ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 30 Jul 2021

Tehnologia de cultivare a inului de fibră

Fiind o plantă de climat răcoros, zonele favorabile pentru cultura inului de fibră din țara noastră sunt reprezentate de depresiunile intra și submontane. Zona foarte favorabilă o reprezintă depresiunile Gheorghienilor, Ciucului și Topliței din Transilvania, depresiunile Dornelor, Rădăuților din N-V a Moldovei. Favorabile sunt zonele colinare din vecinătatea Carpaților Orientali și Meridionali.

Pentru a realiza o cultură reușită de in de fibră trebuie să acordăm o atenție deosebită uniformității  densității plantelor pe unitatea de suprafață, precum și a uniformității lungimii și maturării plantelor.

Amplasarea culturii

Datorită sistemului radicular slab dezvoltat, inul trebuie amplasat pe soluri suficient de profunde, permeabile, cu capacitate bună de reținere a apei pe cât posibil pe terenuri mai plane sau cu o pantă redusă neafectată de eroziune. Se vor evita solurile grele cu exces de umiditate. Solurile trebuie să fie neutre sau slab acide (pH 6-7). Rotația culturii pe aceeași suprafață nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani. Se va ține cont de remanența și fitotoxicitatea erbicidelor aplicate plantei premergătoare. Ca premergătoare sunt preferabile cerealele de toamnă. De asemenea, se vor evita terenurile îmburuienate cu loliun, pir și costrei.

Lucrările solului

Arătura de bază trebuie făcută cât mai timpuriu și cât mai uniform. Adâncimea arăturii variază în funcție de profilul solului și panta premergătoare și poate fi de 20 cm pe solurile puțin profunde și de 25-30 cm pe solele înierbate (pajiști). Nivelarea arăturii înainte de venirea iernii constituie un avantaj pentru pregătirea patului germinativ mai timpuriu în primăvară.

Pregătirea patului germinativ în cele mai bune condiții pentru o sămânță mică este o condiție esențială pentru reușita culturii (densitate, uniformitate). Prin folosirea combinatorului patul germinativ va avea un „pat tare“ și o „plapumă moale“, favorabile semințelor de in și pentru o răsărire uniformă.

Aplicarea îngrășămintelor

Pretențiile inului de fibră față de azot sunt reduse, dar poate suferi atât de lipsa, cât și de excesul acestuia și de aceea trebuie aplicat în doză moderată și într-un raport echilibrat față de fosfor și potasiu. Raporturile de fertilizare N:P:K sunt în funcție de însușirile solului. Astfel, pe solurile slab acide (pH 6-6,5 ) și cu fertilitate mijlocie se vor aplica 40 kg azot substanță activă /ha,fosfor 60 kg.s.a./ha și potasiu 40 kg s.a./ha. Cantitățile de azot pot varia de la 30 kg s.a./ha la 70 kg.s.a./ha, în funcție de fertilitatea solului (mai mici pe cele cu fertilitate ridicată și crescute pe solurile cu fertilitate scăzută), dar respectând un raport  N:P:K cât mai echilibrat. Îngrășarea unilaterală, cu exces de azot duce la atacul de boli ale inului, adeseori la căderea plantelor și la un conținut de fibră scăzut și de slabă calitate. Respectarea unei distribuiri uniforme a îngrășămintelor este foarte importantă deoarece inul este cea mai pretențioasă plantă la uniformitatea administrării îngrășămintelor. De aceea este foarte importantă această lucrare pentru a avea o cultură uniformă ca talie și ca maturare.

Sămânța și semănatul

Se va folosi numai sămânță certificată din soiurile Codruța, Cosmin, Elan FD, Star FD. Pentru prevenirea apariției bolilor criptogamice (antracnoza, fuzarioza) semințele se tratează cu Orius 2 WS în doză de 1,5 kg/t și care poate fi utilizat în amestec cu Seedoprid 600 FS, insecticid, ce asigură o protecție destul de îndelungată împotriva puricilor.

