a subliniat Cătălin Cosmin Viziru, Marketing Manager FMC România și Republica Moldova.

„Este extrem de important să aplicăm tratamentele la momentul oportun, pentru a avea un efect maxim și a nu pierde banii aplicând produse când nu trebuie“, a adăugat domnul Vasile Iosif, directorul general FMC România și Republica Moldova.

FMC România a amplasat deja pe tot teritoriul României peste patru sute de capcane (6 tipuri diferite de capcane automate și clasice) în peste 80 de puncte de monitorizare diferite localizate la cele mai reprezentative ferme pentru cultura de porumb. Consultanța tehnică este asigurată de către cercetătorii entomologi de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Lovrin.

De ce este important să combatem dăunătorii Ostrinia nubilalis și Helycoverpa armigera?

Ostrinia nubilalis și Helycoverpa armigera sunt 2 dăunători polifagi, fluturi noctuizi și care provoacă pagube directe însemnate, de până la 40% din producția de porumb boabe. Atacul acestor dăunători provoacă de cele mai multe ori pagube indirecte, care sunt mult mai importante decât pagubele directe, putând chiar să compromită producția în cazul unui atac foarte puternic. În cazul ambilor dăunători, pagubele directe sunt produse de către larve.

Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului) – prezintă 1-2 generații pe an în zonele sudice și centrale ale României. Prima generație apare de obicei în lunile iunie-iulie, anul acesta făcându-și apariția chiar în luna mai, și cea de-a doua generație apare în luna august, iar larvele atacă tulpina și știuleții. În urma unui atac puternic pe tulpină al dăunătorului Ostrinia nubilalis, larvele pătrund în tulpină și se hrănesc cu interiorul acesteia (măduva) creând galerii foarte mari, diminuând astfel capacitatea de hrănire a plantelor și frângerea acestora înainte de recoltat (incapacitatea recoltării mecanizate).

Helycoverpa armigera (Omida fructificațiilor) – este o specie polifagă care atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane, printre care și porumbul. Adulții sunt migratori și pot parcurge distanțe mari de peste 100 km, prezintă 2-3 generații pe an, iar larvele invadează știuleții și consumă boabele și mătasea, de la vârf spre bază. De asemenea, în urma atacului dăunătorului dar și a unor eventuale precipitații, apar frecvent infecții cu agenți patogeni, care produc micotoxine și pot face imposibilă vânzarea producției.

Iarna blândă din acest an a favorizat supraviețuirea unui număr mare de dăunători atât în sol cât și în resturile vegetale, iar primăvara secetoasă a creat condiții propice de dezvoltare mai rapidă a celor doi dăunători, astfel că ne așteptăm la un atac mult mai timpuriu și mai puternic al acestora.

În urma monitorizării din cadrul programului Evalio® AgroSystems 2020, atunci când se va estima atingerea curbei maxime de zbor pentru fiecare dintre cei doi dăunători, compania FMC va emite buletine de avertizare pe fiecare zonă  în parte.

Compania FMC deține în portofoliu două dintre cele mai eficiente insecticide care controlează dăunătoriii Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera și anume Avaunt® 150 EC și Coragen®

20 SC.

Fermierii care doresc să primească buletinele de avertizare privind atacul acestor dăunători, în vederea efectuării tratamentelor cu insecticide, pot accesa http://www.evalioagrosystems.fmc.com sau pot descărca aplicația mobilă Evalio® AgroSystems disponibilă gratuit pe dispozitivele iOS și Android.

Cărăbușul de mai

Ordin: Coleoptera
Familie: Scarabaeidae
Gen: Melolontha

Este o insectă europeană polifagă, poate cea mai răspândită din ordinul Coleoptera, care fusese cumva eradicată la mijlocul secolului trecut. Pe fondul interdicției folosirii unor substanțe de combatere, populația de cărăbuș a proliferat din nou în ultimii 20-30 de ani, generând  probleme în anumite zone de pe continent. Există trei specii de cărăbuș european: Melolontha melolontha, Melolontha hippocastani și Melolontha pectoralis. În România a fost și este prezentă, mai ales în zonele pădurilor de fag și stejar, specia Melolontha melolontha, cunoscută sub numele popular de cărăbuș de mai, gândac de mai, găinușă sau carabaș.

Cărăbușii în general, cel de mai, în special, sunt considerați dăunători importanți pentru culturile  silvice, horticole și agricole. Larvele acestora trăiesc în sol, iar adulții pe coronamentul arborilor. Larvele atacă rădăcinile plantelor, cele mai păgubitoare fiind acelea aflate în ultimul stadiu, înainte de împupare.

Descriere

Adultul are 20-25 mm lungime, cu capul, pronotul și scutelul de culoare neagră, cu reflexe verzui; elitrele (aripile) sunt castanii și prezintă patru catrene longitudinale, uneori cu pubescență albă. Abdomenul este negru, prevăzut pe părțile laterale cu șase pete albe, triunghiulare. Oul este alb-gălbui, oval, de 1,2-2 mm lungime. Larva, cunoscută și sub numele de viermele alb, are corpul alb-gălbui, iar protoroacele și picioarele sunt brune-gălbui, spre maroniu, aspect care face ca dăunătorul să fie lejer recunoscut.

Biologie

Carăbușul de mai are o generație la 3-4 ani. Adulții – care trăiesc aproximativ 6 săptămâni – apar la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, de unde și denumirea populară, având zbor crepuscular, de 30 de minute, până la o oră. Femela depune ouăle în trei serii, în jur de 20 sau chiar mai multe/serie (în jur de 60-80 cu totul), în soluri ușoare, la adâncimea de 10-20 cm. Larvele apar după 4-6 săptămâni, în luna iulie sau la începutul lui august. Pentru iernare, acestea coboară în sol până la 40-80 cm. În anul trei sau patru, în toamnă, larva se transformă în pupă și apoi în adult, care iernează în sol, până primăvara, în aprilie-mai, când își începe zborul.

Atac

Dăunătorul este o specie polifagă, putând ataca frunzele, florile și uneori chiar fructele în formare, la mai multe specii lemnoase și ierboase. Pe timpul zilei, adulții stau ascunși în frunzișul pomilor și arbuștilor, hrănindu-se cu frunzele acestora. La atacuri puternice (populație masivă), pomii pot fi defoliați complet; aceștia rămân desfrunziți, își pierd recolta, lemnul nu se mai maturează și degeră în timpul iernii. Sau, în silvicultură, rămânând fără aparatul foliar, arborii se usucă. Cel mai periculos rămâne însă atacul larvelor. În primul an, acestea se hrănesc cu rădăcini subțiri, iar în anii următori trec și la rădăcinile mai groase. Acestea distrug rădăcinile plantelor ierboase, rădăcinoase, tuberculifere, bulboase, precum și rădăcinile lemnoase ale puieților din pepinierele sau plantațiile viticole, pomicole și silvice.

Combatere

Măsurile țin mai cu seamă de prevenție. Adică, în culturile agricole se efectuează toamna arături adânci, iar primăvara solul se lucrează repetat, pentru a determina scoaterea la suprafață a larvelor, expunerea lor la intemperii sau la acțiunea unor prădători naturali. La plantat sau semănat se aplică insecticide specifice, cu încorporare la 5-10-15 cm în sol: Nemathorin, aplicat cu 4-5 zile înainte de plantare (pe măsură ce se udă, granulele se dizolvă și acționează asupra larvelor); Force 1.5 G (aplicat înainte de plantare sau chiar după plantare, cu aplicare între rânduri și încorporare în sol); Grilosin și Sintogril granule (25 sau 30  kg/ha); Trika Expert (10-15 kg/ha, aplicare direct în sol, odată cu semănatul). Pentru adult, combaterea este mult mai greoaie, în general recomandându-se substanțe cu o concentrație ridicată de substanță activă Deltamethrin, agreată de Organizația Mondială a Sănătății. Agricultorii noștri o folosesc, deși în broșurile de specialitate nu figurează cărăbușul în gama de acțiune, dar e o extrapolare pesemne de nevoie,  Fastac 10 EC (0,02%) și Decis Mega (0,03%), cu pulverizare pe sol și plante sau pomi fructiferi. Limitarea utilizării substanțelor chimice în combaterea dăunătorilor a impus acordarea unei atenții deosebite măsurilor alternative de combatere, printre care utilizarea fungului entomopatogen sau a altor metode sau substanțe considerate eco (emulsie din plante aromatice, de pildă), ultimele putând fi luate în calcul doar pe suprafețe mici.

Maria BOGDAN

Cum se poate depista atacul de boli și dăunători în livezile de semințoase

Autoritatea Națională Fitosanitară a emis anul trecut un ghid informativ pentru semințoase, respectiv măr, păr, gutui, în cuprinsul căruia sunt evidențiate simptomele generate de bolile și dăunătorii specifici,  în funcție de care un pomicultor poate recunoaște genul de atac din livada sa. Ideal ar fi ca fermierii să aibă acces facil la confirmare prin analiză de laborator, dar cum acest lucru nu este la îndemâna oricui, o descriere a modificărilor care apar pe fructe, frunze, lăstari etc. poate veni în ajutorul deținătorilor de semințoase pentru depistarea bolilor și a dăunătorilor și aplicarea tratamentelor de combatare.

Simptome produse de ciuperci

  • făinări sau pulberi fine, de culoare alb-gălbuie pe frunze și flori sau pâslă albicioasă spre gălbuie, pe ramuri și lăstari (de exemplu făinarea – Podosphaera leucotricha);
  • pete de nuanțe verzi-măslinii sau brune-negricioase pe ambele fețe ale frunzei, iar pe ramuri și lăstari, în dreptul acestora apar pustule mici, care crapă, lăstarii căpătând un aspect răpănos (de exemplu, Rapănul părului – Venturia pirina);
  • pătări circulare brune ale frunzelor, cu 1-2 puncte mici, crustoase, negricioase, în porțiunea centrală a atacului (de exemplu, gutui – Entomosporium maculatum);
  • cancere (de exemplu, cancerul deschis al pomilor – Nectria galigena).

Simptome produse de bacterii

  • pătările și arsurile: pe frunze – pete maronii sau ruginii, de formă eliptică sau neregulată, cu dezvoltare de la vârf spre pețiol, limitate de nervuri, care pot să conflueze, ocupând întreaga suprafață a limbului; pe tulpini – pătările au formă de dungi, benzi sau striuri brune; pe ramuri – vârful lăstarilor se ofilește, apoi se curbează în formă de cârjă și se usucă, arătând ca arse de foc; pe flori care rămân atașate de pom după atac apar pete umectate, care conduc la ofilire, brunificare sau înnegrire, florile părând arse; pe fructele verzi petele sunt circulare sau neregulate, la început de culoare verde intens, apoi brun deschis, cu țesuturi umectate, brunificate sau înnegrite, totul ducând la zbârcire sau mumifiere, cu rămânere a exemplarelor atacate pe pom. Pe vreme caldă și umedă, din lăstarii, pețiolii, din scoarța necrozată, din fructele și florile infectate se poate scurge un exsudat bacterian mucilaginos, albicios până la roșu închis, prezentând diferite nuanțe de brun, galben sau portocaliu (de exemplu, focul bacterian);
  • hipertrofiile (gale, tumori) sunt produse pe rădăcini și tulpini, prezentându-se sub formă de creșteri dezorganizate ale țesuturilor vegetale (proliferări de țesuturi, malformații). Practic, bacteriile pătrund prin răni și stimulează celulele să se mărească și să se dividă (de exemplu, cancerul bacterian, boala rădăcinilor păroase);
  • ulcere (leziuni) apar pe ramuri vechi, șarpante și trunchi, fiind însoțite și de exudări. Țesuturile de sub scoarță, în zona limitrofă leziunilor, sunt maro-roșietice, iar în exterior prezintă fisuri neregulate în scoarță (de exemplu, focul bacterian).

