Cunoaștem cu toții beneficiile multiple ale cătinei asupra organismului. Recunoscută pentru gustul acrișor delicios, cătina este folosită în dulceață, sirop, suc, ceai. Totodată, poate fi consumată și în stare crudă. Cătina crește sub forma unor arbuști fructiferi de până la maximum 4 m înălțime. Cătina este o plantă dioică cu exemplare atât feminine care produc fructe, cât și cu exemplare masculine care asigură polenul.

Se obține producție din anul III

Fructele de cătină se coc la sfârșitul lunii august, iar până în luna octombrie acestea ajung la maturitate și pot fi culese. Dacă vrei să înființezi o cultură de catină trebuie să știi că aceasta devine productivă la 3-4 ani de la plantare. Specia aceasta se numără printre plantele nepretențioase și poate garanta o sursă de venit important. „Într-adevăr, cultura de cătină îți poate aduce profit și îți poate asigura o afacere constantă care poate lua amploare, dacă este îngrijită corespunzător. De asemenea, cultura de cătină îți oferă șansa să diversifici gama de produse, de aceea ar fi păcat să nu se profite de acest privilegiu. Prin acest mod ai șansa să atragi mai mulți clienți de partea ta“, a menționat Manole Elena, producător din Constanța.

Soiurile de cătină

Există mai multe soiuri de cătină: albă, roșie, mică și de garduri. Cătina albă este singura folosită pentru consum și poate crește până la 6 m înălțime. Lujerii acesteia sunt alb-cenușii, frunzele în formă de lance și fructele puternic colorate. Cătina roșie este un arbust cu ramuri roșcate, frunze mici, fructe în formă de capsulă și se utilizează ca plantă de decor. Cătina mică este un arbust cu dimensiune de aproximativ 2,5 m, frunze solzoase, fructe alungite și crește în zone de deal și munte. Este utilizată în scopuri medicinale. Cătina de garduri este un arbust de dimensiuni medii spre mari ce poate crește până la 3 m înălțime, cu ramuri puternice, arcuite, flori violete, fiind utilizată cu scop decorativ în garduri vii.

Conform specialiștilor, înmulțirea cătinei se poate face prin semințe, butași, drajoni, marcote, altoi sau metode moderne de laborator. Metoda de înmulțire prin butași se realizează în verde sau în uscat. În cazul butașilor în verde avantajele sunt că se realizează o înrădăcinare puternică și menține caracteristicile plantei mamă. La metoda de butași în uscat rodirea este rapidă, întreținerea mai facilă și costurile sunt mai reduse.

Plantarea cătinei

Cătina se plantează în gropi de 45\45\40 cm. Pe fundul gropii este recomandat să punem îngrășăminte. Distanța de plantare diferă în funcție de specie, de cele mai multe ori se aplică distanța de 3-4 m între rânduri și de 1,5-2,5 m între plante pe rând. Cătina este iubitoare de soare și trebuie să avem grijă ca plantarea să se facă pe terenuri expuse soarelui.

În perioada de vegetație eliminarea buruienilor este foarte importantă în primii 2 ani de la plantare prin prășire. Nu este recomandată folosirea erbicidelor în plantațiile foarte tinere. În cazul în care este secetă trebuie să asigurăm o irigare regulată. Fertilizarea este necesară după primii 2 ani și se folosesc îngrășăminte pe bază de fosfor și potasiu; în solurile mai sărace este recomandată fertilizarea suplimentară cu îngrășăminte pe bază de azot, fosfor și potasiu. În perioada de repaus vegetativ se realizează tăieri de formare și de fructificare ale arbustului pentru a elimina ramurile bătrâne.

Metode de recoltare

Dacă nu ai o suprafață mare de cătină, recoltarea se realizează manual. Alternativ se poate realiza recoltarea prin tăierea ramurilor și culegerea fructelor cu ajutorul unor piepteni speciali. O altă metodă poate fi prin tăierea ramurilor cu fructe și păstrarea prin congelare a porțiunii de ramură. După congelare, fructele se separă cu ușurință în mod mecanizat. În plantațiile mari recoltarea mecanizată se realizează prin scuturarea individuală a ramurilor cu ajutorul unor dispozitive care produc vibrații. Cătina poate fi păstrată în congelatoare sau lăzi frigorifice pe termen lung. Pentru consum direct, cătina se poate conserva în miere.

Pe piața din România consumatorii pot găsi cătină proaspătă cu prețuri de la 14 lei. Prețul sucurilor de cătină costă cca 7 lei, siropul de cătină 10 lei, iar prețul cătinei congelate pornește de la 5 lei/kilogramul.