Epoca de semănat este primăvara cât mai timpuriu, când solul atinge 5°C la adâncimea de 5 cm și care manifestă timp de 4-5 zile tendințe de creștere. Fiind o plantă de zi lungă prin semănatul timpuriu, beneficiază de mai multe zile scurte care sunt importante pentru creșterea ei în lungime. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm, iar distanța dintre rânduri este de 12,5 cm însă semănatul la 6,5-7 cm prezintă avantajul unei repartizări mai uniforme a plantelor.

Lucrările de întreținere

Dacă între semănat și răsărire s-a format crusta vom folosi grapa cu colți reglabili sau tăvălugi ușori cu cuie, perpendicular pe direcția rândurilor. Dacă sămânța a fost tratată cu un insecticid pentru combaterea puricilor nu mai este necesar un nou tratament după ce plantele au răsărit. În cazul în care sămânța nu a fost tratată și avem atac de purici vom face stropiri cu Decis 0.5 l/ha sau Fastac 0,1 l/ha.

Recoltarea

Momentul optim de recoltare a inului de fibră coincide cu faza de maturitate galbenă, când frunzele de pe tulpină sunt căzute, rămânând doar cele de pe treimea superioară, iar capsulele sunt în majoritate galbene. Această fază este numită maturitatea tehnică, când fibra și-a terminat structura fascicolelor, neîncepând procesul de lignificare. Recoltarea manuală înseamnă un consum mare de forță de muncă și cheltuieli care determină un cost mare de producție și beneficii scăzute. Recoltarea mecanizată este rentabilă și recomandată pentru revigorarea acestei culturi. Mecanizarea se poate face în mai multe variante:

  • smulgere – decapsulare – legare snopi – așezarea manuală a snopilor în clăi pentru uscare;
  • smulgere – decapsulare și așezarea tulpinilor în pale pentru uscare, strângerea și legarea manuală în snopi;
  • aceleași operațiuni, doar strângerea și legarea în snopi se face cu mașini speciale de ridicare și legare în snopi;
  • smuls mecanizat și lăsarea tulpinilor în pale la uscat – ridicarea și legarea în snopi se face manual sau mecanizat – operațiunea de decapsulare a tulpinilor se execută în topitorii.

Pentru combaterea buruienilor vom folosi:

  • Dual Gold pentru erbicidarea preemergentă, pentru combaterea monocotiledonatelor (mohor, iarba bărboasă, meișor, costrei) și dicotiledonatelor (știr, zămoșiță) în doză de 2 l/ha.
  • Tender ca preemergent pentru combaterea monocotiledonatelor și dico- anuale în doză de 1-1,5 l/ha.
  • La erbicidarea postemergentă se folosesc Basagran Forte, pentru combaterea dicotiledonatelor (zârna, cornuți, căpriță, știr) în doză de 2 l/ha, iar pentru combaterea pirului și costreiului din rizomi, Agil 100 EC, în doză de 1-1,5 l/ha.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Opinie de specialist. Inul de fibră, o plantă de cultură nedreptățită în actuala conjunctură

Inul și cânepa reprezintă zestrea poporului român din cele mai îndepărtate timpuri. Acestea se cultivau și se prelucrau în sistem gospodăresc când aproape fiecare familie țărănească își confecționa straiele necesare din in și cânepă.

Dacă avem în vedere cum au evoluat suprafețele ocupate cu inul de fibră, acestea au crescut de la 13.800 ha în anul 1938 ha la 70.000 ha în perioada 1975-1989, când valoarea plantelor textile a fost reconsiderată. Concomitent cu sporirea suprafețelor cultivate cu inul de fibră, s-au dezvoltat și capacitățile de prelucrare primară (topitoriile) care puteau produce 75.000 tone fibre/an, din care 45.000 t. fibră de in și 30.000 t fibră de cânepă.

La creșterea necesarului de fibre naturale au fost luate în considerare și cerințele tot mai mari pe piața externă pentru țesăturile din fibre naturale, România având asigurat un debușeu excelent la export în Canada, SUA și în unele țări din Europa Occidentală.