Simptome produse de virusuri și/sau organisme asemănătoare

  • pe frunze: împestrițări și dungi galbene (mozaicul merelor), pete clorotice, cloroze (pătarea clorotică a merelor), decolorări verzi-deschis sau galben-verzui de-a lungul nervurilor (păr-strierea tulpinii), inele neregulate, pete sau linii verzi deschis sau galben verzui (păr – pătare clorotică), deformări și rugozități ale suprafeței limbului (mozaic), culoare verde deschis, uneori clorotică sau roșietică (proliferare), stipele anormal de mari, cu codița scurtă și care pot fi în număr de patru, în loc de două (proliferare), micșorarea limbului, culoare verde-deschis, rigiditate, marginile ușor răsucite spre exterior, înroșirea anormală a frunzelor spre toamnă și căderea lor prematură (declinul perelor);
  • pe fructe: rugozitate și pete verzi deschis (mozaic), deformare alias fructe turtite (măr – strierea tulpinii), inele sau benzi înguste de culoare verde deschis sau brune (păr – pătare clorotică), fructe mici, la 25-30% din mărimea normală, turtite sau aplatizate, cu pedunculul mult alungit și mai subțire, pulpa fructelor este spongioasă, cu gust fad, slab acidulată, cu un conținut redus de zahăr (proliferarea mărului);
  • alte simptome: declinul pomilor, productivitate redusă, formarea unui număr mare de lăstari secundari, slab dezvoltați, subțiri „cu aspect de mături“ sau mături de vrăjitoare, prezența unor inele de culoare brună, vizibile la examinarea unei secțiuni transversale a vaselor conducătoare.

Simptome produse de nematozi

De dimensiuni microscopice, aceștia se localizează fie în țesuturile rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor, fie la exteriorul organelor atacate, fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal. Prin înțeparea și sugerea sucului celular, atacurile apar sub formă de:

  • gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc;
  • reducerea sistemului radicular.

Simptome produse de insecte și acarieni

  • produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în interiorul organelor atacate: roaderea neselectivă a frunzelor (gândacii de frunze și omizile defoliatoare), ciuruirea frunzelor (gărgărițe ale pomilor), scheletarea frunzelor (omizile tinere ale fluturelui alb al dudului, larvele moliei merelor), galerii în tulpini (sfredelitorul tulpinilor și ramurilor), roaderea organelor florale (gărgărițele fructelor, gândacul păros), minarea pulpei fructelor (viermele merelor), minarea frunzelor (molie).
  • simptome produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt (pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări morfologice și biochimice ale acestora): decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (ploșnițe, afide, acarieni), pigmentarea organelor atacate (afide, păduchele din San José), încrețirea și răsucirea frunzelor (afide), deformarea fructelor (păduchele din San José).

Maria BOGDAN

UNCSV, APPR ŞI LAPAR au propus un proiect care va avea ca rezultat maparea dăunătorilor din culturile agricole

În Planul Sectorial- ADER 2022 se află în derulare proiectul de cercetare ADER 2.2.1., care îşi propune ca principal rezultat, elaborarea hărţilor de risc pentru dăunătorii de sol pentru culturile de rapiţă, floarea soarelui şi porumb, situate în Podişul Moldovei, Dealurile Subcarpatice şi sudul ţării.

Pentru răspunsul MADR cu privire la solicitarea făcută de Uniunea de Ramură a Cooperativelor din Sectorul vegetal (UNCSV), Asociaţia Producătorilor de Porumb din România (APPR) şi Liga Asociaţilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), accesaţi fiţierul de mai jos:

pdf Raspuns MADR (pdf)

Derogările - colacul de salvare al fermierilor europeni

Industria de protecția plantelor dezvoltă constant proiecte de cercetare și inovare în baza cărora încearcă să obțină formule și substanțe active care să îi ajute pe fermieri să își protejeze culturile de atacul bolilor și dăunătorilor. În ultimii ani, în principal din cauza schimbărilor climatice, atacurile dăunătorilor și bolilor sunt mai agresive, iar soluțiile existente sunt restrânse sau greu accesibile. Astfel, fermierii rămân încet, dar sigur, fără soluții. În continuare, vă prezentăm un material emis pe adresa redacției de Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM).

Procedurile și cerințele actuale de autorizare și reautorizare a substanțelor active fitosanitare pun destul de multe piedici celor care doresc să aducă sau să mențină pe piață un produs pentru protecția culturilor. În egală măsură sunt substanțe active ce sunt interzise de către Comisia Europeană și asta duce la limitarea numărului de produse și soluții pe care fermierii le au la dispoziție pentru a lupta cu bolile și dăunătorii din cultură. De asemenea, având un număr limitat de soluții, acest aspect duce și la o creștere a rezistenței dăunătorilor la trata­mentele aplicate. Tratamentele au o eficiență mai scăzută, iar producțiile obținute sunt mai slabe cantitativ și calitativ. Costurile pentru înființarea și întreținerea culturilor sunt mai ridicate, iar profitabilitatea fermierilor este afectată.

România – 37 de derogări în 10 ani

Autorizațiile temporare sau „derogările“ reprezintă instrumente legale pe care le au la dispoziție statele membre pentru a asigura fermierilor accesul la produse de protecția plantelor în și pentru acele situații unde există un risc fitosanitar asupra culturilor. Acestea se acordă cu utilizare limitată și pentru o perioadă de timp strictă. Anual, țările aparținând spațiului comunitar depun astfel de notificări către Comisia Europeană pentru a putea beneficia de autorizarea necesară în vederea utilizării unei anumite substanțe active, în caz de necesitate.

Numărul de autorizații tem­porare solicitate de un stat membru poate varia. Astfel, există țări ce solicită derogări pentru una, două produse fitosanitare și altele ce depun mai mult de 10-20 de solicitări anual. Multe din aceste autorizații se repetă de la un an la altul tocmai pentru că nu există pe piață alter­native omologate, viabile din punct de vedere economic pentru comba­terea bolilor sau a dăunătorilor din cultură.

În intervalul 2008-2018, statele membre au depus un număr total de 2.731 de notificări pentru autorizații temporare. Cele mai multe derogări au fost acordate în Spania – 405. Autorizațiile acordate în cei 10 ani supuși analizei în Spania, Franța, Portugalia, Grecia și Germania reprezintă 49,87% din totalul dero­gărilor acordate în acest interval de timp. În același timp, România a acordat, în cei 10 ani analizați, un număr total de 37 de autorizații temporare, reprezentând 1,3% din totalul derogărilor acordate în Uniunea Europeană.

Derogările, trend în scădere

O statistică la nivel european, realizată de ECPA - Asociația Europeană de Protecție a Culturilor, indică un trend în scădere al numărului de derogări acordate la nivel european. Astfel că, dacă în 2015 au fost acordate 395 de autorizații temporare la nivel Uniunii Europene, în 2018 numărul acestora s-a redus la jumătate, acordându-se 193 de derogări.

Majoritatea autorizațiilor temporare sunt acordate pentru produse fitosanitare ce conțin substanțe active destinate utilizării pentru culturi de fructe și/sau legume, aceste produse agroalimentare fiind și cele mai expuse riscurilor atacului bolilor și dăunătorilor.

Statele membre notifică pentru aceste autorizații temporare pentru că, la nivel european, se înregistrează un număr tot mai mic de substanțe active aprobate din cauza modificărilor legislative aduse în conformitate cu Reg. 1107/2009. Un număr semnificativ de substanțe active și/sau utilizări nu au fost reînnoite sau nu au fost aprobate în mare parte din cauza noilor criterii de aprobare introduse în Regulamentul 1107/2009. Aproximativ 75% din substanțele active aprobate în 1991 nu mai sunt disponibile astăzi pe piață.

Două substanțe active noi autorizate în perioada iulie 2016 - septembrie 2018

Sistemul de aprobare al Uniunii Europene pentru substanțele active este unul dintre cele mai riguroase din întreaga lume. Intervalul de timp de la descoperirea moleculei (substanței active) în laborator și până la obținerea autorizației de comercializare este unul dintre cele mai mari din toate regiunile la nivel mondial. Noile soluții de protecția plantelor nu sunt autorizate în timp util, iar alternativele autorizate exis­tente dispar din cauza termenului îndelungat de reînnoire, ceea ce face ca apelarea prevederilor articolului 53 din Regulamentul 1107/2009 să fie esențială pentru asigurarea accesului la tehnologie în piață.

În intervalul iulie 2016 – sep­tembrie 2018 au fost autorizate numai două noi substanțe chimice active.

În absența unor soluții de protecție viabile economic pentru fermieri, bolile și presiunea dău­nătorilor determină nevoia statelor membre de a autoriza temporar o utilizare de urgență pentru anumite produse. Această nevoie a fost prevăzută la momentul adoptării Regulamentului 1107/2009 și este încă relevantă în prezent.

De ce avem nevoie de neonicotinoide?

Răspunsul este extrem de amplu și aduce implicații în mai multe domenii de activitate. Fără o dero­gare pentru aplicarea tratamentului insecticid la sămânța de porumb și floarea-soarelui cu neonicotinoide, suprafața ocupată de aceste culturi în România nu numai că s-ar reduce substanțial, dar și pro­ductivitatea ar înregistra valori mult mai mici decât în prezent.

  • Impact asupra planului de tratament

Un studiu realizat de către Comisia Europeană a arătat faptul că, în absența tratamentelor la să­mânță, planurile de protecție împo­triva dăunătorilor sunt mai scumpe și afectează direct competitivitatea fermelor.

În Regatul Unit al Marii Britanii, după interzicerea neonico­tinoidelor, majoritatea fermierilor au fost nevoiți să aplice de 3 până la 4 ori mai multe tratamente (foliare) cu insecticide, ceea ce a condus la o creștere a costurilor.

În absența unei strategii eficiente, pe termen lung, precum și a diversității tratamentelor aplicate (în condi­țiile existenței unui număr mai mare de produse disponibile) împotriva dăunătorilor, poate crește rezis­tența acestora la tratamentul cu pesticide.

  • Impact asupra mediului

Interzicerea neonicotinoidelor are efecte negative asupra biodi­versității și mediului înconjurãtor, prin creș­terea emisiilor de gaze de seră. Mai mult, tratamentul semințelor reprezintă o soluție tehnologică mai priete­noasă cu mediul, cantitatea de substanță activă aplicată pe unitatea de suprafațã fiind de aproximativ 50 de ori mai mică în comparație cu aplicarea foliară a pesticidelor în câmp deschis.

Din cauza restricției de utilizare a neonicotinoidelor, numărul tratamentelor aplicate culturilor este în creștere, ceea ce conduce la un consum mai mare de apă. Astfel că, la nivel global, consumul de apă va ajunge la 1.3 mld. m³, în timp ce la nivelul Uniunii Europene consu­mul va atinge 1.4 mil. m³.

Identificarea alternativelor la neonicotinoide rămâne o adevărată piatră de încercare pentru fermierii români.


Despre AIPROM
Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România, AIPROM, a fost înființată în 2002 și repre­zintă companiile care dez­voltă, formulează și reambalează pro­duse pentru pro­tecția plan­telor. AIPROM reprezintă peste 85% din piața de produse de protecția plantelor din România. Totodată, AIPROM este membră a Asociației Europene de Protecție a Culturilor – ECPA. AIPROM are ca scop promovarea utilizării responsabile a produselor pentru protecția plan­telor în contextul agriculturii dura­bile, care combină respectul pentru sănătatea oamenilor  cu grija pentru un mediu sănătos, satisfăcând, totodată, cererea pentru produsele agricole.

CULTIVATING TOMORROW, eveniment marca FMC „Noutăți în combaterea biologică a dăunătorilor de la FMC

FMC România a început anul în forță cu un eveniment de amploare, organizat în luna ianuarie, la Hotel Internațional din Sinaia, dedicat combaterii biologice a dăunătorilor. În cadrul acestei întâlniri, Compania FMC Agro Operațional România şi-a dorit să prezinte partenerilor săi obiectivele de viitor, dar și produsele, inovațiile care urmează să fie lansate în cursul acestui an.

Fermierii au putut afla informații despre insec­ticidele noi de ultimă gene­rație din gama Cyazypyr, cum ar fi BENEVIA și VERIMARK, dar și despre noul insecticid EXIREL, cu aceeași substanță activă, care este destinat sec­torului pomicol şi care va fi lansat anul acesta de FMC.

Din prezentarea „Produse FMC pentru combaterea biologică a orga­nismelor de dăunare – prezent și viitor“, atât fermierii cât și ceilalți prezenți la eveniment au aflat care sunt pro­dusele biologice pe care FMC le comer­cializează la nivel global, dar și planurile de viitor ale companiei în ceea ce privește dezvoltarea de produse biologice.

„Având în vedere două proiecte majore la nivelul Comisiei Europene – Green Deal și Farm to Fork, prin care se dorește reducerea cantităților de pesticide utilizate pe unitatea de suprafața, FMC inovează și dezvoltă produse biologice, soluții de combatere care vor crea o sinergie cu produsele sintetice existente în portofoliu“, a dezvăluit Cătălin Cosmin Viziru, marketing manager al FMC România.

