În flora spontană cresc cinci varietăți de coacăz: Ribes rubrum (coacăzul roșu), Ribes vulgare (obișnuit), R. petreum (de stâncă), R. nigrum (negru), R. americanum (negru american). Comune pentru Europa sunt primele patru, iar în cultură sunt răspândite varietățile cu fructe roșii (roz), negre și albe. Acestea sunt utilizate în gastronomie, fiind consumate proaspete, conservate (gem, dulceață, marmeladă) ori sub formă de sucuri/ siropuri. Au, de asemenea, utilizare în industria farmaceutică și în cea cosmetică. Ca medicament se utilizează sub formă de infuzie de fructe ori frunze, tinctură, sirop sau unguent (uz extern).

Fructele de coacăz au conținut caloric redus, fiind bogate în carbohidrați, proteine, fibre, acid folic, niacină, acid pantotenic, piridoxina, riboflavina, tiamina, vitamine (A, C, B1, B2, B3 și B6), acizi organici, pectine, ulei gras, substante flavonoide, sodiu, potasiu, calciu, cupru, magneziu, fier, mangan, fosfor, zinc. Coacăzul roșu are o serie de proprietăți care transformă fructul într-un adevărat medi­cament, sucul fiind utilizat în afecțiuni precum hepatita cronică, congestie hepatică, ciroză hepatică, dischinezie biliară și migrenele asociate acesteia, tranzit intestinal încetinit, obezitate, gastrită. De la coacăzul negru, de altfel ca și la cel roșu, în terapie se folosesc nu doar fructele, ci și mugurii, fruzele și tulpinile bogate în uleiuri esențiale și substanțe organice benefice organismului. Preparatele ajută la îmbunătățirea circulației cardio-vasculare și a digestiei, întăresc sistemul imunitar, tratează bolile renale, combat afecțiunile nervoase.

Descriere

Coacăzul roșu (Europa, nord-estul Asiei, cu logevitate de 10-15 ani) are rădăcini ramificate, subțiri și fibroase, tufe cu înălțimea de 0,80-1,20 m, potrivit de viguroase, frunze cu 3-5 lobi, inflorescențe de 6-20 de flori, fructe sferice sau alun­gite, de culoare roșie sau roz. Varietatea R. vulgare se deose­bește prin talie (1,2-1,5 m) și coloarea fructului (roșu sau alb). Coacăzul negru (Europa și Asia) prezintă rădăcini ramificate atât pe verticală, cât și în profunzime, tufe puternice, înalte de 1,5-2 m, frunze cu 3-5 lobi, inflorescențe mici, cu 5-10 flori, fructe seferice, negre. Longevitatea este ceva mai mare, unele soiuri rezistând în cultură 15-20 de ani.

Soiuri

În România, suprafața cultivată se ridică la 2.300 ha (circa 800 ha în cultură intercalată, iar diferența - în cultură pură). Zonele de favorabilitate sunt considerate dealurile din Muntenia și Moldova, precum și cele din centrul sau estul Transilvaniei. În cultură sunt prezente următoarele soiuri: coacăz roșu - Abundent, Rondom, Jonkheer van Tets, Detvan, Vierlander, Red Lake, Wilder, Heros, Loper Summer; coacăz cu fructul alb-Mărgăritar, Blanca, Alb de Versailles, Albe mari, Albe de Olanda, St. Gilles, Albe de Juterborger; coacăz negru-Tisel, Ruben, Tiben, Titania, Ceres, Ben Lomond, Perla neagră, Fertodi, Negre mari, Record, Amurg.

Alegerea și pregătirea terenului

Cultura coacăzului reușește bine în soluri fertile, permeabile, cu textură mijlocie, lutoasă, luto-nisipoasă, uneori chiar nisipoasă, cu pH de cel puțin 4,7. Pentru înființarea plantației, solul se pregătește la fel ca pentru oricare altă specie pomicolă, cu o scarificare la 50-70 cm, urmată de o arătură adâncă (28-35 cm), pe solurile mai grele sau o arătură la 28-30 cm, pe solurile ușoare. În prealabil se aplică o fertilizare cu gunoi de grajd (30-40 tone/ha) sau, în lipsa gunoiului, se administrează îngrășăminte chimice NPK 15-15-15 îmbogățite cu sulf, magneziu și calciu, în doze de 300-500 kg/ha. Atenție! Coacăzul este intolerant la ionii de clor, deci îngrășămintele cu potasiu nu trebuie să fie cele condiționate sub formă de săruri (cloruri). Dacă terenul nu este dezinfectat, se aplică un insecticid pentru combaterea viermilor albi, viermilor sârmă și a nematozilor. După arătură urmează lucrările obișnuite de mărunțire a solului, parcelare și pichetare.

