Pe măsură ce piața de afine se dezvoltă tot mai mult, cererea de fructe de vară de înaltă calitate a crescut nu numai in Europa de Vest ci si in Orientul Mijlociu, Europa de Est și regiuni de la Marea Neagră.

Misiunea Fall Creek de a construi o lume cu afine mai bune prin plante de calitate, relații excepționale, inovație și succesul clienților, a determinat decizia de a stabili o unitate de producție Fall Creek în România, cu plante excepționale marca Fall Creek, livrate la timp, conform specificațiilor și îndeplinită de personal local și asistență tehnică.

Fall Creek este lider al calității și geneticii plantelor de afin și aduce o ofertă competitivă, unică de genetică pentru soiuri rezistente la ger și pentru temperaturi moderate în regiunile de cultivare temperate din lume.

„România ne oferă un spațiu adecvat pentru producție și distribuție. Condițiile climatice sunt similare cu cele din Eugene, Oregon, SUA, unde a început activitatea Fall Creek în urmă cu 45 de ani. Accesul facil al României la alte țări din estul Europei și la Marea Neagră a sprijinit această decizie.

În prima etapă, am recrutat un Director de țară, care va fi responsabil pentru activitatea desfășurată în România de Fall Creek, pentru a conduce extinderea companiei noastre în țările din Europa de Est și pentru a supraveghea implementarea și dezvoltarea unei noi pepiniere în România.

,,Suntem încântați să anunțăm că Angelo Nicolae s-a alăturat echipei Fall Creek EMEA la data de 15 martie.”   A spus Burgert van Dyk, Director Regional Fall Creek EMEA.

Angelo va fi sprijinit de echipa Fall Creek în timp ce continuă să recruteze experți locali și să sa puna bazele unei echipe performante în România. Angelo va raporta direct Directorului Regional EMEA, Burgert van Dyk.

Angelo este de origine română. Are peste 29 de ani de experiență în poziții de conducere pentru companii multinaționale din sectorul agricol. Este licențiat în agricultură la Universitatea București, cu o specializare în marketing și dezvoltare rurală.

A lucrat peste 10 ani ca Director în cadrul companiei Syngenta, și din 2011 a avut funcții de conducere în Brise Group unde a dezvoltarea un departament de tehnologie modernă de fertilizare. Are experiență cu diferite culturi , cum ar fi sfecla de zahăr, floarea soarelui, porumb, rapiță și cunoștințe largi despre piețele din Europa de Sud-Est.

„Este o onoare și o provocare să mi se ofere această oportunitate de a dezvolta operațiunile Fall Creek în Europa de Est. Sunt mândru că România a fost selectată pentru acest proiect de expansiune și sunt entuziasmat de posibilitățile create pentru cultivatorii regionali și locali de afine.

După aproape 30 de ani de experiență în domeniul agricol al culturilor de câmp , trecerea la o industrie care promovează o alimentație și un trai mai sănătos e ca o gură de aer proaspăt.” Spne Angelo Nicolae.

„La Fall Creek, am urmărit dezvoltarea industriei de afine din întreaga lume și am făcut acest lucru recrutând persoane din liderii locali cu experiență de organizare, ca Angelo, care integrează valorile de Modestie, Integritate, Pasiune și Excelență ale Fall Creek, pe măsură ce construiesc și dezvoltă echipe care deservesc cultivatorii comerciali de afine din regiune”, a încheiat Oscar Verges, Co-CEO Fall Creek.

Afinul este unul dintre arbuștii care se pot cultiva și la noi. Fructele lui sunt recunoscute în special datorită proprietăților astrigente și antibacteriene. Florile înfloresc în perioada mai-iunie, fructele sunt mici, de culoare albastru închis sau roșii, iar gustul este ușor dulce-acrișor. Unul dintre cultivatorii de afin este Ghiță Ion din comuna Bucșani, județul Dâmbovița. Acesta ne-a vorbit despre înființarea și întreținerea unei astfel de plantații, dar și despre rentabilitatea ei.

„Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești“

Pentru început ne-a vorbit despre startul plantației pe care o gestionează. „Cultiv cu afin o suprafață de aproximativ 5.000 m² încă din 2014, iar printre soiurile pe care le dețin se numără Chandeler, Merry Berry, care sunt importate din Olanda, dar mai am și soiuri românești pe care le cumpăr din Bilcești. Am luat mai multe soiuri, astfel încât să nu fructifice toate odată, ci în perioade diferite pentru a fi mai ușor la cultivare. Cei care vor să cultive astfel de soiuri trebuie să știe că acestea fructifică după 3 ani. În anul 2 după plantare trebuie să avem grijă să tăiem floarea, astfel încât planta să devină viguroasă deoarece în caz contrar fructifică mai puțin. Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești. De exemplu, la suprafața pe care o dețin producția de anul acesta a fost de 3-4 tone de fructe. Ideea este ca afinul să dezvolte aproximativ 7-8 puieți. Arbuștii bătrâni (de culoare maronie) trebuie să fie tăiați la timp. Astfel reușești să obții o cantitate mai mare de fructe“, a precizat fermierul.

Plantare și recoltare

Pentru a avea o cultură de afin sănătoasă trebuie să fim atenți în special la aciditatea solului. Dacă nu avem pH-ul solului până în 6, din start ne putem da seama că nu este un sol bun pentru plantare. Ghiță Ion a explicat: „Pentru a planta puieții de afin trebuie să săpăm o groapă la fundul căreia se pune rumeguș de conifere. Trebuie să fim atenți la acest lucru deoarece, dacă vom pune alt tip de rumeguș, de stejar, spre exemplu, care nu este acid, vom pierde puietul. După aceea, amestecăm cu nisip, plantăm puietul din ghiveci în groapă și tasăm foarte bine cu piciorul ca să nu existe aer. La final udăm. Irigarea o fac prin picurare, iar la rădăcinile puieților am pus folie ca să nu crească buruieni. Dacă știi să întreții cultura de afin aceasta poate fructifica și până la 20-25 de ani. Între rânduri trebuie să păstrăm o distanță de 2 metri pentru a fi mai ușor la cules. Culesul se face bob cu bob. O plantă o poți culege chiar și de 10 ori, până reușești să aduni toate fructele ei. Ca să își păstreze aspectul proaspăt, după recoltare fructele trebuie puse într-o lădiță uscată, altfel pulpa lor se înmoaie. Fructele de afin pot fi păstrate în forma proaspătă într-o cameră frigorifică 3-4 zile, dar și la congelator pentru o perioadă mai lungă de timp. Pentru o suprafață de 5.000 m² investiția inițială poate ajunge la aproximativ 10.000 euro.

Dăunătorii puieților de afini

Conform specialiștilor, principala boală la cultura de afin este virusul Blueberry Shoestring Virus (șiretul afinului). Când planta este infectată de acest virus frunzele arbuștilor încep să capete o culoare roșie și se curbează puternic spre partea inferioară, căpătând aspectul unui șiret. Fructele nu mai ajung la culoarea lor specifică, albastră. Simptomul caracteristic este reprezentat de dungile roșcate de pe tulpinile tinere sau de 1 an. Pentru combatere este necesară distrugerea plantelor afectate și stropirea cu pesticide când este cazul. De asemenea, un alt dăunător poate fi Monilinia vaccinii-corymbosi, care produce mumifierea fructelor. Ciuperca atacă ramurile și florile de afin. După maturare, fructele se zbârcesc, îngălbenesc și cad. De aceea este necesar și în acest caz să apelăm la tratamente chimice.