Monitorizarea dăunătorilor periculoși

În ultima parte a evenimentului, reprezentanții FMC România au vorbit despre programul Evalio®, precum și despre implemen­tarea acestuia la nivelul întregii țări.

„Anul acesta ne dorim să implementăm programul Evalio® la nivelul întregii țări, extinzând monitorizarea dăunătorilor periculoși pentru cultura de porumb, și anume Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera. De asemenea, ne dorim ca Evalio să stea la baza deci­ziei fermierilor din întreaga țară de a aplica corect și la timp produ­sele de protecția plantelor, extinzând programul de la faza de Pilot din 2019 la faza de primul Program Digital de Prognoză şi Avertizare dedicat cultivatorilor de porumb, program furnizat gratuit de către o companie multinațională“, a mai spus reprezentantul FMC România.

Comisia Europeană a hotărât care sunt cei mai periculoși 20 de dăunători ai culturilor

Recent, Comisia Europeană a adoptat și a publicat lista celor mai periculoși 20 de dăunători de urmărit în carantină. Printre aceștia se numără Xylella fastidiosa, Scarabeul japonez, gândacul asiatic cu coarne lungi, înverzirea citricelor și pătarea neagră a citricelor, al căror impact economic, de mediu și social asupra teritoriului UE este cel mai sever.

În continuare vă prezentăm lista acestor dăunători, cu câte o scurtă prezentare.

Agrilus anxius este un gândac originar din America de Nord, mai numeros în părțile mai calde ale continentului și mai rar în nord. Atacă în mod obișnuit mesteacănul, ucigând frecvent păduri întregi.

Agrilus planipennis, numit și smaraldul sculptor în cenușă, după culoarea sa verde, este tot un gândac, originar din Asia de Nord-Est. care se hrănește cu specii de cenușă. Femelele depun ouă în crăpăturile cojii frasinilor, iar larvele se hrănesc sub coajă, timp de unul sau doi ani, până când devin adulți.

Anastrepha ludens, numită și musca mexicană a fructelor, este o specie de muște tephritide și produce distrugeri importante ale fructelor.

Anoplophora chinenis, numit și CLHB, este un dăunător periculos al citricelor, originar din China. În 2001 a apărut în SUA într-o pepinieră din Washington. Un program de eradicare a fost implementat imediat și ulterior nu au existat noi rapoarte de infestare. Cu o gamă de specii-gazdă de peste 40 de specii de foioase, CLHB reprezintă o amenințare potențială pentru zonele naturale, precum și pentru pomii fructiferi și plantele ornamentale lemnoase (Anonim 2002b).

Anoplophora glabripennis, numit și croitorul asiatic, gândacul asiatic cu coarne lungi, cerul înstelat, gândacul cerului sau ALB, este originar din China de Est și Coreea Această specie a fost introdusă acum în mod accidental în Statele Unite, în 1996, precum și în Canada și mai multe țări din Europa, inclusiv Austria, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie.

Anthonomus eugenii este o insectă care distruge în mod special ardeii, originară din Mexic. Primul semn al atacului este distrugerea mugurilor de înflorire și a fructelor imature. Atât hrănirea adultă, cât și cea larvă determină căderea mugurilor. Punctele de hrănire pentru adulți apar ca pete întunecate pe fructe și nu sunt foarte dăunătoare. Uneori fructul este deformat. Căderile de fructe sunt foarte frecvente și este poate cel mai evident semn de infestare. Hrănirea larvelor în interiorul fructului matur face ca miezul să devină maroniu și adesea mucegăit. 

Aromia bungii este cunoscut și ca gândacul cu coarne lungi și gât roșu. Pentru prima dată a fost detectat în Europa în 2008, când trei adulți au fost descoperiți printre paleții de lemn dintr-un depozit din Marea Britanie. Prima raportare a apariției speciilor pe câmp deschis în Europa a fost în Germania, în iulie 2011. În 2012, Aromia bungii a fost descoperită și la pruni din parcuri, grădini și livezi din Campania, Italia, iar în 2013 și în Lombardia. Este considerat unul dintre cei mai distructivi dăunători ai copacilor. Atacă în special caisul și piersicul.

Bactrocera zonata, numită și musca piersicii,  este originară din Asia de Sud și de Sud-Est, unde atacă o mare varietate de fructe moi, precum piersica, guava și mango. Nu se știe exact când s-a răspândit în Orientul Mijlociu, dar există o înregistrare din Arabia Saudită în 1982, iar mai recent a fost găsită în Oman.

Bactericera cockerelli este o specie de psyllid originară din sudul Americii de Nord. Se găsește în mod obișnuit în culturile de cartofi și tomate, dar are o gamă de subspecii care atacă peste 40 de specii de plante solanece și până la 20 de alte genuri. Plantele-gazdă sunt limitate în principal la Solanaceae, incluzând specii importante de culturi și buruieni comune și câteva specii de Convolvulaceae, inclusiv cartoful dulce.

Bactrocera dorsalis, cunoscută anterior ca Dacus dorsalis și denumită în mod obișnuit musca orientală a fructelor, este o specie de muscă de fructe tephritide care este endemică în Asia de Sud-Est. Este una dintre speciile dăunatoare majore din genul Bactrocera, cu o gamă largă de gazde, cultivate sau fructe sălbatice. Masculii speciilor răspund puternic la metil eugenol și acest lucru este utilizat pentru monitorizarea și estimarea populațiilor. 

Bursaphelenchus xylophilus, cunoscut în mod obișnuit sub numele de nematod din lemn de pin sau nematodul de pătrundere a pinului, este o specie de nematod care infectează pinii și determină ofilirea arborilor. Apare pe zone întinse din Statele Unite, Canada și Mexic

Candidatus liberibacter, numită și înverzirea citricelor (în chineză „boala dragonului galben“ sau HLB), este o boală a citricelor cauzată de un agent patogen transmis de vectori. Agenții cauzali sunt bacteriile motile, Candidatus liberibacter spp.  Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1929. În cele din urmă, a afectat Statele Unite, ajungând în Florida în 2005. În trei ani s-a răspândit la majoritatea fermelor de citrice.

Conotrachelus nenuphar, zis și gândacul prunului, poate fi găsit în măr, nectarin, prun, vișin, piersic, cais, păr și gutui. Poate supraviețui și pe corcoduș, păducel și măr pădureț. Se găsește cel mai frecvent în zonele de la est de Munții Stâncoși și în estul Canadei. Gândacii prunului pot provoca daune ireparabile la recolta de fructe. La fructele rău deteriorate se pot identifica cicatrici mari și denivelări. Majoritatea fructelor deteriorate în interior (prin împrăștiere în fructe) cad prematur.

Dendrolimus superans, numit și molia de mătase cu căptușeală albă, molie de mătase Sakhalin, omidă japoneză, molie de mătase siberiană, molie siberiană, molie de conifere siberiană sau omidă de zada, este o molie din familia Lasiocampidae. Larvele se hrănesc cu speciile Larix, Picea și Pinus. Este defoliatorul major al pădurilor de conifere din Rusia asiatică.

Phyllosticta citricarpa este o boală fungică cauzată de Guignardia citricarpa. Această ciupercă afectează citricele din toată zona subtropicală, cauzând o reducere a cantității și a calității fructelor.

Popillia japonica sau gândacul japonez este o specie de scarabeu. Adultul măsoară 15 mm lungime și 10 mm lățime, are elitra de culoare cupru iridentă și un torace și cap verde. În timp ce larvele gândacilor japonezi se hrănesc cu rădăcinile multor genuri de ierburi, adulții consumă frunzele unei game mult mai largi de gazde, inclusiv aceste culturi obișnuite: fasole, căpșuni, roșii, ardei, struguri, hamei, trandafir, cireș, prune, pere, piersică, zmeură, mure, porumb, mazăre și afine.

Rhagoletis pomonella, numită și vrăjitoarea merelor, sau vierme de cale ferată, este o specie de muscă a fructelor și atacă mai multe tipuri de fructe, în principal mere.

Spodoptera frugiperda. Dacă larvele acestei insecte sunt numeroase, ele pot defolia complet plantele. După ce și-au epuizat sursa de hrană, invadează vegetația vecină – care poate fi adesea o altă cultură – în număr mare, devorând aproape tot materialul vegetal aflat în calea lor.  În porumb omizile se hrănesc adânc în nervura frunzei, ascunse adesea sub propria lor secreție. Larvele se hrănesc frecvent și cu miezul imatur din interiorul știuletelui în curs de dezvoltare. În fânețe sau pășuni, simptomele infestării se aseamănă adesea cu efectele secetei. Pe legume precum ardei și roșii mugurii și punctele de creștere pot fi distruse; fructele vor fi străpunse, ceea ce le poate determina să cadă sau să putrezească.

Thaumatotibia leucotreta, cunoscută în mod obișnuit ca molia cu coadă falsă sau molia portocalie,  este o molie din familia Tortricidae. Se hrănește cu o gamă largă de culturi, de la bumbac la nuci de macadamia și la unele specii de citrice. Larvele au o dietă mai puțin selectivă decât molia care se hrănește în principal cu culturi de fructe temperate. Se crede că este originară din Africa Subsahariană. A fost detectată în Europa și Statele Unite.

Xylella fastidiosa este o bacterie aerobă, gram-negativă, a genului monotipic Xylella. Este un agent patogen al plantelor și este transmis exclusiv de insectele din pădure care se hrănesc cu lichidul xilem Multe afecțiuni ale plantelor se datorează infecțiilor simptomatice ale X. fastidiosa, incluzând scorbutul bacterian al frunzelor, scorbutulul frunzelor de oleandru, scorbutul frunzelor de cafea (CLS), pătarea lucernei, boala piersicului și boala Pierce la struguri (PD) și citrice (CVC). În Europa a atacat măslinii din zona Salento, din sudul Italiei, provocând sindromul de declin rapid al măslinilor (OQDS). În timp ce distribuțiile bolilor legate de X. fastidiosa sunt limitate în mare parte în America, focare au apărut în Taiwan, Slovacia și alte țări din întreaga lume.

Alexandru GRIGORIEV

Cât de protejați (mai) suntem împotriva dăunătorilor?

În ultimul secol, agricultorii s-au bazat tot mai mult pe sprijinul industriei chimice, care le-a pus la îndemână mijloace din ce în ce mai perfecționate pentru a ține în frâu bolile și dăunătorii. Însă, în ultimii ani, s-a petrecut un fenomen invers. Treptat, anumite molecule sunt retrase de pe piață sau utilizarea lor este din ce în ce mai drastic restricționată, iar unii dăunători devin din ce în ce mai toleranți la substanțele existente, în concentrații rezonabile. Astfel încât apare în mod firesc întrebarea: „Cât de multe mijloace mai avem la îndemână pentru a ne proteja culturile?“

PPA atacă prunii ...

Una dintre cele mai vechi probleme cu care s-au confruntat românii o constituie virusul Plum Pox (PPV) care produce vărsatul prunului, boală cunoscută și sub numele de Sharka. Este, spun specialiștii, cel mai distructiv patogen al speciilor pomicole sâmburoase din lume. El afectează în mod special prunul, dar nu ocolește nici caisul, piersicul sau cireșul. Infestarea prunilor românești cu PPV este endemică. Cea mai mică rată de afectare este înregistrată în Muntenia, 56%. În Moldova este de 74%, iar în Transilvania se ridică la 76%. Media la nivel național se cifrează la un catastrofic 69%. Efectele se traduc în termeni economici printr-o pierdere de producție de peste 50%. Soluția ar exista, ba chiar a fost testată în România: un prun transgenic, rezistent la virus. Numai că hățișurile legislației UE fac ca soiul „Honey Sweet“ să nu poată fi cultivat în România, cu toate că în alte țări este utilizat comercial de mai bine de un deceniu. Între timp, noi așteptăm până când o să cumpărăm țuica de prune de la conaționalii noștri emigrați în SUA!