Plantarea

Coacăzul se plantează la 2,5 -3 m între rânduri și 1-1,3 m între plante pe rând. Pentru o plantație întreținută manual, distanțele sunt mai mici, 1,5-2 m între rânduri și 1 m între plante pe rând. Plantarea poate avea loc toamna, când temperatura solului scade la 5-6 grade Celsius sau primăvara devreme, dar când scade pericolul apariției înghețurilor. Ca material săditor se folosesc butașii înrădăcinați, pentru plantațiile comerciale și marcotele sau material rezultat prin despărțirea tufelor, în fermele familiale. Butașii trebuie să prezinte ramuri de 30-40 cm, cu muguri viabili și evidențiați, sistem radicular bine dezvoltat, fără urme de brunificări, vătămări mecanice, arsuri, urme de ger ori boli sau dăunători. Înainte de plantat se fac fasonarea și mocirlirea. Gropile se execută mecanizat, pe suprafețe mari și manual, în gosodăriile populației. Dimensiunea acestora este de 40 cm diametru sau 30 cm pe toate laturile (lățime, adâncime, lungime). Se practică și plantarea pe rigole de 30 x 30 cm. La plantare, iar aici vorbim despre suprafețele mici, familale, acolo unde nu s-a fertilizat terenul, se aplică la fiecare butaș următoarele doze de îngrășământ: 4-5 kg mraniță, 10-15 g de azotat de amoniu, 30-35 g superfosfat și 15-20 g sulfat de potasiu. În tradiție se obișnuiește să se administreze doar gunoi de grajd bine fermentat. Pentru că sunt extrem de sensibile, îngrășămintele nu se aplică direct pe rădăcini. La coacăzul roșu, coletul trebuie să rămână la nivelul solului, iar la coacăzul negru, la 5 cm sub sol, pentru a favoriza apariția lăstarilor din mugurii bazali. Rădăcinile se vor plasa pe grămada de pământ fertil și reavăn formată la baza gropii, iar la acoperire, solul va fi tasat astfel încât să fie evitată apariția pungilor de aer. La sfârșitul operațiunii de plantare de udă fiecare plantă cu 5-8 litri de apă.

Lucrări de întreținere

În plantațiile comerciale, solul se întreține sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat, cu erbicide aplicate din anul al doilea de cultură (Simazin 50, 6-8 kg/ha, Devrinol 50, 8 kg/ha și, în cursul perioadei de vegetație, Gramoxone, 3-4 l/ha). Acolo unde sunt suficiente precipitații, în primii ani se pot înființa între rânduri plantații intercalate de rădăcinoase, fasole, mazăre sau cartofi. În plantațiile din gospodărie, solul se menține în ogor negru sau se poate săpa doar în jurul plantei (1 m). Foarte importante sunt tăierile. La plantările de toamnă, în primul an se scurtează ramurile la 6-10 cm, respectiv, la 3-4 muguri de la punctul de inserție pe butaș. La plantările de primăvară, ramurile vor fi scurtate odată cu fasonarea rădăcinilor. În primii trei ani se efectuează tăieri astfel încât tufa definitivă, formată în anul IV, va avea 14-16 tulpini de vârste diferite.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 18-19-20

Arbuştii fructiferi – afinul, coacăzul, zmeurul, agrișul ș.a.m.d – sunt specii cu cerinţe moderate faţă de factorii de mediu, motiv pentru care pot reprezenta o bună alegere pentru cei care vor să investească în domeniul agricol. Coacăzul este unul dintre arbuștii care se înmulțesc ușor, intră repede pe rod, iar fructele obținute au multiple beneficii pentru organism și pot aduce venituri substanțiale cultivatorilor. Cum poate fi înființată o cultură de la „A la Z“ și care sunt beneficiile coacăzelor am aflat de la domnul Marin Constantin, producător și distribuitor de material săditor din Dârza – Crevedia.