Liliana POSTICA

Cătina nu mai trebuie privită drept cultura miracol care toarnă cu găleata milioane în casă, fără prea mare efort. Să zicem că vremea poveștilor despre succese fulgerătoare a trecut. Dar planta poate reprezenta o afacere pe care un fermier o poate consolida în timp. Și mai ales înseamnă cu adevărat fructul cu valențe terapeutice extraordinare, cu nimic mai prejos decât leacurile chinezești, înspre care ne-am îndreptat aproape fermecați, poate și din cauza publicității agresive. Vă sugerăm o singură rețetă: consumați toamna, în lunile octombrie-noiembrie, timp de 40 de zile, câte o linguriță de cătină cu miere (dimineața) și veți remarca faptul că iarna următoare nu se va mai lipi răceala de organism! Garantat!

În literatura internațională de specialitate se spune că Hippophae rhamnoides este originară din regiunile reci și temperate ale Europei și Asiei, crescând în țări precum Suedia, Finlanda, Polonia, Germania, India, Nepal, Bhutan, China, Pakistan, Afganistan, fiind introdusă ulterior în cultură în Canada, SUA, Bolivia, Chile, Coreea de Sud, Japonia, Franța etc. România, după cum bine observați, nu figurează în statistici, deși noi ne-am asumat cătina drept o plantă miracol națională. Și pesemne c-am exportat, de-a lungul timpului, sute de mii de tone de fructe în Germania pentru industria farmaceutică și de cosmetice. Culmea, cea mai mare producătoare de cătină din lume este patria goji sau a ginsengului, China, planta fiind utilizată aici și pentru îmbunătățirea ecologică a mediului.

În România cătina crește în mod natural pretutindeni, începând din nisipurile și pietrișurile litorale, până în regiunile muntoase, alcătuind crânguri și tufișuri destul de întinse. Doar în ultimii 15-20 de ani s-a pus problema introducerii în cultură a arbustului, deși cercetări în acest sens se fac de mai bine de patru decenii la USAMV Iași și ICDPP Mărăcineni, ultima instituție obținând din flora spontană și câteva biotipuri propice cultivării cătinei.

Descriere

În locuri aride cătina se comportă ca o plantă târâtoare. La noi crește sub formă de arbust înalt de 1,5- 3,5 m înălțime, în anumite condiții putând depăși chiar 5 m. Sistemul radicular este predominant cu creștere orizontală, putând ajunge în sol chiar și la 2-3 m adâncime, dar marea masă a rădăcinilor se dezvoltă vertical; pe ramificațiile secundare se formează nodozități cu microorganisme fixatoare de azot. Tulpina ramifică destul de puternic și face lujeri anuali solzoși, cenușii-argintii, care se termină cu un ghimpe. Ramurile laterale au, de asemenea, țepi numeroși, rigizi și ascuțiți.

Frunzele sunt liniar-lanceolate, de culoare verde-cenușie pe fața superioară și albicios-argintie pe cea inferioară. Fructul este o drupă de 6-8 mm (0,30-0,50 g), ovoidă, rotundă sau cilindrică, de culoare portocalie, galbenă și, mai rar, roșiatică.

Cerințe față de factorii de mediu

Cătina înflorește primăvara, în lunile martie-aprilie, concomitent cu înfrunzirea. Este o plantă unisexuat dioică, exemplarele femele asigurând fructificarea, iar cele mascule fiind purtătoare de polen. Polenizarea este intermediată în principal de vânt și mai rar de insecte. Cele mai mari pretenții le are față de lumină, de aceea sunt preferate pentru cultură terenurile cu expoziție sudică sau sud-estică. Față de sol, apă și temperatură, cerințele sunt medii. Arbustul rezistă atât la căldură excesivă (plus 45 grade Celsius), cât și la ger (minus 35-40 grade Celsius), dar nu suportă excesul de umiditate și  nu crește nici acolo unde apa freatică este la suprafață. Planta reușește aproape pe orice tip de sol, dar producțiile mari se obțin în substraturile cel puțin cu fertilitate medie, ușoare, permeabile.