... tanymecus distruge porumbul

Tanymecus dilaticollis este visul cel mai rău al tuturor fermierilor care se ocupă de cultura porumbului. Popular i se mai spune și rățișoara porumbului, dar mănâncă aproape orice plantă tânără din cultura mare. Doar mazărea îi displace. „Este o insectă perfectă“, spune dr. Emil Georgescu, cercetător la INCDA Fundulea, care și-a dedicat mai mulți ani cercetării acestei specii. „Adultul trăiește între 80 și 100 de zile. Dintre acestea, cel mai mult ne afectează în cele aproximativ două săptămâni, acelea care trec de la răsărirea porumbului și până când acesta ajunge în faza de patru frunze. Atunci hrana lui predilectă este planta de porumb. Apoi se retrage în pământ, unde își depune larvele. Acestea, avertizează cercetătorul, nu sunt câtuși de puțin inofensive. Doar că activitatea lor se petrece în subteran, astfel încât scapă, de obicei, neobservată. Ele se hrănesc cu rădăcinile plantelor de porumb. E drept că distrugerile nu sunt la fel de mari ca cele produse de adulți, dar au ca efect slăbirea capacităților de hrănire a plantelor.“

„Este un polifag care se hrănește cu circa 35 de specii diferite. Floarea-soarelui constituie și ea una dintre țintele predilecte“, a mai arătat Emil Georgescu. La floarea-soarelui, dacă atacul se produce asupra coletului, planta este distrusă. Pagubele pot ajunge, ca și la porumb, în cazul unui atac masiv, până la compromiterea totală a recoltei. Nu sunt ocolite nici soia și nici fasolea.

Deocamdată, singura soluție cu o eficiență suficient de ridicată este utilizarea la semănat a semințelor tratate cu substanțe din familia neonicotinoidelor. Acestea sunt preluate din sămânță și transportate în corpul plantelor tinere. Odată consumate de către insectă, aceasta moare. Deci, chiar și aceste tratamente pornesc de la premisa existenței unor pierderi asumate. S-a întâmplat chiar ca, în anii din urmă, în timpul perioadelor calde și secetoase în care a răsărit porumbul, să existe culturi calamitate în proporție de peste 75%, chiar dacă se folosise sămânță tratată!

Dar pentru că tanymecus dilaticollis nu se mai găsește decât sporadic în alte țări din UE, Comisia Europeană a hotărât acum câțiva ani interzicerea folosirii acestei clase de substanțe. Până acum, fermierii români au reușit să se descurce grație derogărilor pe care guvernanții au reușit să le obțină an de am. Dar, după cum se vede, sunt tot mai greu de obținut.

... diabrotica vine din urmă

Și pentru că tot am vorbit despre porumb, să mai amintim un aprig dușman al acestei culturi: diabrotica virgifera sau viermele vestic al rădăcinilor de porumb. Gândacii mici, de culoare cenușie, galben-verzuie, se hrănesc cu mătasea de porumb, cu paniculele sau cu frunzele de porumb, perforându-le. Până la încheierea vegetației porumbului (lunile septembrie – octombrie), adulții sunt prezenți pe plantele de porumb. Tot în această perioadă își depun ouăle în sol, la o adâncime de cca 15 cm. Primăvara, odată cu înființarea culturilor din anul următor, apar larvele care produc pagube prin distrugerea rădăcinilor porumbului.

Și acest dăunător a dezvoltat o toleranță ridicată, ba chiar imunitate la majoritatea produselor existente pe piață. Ceea ce nu l-a transformat încă într-un coșmar la fel de negru ca tanymecus este faptul că arealul său de răspândire este destul de restrâns, fiind semnalat mai mult în vestul țării. Dar, prognozează unii specialiști, nu va mai trece mult până să ajungă și în Bărăgan sau Moldova...

... iar tripsul și tuta absoluta atacă serele

Tot la capitolul coșmaruri, de data aceasta pentru horticultori, se înscrie și tripsul. Este o familie de insecte minuscule, destul de greu vizibile cu ochiul liber. Cu toate acestea, fac ravagii în culturile de legume, mai ales în cele de tomate. Tripsul este prezent în România de-abia de cinci – șase ani. Se pare că a fost adus din Olanda, odată cu instalații de irigare pentru sere second-hand. Inițial a fost semnalat în bazinele legumicole din Banat, apoi a ajuns în Teleorman. Deocamdată, în zona de est apare doar sporadic, dar, în mod cert, se află în plină expansiune. Pentru că îi place căldura, se dezvoltă cu predilecție în mediile protejate, cum sunt serele și solariile. Aceasta pare a fi și slăbiciunea sa. Este aproape imun la insecticide, dar este ușor de distrus de către anumite insecte. Trăind în medii protejate, e relativ la îndemână să fie combătut biologic, folosind anumite specii de prădători.

Vestea proastă este că familia tripsului mai cuprinde și specii care se hrănesc cu graminee precum grâul, orzul, secara și ovăzul. În condițiile de primăvară și vară specifice României, răspândirea acestui dăunător în câmp reprezintă o amenințare majoră.

Aceeași poveste, cu excepția rudelor consumatoare de cereale, se potrivește, în linii mari, și pentru tuta absoluta. Și acest dăunător este un nou-venit în peisajul horticulturii românești, dar este deja imun la toate insecticidele folosite în România. În plus, este dornic să ia cu asalt solariile și serele nepăzite de prădători.

Alexandru GRIGORIEV

Prioritate agricolă - lupta cu Tanymecus

„În anul 2017, când am început campania noastră pentru obținerea derogării la interdicția privind utilizarea neonicotinoidelor, la Bruxelles nimeni nu auzise despre tanymecus“, povestește Alina Crețu, directorul executiv al Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR). Însă, pentru agricultorii români, mai ales pentru cei din sud și est, această insectă rămâne unul dintre cei mai temuți dușmani.

Insecta perfectă

Rățișoara porumbului, cum este denumit popular tanymecus, poate fi considerată, fără nicio teamă de a greși, drept inamicul public numărul 1 al majorității fermierilor români. „Este o insectă perfectă“, spune dr. Emil Georgescu, cercetător la INCDA Fundulea, care și-a dedicat mai mulți ani cercetării acestei specii. „Adultul trăiește între 80 și 100 de zile. Dintre acestea, cel mai mult ne interesează aproximativ două săptămâni, acelea care trec de la răsărirea porumbului și până când acesta ajunge în faza de patru frunze“, și-a continuat, cu un umor amar, expunerea.

În prima parte a vieții sale, porumbul este hrana predilectă a acestui gândăcel vorace. După ce crește mai mult, planta nu mai este suficient de atrăgătoare pentru insectă, așa încât aceasta se retrage în pământ, unde își depune larvele. Acestea, avertizează cercetătorul, nu sunt câtuși de puțin inofensive. Doar că activitatea lor se petrece în subteran, astfel încât scapă de obicei neobservată. Ele se hrănesc cu rădăcinile plantelor de porumb. E drept că distrugerile nu sunt la fel de mari ca acelea produse de adulți, dar au ca efect slăbirea capacităților de hrănire a plantelor.

Vorace și imună la insecticide

Deși porumbul este hrana preferată a tanymecus, nici alte culturi nu sunt la adă­post. „Este un polifag care se hrănește cu circa 35 de specii diferite. Floarea-soarelui constituie și ea una dintre țintele predilecte“, a mai arătat Emil Georgescu. La floarea-soarelui, dacă atacul se produce asupra coletului, planta este distrusă. Pagubele pot ajunge, ca și la porumb, în cazul unui atac masiv, până la compromiterea totală a recoltei. Nu sunt ocolite nici soia și nici fasolea. Dintre culturile mai răspândite, singura care este ocolită e mazărea.

O altă armă a acestui dăunător o constituie toleranța sa ridicată, ba în multe cazuri chiar imunitatea, la insecticidele folosite în agricultură, în concentrațiile admise de reglementările în vigoare.

Tocmai acest lucru este cercetat și de către APPR în ferma de la Mihail Kogălniceanu. Acolo au fost semănate 12 loturi învecinate cu porumb. Unul dintre ele, lotul martor, nu a fost tratat în niciun fel. Celelalte 11 au fost tratate cu diferite substanțe uzuale, altele decât neonicotinoide. Scopul urmărit a fost de a se vedea ce efecte au aceste tratamente. Din nefericire, diferențele dintre lotul martor și cele tratate sunt cvasiinexistente...

Rotația culturilor, una dintre puținele arme eficiente

Deocamdată, singura metodă care s-a arătat cât de cât eficientă în lupta cu rățișoara porumbului este rotația culturilor. Dacă este practicată constant și așa cum trebuie, atunci rezerva de dăunători de pe teren scade, au demonstrat cercetătorii. Astfel, pe un teren unde s-a cultivat porumb trei ani la rând, în cel de-al patrulea an se pot găsi între 50 și 70 de exemplare de tanymecus/m². În schimb, acolo unde s-au schimbat culturi de porumb cu păioase, încărcătura a scăzut până la 4-5 exemplare.

O altă metodă care ar putea ajuta fermierii în lupta cu dăunătorul este folosirea unor hibrizi care germinează la temperaturi cât mai scăzute. Tanymecus este o insectă care iese la suprafața pământului atunci când este cald și uscat. Dacă la momentul respectiv porumbul este aproape de faza de patru frunze, efectul atacurilor scade. Desigur, deocamdată această metodă este mai degrabă o țintă decât un instrument practic, dar este un obiectiv tangibil.

Un alt lucru de care fermierii trebuie să țină cont, a mai arătat dr. Georgescu, este că viteza de înaintare a dăunătorului este de aproximativ 11,5 metri/an. Cu alte cuvinte, distanța maximă pe care o parcurge într-un an nu va depăși această cifră, indiferent de cantitatea de hrană pe care o are la dispoziție. Dacă se ține cont de acest lucru și asolamentul culturilor se face și în funcție de această constantă, atunci șansele de a reduce semnificativ atacurile cresc.

Neonicotinoidele – deocamdată singurele substanțe eficace

„Iarna, indiferent cât de grea sau de ușoară este, nu are efect asupra populațiilor de tanymecus“, au mai arătat studiile. Pentru că adultul iernează sub pământ, la adâncimi cuprinse între 40 și 60 cm, dar care pot atinge și un metru, nu este afectat de ceea ce se întâmplă la suprafață. În schimb, mai arată studiile, este sensibil la ce se întâmplă primăvara. Dacă este o vreme rece și umedă, cum s-a întâmplat anul acesta, atacurile sunt reduse considerabil. În schimb, în anii în care sezonul agricol debutează cu perioade calde și secetoase, se poate ajunge chiar la compromiterea totală a culturilor.

Deocamdată, singura soluție cu o eficiență suficient de ridicată este utilizarea la semănat a semințelor tratate cu substanțe din familia neonicotinoidelor. Acestea sunt preluate din sămânță și transportate în corpul plantelor tinere. Odată consumate de către insectă, aceasta moare. Deci, chiar și aceste tratamente pornesc de la premisa existenței unor pierderi asumate. S-a întâmplat chiar ca în anii din urmă, în timpul perioadelor calde și secetoase în care a răsărit porumbul, să existe culturi calamitate în proporție de peste 75%, chiar dacă se folosise sămânță tratată!

Așa că, până una-alta, unii consideră că pragul de 30 exemplare rățișoară/m² este cel al rentabilității culturii, chiar cu sămânță tratată!

„Fără derogări, porumbul românesc nu poate exista!“

Așa cum spuneam la începutul articolului, la nivelul Uniunii Europene au fost adoptate reglementări care interzic utilizarea neonicotinoidelor. Principalul argument este că substanțele din această categorie ar provoca o mortalitate ridicată în rândul albinelor.

„Noi am inițiat anul trecut un studiu care să evidențieze prezența acestor substanțe în plante, în flori, în polen și în corpul albinelor moarte“, a arătat dl Valeriu Tabără, președintele Academiei de Studii Agricole și Silvice. „Deocamdată, după primul an al studiului, concentrațiile acestor substanțe erau situate undeva la a cincea cifră după virgula ce urma 0. Adică, aproape nedecelabile. Desigur că pentru a fi relevant un studiu trebuie să se întindă măcar pe trei ani, dar acestea au fost primele rezultate. Deja am recoltat probe pentru al doilea an de studiu, pe care le-am trimis la laboratoare acreditate din străinătate“, a mai spus președintele ASAS.