Producția menționată mai sus la inul de fibră nu a putut fi realizată anual decât în proporție de 40-60%. Pot fi enumerate mai multe cauze: producții scăzute la ha, calitatea tulpinilor de in de calitate mediocră sau submediocră, prelucrarea tulpinilor în topitorii cu utilaje uzate fizic și moral, cu randamente scăzute pentru fuioare, în schimbul creșterii cantităților de fibră scurtă (câlți)

Ce s-a întâmplat între timp?

planta de in

Fibrele de in și cânepă și-au pierdut importanța economică odată cu prăbușirea industriei textile. Cele 28 de topitorii au dispărut și ele odată cu darea utilajelor la fier vechi. Cultivatorul neavând unde să predea producția de tulpini de in, a dispărut și el. Dispariția celor 3 agenți economici a condus la situația actuală în care se găsește inul de fibră.

Prezența acestuia este cunoscută doar ca exponat de muzeu.

Care ar fi căile de relansare a producției de fibră de in?

  • Pentru cultivatori (fermieri) relansarea inului de fibră să se facă în zona de cultură a inului cea mai favorabilă (județele Suceava, Neamț, Harghita).

Acordarea de credite avantajoase pentru dotarea cu utilaje performante și cu mașini de recoltat tulpini (cu operațiunile de smuls și legat tulpini în snopi).

  • Pentru sectorul de prelucrare – renunțarea la tehnologia clasică prin excluderea topitului tulpinilor în bazine, care necesită un volum mare de forță de muncă, consum mare de apă, existența unei stații de epurare cu pericolul ca apele uzate să polueze mediul înconjurător.

Obținerea fibrelor prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Un exemplu în acest sens îl constituie firma olandeză Hemp Flax la cânepă, dar și unele încercări în țara noastră la topitoria de in Joseni – Harghita care dispunea de un asemenea utilaj.

  • În al treilea rând, producerea fibrelor de in este strâns dependentă de producția industrială și de volumul necesarului de fibre naturale care se solicită de către aceasta.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Tehnologia inului pentru ulei (Linum usitatissimum L.)

Inul pentru ulei este, ca importanță, a doua plantă după floarea-soarelui în producția de ulei. Semințele acestei plante conțin 39-47% ulei. Uleiul de in are o largă utilizare în industria lacurilor și vopselelor și este caracterizat printr-un ridicat grad de sicativitate (indicele iod 168-192). De asemenea, uleiul de in este un foarte bun fixator al pigmenților diferitelor culori din pictură, se usucă repede și este rezistent la apă și substanțe corozive.

Soiuri cultivate

În catalogul oficial al soiurilor cultivate din  România sunt inscrise 3 soiuri de in de ulei Lirina, Star FD, Elan FD. Primele două soiuri prezintă semințe de culoare castanie, cu o capacitate de producție de peste 1.700 kg/ha, cu o rezistență foarte bună la fuzarioză și făinare și prezintă un conținut de ulei cuprins între 40,7-44,8%. Soiul Elan FD are semințele de culoare galbenă, o capacitate de producție de peste 1.650 kg/ha, cu rezistență bună la fuzarioză și conținutul de ulei cuprins între 45,3-46,7%, ceea ce îi conferă un plus de calitate.

Amplasarea culturii

  • Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială

Semințele inului pentru ulei încep să germineze la temperatura de 1-3°C. Din faza de cotiledoane până la începutul creșterii intense inul rezistă la temperaturi de -4°C. Pe măsură ce înaintează în vegetație, exigențele plantelor față de temperatură cresc, ele fiind mai accentuate în perioada înfloritului și a maturizării. Cerințele inului față de temperatură în diferite faze de vegetație sunt: germinare-răsărire 5-6°C; creșterea intensă a plantelor 14-16°C; înflorire-fructificare 18-22°C, iar în faza de maturitate peste 20°C. Arșițele puternice din perioada maturării care provoacă pălirea cerealelor sunt dăunătoare și inului pentru ulei, ducând la o acumulare slabă a acizilor grași nesaturați în semințe.

Inul pentru ulei preferă solurile mijlocii, profunde, fertile și bine aprovizionate cu apă și nu dă rezultate bune pe solurile alcaline, reci, nisipoase.