„Clienții preferă mai mult afinele de pădure decât de cultură“

Fermierul ne-a explicat că, deși afinele au o serie de proprietăți benefice pentru noi, acestea nu sunt încă suficient promovate pe piața din România. În plus, mulți dintre cumpărători preferă afinele de pădure în detrimentul celor de cultură. „La noi nu este încă promovată cultura de afin. Mulți dintre clienți caută afine de pădure, dar nu îmi explic motivul deoarece afinile de cultură și de pădure au aceleași proprietăți. A fost o perioadă mai grea până am intrat pe piață, a fost nevoie de timp ca oamenii să cunoască cu adevărat valoarea acestui fruct. De asemenea, mulți dintre colegii mei când nu reușesc să-și valorifice toată producția în piață fac afinată sau dulcețuri. Îmi doresc ca în viitor să achiziționez și un utilaj de sortare pentru a conferi un aspect mai comercial produselor și pentru a ne ușura treaba. Sperăm să putem construi și un puț pentru a fi mai ușor de irigat“, a conchis fermierul.

Liliana POSTICA

Afinul este unul dintre cei mai apreciați arbuști fructiferi, o astfel de cultură putând fi productivă chiar și după 30 de ani de la înființare. O plantație de afine intră pe rod la circa trei-patru ani de la plantare, iar maturitatea deplină este atinsă la vârsta de șapte-opt ani. Atunci afinul are capacitatea să ofere până la 9-12 tone la hectar, uneori chiar și mai mult, în funcție de soiul folosit.

În România, plantațiile de afin s-au dezvoltat în ultimii ani, însă este loc în continuare. De exemplu, tânărul cultivator Florin Mureșan, din satul Remeți pe Someș, județul Maramureș, a ales să cultive două soiuri pe o suprafață de aproximativ un hectar, mai mult ca un hobby, începând cu anul 2016.

Prețul unui kilogram de afine poate varia de la 2,75 euro până la 4-4,5 euro în funcție de sezon

„În tinerețe tatăl meu, fiind pădurar și locuind la un canton silvic, a înființat o plantație de 0,07 ha de afin. De aici a pornit dragostea pentru aceste fructe. În timp, cu ajutorul copiilor, am reușit să înființez și eu o astfel de cultură, insuflându-le și lor dragostea pentru afine. Am considerat că este un hobby, nu o afacere. Tot aici am construit o cabană mică, unde toată familia se simte minunat, iar munca în plantație devine o plăcere. Tehnologia acestei culturi am învățat-o în timp, din mers, și astfel reușim să producem fructe sănătoase și de o bună calitate atât pentru familie, cât și pentru clienți“, adaugă tânărul cultivator.

Succesul unei afaceri cu afine pornește de la materialul săditor folosit, ne spune tânărul maramureșean. Acesta are două recomandări esențiale pentru cei care vor să înființeze o astfel de plantație: să opteze pentru două-trei soiuri diferite de afin și să cumpere arbuști cu vârsta de doi ani și care au un sistem radicular bine dezvoltat. „Avem două soiuri, unul timpuriu, numit Spartan, și altul târziu, Eliot, ambele cu gust deosebit și calități pe măsură. În prezent, plantația noastră se întinde pe o suprafață de 1,16 ha. Despre producție pot să vă spun că suntem la mâna naturii întrucât anul trecut am fost afectați de grindină, pierzând 25-30% din fructe. Chiar și așa am obținut 8.000 kg. Tratamentele fitosanitare aplicate sunt minimale, cele în repaus vegetativ (unul toamna târziu și altul toamna devreme), după care aplicăm două tratamente preventive cu fungicid, insecticid și acaricid. Dar problema cu care ne-am confruntat a fost excesul de apă din sol. Având în vedere că plantația a fost înființată la sfârșitul lunii iunie a anului 2016, noi ne declarăm mulțumiți de producția obținută. Din păcate, producția de afine este la mâna firmelor de distribuție, în zonă existând doar o firmă de colectare, iar prețul nu poate fi negociat. Prețul la început de sezon este între 4-4,5 euro/kg, iar în prezent a scăzut la 2,75 euro/kg. Celor care vor să înființeze o astfel de cultură le recomand să o facă cu multă dăruire și pasiune. Din punct de vedere agrotehnic să țină cont de trei lucruri: pH-ul solului, sursa de apă și plantele să fie sănătoase. Ne dorim să ne extindem și avem terenul necesar, dar din nefericire proiectele prin intermediul fondurilor europene sunt greu de accesat, dacă nu chiar imposibil pentru noi“, încheie Florin Mureșan din Remeți pe Someș, județul Maramureș.