„Deocamdată, singura noastră armă rămân neonicotinoidele. Avem sprijinul autorităților naționale, dar presiunile politice de la nivelul UE probabil că vor crește. De aceea e nevoie să ne demonstrăm buna credință, ca și faptul că fără aceste derogări porumbul românesc nu poate exista“, a conchis Alina Crețu.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Producții fără compromisuri cu ajutorul tehnologiei NFT

Culturile hidroponice pe film nutritiv NFT reprezintă una dintre cele mai interesante sisteme de cultură folosite în noile spații protejate. Această metodă de creștere este o tehnologie ecologică, modernă, simplă și economică. În sera de la USAMV București se cultivă salată sau busuioc, pe acest tip de substrat fără sol. Specialiștii de la Universitatea de Științe Agronomice încurajează sistemul NFT deoarece asigură o productivitate mare într-un timp scurt, fără ca produsul să sufere modificări. Despre cum funcționează și cât de avantajoasă și profitabilă este această tehnologie am aflat direct de la Maria Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

„Acest sistem este unul adaptat și performant, putându-se practica atât în sere cât și în câmp cu eficiență maximă. Marele avantaj este că nu mai suntem nevoiți să dezinfectăm solul. După desființarea culturii se curăță și se dezinfectează foarte ușor jgheaburile, iar după această etapă se poate reînființa cultura într-un timp foate scurt. De asemenea, timpul în care se formează partea comestibilă a produsului este mult mai scurt“, spune Draghici Elena Maria, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

Fără boli și dăunători

Dacă în cultura pe sol o salată în solar se dezvoltă după 30-35 de zile de la plantare, în sistemul NFT se obțin recolte de calitate mult mai repede. De asemenea, datorită tehnologiei avansate nu se efec­tuează tratamente fitosanitare, existând un control asupra nutrienților și factorilor de mediu. Un alt real avantaj al sistemului este că nu se folosesc tratamente deoarece plantele crescute cu ajutorul acestei metode nu sunt predispuse la boli și dăunători. Cu alte cuvinte, poți obține produse mult mai sănătoase. Deocamdată, sistemul NFT poate fi folosit pentru cultura plantelor de talie mică.

„Această salată de tip frunză de stejar a ajuns la o greutate de 180 grame. Dacă mă uit la sistemul radi­cular observ starea de sănătate a plantei. Dacă sistemul radicular este alb, nu necrozat, înseamnă că rădăcinile lucrează foarte bine și plantele absorb elementele nutritive din soluția nutritivă.

În acest sistem, folosind ghivecele nutritive, planta se poate valorifica cu totul. Se înfășoară rădăcina, se pune salata într-o folie de plastic și rămâne proaspătă mai mult timp. Avantajul acestui sistem este că numărul de cicluri într-un an este mult mai mare și putem produce salata atât iarna, cât și primăvara sau vara, când temperaturile sunt foarte ridicate. La tomate sistemul trebuie gândit altfel, însă se pretează perfect pentru culturie de talie mică, cum ar fi: busuioc, cimbru, varză chinezească sau spanac. Prin rețeta nutritivă dăm acele elemente de care planta are nevoie“, spune Draghici Elena Maria.

Economie de timp, bani și... apă

Soluția nutritivă trebuie să curgă continuu timp de 24 ore sau intermitent, alternând cu perioade de întrerupere a alimentarii, acest lucru contribuind la o mai bună oxigenare a rădăcinilor.

„Economia de apă este un lucru foarte important pentru fiecare fermier. Pe o suprafață de 190 m2 noi folosim un rezervor cu capacitatea de 800 l în care se prepară soluția nutritivă. De aici, aceasta este preluată și pompată la capătul rigolei printr-un sistem de furtunașe și condusă în jgheabul de cultură pentru a alimenta rădăcinile, care sunt distribuite în acest sistem. Soluția intră printr-o parte și ajunge la capătul opus, unde este recuperată de tancul cu soluție nutritivă. Acolo se omogenizează, se oxigenează, după care circuitul se reia. Un alt avantaj este faptul că putem regla temperatura soluției nutritive. Un lucru foarte important deoarece aceasta nu trebuie să depășească 20-22 grade. Dacă temperatura începe să crească, planta îmbătrânește, face tijă florală și devine amară“, mai explică Drăghici Elena.

Potrivit specialiștilor, aplicarea acestei tehnologii poate spori producția culturilor din România. Chiar dacă introducerea sa în ferme este ceva mai costisitoare la început, în timp agricultorii își vor recupera investiția.

„Investiția este ceva mai mare, însă gândiți-vă că într-un an de zile putem produce până la 14 cicluri de cultură de salată, depinde de stadiul de vegetație. O salată o valorifici în perioada de iarnă cu un preț, iar vara la fel. Pentru un hectar de cultură, o asemenea investiție ar costa în jur de 1 milion de euro. De asemenea, adoptând o asemenea tehnologie eliminăm și lucrul cu forța de muncă, care este destul de costisitoare și atârnă la cheltuiala fermei. Sunt țări care au trecut la această tehnologie și sunt convinsă că și fermierii noștri sunt deschiși la nou“, conchide prof. univ. dr. Draghici Elena Maria.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Ploşniţa cerealelor (Eurygaster spp., Aelia spp.)

Ploşniţa cerealelor este dăunătorul cel mai de temut pentru fermierii din sud-estul ţării. Un început de primăvară şi vară secetoasă ne va atenţiona că ne putem aştepta la un val de atac de ploşniţe şi trebuie să fim pregătiţi pentru combaterea lor. Acest dăunător are o generaţie pe an. Iernează ca adult sub frunzişul (litiera) pădurilor de foioase. La desprimăvărare, când temperatura aerului este de peste 12°C (luna aprilie), adulții hibernaţi migrează în lanurile de grâu.

În decada I şi a II-a a lunii mai au loc împerecherea şi depunerea ouălelor în mod eşalonat, în grupe de 14 ouă pe două rânduri a câte 7 bucăți pe rând. O femelă depune 70-120 ouă pe frunze pe burduf, pe pai şi pe spic. Incubaţia durează 7-15 zile, iar larvele eclozate se retrag spre spic pentru a se hrăni. Dezvoltarea lor până la forma adultă durează 30-40 de zile şi năpârlesc de 5 ori, ajungând la maturitate în timpul recoltării grâului.

În anii cu rezerve biologice mari, ploşniţa grâului (E. integriceps) poate cauza pagube mari asupra calităţii de panificaţie a grâului, dar poate provoca şi reducerea greutăţii hectolitrice, a energiei şi facultăţii germinative a seminţelor.

Dacă procentul de boabe înţepate este sub 2%, calitatea recoltei nu este afectată semnificativ. Peste acest nivel calitatea grâului (glutenului) începe să fie afectată, iar în cazul când 15-20% de boabe sunt înţepate grâul îşi pierde calitatea de panificaţie şi este destinat ca furaj.

Acţiunea de combatere a ploşniţelor se elaborează la nivel de judeţ de către specialişti, în urma estimării rezervei biologice și a datelor rezultate în urma sondajelor făcute în lanurile de grâu.

În baza acestora se emit buletinele de avertizare pentru combatere a ploşnițelor, stipulându-se perioada de aplicare și insecticidele recomandate.

Se consideră pragul economic de dăunare (PED): 5-7 exemplare/m.p. pentru adulţii hibernaţi şi pentru stadiul larvar 3-5 larve/m.p.

Insecticidele folosite sunt cele recomandate prin CODEX-ul fitosanitar, amintind doar o parte dintre ele:

– Novadim Progress – 3 litri la ha

– Actara 25 WG – 0,07 Kg la ha

– Calipso 480 SC – 0,1 litru la ha

Aplicarea soluţiilor se face cu mijloace avio. Pentru adulţi tratamentele se aplică la apariţia lor în masă, iar împotriva larvelor când acestea sunt de vârsta a III-a.

Dar nici ploşnițele cerealelor nu sunt scutite de prădătorii naturali. Viespile oofage printre care Telenomus chloropus parazitează ouăle, în unii ani până la 90% grad de parazitare, diminuează astfel populaţia ploşniţelor, ceea ce în unii ani nu se mai justifică combaterea lor.

Aplicarea soluţiilor de combatere trebuie să aibă în vedere respectarea cu stricteţe  a normelor de protecţia muncii, a mediului şi protecţia albinelor conform Legii nr. 383/2013.

Ing. Vladimir GONCEARU

Protejează-ți culturile cu ajutorul prădătorilor naturali

În natură totul este perfect organizat, există un echilibru ecologic extraordinar. Spre exemplu, în situațiile în care o specie de insecte dăunătoare se înmulțește excesiv, apar și prădătorii ei. Natura găsește întotdeauna soluții pentru a-și rezolva problemele. Modelul acesta a fost replicat și de companiile care activează în sectorul de protecție a plantelor și care sunt preocupate să ofere agricultorilor soluții prietenoase cu mediul. Bioplanet este o societate italiană care din 1991 se ocupă cu creșterea masivă a 18 specii de insecte utile. Compania este cotată printre primele cinci cele mai bune societăți care oferă soluții pentru protecția plantelor prin combatere biologică, iar producția sa pleacă spre 30 de țări, de la America de Nord până în Rusia. Mai multe informații despre combaterea ecologică ne-a oferit Maria Nomikou, reprezentant Bioplanet.

Ce este combaterea biologică și ce avantaje are

Combaterea biologică presupune utilizarea organismelor vii contra altor organisme. În culturile agricole este vorba despre utilizarea de insecte utile și de acarieni, de nematode entomopatogene, de fungi utili, de bacterii și de viruși care limitează populația insectelor dăunătoare. Astfel se evită utilizarea de produse chimice și este redusă în mod natural paguba economică asupra culturilor.

Așadar, în loc ca agricultorii să stropească cu pesticide, utilizează insecte utile care se vor hrăni cu cele dăunătoare, iar ultimele vor fi exterminate. Un exemplu cunoscut este buburuza care se hrănește cu afidele de pe plantă, „curățând-o“ astfel de insectele dăunătoare. „Este vorba, în primul rând, de o metodă de protecție a plantelor prietenoasă cu mediul. Nu este primejdioasă pentru om, animalele de companie sau alte animale precum mamiferele, păsările, reptilele, peștii, albinele ș.a.m.d. Are eficacitate crescută și nu are „ dată de expirare“, cum au multe pesticide chimice care după aplicații multiple devin ineficiente. Au un spectru de acțiune larg și au durată de acțiune lungă deoarece, spre exemplu, putem lansa organismele utile la demararea înfloririi, iar ele să dea rezultate până la sfârșitul perioadei de cultivare cu eficacitate crescută“, spune interlocutoarea noastră.

Dar cel mai mare avantaj comercial al acestei metode este faptul că este conformă cu Directivele Uniunii Europene pentru utilizarea de mijloace moderate pentru Protecția Plantelor, deschizând așadar drumul către exportul produselor agricole. În plus, fructele și legumele pentru care s-a folosit combaterea ecologică câștigă încrederea atât a supermarket-urilor, cât și a consumatorilor, iar pentru o astfel de producție se obține un preț mai bun.

Unde poate fi aplicată această metodă

Societatea Bioplanet dispune de peste 30 de specii care pot combate o largă gamă de insecte erbivore, precum tetranychus, Aleyrodidae, Tuta absoluta, thysanoptera, aphis, omizi de lepidoptere, pseudococcus, gândaci, liriomyza ș.a. Organismele utile acționează în principiu în trei moduri: prin vânare, prin parazitare sau atacând insectele erbivore. În funcție de aceasta sunt clasificate în următoarele clase: prădătoare, parazitare sau entomopatogene. De multe ori este necesară utilizarea mai multor specii de organisme utile concomitent la o cultură deoarece fiecare prezintă un specific. În plus, unele dintre aceste organisme pot fi combinate și cu produse chimice. Domeniile de aplicare a combaterii biologice sunt culturile agricole în sere sau pe câmp deschis, livezile, pepinierele, gazonul terenurilor sportive, parcurile, grădinile, chiar și terasele.

Potrivit Mariei Nomikou, „în prezent combaterea biologică poate fi utilizată atât preventiv, dar de multe ori și terapeutic, atunci când insecta erbivoră a căpătat dimensiuni mari. În mod deosebit este utilă contribuția organismelor utile în cazul în care insectele dăunătoare au dezvoltat rezistență la substanțele chimice, iar producătorul nu dispune de mijloace pentru combaterea insectelor erbivore.“

Este suficientă utilizarea insectelor?

Insectele utile oferă protecție contra atacurilor insectelor dăunătoare, dar uneori acestea pot scăpa de sub controlul celor utile. Din acest motiv nu trebuie să uităm de utilizarea măsurilor de cultivare care se iau inițial pentru culturi. Ne referim aici la distrugerea rămășițelor ultimei culturi, plasele de respingere a insectelor, capcanele pentru insecte, instalarea de holuri, în general tehnici și practici de cultivare care îngreunează extinderea insectelor dăunătoare. Este necesară supravegherea de către un expert specializat care va recomanda acțiunile potrivite. De exemplu, poate recomanda lansarea de organisme utile din categoria 2 sau 3 ori utilizarea de mijloace și instrumente compatibile. În cazuri speciale poate fi impusă utilizarea preparatelor chimice în mod selectiv care afectează insectele erbivore, fără a le afecta semnificativ pe cele utile.