Pregătirea solului și înființarea culturii

Suprafața pe care se va înființa cultura se curăță în prealabil de resturi vegetale, apoi se ară la 28-30 cm, se discuiește și se pichetează. Plantarea se efectuează de preferință toamna, în luna octombrie, în gropi de 40 x 40 x 40 cm, la următoarele distanțe: 2,8-3 m între rânduri și 2 m între plante pe rând, dacă sistemul de conducere este aplatizat (1.750 plante/ha); 3,5-4 m între rânduri și 2-2,5 m între plante pe rând, la forma de conducere globuloasă (1.000-1.430 plante/ha); 4 m între rânduri și 3 m între plante pe rând în cazul biotipului viguros (830 plante/ha). Pe solul nedesțelenit, dimensiunea gropilor este mai mare, de 60 x 60 x 50 cm. Materialul săditor se fasonează prin împrospătarea rădăcinilor, scurtarea tulpinii la 25 cm și înlăturarea părților vătămate și se mocirlește în amestec de apă, balegă și sol proaspăt. Puieții se plantează după tehnica bine-cunoscută, cu singura mențiune că, la final, se va face un mușuroi în jurul plantei pentru a evita înghețarea materialului pe timpul iernii.

Tăierile de formare

Primele fructe de cătină apar în anul al 2-lea de la plantare, dar planta intră cu adevărat pe rod în anii 3-4 de la înființarea culturii. Cea mai importantă lucrare este cea a tăierilor de formare și fructificare. Specialiștii de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni (Paulina și Gheorghe Mladin) recomandă următoarele tipuri de forme de conducere și tăieri de formare:

• pentru forma globuloasă, în primii 2-3 ani se urmărește formarea unei tulpini ce reprezintă axul principal pe care se formează apoi șarpantele sau ramurile de schelet (brațe laterale), 3-5 la număr. În primul an, tulpina principală se scurtează o treime din lungime, iar în anii 2 și 3, de la înălțimea de 1,6 m, se formează ramurile de schelet, dispuse la 30 cm una de cealaltă, iar pe ramurile de schelet se vor dezvolta ramificațiile, dispuse altern, la 12-15 cm;
• pentru coroana aplatizată pe rând, în primul an se aleg tulpina centrală și 2 ramuri poziționate pe direcția rândului. Tulpina centrală, care se scurtează la 30-40 cm, împreună cu cele 2 ramuri, formează primul etaj al arbustului. În anii 2-3 se aleg alte ramuri situate la distanță de 25 cm între ele, care se scurtează la o treime din lungime, iar pe acestea vor crește ramificații, dispuse la 12-15 cm, care se taie la 30-35 cm.

Lucrări de întreținere

În primul an, plantația trebuie menținută curată de buruieni prin afânări ale solului ori de câte ori este nevoie și tot în primul an se aplică mai multe udări, pentru a garanta prinderea pomișorilor. În rest, după intrarea pe rod, se aplică tăieri de fructificare, protejarea pe timp de iarnă împotriva rozătoarelor, fertilizarea cu gunoi de grajd, afânarea solului etc. Cea mai mare problemă este dată de puterea de regenerare a plantei, ceea ce face o adevărată aventură din efortul de a menține spațiile dintre rânduri curate. Recoltarea este una dintre cele mai grele lucrări din cauza ghimpilor care cresc pe ramuri ori pe fiecare terminație: se extrag rămurele cu fructe prin tăiere, iar desprinderea acestora se face fie manual, tot cu foarfeca sau pieptenele special, fie prin scuturare, după congelare. Din acest motiv, recoltarea înglobează aproape 80% din cheltuielile de întreținere a plantației. Calendaristic, deși fructul se coace începând cu luna august, termenul ideal de recoltare este septembrie-octombrie, când fructul are cea mai intensă acumulare de substanțe (vitamina C, substanțe uscate și acizi grași).

Cătina are un conținut uriaș de vitamina C (de 10 ori mai mult decât citricele) și b-caroten, ceea ce i-a determinat pe unii specialiști să considere planta un fel de miracol pentru sănătate. Într-adevăr, în fruct au fost descoperite peste 150 de substanțe: 15-20% principii uscate, 0,05-0,5% zaharuri, la 4% acizi organici, pectine, polifenoli și tananți, flavonoide, celuloză, proteine, ulei complex (8-12%), b-caroten (3,5-10%), fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, vitamine liposolubile (A, E, K, D), vitamine hidrosolubile (C, P, F, B1-B9), aminoacizi esențiali, acizi grași esențiali (omega-9, omega-6, omega-3 şi omega-7). Fructul poate fi consumat în stare pură, cu miere ori sub formă de suc, sirop, ulei, gem, ceai, tinctură etc. Ca efecte terapeutice, regăsim: întărirea sistemului imunitar, răceală, infecții, anemie, hipertensiune arterială, ateroscleroză, afecțiuni hepatice acute sau cronice, oboseală cronică, stres și depresie, obezitate, afecțiuni gastrointestinale și ale vederii etc.

Maria BOGDAN