Linum usitatissimum

Zona de favorabilitate se extinde în silvostepa Moldovei și Munteniei (Lunca Siretului, între Hârlău Pașcani și Târgu Frumos, partea sudică a Munteniei, în vestul țării (Câmpia Banatului), iar în Dobrogea partea de Sud-Est.


  • Locul în asolamente

Cele mai bune premergătoare pentru in sunt cerealele păioase de toamnă și porumbul, iar cele mai neindicate sunt sorgul, ovăzul, cânepa și cruciferele. Inul pentru ulei poate reveni pe același teren după cel puțin 6 ani datorită fenomenului de oboseală a solului. Inul pentru ulei este o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă și pentru culturile de primăvară.


  • Folosirea îngrăşămintelor

Inul pentru ulei consumă cantități importante de substanțe nutritive. Pentru 100 kg de semințe, plus partea aferentă de tulpini, se extrag din sol 7,5 kg de azot, 2,5 kg P2O și 5,5 K2O. Datorită perioadei scurte de vegetație valorifică foarte bine elementele nutritive aplicate plantei premergătoare, lăsând solul sărac în elemente nutritive.

  • Fertilizarea cu fosfor

Eficacitatea îngrăşămintelor depinde de gradul de aprovizionare a solului cu substanţe nutritive, de umiditatea solului, precum şi de planta premergătoare.

Dozele recomandate în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu fosfor se situează între 45-50 kg/ha.

  • Fertilizarea cu azot

Dozele de azot recomandate sunt între

40-45 kg/ha, se aplică moderat și, în funcție de planta premergătoare, se reduc după leguminoase și cresc după prășitoare.

  • Epoca de aplicare

Îngrășămintele fosfatice (și cele potasice, dacă apare necesară folosirea lor) se încorporează în sol odată cu arătura. Îngrășămintele cu azot se administrează primăvara și se introduc în sol odată cu lucrările de pregătire a patului germinativ.

Inul valorifică mai bine îngrășămintele lichide de tipul A300 aplicate în vegetație în două faze împreună cu lucrarea de erbicidat și cea de combatere a tripsului. Fertilizarea foliară se aplică 10 kg/ha de N, câte 5 kg la fiecare intervenție.

Lucrările solului

  • Lucrările de bază

După recoltarea plantelor premergătoare timpurii se efectuează o lucrare superficială cu grapa cu discuri şi apoi se ară la 22-25 cm în toamnă.

  • Pregătirea patului germinativ

În cazul în care arătura nu este mărunțită și nivelată din toamnă, în primăvară se lucrează cu grapa cu discuri perpendicular pe direcția arăturii pentru uniformizare și cu un combinator pentru pregătirea terenului în vederea semănatului.

Patul germinativ pentru in trebuie să fie tasat sub adâncimea de 4-5 cm, astfel încât sămânța să intre în contact direct cu solul umed pentru a germina.

Semănatul

Inul pentru ulei se seamănă cu semănătorile SUP-21, SUP-29 sau SUP-48. Se folosesc distribuitoare tip cilindru cu pinteni cu feţe plane.

  • Epoca de semănat

Se recomandă însămânţarea inului pentru ulei primăvara, în prima urgenţă.

  • Norma de sămânţă

Cantitatea de sămânță este de 60-70 kg/ha, în funcție de valoarea utilă (puritate 97% și germinație minimum 80%) și de MMB.

  • Distanţa de semănat

Se seamănă la 12,5 cm între rânduri pentru a asigura o densitate optimă în lan de 800 boabe germinabilă / m2.

  • Adâncimea de semănat

În funcţie de tipul de sol, de umiditatea şi de uniformitatea acestuia, adâncimea recomandată este de 3-5 cm.

Lucrările de întreţinere

În cultura inului pentru ulei lucrările de îngrijire obligatorii sunt combaterea buruienilor, a dăunătorilor și a bolilor.

  • Combaterea buruienilor

Inul pentru ulei este foarte sensibil la îmburuienare în primul rând din cauza ritmului foarte încet de creștere a plantelor imediat după răsărire. În primele 25-30 de zile de la răsărire înălțimea plantelor nu trece de 8-10 cm (faza de brădișor). În acest interval îmburuienarea culturii este iminentă, iar combaterea buruienilor se poate face prin folosirea erbicidelor.