„Cum se realizează producția de insecte utile? De exemplu, într-un spațiu creștem plante curate pe care le infestăm cu insecte dăunătoare, iar când infestarea ajunge la un anumit grad introducem prădătorii sau paraziții pe care dorim să îi creștem. Producția se realizează în spații de laborator, în condiții controlate care favorizează dezvoltarea insectelor utile și care împiedică infecțiile. Insectele cresc geometric, ocupând un spațiu foarte mic. Apoi culegem insectele utile care s-au reprodus, le ambalăm în ambalaje speciale și le expediem către producători. Acestea trebuie preluate îndată de către agricultori și eliberate pe cultura lor“, completează reprezentantul Bioplanet.

Combaterea biologică este o metodă modernă deoarece acoperă nevoile actuale pentru produse de calitate înaltă. În forma sub care se utilizează în prezent a fost dezvoltată în țări din Europa de Nord, respectiv în Olanda și Anglia din anii ’60. Dar principiile metodei sunt cunoscute și se aplică încă din Antichitate, când a fost notificată importanța insectelor utile. Teofrast în Grecia Antică, Protecția plantelor biologice ale citricelor în China (sec. 2 E.N.) și protecția roșiilor împotriva Tuta absoluta pe vremea aztecilor sunt doar unele exemple. Combaterea biologică numără 2.500 de ani de istorie în diferite civilizații de pe planeta noastră, iar combaterea chimică, cu problemele aferente create omului și mediului, a fost dezvoltată comercial după 1960.

„Utilizarea insectelor utile nu face altceva decât să mimeze natura. Acest lucru încercăm și noi să facem prin utilizarea insectelor utile, pentru a controla populația insectelor dăunătoare la un nivel care nu provoacă pagubă economică.“ Maria Nomikou

Laura ZMARANDA

Recomandări pentru combaterea dăunătorilor culturilor de legume în spații protejate

Temperaturile înregistrate în această perioadă favorizează dezvoltarea organismelor dăunătoare specifice culturii de legume în spații protejate. Autoritatea Națională Fitosanitară recomandă fermierilor monitorizarea atentă a culturii în scopul aplicării la timp a tratamentelor fitosanitare. Măsura se recomandă pentru a crește randamentul producțiilor preconizate a fi obținute, mai cu seamă că producătorii de tomate în spații protejate, beneficiari ai schemei de ajutor de minimis prevăzută în Programul de Guvernare, trebuie să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp.

Astfel, la depistarea moliei miniere a tomatelor (Tuta absoluta), musculiței albe de seră (Trialeurodes vaporariorum), omidei fructelor (Helicoverpa armigera) sau a musculiței miniere (Liriomyza trifolii) pot fi efectuate tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor omologate:

  • VOLIAM TARGO – 0,8 l/ha,
  • ALVERDE – 1,0 l/ha,
  • NUPRID AL 200 SC – 1,0 l/ha
  • AFFIRM – 1,5 kg/ha,
  • ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha

Toate tratamentele fitosanitare se înregistrează în registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor, cu respectarea timpului de pauză de la ultimul tratament până la recoltare.

Pauza este necesară întrucât la analiza probelor de tomate pentru determinarea reziduurilor de pesticide, rezultatele acestora să fie conforme cu normele de siguranță alimentară care să nu pună în pericol sănătatea consumatorului.

Timp de pauză recomandat:

  • VOLIAM TARGO  - 3 zile
  • ALVERDE           - 3 zile
  • NUPRID 200 SC   - 3 zile
  • AFFIRM              - 3 zile
  • ACTARA 25 WG  - 3 zile

Pentru orice apariție suspectă de organisme dăunătoare producătorii agricoli sunt rugați să se adreseze inspectorilor fitosanitari din județele în care au amplasată cultura.

Sursa: madr.ro

Altoirea plantelor legumicole. Tehnologia viitorului în combaterea bolilor și dăunătorilor de sol

Folosirea intensivă a terenului destinat cultivării cu plante legumicole, precum și renunțarea în cele mai multe cazuri la  o rotație adecvată a culturilor, au condus la creșterea virulenței atacului unor agenți patogeni de sol, în special Fusarium oxysporum și a dăunătorilor din sol (Meloidogyne sp.). Altoirea plantelor legumicole a apărut ca o necesitate pentru prevenirea pierderilor şi deprecierilor ca urmare a atacului produs de bolile şi dăunătorii de sol dar şi în vederea îmbunătăţirii calităţii producţiei şi a creşterii gradului de toleranţă şi rezistenţă a plantelor la stresul termic și hidric.

altoirea ardei

Avantajele principale ale altoirii sunt:

  • rezistența la atacul unor agenți patogeni de sol conferită hibridului sau soiului de către portaltoi permite cultivarea acestora în zone unde aceștia compromit culturile de legume;
  • este eliminată aplicarea de sterilizanţi pentru sol, contribuind la siguranţa producătorului şi protecția mediului, altoirea putând fi considerată un mijloc eficient permanent pentru obţinerea producțiilor biologice;
  • datorită sistemului radicular viguros al portaltoiului, care exploatează un volum mare de sol, randamentul de utilizare atât a îngrășămintelor organice și chimice cât și al apei este mai ridicat față de culturile nealtoite.
  • altoirea poate induce o vigoare ridicată, toleranţă la temperaturi mai scăzute şi creşterea atât a producţiei timpurii cât şi a celei totale;
  • altoirea determină mici schimbări pozitive în calitatea fructelor și valoarea nutritivă;
  • cheltuielile pentru producerea răsadului altoit sunt compensate de numărul mai mic de răsaduri folosite la unitatea de suprafață.

altoirea radacina tomate

Altoirea este o metodă de înmulţire vegetativă prin care doi parteneri (altoiul şi portaltoiul) vin în contact, se acceptă reciproc şi convieţuiesc ca o entitate nouă. Se practică mai multe metode de altoire, cele mai folosite fiind metoda prin „alipire cu un cotiledon“ și altoirea „cu pană între cotiledoane“.

altoirea tomate

Pot fi cultivate cu succes plantele altoite de pepene verde, pepene galben, castraveți, tomate, ardei, vinete.

Dr. ing. Elena CIUCIUC, SCDCPN Dăbuleni

Tuta absoluta, un dăunător extrem de periculos în cultura tomatelor

Deși acest parazit, Tuta absoluta, a fost semnalat de noi cu mai mulți ani în urmă, constatăm că el continuă să facă ravagii în culturile de legume și cartofi atât din câmp cât și din solarii, chiar și în acest an 2018. Condițiile de mediu, seceta și temperaturile ridicate, dar și lipsa unor măsuri concertate, neinformarea, neștiința și nu în ultimul rând prețul destul de ridicat al produselor de control, pe fondul unei sărăcii a micilor dar foarte mulților producători, a făcut ca parazitul să devină o problemă națională.

Tuta absoluta, sau molia tomatelor, sau minatorul frunzelor de tomate, sau după ţara de unde s-a răspândit în toată Europa, molia spaniolă, este o insectă extrem de periculoasă, care atacă cu predilecţie tomatele dar şi ardeii, pătlăgelele vinete, cartofii şi chiar şi castraveţii. Este o microlepidopteră, de culoare gri argintie, cu o lungime de 6-7 mm şi cu o deschidere a aripilor de cca 10 mm.

Atacul acestui parazit devastator începe pe vârfurile plantei, apoi se extinde pe frunze sub forma unor galerii similare atacului de muscă (larvă) minieră – liriomyza trifolii Burg – apoi pe fructe pe care se observă distrugerea epidermei ca urmare a înţepăturilor moliei care şi-a depus ouăle. Ulterior în fruct se constată galerii şi excremente ale larvelor. Fructele devin nevandabile, inclusiv în faza de gogonele. Este foarte activă în timpul nopţii şi mai puţin ziua, fiind foarte prolifică. În condiţii de temperaturi ridicate, ciclul biologic este de 30 de zile.

Această însectă, originară din America de Sud (există în Chile, Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Paraguai, Uruguai, Peru, Venezuela, Argentina), a fost semnalată pentru prima dată în Europa, în anul 2006, în Spania, provincia Valencia, de unde mai poartă şi denumirea de „musca  spaniolă”. De aici s-a extins foarte rapid în aproape toate ţările mediteraneene. În Maroc în 2007, în Algeria şi Franţa în 2008, şi aşa mai departe.

Văzând, cu ceva timp în urmă, o hartă a distribuţiei acestei molii, am constatat că a fost identificată în majoritatea ţărilor europene (Spania, Portugalia, Anglia, Germania, Austria, Italia, Grecia, Turcia, Malta, Bulgaria, Elveţia, Albania) precum şi în aproape toate ţările Africii de Nord (Tunisia, Libia şi evident Algeria şi Maroc). România, ca de altfel şi alte ţări din Est, nu apare. Această insectă însă a fost deja semnalată şi în ţara noastră. În 2009 a fost semnalată în Maramureş şi Bihor, iar în 2010 în judeţul Arad şi în NE. Presupun că a fost adusă odată cu importul de tomate din ţări ca Spania, Turcia, Maroc, etc., cu deosebire în ambalajele respective. Aşa cum a fost introdus cu 40 de ani în urmă, păianjenul lat – polyphagotarsonemus latus Banks – odată cu importurile de fructe exotice, şi de care nu am mai scăpat nici astăzi! Din păcate cum spuneam, sărăcia micilor dar nenumăraţilor producători de legume din ţara noastră, nu le permite acestora utilizarea unor ambalaje de unică folosinţă. Trebuie să mai spun că unele ţări, cum ar fi SUA, şi-au sistat la începutul anului 2011, importurile de tomate şi ardei din Europa, mai puţin din Belgia.

Combaterea insectei Tuta absoluta se face extrem de greu. De aceea pagubele produse uneori în culturile de tomate din spaţiile protejate sunt foarte mari, ajungând până la distrugerea completă a culturii.

Se recomandă în mod deosebit combaterea biologică folosind capcane cu feromoni, câte 2-4/ha, (Qlure TUA – 500, 502, Optima, 100 N, sau Ferolite, Delta trap, Optiroll Tuta+, Maxiboard Tuta+, Tutaroll şi Tutaboard) bazate pe sinergismul dintre feromonul sexual al insectei şi frecvenţa luminii particulară atragerii acesteia.  Specificitatea feromonului protejează entomofauna utilă (Trichogramma achaenae şi Nesidiocoris tenuis). Raportul de insecte capturate este de 100 de molii de Tuta absoluta la un Nesidiocoris tenuis.

Pot fi folosite şi altfel de capcane, nu atât de eficiente, dar mai ieftine. În cazul în care se folosesc în interior, este obligatoriu ca sera sau solarul să fie prevăzute cu plase insect proof, pentru împiedicarea pătrunderii şi altor insecte atrase de feromonii respectivi, ceea ce este aproape imposibil pentru majoritatea tipurilor constructive de solarii din ţara noastră. Folosirea acestor capcane are şi rolul de monitorizare a prezenţei dăunătorului în interiorul spaţiului protejat.

Chimic, Tuta absoluta, este destul de greu de controlat. Şi aceasta datorită mai ales faptului că atunci când a apărut în America de Sud, s-au făcut nenumărate încercări. Numai în Brazilia au fost testate 36 de insecticide într-un singur sezon, cu aplicări foarte frecvente şi intense, care au condus în final la dezvoltarea unei rezistenţe a insectei la diferite substanţe chimice. Multe ţări din America de Sud au raportat acest fenomen de rezistenţă la produse pe bază de piretroide, methamidofos sau cartap.

Conform unor specialişti străini dar mai ales a celor spanioli, controlul cât de cât al insectei se poate realiza cu produse pe bază de imidacloprid, care se pot introduce şi prin instalaţia de irigare prin picurare la 8-10 zile după plantare, sau cu produse pe bază de indoxacarb sau spinosad, eficace mai ales împotriva larvelor. În general se va folosi o cantitate mai mare de soluţie decât de obicei, dar, atenţie, nu se va mări sub nici o formă concentraţia de substanţă activă! Ne putem aştepta, altfel, la efecte nedorite, cum ar fi, avortarea florilor, dar mai ales fenomenul de rezistenţă.

ICDLF Vidra a derulat câteva contracte cu unele firme producătoare de pesticide în vederea testării eficacităţii unor produse faţă de Tutta absoluta. Dintre acestea s-au remarcat următoarele: Affirm 0,95 SG 0,15 %, Alverde 24 SC 0,1 %, Kohinor 200 SL 0,1 % şi Coragen 0.02 %. La acestea mai adăugăm Avaunt 0,04 %, Volian Targo şi Belt.

Ca măsuri preventive se recomandă:

  • producerea răsadului în spaţii separate;
  • curăţarea spaţiului de orice rest de plantă din cultura anterioară (tulpini, frunze, fructe), precum şi de buruieni, mai ales cele din familia solanaceae;
  • acolo unde este posibil, zonele de aerisire, ca şi cele de ventilaţie, se vor acoperi cu plase speciale, identice cu cele care se folosesc în cazul afidelor, cu 6-9 orificii/cm2;
  • crearea unui „antreu” la intrări, o dublare de fapt a uşilor;
  • monitorizarea cu capcane cu feromoni a spaţiului de produs răsad.

O bună practică agricolă, sau GAP – Good Agricultural Practices – în acest caz, înseamnă practici culturale, rotaţii cu alte specii (nu cu ardei sau cu pătlăgele vinete şi nici chiar cu castraveţi), arătură, fertilizare şi irigare adecvată, distrugerea plantelor infestate, a buruienilor gazdă, etc.

Mai recomandăm cultivatorilor de tomate, ardei, pătlăgele vinete, cartofi, castraveţi, ca în cazul în care sesizează atacul acestui microlepidopter extrem de dăunător, să se adreseze de urgenţă specialiștilor din unitățile de cercetare de la Vidra, Buzău, Bacău, Iernut, Dăbuleni, precum și Centrelor de Protecţia Plantelor, Unităţilor Fitosanitare Judeţene.

Victor Lăcătuş

Agricultura românească se confruntă cu dăunători noi sau cu rezistență modificată

Din an în an, fermierii români au probleme tot mai mari cu insectele care le atacă culturile. Indiferent că este vorba despre grădini, vii sau culturi mari, controlul dăunătorilor devine o chestiune tot mai complicată. Dacă până în urmă cu câțiva ani exista un număr restrâns de dăunători, acum ei s-au înmulțit. Dar aceasta nu este singura problemă.

Vremuri noi, probleme noi

Timp de zeci de ani agricultorii știau, încă înainte de a semăna, cu cine vor avea de a face. Ba chiar de multe ori puteau să prevadă chiar și intensitatea atacurilor. Însă, în ultima decadă, lucrurile s-au schimbat fundamental. Aproape în fiecare an apar noi insecte parazite, noi boli ori cele vechi își modifică comportamentul. Sunt numeroase cazurile în care insecte monofage, specifice unei anumite culturi, au devenit polifage, atacând plante pe care până atunci le ignorau. Un exemplu în acest sens este Tanymecus dilaticollis (rățișoara-porumbului) care a început să manifeste o apetență deosebită și pentru floarea-soarelui.

daunatori ratisoara porumbului adult

Alte insecte devin imune la insecticidele utilizate în mod uzual, în multe cazuri fiind necesare concentrații mai mari ale substanțelor folosite pentru combatere ori molecule noi. Acesta este cazul tripsului californian, care, cel puțin în bazinele legumicole, reprezintă coșmarul cel mai negru al fermierilor.

Utilaje second-hand, la pachet cu insecte

Cauzele fenomenului sunt complexe. Pe de o parte, în opinia mai multor specialiști, unii dăunători care nu au existat în România au ajuns aici prin intermediul utilajelor agricole second-hand, care erau infestate cu ouă sau larve ale acestor insecte. Mulți legumicultori din Teleorman susțin că așa a ajuns tripsul în serele lor. Ei spun că a fost adus odată cu instalațiile de udat din Spania. Adevărat sau nu, la ora actuală în fiecare an ei trebuie să găsească noi soluții pentru a combate acest dăunător. Până acum, prădătorii s-au dovedit cea mai eficientă soluție.

În zona Matca însă unii fermieri nu au obținut rezultatele scontate utilizând prădătorii: „Pentru că în jur există zone puternic infestate cu tot felul de insecte, prădătorii nu au rămas în solarii, ci au migrat pe câmpurile vecine, atrași de hrana bogată“, povestea unul dintre ei.

Tripșii pot ataca legumele (tomate, ardei, castraveți, ceapă, vinete), fructele (citrice, afine, avocado, prune, caise, piersici, pepeni), florile ornamentale (gerbere, mușcate, garoafe, crizanteme, violete de Parma, trandafiri), cerealele, tutunul, arborii și arbuștii. Parazitul atacă atât frunzele, cât și florile sau, în cazul cerealelor, spicul proaspăt format. Pierderile de pro­ducție pot ajunge până la 13-20% în cazul cerealelor și până la 50% la legume.

Fără neonicotinoide, porumbul ar fi o cultură de hobby

O altă cauză a înmulțirii peste limitele normale a paraziților o reprezintă lipsa rotației culturilor sau rotația necorespunzătoare.

Peste aceasta se adaugă modificările climatice, care fac ca rata de supraviețuire în timpul sezonului rece a ouălelor ori a larvelor paraziților să fie mai mare. De asemenea, perioada de dezvoltare și înmulțire este mai lungă.

Acesta este unul dintre motivele pentru care în țara noastră folosirea substanțelor din categoria neonicotinoidelor este vitală. Din cauza Tanymecus dilaticollis, care trăiește numai în sud-estul Europei, și fără utilizarea insecticidelor din familia neonicotinoidelor nu s-ar mai cultiva porumb și floarea-soarelui. Practic, conform calculelor specialiștilor, viabilitatea porumbului în zona Bărăganului ar fi redusă cu 97%. Adică, porumbul s-ar cultiva doar ca hobby...

Dar nu numai tripsul și rățișoara creează probleme. Lor li se alătură o întreagă pleiadă de dăunători.

Păduchele verde al cerealelor atacă numeroase specii de graminee, preferate fiind grâul, orzul, porumbul şi sorgul. Adulţii şi larvele înţeapă şi sug sucul celular al plantelor. La locul înţepăturii apare, iniţial, o pată decolorată, care treptat se înroşeşte, extinzându-se ulterior pe tot limbul frunzei. Insectele elimină nişte exuvii lipicioase şi dulci, roua de miere, foarte specifice. Frunzele atacate se ofilesc, apoi se usucă. Plantele atacate întârzie în dezvoltare sau se usucă şi mor.

Gândaci și muște care dijmuiesc cerealele

daunatori gandacul ghebos

Gândacul ghebos atacă culturile de cereale, atât ca larvă, cât şi ca adult, planta preferată fiind grâul şi, în mai mică măsură, orzul şi secara. Adulţii rod florile şi boabele aflate în fenofaza de coacere în lapte, iar mai târziu rod şi scutură boabele mature. Larvele rod parenchimul frunzelor tinere, lăsând intacte nervurile. În mod frecvent, ele trag frunzele în galerii, le sfâşie, apoi le împing afară, din care cauză frunzele dăunate apar sub forma unor bucle (atac caracteristic). Larvele nu consumă rădăcinile plantelor. Atacul se manifestă în vetre.

Viermele roşu al paiului atacă o gamă largă de specii de graminee, preferând grâul şi orzul, mai puţin secara şi ovăzul. Atacul se manifestă în vetre și este făcut de larvele care pătrund între teaca frunzei şi pai, ca urmare a atacului formându-se umflături alungite. Atacul determină frânarea creşterii şi înspicării, coacerea prematură, reducerea numărului de boabe în spic şi reducerea concomitentă a masei boabelor.

daunatori musca domestica housefly

Musca de Hessa atacă şi produce pagube atât la cerealele de toamnă (grâul, orzul şi secara), cât şi la cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Larvele înţeapă vârful de creştere a plantelor, prin secreţia salivară subţiind pereţii a 4-5 straturi de celule, cauzând astfel o scurgere de suc celular. La locul de atac apar pete de culoare brună-închisă. Frunzele plantelor atacate se îngălbenesc şi, cu timpul, se usucă. Atacurile tardive, la înspicare, determină ruperea tulpinilor la locul de instalare a larvei. Atacurile acesteia din urmă sunt potențate de musca galbenă a cerealelor. La rândul ei, aceasta atacă cerealele de toamnă (grâul, orzul şi secara), precum şi pe cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Pagube mai mari se înregistrează la grâul de toamnă însămânţat devreme şi la cerealele de primăvară însămânţate târziu. Larvele generaţiei de vară atacă plantele în faza de burduf, rozând parţial spicul şi formând un jgheab descendent de la spic la primul nod. Din această cauză plantele nu mai înspică şi rămân în burduf.

Desigur că prezentarea succintă de mai sus nu are pretenția de a fi un ghid, ci doar un semnal de alarmă. Pentru toate problemele, cel mai sănătos sfat pe care îl putem da agricultorilor este acela de a consulta specialiștii Autorității Fitosanitare și pe cei ai Direcțiilor Agricole. Doar astfel vor putea avea cele mai noi date referitoare la mutațiile suferite de dăunători și la modalitățile de combatere!

Alexandru GRIGORIEV

Repelsel ține dăunătorii și animalele sălbatice departe de proprietatea ta

Fie că ești un simplu gospodar, fie un fermier cu mii de hectare, cu siguranță ai avut cel puțin o dată daune provocate de dăunători și animalele sălbatice. Știm cu toții că cele mai frecvente pagube sunt provocate de șoareci și șobolani, care apar atât pe câmp, cât și în gospodării și spații de depozitare. Însă în ultima perioadă, pe lângă aceștia, proprietățile și culturile sunt tot mai des „vizitate“ de animale sălbatice, cum ar fi urșii și porcii mistreți, iar în acest caz pagubele devin cu mult mai însemnate. Și nu numai aceste animale creează probleme, ci și păsările, vulpile, reptilele, viespile sau gândacii.

Să cauți soluții pentru a ține astfel de dăunători la distanță de bunurile tale se poate dovedi o adevărată provocare, iar asta din mai multe cauze. În primul rând pentru că trebuie să alegi un produs care să fie prietenos cu mediul înconjurător și să nu îți afecteze de exemplu culturile sau producțiile depozitate în diverse spații, dar să fie și suficient de eficient astfel încât să nu mai facă posibilă apariția animalelor nedorite.

Ce îți propunem noi? Repelsel, un produs inovativ, natural și mai ales eficient. Sub forma unor granule colorate, Repelsel conține ingrediente speciale, al căror miros și gust deranjează animalele sălbatice și dăunătorii, rezultatul fiind îndepărtarea acestora dimprejurul suprafeței unde a fost aplicat. Pentru că nu conține produse chimice periculoase, produsul nu este dăunător pe oameni, animale de companie sau plante.

Ce îl diferențiază față de alte produse? În primul rând formula din care este compus produsul acționează și împotriva animalele mari, urși și mistreți, care au distrus în campaniile agricole trecute suprafețe întregi de culturi. În al doilea rând, datorită formei și compoziției sale, produsul este eficient chiar și în cazul în care plouă imediat după aplicare.

Cum se utilizează? Se aplică direct pe sol, pajiști sau gazon, la apariția dăunătorilor sau preventiv pe tot parcursul anului, în cantitate de 70-100 grame/metru, creând astfel bariere olfactive care vor împiedica accesul dăunătorilor. Dacă doriți să vă protejați culturile, tot ce trebuie să faceți este să aplicați produsul la distanță de plante pentru a nu intra în contact direct cu ele. Astfel, porcii mistreți nu vor mai distruge culturile de porumb, nici cerbii, vulpile ori rozătoarele și nici ciorile, graurii sau vrăbiile.

Repelsel este un produs nontoxic, a cărui eficiență se observă la câteva zile de la administrare, în funcție de infestare. Aplicarea se poate repeta la intervalul de 30 de zile.

Pentru informații și comenzi

Producător: Selenit – Str. Santaului nr. 15 C, Oradea, județul Bihor

Telefon – 0359.462.787;  0746.594.313

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Pentru că politicienii nu vor altfel, rămânem cu prunii bolnavi

De la un agricultor bătrân și cu mare experiență am aflat odată un mare secret: câteodată natura hotărăște că este vremea pentru câte o schimbare. Și atunci se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Ba apare câte o boală nouă, ba un dăunător nemaiîntâlnit până atunci ori cine știe ce altceva. Cert este că lucrurile nu se liniștesc până când nu se schimbă un soi, o tehnologie sau un stil de lucru. Desigur, cu condiția ca oamenii să priceapă mesajul pe care natura îl transmite. Altfel, cu atât mai rău pentru ei! Un astfel de moment trăim și astăzi.

Magiun și țuică la jumătate

Virusul Plum Pox (PPV), care produce vărsatul prunului, boală cunoscută și sub numele de Sharka, este, spun specialiștii, cel mai distructiv patogen al speciilor pomicole sâmburoase din lume. El afectează în mod special prunul, dar nu ocolește nici caisul, piersicul sau cireșul.

Sharka a fost semnalată pentru prima oară în Bulgaria, acum 100 de ani. De atunci s-a răspândit încet, dar sigur, în toată lumea. Se pare că doar în Africa și în Australia nu a ajuns încă și asta mai degrabă datorită specificului culturilor de pe aceste continente decât din alte motive.

Această boală produce importante pierderi de producție și afectează calitatea fructelor care reușesc totuși să ajungă la maturitate. Fructele din pomii infestați cu PPV acumulează o cantitate mai mică de zaharuri și multe dintre ele cad din pom înainte de vreme. Majoritatea celor care rămân prezintă pe ele pete inelare, unde pulpa este mai densă și mai acră. Practic, nu mai pot fi folosite cu același randament în producerea unor derivate din fructe. Or, indiferent că acceptăm sau nu, pentru România pruna este un brand național. O dovedesc magiunul, găluștele cu prune, dar și distilatele alcoolice, indiferent că se numesc țuică, palincă sau răchie. Dar infestarea prunilor românești cu PPV este endemică. Cea mai mică rată de afectare este înregistrată în Muntenia, 56%. În Moldova este de 74%, iar în Transilvania se ridică la 76%. Media la nivel național se cifrează la un catastrofic 69%. Mai pe românește spus, asta înseamnă magiun și țuică la mai puțin de jumătate decât ar trebui să se producă!

Boala are leac

Așa cum am spus, Sharka nu afectează doar livezile românești. Conform unor calcule recente, în ultimii 30 de ani au fost investiți peste zece miliarde de euro în cercetări menite a limita efectele PPV. Și, ca de obicei, atunci când există fonduri suficiente și interes, apar și rezultatele. În anul 1990, în Statele Unite, un colectiv de cercetători americani și francezi a creat un prun modificat genetic, care să reziste PPV. De fapt, imunitatea la boală a fost obținută prin inserarea în genomul prunului a unor secvențe din virus. Noul prun a fost botezat inițial C5, apoi Honey Sweet. Apoi au urmat testări în seră, realizate în SUA și Franța. Din 1996 s-a trecut și la testarea rezistenței, dar și a biosecurității, în condiții endemice. În acest context au intrat în joc și cercetătorii români de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița. Până în 2002, în colaborare cu specialiștii americani și francezi, ei au testat comportarea noului soi în România.

Rezultatele au fost mai mult decât mulțumitoare. În timp ce în loturile martor, plantate cu soiuri convenționale, rata pomilor infestați cu PPV a crescut constant până la aproape 80%, pe loturile unde a fost plantat C5 nu au fost pomi afectați de Sharka. Mai mult decât atât: chiar în condițiile inoculării artificiale a virusului, pomii nu au fost afectați. Simptome sporadice și discrete ale bolii au apărut doar în apropierea inoculului.

Ce spun cercetătorii...

În ceea ce privește biosecuritatea, au fost studiate mai multe aspecte. Cercetările au exclus toate riscurile ipotetice. De altfel, în 2004 și 2007, EFSA, principalul organism abilitat de a se pronunța în UE asupra siguranței alimentelor, a tras concluzia că utilizarea genei marker npt II, prezentă in genomul prunului Honey Sweet, nu implică riscuri asupra sănătății oamenilor, animalelor sau asupra mediului. De asemenea, cercetările finanţate de Comisia Europeană au demonstrat efectul neutral al secvenței virale inserate în prunul HoneySweet asupra mediului.

La rândul lor, autoritățile americane în domeniu au autorizat folosirea fără restricții a noului soi în plantațiile comerciale, începând din 2010.

Avantajele pe care cultivarea acestui soi le aduce sunt evidente în mai multe planuri. În primul rând ar crește producția, ca urmare a eliminării pierderilor de producție și de calitate provocate de boală. Apoi, un alt câștig, atât pentru pomicultori, cât și pentru mediu, ar fi posibilitatea reducerii numărului de tratamente aplicate, întrucât nu ar mai fi necesare toate tratamentele care să distrugă vectorii PPV.

Dar cel mai mare câștig ar fi dispariția, în timp, a bolii însăși, pe măsura reducerii presiunii focarelor de infecție. În plus, ar fi posibilă apariția unor metode convenționale de ameliorare a rezistenței la această boală.

În concluzie, o serie întreagă de avantaje indiscutabile, pe care cercetătorii le-au arătat.

... și ce votează politicienii

Desigur că acum urmează fireasca întrebare: „Păi și ce mai așteptăm? Când ne ducem la Bistrița să cumpărăm pomi Honey Sweet?“. Ei bine, aici logica firească se fracturează. Deocamdată, nimeni nu poate spune când vom putea începe să punem frână pierderilor cauzate de Sharka. Legislația UE se opune cultivării plantelor modificate genetic. Și punct!

Adică avizul EFSA, care, am mai spus-o, este forul științific al CE pentru securitatea alimentelor, dovezile strânse de cercetători, precum și rezultatele practice obținute în SUA contează, toate la un loc, mai puțin decât voturile unor politicieni care poate că nici nu știu despre ce vorbesc. Căci decizia aparține politicienilor, și nu oamenilor de știință sau agricultorilor. Or, până acum, în mod repetat aceștia au statuat interzicerea cultivării plantelor transgenice pe teritoriul statelor din UE. Dar niciunul dintre ei nu și-a asumat și pierderile economice pe care le suportă pomicultorii și gospodăriile țărănești!

Atât cercetătorii de la Bistrița, cât și cei din Cehia speră că totuși politicienii se vor trezi și vor ține cont și de argumentele științifice bazate pe date obiective. În acest scop, ei au reinițiat programe de testare a noului soi de prun, în scopul de a pune la dispoziția autorităților naționale și europene, dar și a fermierilor și consumatorilor, o informație științifică cât mai amplă.

Poate că cei care hotărăsc destinele gospodarilor din UE vor înțelege, într-un târziu, că de deciziile lor atârnă bunăstarea a milioane de persoanei care trăiesc (și) de pe urma prunelor!

Explicații foto

  • Prunul Sweet Honey în cultura experimentală la Bistrița, în 2014 (foto SCDP - Bistrița)

prunii bolnavi 1

  • Musculița ce transmite virusul

prunii bolnavi 4

  • Fructe afectate de Sharka

prunii bolnavi 3

prunii bolnavi 2

Alexandru GRIGORIEV

 

Gestionarea dăunătorilor cu difuzoare feromonale

Efectul feromonilor în prinderea şi distrugerea dăunătorilor din livezi se foloseşte pentru a urmări zborul adulţilor în vederea stabilirii momentului optim de aplicare a tratamentelor. Metoda de confuzie sexuală constă în perturbarea recunoaşterii masculului/femelei prin difuzia permanentă de analogi de sinteză a feromonului sexual în aerul din parcela de pomi. Se prezintă sub diferite forme de difuzori celulozici, biodegradabili şi uşor de aşezat în pomi, pe ramuri. Ei saturează atmosfera livezii de feromoni, asemănătoare cu semnalele emise de femele, astfel încât masculii nu pot să mai localizeze femela, se împiedică împerecherea, nu mai rezultă oua şi larve prădătoare, iar livezile sunt ocrotite fără a se mai recurge la tratamente chimice.

difuzoare feromonale 1

Principalul avantaj al utilizării acestor difuzoare este prin urmare diminuarea semnificativă şi chiar suprimarea insecticidelor clasice şi a reziduurilor care rămân pe fructe. În plus, se protejează prădătorii naturali care vor putea activa în favoarea limitării altor dăunători. Creşte considerabil procentul de fructe de calitate, dispar total fructele înţepate, creşte valorificarea de piaţă şi se pot accesa subvenţii folosind astfel de tehnici. Principiul confuziei sexuale datează de la începutul anilor 1990, când au fost omologate primele produse pentru specia piersic şi nectarine (modelul Shin-etsu, modelul Suterra, modelul Basf, modelul Isagro). Cercetarea s-a extins şi la speciile cais, măr, prun şi viţă-de-vie, arbori forestieri. Produsele au fost omologate pentru pomicultura din ţările Uniunii Europene. Din anul 2012 au fost folosite şi la ferma din Însurăţei, judeţul Brăila, la speciile piersic, nectarine, măr, şi prun. Am folosit următoarele modele din tabelul de mai jos:

difuzoare feromonale tabel

Tipul de difuzoare, modelul de dispunere a acestora în parcele, schema de tratamente după caz pentru speciile măr, piersic, nectarin şi prun, precum şi protocolul de control s-au realizat după recomandările făcute de CRESO (Consorţiu de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă) din Piemonte Italia şi care înglobează experienţa de 20 de ani a pomicultorilor din această regiune.

Combaterea dăunătorilor la specia Măr

Lupta cu produsele chimice împotriva principalului dăunător al fructelor de măr devine din an în an tot mai costisitoare astfel că, în faţa creşterii rezistenţei dăunătorilor la insecticide, a numărului mare de generaţii de viermi ai fructelor, pieliţei şi minatoarelor, confuzia sexuală devine o alternativă foarte eficientă şi economică. Timp de 4 ani am folosit modelul Shin-Etsu Isomate CLR pentru viermele merelor, viermele pieliţei fructului care dezvoltă trei generaţii pe an, atacă minimum 120 zile, efectivul difuzoarelor este de 155 zile, iar distribuirea în pom se face înainte de înflorit.

difuzoare feromonale 3

S-au amplasat 1.000 de difuzoare, distribuite după o anumită schemă pe fiecare rând, un difuzor având o rază de acţiune de 10 mp. Amplasarea în livadă trebuie să aibă loc când începe zborul adulţilor, moment monitorizat cu 2 capcane cu feromoni/ha, Atrapom, amplasate atât în zona protejată cât şi în afara acesteia la 30 m. Prima concluzie a fost aceea că în capcana din zona protejată nu s-au prins adulţi, dar s-au prins în zona neprotejată. Protocolul de control în zona protejată s-a realizat urmărind numărul de fructe înţepate pentru a şti dacă mai aplicăm tratamente chimice suplimentare. Mai exact, se controlează 1.000 de fructe şi dacă în luna iunie găsim 5 fructe înţepate se poate face un tratament, iar în luna iulie dacă sunt 10 fructe întepate, iar în luna august dacă sunt 8 fructe înţepate. În primul an am găsit în iunie 6 fructe înţepate şi am aplicat un singur tratament cu isectacaricidul Voliam Targo (1 l/ha). În următorii ani am aplicat numai tratamente cu Bcilus Turigensis (1,5 l/ha). După 4 ani nu am mai înregistrat fructe înţepate, calitatea de fructe fiind extra peste 85%. Pentru cele 4 specii de minatoare ale frunzelor am pus în livadă, pe baza observaţiilor din anii anteriori 10 capcane cu feromoni pentru specia de minatoare Stigmella malella, cu prindere parţială, de peste 65%.

Combaterea viermilor fructelor de piersic, nectarin şi prun

Soiurile de piersic şi prun aduse din Italia sunt foarte valoroase, fiind apreciate calitativ pe piaţa vestică, dar sunt puternic atacate de viermii fructelor, care pot compromite recolta până la 50% chiar şi atunci când se fac tratamente chimice, dar prin folosirea difuzoarelor cu feromoni rezultatele sunt spectaculoase, lipsesc fructele înţepate şi cu monilioză chiar şi atunci când nu facem tratamente chimice. În anii următori am făcut totuşi tratamente cu produse biologice, pentru a creşte eficienţa economică a producţiei recoltate. Cheltuielile reduse au fost compensate de preţuri scăzute ale difuzoarelor cu feromoni, iar calitatea pieliţei, a pulpei a permis livrarea la export a peste 80% din producţie.

Petre EREMIA

Abonează-te la acest feed RSS