Cum înființăm o plantație de afine

Înainte de plantare trebuie să pregătim terenul. În primul rând vom curăța solul, îl vom nivela și vom face o arătură de desfundare de circa 40 cm. În acest moment putem încorpora în sol și gunoi de grajd. În cazul în care avem de-a face cu un teren cu permeabilitate redusă se realizează și o scarificare.

Se recomandă ca plantele să aibă cel puțin 2 ani, cu o înălțime de circa 40 cm. Distanțele de plantare care se folosesc în mod uzual sunt de 3×1 m. Toamna este cel mai bun moment de plantare. Specialiștii recomandă ca plantarea să se facă cu amestecul de pământ fixat pe rădăcini în urma udării abundente a substratului înainte de a scoate materialul săditor de la stratificat.

De asemenea, este indicată mulcirea suprafeței din jurul plantei, circa 50 cm de jur-împrejur, cu rumeguș, paie, frunze sau alte materiale vegetale, ori cu folie agrotextilă.

O investiție într-o plantație de afin poate ajunge la 17-18.000 euro pe hectar întrucât numai arbuștii ne costă undeva la 10.000 de euro. Este o investiție foarte mare, dar se compensează cu faptul că fructele au foarte mare căutare pe piața românească; prețul de valorificare este cel mai ridicat dintre toate prețurile fructelor mici, iar producțiile nu sunt deloc de neglijat.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alternativele agriculturii tradiționale

Are 20 de ani, este studentă și vrea să facă bani din agricultură… Adelina Pîrja conduce tractorul ca un veritabil profesionist pe dealurile abrupte de la Șugatag. Muncește de mică la ferma părinților săi și, chiar dacă pare o domnișoară de oraș, după care băieții ar întoarce privirea pe stradă, Adelina se consideră o fată de la țară și crede că poate să-și croiască viitorul aici, acasă...

De câteva luni Adelina a devenit unul dintre cei mai tineri investitori din agricultura Maramureșului. Cu un proiect făcut ca la carte a obținut, anul trecut, o finanțare generoasă de peste 50 de mii de euro, prin GAL Mara-Gutâi, pentru înființarea unei plantații de afin care în această primăvară a și început să înmugurească.

„Aici a fost o veche livadă, am pregătit terenul, am muncit din greu împreună cu întreaga familie la curățat și plantat. Suprafața este de peste un hectar. Am avut și un consultant horticol foarte priceput care ne-a ajutat mult. Avem peste 5.200 de plante, soiuri diverse, de la cele care fructifică mai devreme până la soiurile târzii“, ne-a spus Adelina. „Zona aceasta, Maramureșul, în general se pretează pentru astfel de culturi“, spune și directorul executiv al DADR Maramureș, Virgil Țînțaș. „Plantația de la Șugatag este un exemplu că și tinerii pot face agricultură la ei acasă“. Vasile Pârja, tatăl Adelinei, este crescător de animale, din tată-n fiu, dar s-a implicat și în proiectul fiicei sale. „E un lucru foarte bun pentru tineri… cred că este o investiție de viitor. Chiar dacă afinul este o plantă pretențioasă, sperăm să avem o producție bună pentru că pe locul în care am făcut plantația creștea, spontan, afinul sălbatic…“

Adelina ne-a mărturisit că a făcut acest proiect și cu gândul de a oferi un exemplu generației sale că se poate investi și în agricultura românească… „Nu vreau să plec din țară și cred că depinde doar de noi să ne fie bine acasă… Aș dori ca tinerii plecați prin țări străine să revină acasă, să-și deschidă o afacere aici, să depindă doar de ei înșiși... Și sunt convinsă că agricultura este o soluție“, crede Adelina.