Pentru buruienile dicotiledonate cum sunt Cirsium arvensis, Sounchus arvensis, Convolvulus arvensis ș.a. este foarte indicată folosirea erbicidului Rival 75 PU (substanța activă clorsulfuron), aplicat în doze de la 15 g/ha până la 30-35 g/ha dacă gradul de îmburuienare este foarte mare. Poate fi aplicat din stadiul de brădișor și chiar în perioada de creștere intensă a plantelor până la începutul îmbobocitului.

  • Combaterea dăunătorilor

Cei mai periculoși dăunători ai inului pentru ulei sunt Aphtona euphorbiae (puricii de pământ) și Trips linarius (tripsul).

Puricele inului este răspândit în toate zonele de cultură a inului. Iernează ca adult și apare primăvara în zonele mai călduroase la sfârșitul lunii martie, când temperatura se menține peste 10°C. Apariția coincide cu răsărirea plantelor de in, iar dăunătorul se hrănește cu cotiledoane și frunze, iar atacurile în masă pot determina compromiterea culturilor. Dintre măsurile care se pot lua amintim folosirea la semănat a unor semințe cu energie germinativă ridicată pentru a obține un răsărit uniform, asigurarea condițiilor de optime de răsărire prin pregătirea foarte bună a patului germinativ, semănatul timpuriu, astfel încât la apariția adulților plantele să fie viguroase, trecute de faza de cotiledoane.

Tripsul inului atacă frunzele și ramurile, dar cel mai frecvent se întâmplă să atace la începutul de îmbobocit, determinând deformarea prin răsucire a bobocilor florali din vărful de creștere.

Pentru protecția culturii la avertizare se administrează două sau trei tratamente cu produsele Decis 2,5 CE (0,5 l/ha) sau Fastac (0,1 l/ha).

Recoltarea

cultura inului

Stabilirea momentului optim de recoltare la inul pentru ulei este determinat de necesitatea înlăturării pierderilor și obținerii unor semințe cu un conținut ridicat de ulei și a unui ulei de calitate superioară.

Inul pentru ulei trebuie recoltat în faza de maturitate deplină, caracterizată prin lipsa aproape totală a frunzelor de pe tulpini, prin culoarea brună a 80-90% dintre capsule și culoarea specifică soiului. Întârzierea recoltatului determină pierderi de recoltă prin ruperea lor din inflorescență și prin frângerea tulpinilor.

Se întâmplă adesea ca, datorită excesului de precipitații din perioada de maturitate, plantele să prezinte fenomenul de reînverzire-reînflorire, ceea ce determină o îngreunare a recoltatului mecanizat. De asemenea, pot apărea situații de îmburuienare târzie cu aceleași efecte negative asupra recoltării și umidității semințelor. În aceste situații se poate apela la administrarea desicanților Reglone 1,5-2 l/ha în 300 l de apă, când majoritatea frunzelor au căzut, iar capsulele au culoarea galben deschis. Efectul tratamentului se produce în 5-7 zile, după care se poate trece la recoltare.

Recoltatul inului pentru ulei se face cu combina pentru cereale, la care se montează cuțitul lis (cuțit cu lame nezimțate) și care se adaptează pe specificul plantei și semințelor de in. Sămânța de in se va condiționa imediat, eliminând toate impuritățile și resturile vegetale. Semințele se depozitează în magazie în straturi subțiri (cel mult 30 cm) la început, apoi progresiv stratul se poate mări până la 1 m.

Sămânța cu umiditatea de 10% și selectată se poate păstra și în saci, așezați în stive de 4-5.


Producții
Producțiile obținute la inul pentru ulei la INCDA Fundulea în ultimii ani au fost cuprinse între 850 kg/ha în anii mai puțin favorabili și 2.580 kg/ha în anii cu condiții favorabile creșterii și dezvoltării inului de ulei. Acest fapt s-a datorat îmbunătățirii continue în procesul de ameliorare a performanțelor genotipurilor pe care le avem în portofoliu.