Caracteristici și plantare

Coacăzul negru este un arbust care face parte din familia Grossulariaceae și crește sub formă de tufă, care poate ajunge chiar și la 2 metri înălțime. În general, este un arbust rezistent, inclusiv la ger aprig de sub -30°C, însă în cazul zonelor cu secetă și arșiță este recomandată implementarea unui sistem de irigații prin picurare. Poate fi plantat pe orice tip de sol, însă se comportă foarte bine pe solurile umede care au PH-ul ușor acid. Ținând cont de aceste aspecte, este clar că poate fi cultivat foarte ușor în România, iar din acest motiv, în ultimii ani, tot mai multe persoane s-au orientat către această cultură.

O plantație poate fi înființată fie primăvara, fie toamna, însă specialiștii recomandă plantarea în toamnă deoarece este garantată plecarea mai rapidă în vegetație după anotimpul răcoros, unii amintind chiar faptul că, plantând în toamnă, mai câștigi un an. Primul pas recomandat este analiza de sol, pregătirea terenului care presupune curățarea terenului de resturi vegetale, dacă este cazul, apoi aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm și discuirea sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor care trebuie să provină dintr-o pepinieră care poate oferi garanția, prin acte, a mărfii. Pentru cei care vor să acceseze fonduri europene în vederea înființării unei culturi, alegerea pepi­nierei este foarte importantă deoarece materialul săditor trebuie să fie achiziționat cu toate actele necesare solicitate pentru acordarea banilor. După pregătirea terenului, coacăzul se conduce cel mai adesea în sistem clasic, unde plantele cresc în formă de tufă. Pentru plantare se recomandă distanța între rânduri de 2,5-3 m și între plante de 1-1,5 m, ceea ce înseamnă maximum 4.000 de plante/ha. Se sapă gropi de 30 x 30 x 30 cm, se așază planta, se acoperă cu pământ și se udă. În cazul în care pentru plantare au fost folosiți arbuști la ghiveci, prinderea lor este garantată.

Îngrijire și valorificare

La cultura arbuștilor se recomandă stropirile minime. Mai întâi se aplică un tratament cu zeamă bordeleză, în condițiile în care noaptea nu se înregistrează temperaturi negative. După trei zile de la aplicarea acestui tratament, se administrează plantelor ulei horticol. Apoi, din 3 în 3 săptămâni, sunt recomandate tratamente clasice – un insecticid şi un fungicid – pentru prevenirea apariţiei bolilor şi insec­telor nedorite, tratamente care, de preferință, ar trebui să fie bio, tocmai pentru ca planta să aibă asigurată o dezvoltare corespunzătoare și pentru ca fructele să fie mai sănătoase. Fertilizarea se poate realiza fie cu gunoi de grajd, fie cu produse chimice din comerț. Coacăzul necesită tăierea ramurilor bătrâne pentru asigurarea lăstăririi celor noi și implicit asigurarea unei recolte mai bogate.

Fructele sunt grupate în ciorchini și au un conținut ridicat de vitamina C, zaharuri 9,5%, 2,1% acizi, 0,9% proteine și alte elemente minerale. Intrarea pe rod a plantației depinde de vârsta materialului săditor, uneori primele fructe putând fi observate încă din primul an de la plantare, însă după 3 ani de la înființare se poate vorbi de producții semnificative. Media la hectar este de 8 tone, iar prețul unui kilogram este cuprins între 6-10 lei, poate și mult, dacă producțiile obținute la nivel de țară nu acoperă cererea din piață sau dacă fructele pleacă la export. Recoltarea fructelor se realizează manual, iar mâna de lucru, destul de scumpă și greu de găsit, reprezintă un impediment pentru care mulți dintre cei care vor să investească în agricultură se gândesc de două ori înainte de a lua o decizie.

Beneficii

Coacăzele reglează activităţile hormonale, elimină anemia, stimulează creşterea şi consolidarea oaselor și ajută la regenerarea organismului, fiind considerate și unele dintre fructele anticancer. Pot fi consumate în stare naturală și chiar uscate – se usucă în ciorchine, într-un loc aerisit, așe­zate pe hârtie. De asemenea, coacăzele pot fi procesate, cele mai apreciate produse fiind sucurile și siropurile. Despre suc, germanii au și un proverb care spune că este mai sănătos decât sângele de urs. Pentru sirop, fructelor li se adaugă miere și se lasă la macerat aproximativ 2 luni. Este recomandat ca aliment de protecție împotriva guturaiurilor și a bronșitelor. De asemenea, se pot face cure cu sirop sau pulbere de coacăze – obținută după uscarea fructelor – pentru prevenirea și tratarea unor boli precum: tulburări de circulație, tuberculoză pulmonară, hepatită virală, gripă, infecţii recidivante sau anemie.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 22-23