„Totul a fost făcut cu mâna noastră“, spune Vasile Pârja. „Ne-am gândit că afinul este o plantă sensibilă la secetă și am făcut, cu ajutorul specialiștilor, un sistem de irigare performant, controlat electronic. Sperăm, în câțiva ani, să avem recolte bune.“ Adelina crede că munca și banii investiți vor da roade pentru că piață de desfacere există. Vrea să studieze și horticultura pentru a-și gestiona cât mai bine afacerea.

Afinul a început să fie cultivat în România după 1980. Primele plantații au fost făcute, la acea vreme, în județul Brașov. Unele plantații din regiunea Făgărașului mai produc și astăzi. Afinul este dependent de nivelul de aciditate a solului și nu poate fi cultivat în orice zonă a țării. Cele mai favorabile terenuri sunt Alba, Brașov, Maramureș și Hunedoara, unde regăsim și cele mai importante suprafețe cultivate.

Vasile BRAIC

Pe sătmăreanul Daniel Moiş viaţa l-a purtat prin diverse domenii... Deşi este absolvent de horticultură, acesta nu a prea activat în domeniu, fiind mai mult atras de psihologie şi coaching. Dar o veche pasiune l-a îndreptat spre cultura de afin siberian; a adus soiuri noi omologate în ţară și a înființat totodată o mică plantație, ca deschizător de drumuri.

Plante nordice adaptate la clima locală

„Am vrut să cultiv afin de cultură, dar perspectiva modificării solului și a adăugării unei mari cantități de turbă acidă m-a determinat să caut alte soluții mai simple şi, pe cât posibil, ecologice. Am ales să testez dacă plantele nordice se adaptează la clima locală deoarece aveam unele rezerve cu privire la posibilitatea de a le adapta pe acestea la clima României. La afinul siberian nu e nicio tehnologie complicată. Am plantat pur și simplu acele plante și le-am lăsat să crească natural, fără absolut niciun fertilizant chimic. E cultură înierbată, planta nu se sapă, rădăcinile fiind superficiale, la suprafața solului. Nu folosesc sistem de irigație, dar ud plantele dacă e secetă foarte mare şi fertilizez foliar cu diverse ceaiuri de plante. Plantația are doar 20 de ari, fiind prea mică pentru a accesa fonduri“, ne spune cultivatorul.

A ales să cultive soiuri moderne, Aurora și gama Boreal, produse de canadieni, care au creat unele combinații inspirate între soiurile japoneze și cele rusești. „Aceste soiuri sunt relativ noi, scoase pe piață în urmă cu 3-4 ani, și sunt mai viguroase mult mai productive decât cele clasice, producând chiar și 5 kilograme per plantă. Fructele lor sunt dulci, aromate, ideale pentru consum în stare proaspătă. Afinul siberian a devenit astfel un superfruct cu calități nutraceutice deosebite care este și foarte gustos“, a adăugat acesta.

În urmă cu 3 ani, Daniel a cultivat o suprafață de 4 ari, apoi încă 20 de ari în altă zonă, fiind un deschizător de drumuri, pentru că a adus noi soiuri dintr-o specie bine cunoscută. Producția a fost mică, între 50 și 500 de grame per plantă, urmând să ajungă la circa 2-4 kg per plantă în circa 2-3 ani, specifică cultivatorul. „Planta devine matură și productivă după vârsta de 5 ani, când atinge 1,80 – 2 metri înălțime.“

Plantaţie ecologică... doar extract de alge marine, de trifoi alb sau roșu și humus de râmă

Fiind plante semisălbatice, nu au nevoie de tratamente fitosanitare, mai afirmă Daniel. Acesta este unul dintre motivele pentru care o plantă are un preţ de achiziţie peste cel al unui măr sau păr găsit în pieţe, respectiv 3 dolari canadieni. Plantaţia lui Daniel Moiş se doreşte a fi una bio, motiv pentru care caută şi pune în aplicare diverse soluţii pentru a proteja plantele, fără să le distrugă. „Nu folosesc tratamente pentru că planta are foarte puțini dăunători. E sensibilă doar la arsurile solare şi reacționează bine la fertilizarea foliară cu ceaiuri de plante. Folosesc extract de alge marine, de trifoi alb sau roșu și humus de râmă. Plantele tinere sunt sensibile la șoareci, cârtițe sau rozătoare, care le pot afecta rădăcina în formare în primul an. O altă problemă este ritmul de creștere relativ lent, motiv pentru care plantația se va cosi mai des în primii ani, ca plantele să nu fie în competiție cu buruienile, care cresc mult mai rapid. Recoltarea e manuală, migăloasă, necesită atenție și răbdare, motiv pentru care plantațiile de familie, relativ mici, de 4-10-20 de ari, sunt o perspectivă mai interesantă decât cele industriale intensive, pe suprafețe mari“, a specificat sătmăreanul.

Fructe sensibile la transport

Afinele se coc timpuriu, în a doua jumătate a lunii mai, și fiind timpurii, sunt foarte căutate. Prețul este irelevant deoarece cantitățile disponibile sunt mult mai mici decât cererea, mai adaugă acesta. „Deci, prețul poate fi oricât de mare, iar distribuția se poate face direct la client. Fructele fiind suculente, cu coaja foarte subțire, sunt sensibile la transport și nu se pretează la vânzarea în magazine prin lanțurile tradiționale. Ideal e să fie culese în cursul dimineții și livrate imediat la consumatorul final. În cazul meu am oferit o parte din fructe persoanelor care le-au cules. Astfel încât nu am mai livrat fructe nici măcar la prețul de 50 de lei per kg! Am preferat să prelucrez fructele rămase, să fac un gem extraordinar de aromat, un sirop deosebit, afinată și vin. Toate aceste produse sunt de calitate, au o aromă unică, extrem de apreciată de cei care le gustă, iar posibilitatea vânzării produselor prelucrate tradițional este soluția ideală de conservare a fructelor și comercializare a lor. Prețurile vor fi mult mai mari deoarece sunt fructe  ecologice, complet nechimizate, cu un conținut mare de resveratrol și antociani, și cu valoare terapeutică maximă.“

Cei care doresc să cultive afin siberian au de înțeles că valoarea acestei recolte stă în noile soiuri canadiene, productive, rezistente și cu fructe dulci și aromate. „Efortul de a cultiva e exact același și la vechile soiuri ca și la cele noi. Și atunci nu are rost să cumpere soiuri cu vigoare scăzută, cu productivitate mică și cu fructe mai acre. E preferabil să-ți investești eforturile în plante cu valoare genetică mare. În ceea ce mă privește, voi face efortul de a le aduce în țară, însă doar pentru uzul pomicultorilor profesioniști, dispuși să învețe tot ce e nevoie să știe despre noua cultură și să facă efortul de a înființa culturi de minimum 100 de plante“, a încheiat Daniel Moiş din Satu Mare.

Beatrice Alexandra MODIGA

În primăvara anului acesta, Casa Olandeză a Pomicultorului a introdus în testare, în loturile demonstrative ale Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni, soiuri noi de prun și de afin. Rezultatele acestei testări se vor vedea după câțiva ani, însă reprezentanții Casei Olandeze a Pomicultorilor spun că aceste soiuri noi sunt de perspectivă pentru pomicultorii români.

Prun și portaltoi

Introducerea în testare a soiurilor noi de prun are ca scop demonstrarea faptului că este posibilă înființarea livezilor superintensive. Astfel se testează tehnologia de cultură intensivă, rezistența/toleranța la Plum Pox a soiurilor de prun și a portaltoiului Docera, identificarea punctelor slabe – rezistența la ger, perioada de înflorire, sensibilități la boli/dăunători.

Reeves – portaltoi Docera & Adaptabil

Perioada de înflorire timpurie; steril, necesită polenizare (soiurile Opal și Mallard); fructe mari și producție moderată, de culoare roșie; perioada de coacere – începutul lunii august; tolerant la boli și dăunători.

Victoria – portaltoi Docera/ Wavit/ Adaptabil/STJA

Creștere vegetativă moderată; Perioada de înflorire mijlocie; Fertil, polenizator soiul Opal; producție bună (necesită rărire) și fructe albastre cu un gust dulce; perioada de coacere august; păstrare la frig până la 3 săptămâni.

Opal – portaltoi Docera/Adaptabil/STJA

Este o prună pentru desert asemănătoare cu soiul Victoria, dar mai mică; fertil și o producție bună; perioadă de înflorire mijlocie și producție ridicată (necesită rărire pentru fructe mari); perioada de coacere – începutul lunii august; păstrare până la 2 săptămâni.

Mallard – portaltoi Docera/Adaptabil

Este o prună  de mărime mijlocie, pentru consum în stare proaspătă, culoare albastru-violaceu cu pulpă fermă; producție regulată și ridicată;  steril necesită polenizator; perioada de coacere mijloc – sfârșit august.

Jubileum – portaltoi Docera/Adaptabil

Asemănător cu soiul Victoria, dar cu fructe mult mai mari și mai timpurii, culoare albastru închis; perioadă de înflorire mijlocie, fertil; creștere vegetativă moderată; productivitate bună și perioada de coacere mijlocul lunii august; sensibil la crăparea fructelor.

Soiuri de afin

Anul acesta au fost introduse în loturile demonstrative șase soiuri noi de afin create în SUA de compania Fall Creek Genetics. Obiectivele testării sunt: observarea creșterii vegetative și dezvoltarea gene­rală în condițiile climatice din țara noastră, observarea perioadei de coacere a fructelor și modul de coacere – simultan, eșalonat etc., calitățile gustative ale acestora, dar și puncte slabe în ceea ce privește bolile și dăunătorii.

 Blue Ribbon – Timpuriu/semitimpuriu și calitate foarte bună; fructe mari, ferme, aromate și cu păstrare la raft îndelungată; recoltare manuală pentru consum în stare prospătă; recomandat pentru climate temperate cu ierni blânde; adaptabil pentru cultură permanent verde în climate cu ore de frig scăzute.

Cargo – Producție foarte bună, soi viguros ce se poate recolta manual, dar și mecanizat, fructele sunt rotunde, uniforme și își mențin fermitatea și aroma pe perioada de păstrare la frig sau prin congelare. Produce foarte mulți muguri de rod, de aceea trebuie ca tăierile să fie mai puternice; recomandat pentru cultură în emisfera nordică; perioadă de coacere similar cu soiul Liberty.

Last call – Soi tardiv; perioadă de coacere în același interval ca Aurora; soi viguros, producție foarte bună, fructe mari cu un gust dulce clasic și aromă mai slabă; recomandat pentru consum în stare proaspătă, dar și pentru procesare; util pentru extinderea sezonului de recoltare.

Top Shelf – Soi remarcat datorită fructelor foarte mari, aromate și ferme; este similar cu Draper, dar mai viguros, cu fructe mai mari și mai aromate; recomandat pentru cultură în zone temperate cu ierni blânde.

Calypso – Soi tardiv cu fructe mari; ușor de cultivat și cu producții mari (uneori mai ușor de cultivat decât Liberty); recomandat pentru culturi temperate, când se dorește extinderea sezonului de recoltare.

Valor – Un soi ușor de cultivat, robust, fructe de calitate și diametru potrivit, ușor de cules, este un soi pentru folosire multiplă.

Laura ZMARANDA

În țara noastră plantațiile de afin au ajuns să se extindă tot mai mult deoarece cererea de pe piața externă și cea internă este în creștere. Un exemplu bun de urmat este cazul lui Husaru Cristian, care a lăsat construcțiile pentru o perioadă și a pus ban peste ban, reușind astfel să înființeze o plantație de afin, care se află în localitatea Racova, din județul Bacău. Cu toate că plantația este înființată de trei ani și plantele nu au ajuns la maturitate, acesta estimează că va avea o producție minimă de 15 tone.

Afinele iubesc solurile acide

Întreprinzătorul nostru a lăsat construcțiile pe ceva mai light, respectiv pe cultura de afine. Perioada de vegetație lungă a acestei culturi, plus diversele proprietăți medicinale l-au încântat pe acesta și nu a stat mult pe gânduri. Astfel, a făcut rost de teren și s-a pus pe treabă cu bani proprii: „Având o activitate foarte solicitantă la serviciul pe care îl aveam, în domeniul construcțiilor, cu perioade mai bune și mai puțin bune, am vrut să îmi fac un business prin care să-mi confer o plasă de siguranță în situația în care ceva nu va merge. M-am consultat cu diferiți prieteni apropiați care au activități agricole și ei mi-au sugerat cultura de afin. Practic, din acel moment am început să mă informez despre această cultură și mi-am dat seama că afinul este o plantă cu o durată de viață lungă, fructele au multe proprietăți medicinale și, totodată, sunt foarte căutate. În acel moment mi-am spus că asta vreau să cultiv, cu toate că a fost o perioadă lungă până să găsesc un teren cu sol acid, care este ideal pentru cultura de afin, dar într-un final l-am găsit, era necultivat de aproximativ 15 ani, plin de salcâmi și fel de fel de plante; în cele din urmă am reușit să-l curăț și să înființez plantația și zic că s-a meritat.“

Birocrația, bat-o vina!

În pofida faptului că accesarea de fonduri europene este un procedeu lent și destul de greoi, Cristian nu a stat deloc la mila statului. Și nici nu avea de ce deoarece, când există voință și perseverență, birocrația poate reprezenta doar un mic detaliu: „Trecând printr-o perioadă de 2-3 ani până am găsit terenul și cu dorința de a înființa cât mai repede plantația, nu am mai avut răbdarea necesară să accesez fonduri europene pentru că era de durată. Menționez că la acel moment nu era nicio măsură activă, pe fonduri, în care să intre și plantația de afin, iar până să fie aprobat dosarul riscam să renunț la proiect din cauza birocrației. Așa că am făcut eforturi fizice și financiare și am înființat plantația din fonduri proprii.“

Duke și Hannah’s Choice, printre primele pe piață

Tehnologia pe care acesta a adoptat-o pentru cultura de afin este cultura intensivă pe biloane, iar irigația o face prin tub picurator, pe când recoltarea va avea loc manual, bobiță cu bobiță. Soiurile trebuie alese cu multă grijă deoarece de acest lucru va conta producția de la final; iar când suprafața de teren nu este chiar mare, trebuie să faci rai din ceea ce ai: „Duke și Hannah’s Choice sunt soiurile pe care le folosesc; sunt soiuri timpurii, având avantajul de a ieși printre primii pe piață cu fructe proaspete. Suprafața pe care o avem cu cultură de afin este de 1.48 ha, fiind împărțită astfel: 0.74 ha sunt cultivate cu soiul Duke, în jur de 3.000 plante, iar 0.74 ha cu soiul Hannah’s Choice, tot 3.000 de plante. În momentul de față, din estimările noastre ar trebui să realizăm o producție minimă de 15 tone la maturitate.“

Tratamente fitosanitare folosite de întreprinzătorul nostru sunt Bouille Bordelaise WDG și Zeama Bordeleză, pe care le utilizează primăvara și de câte ori este nevoie pentru combaterea acarienilor.

Distribuția va avea loc la trei lanțuri de magazine, din Bacău și Iași, la caserole de 125 g și la vrac, iar prețurile vor fi diferite, în funcție de cantități și ambalare; o medie pe kilogramul de afin ar fi de 30 lei.

În localitatea Racova sunt perspective cu privire la cultura de afine. În acest sens, Cristian nu ezită să ne dea și ceva sfaturi: „Dorim să mai achiziționăm teren pentru extindere, dar nu știm ce suprafață vom găsi. În principiu ne dorim să consolidăm bine și să dezvoltăm ce avem momentan și pe viitor vom mai vedea. Recomandarea noastră este ca cei interesați să caute un teren cu sol proprice pentru afin, de ase­menea să se informeze bine ce soiuri se adaptează bine la clima din zona în care se află și să nu facă compromisuri în tehnologia de plantare și întreținere a plantației.“

Beatrice Alexandra MODIGA