Dr. ing. Niculina IONESCU

Totul despre in (Linum usitatissimum)

În 1990, România deținea 21.264 ha cu in pentru fibră, cultura fiind una dintre cele mai bine plătite și profitabile la acea vreme. În 2008 suprafața s-a redus la 32 ha, deoarece planta nu a mai prezentat importanță odată cu prăbușirea industriei textile. În 2017, în statistica INS nu se regăsea nici măcar un hectar cu această plantă. Dar, cine știe, având în vedere subvenția acordată și prețul inului, s-ar putea să devină în viitor o cultură de nișă. Greu de anticipat însă dacă se va întâmpla astfel, mai ales că recoltarea presupune un volum mare de muncă, iar agricultura noastră nu e disponibilă pentru așa ceva.

Inul face parte din familia Linaceae. Se prezintă ca o plantă ierboasă, cu tulpină scurtă sau înaltă, în funcție de varietate și soi, la care lungimea tehnică, respectiv, partea neramificată, este cea mai bogată în fibre. Perioada de vegetație este de 90-100 zile. Planta este pretențioasă față de umiditatea din sol și din aer; nu poate suporta seceta însoțită de temperaturi tropicale. În catalogul oficial din 2018 sunt recomandate următoarele soiuri (rezistente la cădere și boli): Codruța, Cosmin, Elan FD, Ferdinand, Lirina, Luncavăț, Paula, Star FD și Vasilelin.

Zonare

Cultura se pretează în zonele subcolinare și depresiunile intra și submontane, favorabile fiind perimetrele din nord-vestul Transilvaniei și nord-vestul Moldovei, precum și, punctual, în nordul Munteniei. Solurile propice sunt cernoziomurile și brun-roșcat de pădure, cu fertilitate ridicată spre medie, cu pH neutru spre slab acid și bună aprovizionare în substanțe nutritive. Ca plante premergătoare se pretează cerealele de toamnă, leguminoasele și porumbul. Pe aceeași suprafață cultura nu poate reveni mai devreme de 5-6 ani.

Pregătirea terenului

Arătura de bază, precedată de fertilizare (potasiu – 70 kg/ha și jumătate din doza de fosfor – 30 până la 40 kg/ha), cu încorporarea îngrășămintelor chimice în sol, se efectuează toamna, la 20 cm (maximum 25 cm), cu plugul în agregat cu grapa stelată. Solul se menține curat de buruieni și foarte bine nivelat (grapa + lamă nivelatoare) prin 1-2 lucrări. În primăvară se administrează cealaltă jumătate din doza de fosfor (30 kg/ha) și jumătate din doza de azot (30 kg/ha), iar pregătirea patului germinativ (combinatorul), care se efectuează concomitent cu aplicarea erbicidelor preemergente, trebuie să asigure un strat uniform, mărunțit și afânat, gros de 3 cm, cât adâncimea de însămânțare.

Semănatul

Semănatul se efectuează la sfârșitul lunii martie, când temperatura în sol se păstrează câteva zile la 7°C. Sămânța, tratată în prealabil pentru prevenirea atacului puricilor, se încorporează la 1,5-2-3 cm adâncime, în funcție de structura solului. Distanța dintre rânduri este de 12 cm, asigurându-se o densitate de 2.200-2.600 boabe germinabile/mp, în funcție de soi, respectiv 125-130 kg/ha.

Lucrări de îngrijire și recoltarea

Dacă între semănat și răsărit se formează crusta, se intervine perpendicular pe rânduri cu grapa cu colți sau tăvălugi ușori. În varianta în care sămânța nu a fost tratată, se face obligatoriu un tratament împotriva principalului dăunător (puricele inului), care atacă masiv când planta este tânără. Alte lucrări: combaterea buruienilor (ebicidare) și fertilizarea (diferența de 20-30 kg/ha de azot). Recoltarea se face manual, pe terenurile în pantă, sau mecanic, în cazul lanurilor mari, când planta a ajuns la maturitate tehnică. Plantele se lasă să se usuce 1-2 zile, apoi se leagă în mănunchi, care se păstrează în picioare, până la livrare.

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS